Lupul stă cu o felie groasă de cașcaval în gură pe creanga unui cireș. Cireșul e cules, se mai simte o mireasmă roșie. Poate un sâmbure, doi. Pe sub cireș trece găina în drum spre ANAF, că are de dat fulgii. Vede felia de cașcaval din gura lupului și gândește: trebuie să-l fac s-o scape jos, apoi pe-aici mi-e drumul. Dar cum să fac? Lupule, ce frumos ești!! Lupul nimic. Lupule, ți-a luat foc bârlogul. Lupul nimic. Lupule, lupoaica se scaldă cu paznicul oilor la vale, în lunca Neajlovului. Nimic. Lupule, da' nu-mi spui o poezie, că tot românul e poet, am văzut la Muzeul Literaturii. Aici, lupul se simți lovit. Nu că tot românul, dar el era cel mai bun poet din pădurile Carpaților. Și începu: Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt să nu ne dea ministrul Tudose pământ/Că noi îl vrem, îl vrem. La strofa a doua cașcavalul era deja în sacul găinii. Lupul n-a observat și-a mai turuit vreo două ore până a venit ambulanța.
Ursoaica Maria, balerină la Complexul de Artă de toate Felurile din Neajlov, stătea pe creanga unui corcoduș cu o roată de cașcaval în gură. O primise în loc de salariu, că nu mai erau bani la Artă. Se simțea un miros de țuică. Ceva galben, atrăgător, gustos. Pe sub corcoduș trece găina în drum spre ANAF. unde are un amant care-i șterge datoriile mari, că pe alea mici nu le achită. Vede cașcavalul din gura Mariei, zice: trebuie s-o fac să-l scape jos, apoi fug de mănânc pământul. Dar cum să fac? Mario, ce craci ai!! Maria nimic, se înfoaie în blană. Mario, ce ochi frumoși ai. Mario, cântă-mi și mie o melodie de la Eurovision. Maria nimic, nimic. Se uita prin pădure. Găina luă un bolovan și-l aruncă în cap Mariei. De durere, Maria scăpă cașcavalul. Găina îl îndesă în sac și plecă mai departe.
Găina ajunse la ANAF. Își căută amantul. Nu era. Întrebă că ce și cum și i se spuse că este pe teren. Adună dările vârtos, ca să poată Dragnea să mărească pensiile speciale ale lui Ion Iliescu și Nicolae Văcăroiu. Găina luă drumul terenului cu gând să-și ajute amantul. Îl găsi într-un păr cu o bucată mare de cașcaval de Dobrogea în gură. Bătea puțin vântul și cașcavalul se foia în copac. Găina se ascunse, să vază ce-o fi. Treceau inspecorii ANAF-ului pe sub păr. Vedeau roata de cașcaval de Dobrogea și puneau sub ea câte un milion. Se făcură rapid câteva miliarde de euro. Amantul le luă rapid și le puse în sac. Apoi, cu cașcaval cu tot se duse la guvern să facă împărțeala.
Găina se simți trădată. Se sui și ea într-un măr cu cașcavalul Mariei în gură. Că era cel mai mare și mai frumos. Treceau unul altul, toți baștanii de la petrol, de la Antena 3, de la Gaze și nu puneau nimic sub cașcaval. Găina plângea. Plânsul l-au auzit Maria și Lupul. Care au luat o mitralieră și au împușcat-o pe găină. Apoi s-a dus fiecare la pomul lui.
Direcție de Anchete a Călimării cu Cerneală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: