Țara o arde pe comedie nasol de tot

Episod cu Florin Călinescu în Athletico Textila, serialul de comedie Pro. Ce-i masoneria? Păi e ca la Lapte Gros, sari și unde cazi ăla e gradul tău. Vorbe susținute de o grămadă ordonată ca la Lapte Gros. Cum intri în masonerie? Păi, te duci la casă, dai niște bani și gata. Apoi tot bei și mănânci de ei cutare, cutare. Ideea de a face mișto de masonerie, acest bau bau inutil, acest "luptător" pentru binele omenirii e mișto, dar mijloacele folosite de Călinescu sunt grobiene, nu stârnesc râsul, nici măcar un zâmbet șugubăț care să însemne: ce știe el? Florin Călinescu este o instituție serioasă de cultură, umor, actorie. Există însă în această instituție câteva subsoluri, sertare sau beciuri, cum vreți să le spuneți, care conțin grobianism, lipsă de bun simț sau respect față de telespectatori care se manifestă din plin. Vezi acest episod nereușit cu masoneria, serialul Tanti Florica, tot Pro, sau unele ieșiri de la Românii au Talent. Ideea de a ironiza masoneria este excelentă, dar nu ni se pare că Athletico Textila este locul în care s-o faci. Că, până la coadă, acest serial este foarte prost, n-are unor, regie și nici actorie. Bașca Răzvan Vasilescu, de care nu mai zicem nimic și n-are ce căuta în vreo comedie, cu accent pe o.

Rolul Aspirina a dispărut din Las Fierbinți și nu e bine. Ea rezolva mult din dramaturgia oricărui episod, pentru că la ea în curte venea tot satul să o măslină, un vin fiert, o zacuscă, o bârfă, un cuplerai. Noii scenariști puteau s-o păstreze sau să pună în funcțiune o altă Aspirină, nepoata celeilalte, ca să păstreze curtea, atmosfera de acolo, viața care colcăia în ograda cam chicioasă dar veselă a femeii. Nu mai e Aspirina, și multe altele, și acum Las Fierbinți o arde pe cupluri tare de tot, până la plictiseală: doi câte doi își fac numerele Celentano cu Firicel, primarul cu Dalida, Dorel cu Gianina, Giani cu șeful barului, Robi cu Marius și tot așa. Unele secvențe sunt lungi, vezi pe cea cu dansul în care Celentano îl învață pe băiatul lui Firicel blues. Idee e bună, de a ridiculiza 'lecțiile de dans' prin însăși locul în care sunt ținuite: o ogradă săracă și mizeră, dar când ține 7, 8 minute parcă nu mai e.

A debutat și Vocea Copiilor, tot la Pro. Copiii ca copiii, nu ei sunt problema. Ci Bobonete, care trebuia să aibă rolul lui Partoș din Românii au talent. Și care nu e bine de loc. În loc să stârnească zâmbete, hăhăieli, el e fals în totalitate. De unde că dacă smulgi un actor din rolul consacrat, șeful cârciumii din Las Fierbinți unde este perfect, nu e bine.

Pe seară, comedia se mută la Antena 3, unde Badea și Gâdea au o filmare extraordinară. Da, așa este, din care afli că delaborarea, distrugerea muniției vechi, aduce miliarde de euro la niște băieți de pe ecran, care sunt prin servicii secrete. Râsul te apucă din alte cauze: că știi că asemenea dezvăluiri nu au nicio urmare. Și-atunci, de ce-o fac?

Denis

Bazaconii

Instalat în fața mașinii de cusut, un Singer din 1802 de la străstrăstrăbunică-său Matei, Matei al 12 lea, croitor în satul Uiești, județ Giurgiu, tocmai tivea un crac de pantalon. De altfel era specializat numai în craci de pantaloni, degeaba-i cereai fuste, pantaloni, cămăși, pălării, hamuri, fețe de masă din alea apretate sau lavete, că el nu-ți făcea decât craci. Și stângi și drepți și pentru ambele picioare. Croitoria lui se vedea de cum ieșeai din pădure, fie senin, fie înnorat, așa că într-o zi la ușa lui Matei al 12 lea bătu Ileana Cosănzeana. Bă, frumoasă femeie, își zise Matei al 12 lea. Ce doriți? Un crac de pantalon care să fie strâns pe picior. Păi, trebuie să văd piciorul dvs cel frumos, zâmbi cu mai multe înțelesuri tânărul croitor de craci. Se poate? Ileana Cosânzeana amuți. Nu se așteptase la atâta impertinență. Adică să-mi dau jos fusta? Rochia, ce-o fi? Da. În femeie dădu damblaua. Luă Singerul și i-l frânse în cap lui Matei al 12 lea. De atunci întreaga suflare de pe Neajlov își cumpără pantaloni cu doi craci din Giurgiu. E un magazin lângă teatru.

Proaspăt veniți de la revoluția din februarie 2017 din fața guvernului, tinerii Ioana și Sorin puseră reșoul în priză să-și facă un ceai. Aveau ceai de fructe, de mentă, de păducel, de mere, de pere, de păpădie, de tungsram, de portocale, negru, chimic, natural, de la o bunică moartă în războiul caiselor care a avut loc în Clejani acum 200 de ani, mai aveau și ceai de India, care era cât un măr, adus de Daniel Divrician, ceai de maci, de trandafir, de panseluțe și încă vreo mie. De care facem, întrebă Sorin cu o voce mieroasă. Ea, însă, era deja goală sub plapumă, așa că făcură dragoste până dimineață când camera luă foc de la ibricul cuprins de flăcări. În urma lor n-a fost găsită decât o fotografie cu clădirea guvernului României, din al cărui balcon vorbea Ion Iliescu.

Schiorii marini Pavel, Emil și Dana schiau, schiau, schiau. Erau pe Marea Neagră în urma unui vapor care-i trăgea de zor pe întinsul albastru sau negru al mării. La un moment dat, Pavel zise: Dana, ține și mie frânghia ca să scot un sandviș. Dana așa făcu și Pavel se pierdu în zarea din spatele lor. Ajunse în Baku. Niște bețivi se băteau cu sticle, capace de canal și scânduri de gard. Aici e de mine, își zise Pavel și-și scoase sabia. Măcelări jumate din Baku, se sui pe un cal și-o luă spre Tadjikistan. Și aici, niște bețivi se băteau cu sticle, scaune de plastic din tribunele de fotbal, cu bocanci furați din depozite americane și cu macaroane italiene de la Lidl. Aici e de mine, își zise Pavel și-și scoase mitraliera și începu să tragă în toată lumea. Măcelări jumate de țară, se sui pe cal și-o luă spre Siberia. Aici rula filmul Bărbierul din Siberia. Ce mișto, își zise Pavel, mă rad și io. Bărbierul îi puse prosopul, îi dădu cu săpun și-i tăie gâtul.

Denis

Iubitul electric

Titel, copilul zugravului Top Cisnădie din Clejani, județ Giurgiu, s-a născut cu o anomalie unică pe glob: lumina totul în jur ca un bec, pur și simplu stătea aprins 24 din 24 de ore. Încă de la maternitate degeaba-l stingeai să se culce că el lumina ca nocturna stadioanelor. Crescu mare și era la fel. Medicii, chiar cei germani și americani, îi puseră un diagnostic ciudat: Titel era de fapt foarte sănătos, numai că era un generator de curent electric și din cauza asta lumina continuu. Ai săi se obișnuiseră cu situația și-l închiriau pe la nunți, îl trimiteau în minele de cărbuni, în cosmos cu navetele spațiale, pe vapoare, în Suedia unde noaptea începe la 3 după amiaza și, mult mai important, din cauza asta făceau o grămadă de bani cu el. Nu mai plăteau lumina, îl conectau la ștergătoarele de la parbriz, îl băgau în ochi soacră-sii, prindeau toți hoții veniți la furatul găinilor familiei, celebre înaripate de când s-a auzit că s-ar putea să aibă calitățile lui Titel, ele sau ouăle lor, ceea ce era tot aia și uite-așa povestea noastră ajunge la cei 27 de ani ai lui Titel, de-acum prieten cu noi, cei de la Călimară, precum și cu dvs, cititorii noștri.

În același sat trăia și frumoasa Fernanda. Nume cam ciudat pentru un sat din Bărăgan, de la Neajlov de fapt, dar s-a aflat mai târziu că ăsta era numele de scenă al fetei întrucât ea vroia să cânte chitară bas în trupa Bere Gratis de care auzise la emisiunile lui Ciutacu. Când îl văzu pe Titel, Fernanda amuți. De iubire bruscă, de emoție palpitantă la piept, de tremurici la șiragul de dinți albi din gură și așa mai departe. Se duse la el și-i spuse: Știu că mă vezi, știu, dar io te iubesc atât de tare că nu mă tem că ești un bec etern în stare să dea lumină omenirii, s-o scoată din beznă. Mai îmi place la tine că, din cauza luminii ți se văd toate organele și-o să știu când mă minți. Ai înțeles, iubitul meu electric? Da, Fernanda, da!! Dar aș vrea să plecăm din Clejani, aș vrea ca însușirile mele unice, calitățile mele care pot salva omenirea să nu mai ardă gazul în căcatul ăsta de comună de la marginea lumii. Așa aș vrea. Nu vom muri de foame niciunde. Și unde să mergem, dragul meu? Pe una din planetele descoperite de americani acum câteva zile. Pe alea care ar putea avea viață. Ne descurcăm.

Luară cu ei numai lucruri românești, era greu să se desprindă dintr-o dată de ele, erau de fapt viața lor de până atunci, alta nu știau din 89. Îndesară în două valize Revoluție și Reformă a lui Ion Iliescu, dosarele revoluției și mineriadei tot ale lui Ion Iliescu, OUG 13 din 31 ian 2017, poze cu Voican Voiculescu, Octav Cozmâncă, Dragoș Dimitriu, ziaristul de la Vocea României, Monica Macovei, Nicolae Văcăroiu, Sorin Grindeanu, noile legi ale BAC-ului, cărți de Norman Manea și M. Cărtărescu, câteva ziare care spun adevărul: Adevărul, Evenimentul și Cotidianul, și-un măgar cu care să umble pe planetă în primele zile.

Pe drum, în naveta spațială, tinerii îndrăgostiți se pomeniră cu o situație neplăcută: măgarului i se făcu rău. Citea din Ion Iliescu și l-a apucat serios și incontinent vomatul. Ce era de făcut? Fernanda gândi rapid: să distrugem cartea, numele de pe ea îi face rău. Așa și făcură și măgarul își reveni. Cei trei sunt acum pe planetă. Dacă vedeți un bec pe cer să știți că ei sunt și că vă transmit salutări.

Denis

Programul prima gară

Harap Alb trecea prin pădure fluierând un cântec la modă: fiu, fiiuuuuu, fiu, fiu, fiu!!! Parcă era Holograf, dar ce importanță are atâta timp cât frumosul băiat fluiera și culegea ghicei. Da, era un băiat frumos. Înalt, rotund, lat, cu părul verde pădure, cu mijlocel subțirel și înțolit ca-n filmele proaste românești: în alb, cu ie, gaci și veston cu floricele tipic țărănești, cizme, pălărie neagră, sabia mare a lui Ștefan cel Mare, cu podul de la Călugăreni pe umăr, cu o cușmă ca a lui Mihai Viteazul sub braț. O mândrețe.

Baba Cloanța îl urmărea dintr-un tufiș. Cu singurul ochi. Îi purta sâmbetele de mult, așa că îi sări în cale cu vorbe mieroase: Harapule, scuze, dar nu te-am găsit la telefon, scuze că-ți întrerup plimbarea matinală prin frumusețe de pădure virgină și duioasă, dar mi-e drag să te văd, să-ți vorbesc, mă-nțelegi, mă-nțelegi nu-i așa? Harap Alb se opri, înghiți buchetul de ghiocei ca să nu fie nevoit să i-l dea Babei Cloanța și zise: Mă bucur că te văd, Babo, ești frumoasă!! Baba Cloanța se înroși foarte tare, puse iataganul de care se-nsoțea jos și zise și ea pe un ton răgușit care aducea a dragoste: Te iubesc, Harap Alb, ce mai la deal la vale!! Și io, răspunse Harap Alb, interzis de frumusețea lăuntrică a Cloanței. Și io!!!

Începură să facă planuri pentru după când s-or lua: ne băgăm în programul Prima Gară, e ca prima Casă, și cumpărăm Gara de Nord. Se poate. În felul ăsta ne începem căsnicia cu o afacere babană. Că știi cum e în căsnicie, nu e atât de bine cu bani, cât de rău e fără ei. Ce zici? Zic că e bine. Se duseră la bancă. Luară banii de Gara de Nord și-o cumpărară. Nu fu atât de ușor, dar interveni un securist tare, prieten bun cu Baba, se pare că primul ei soț. Odată Gara fiind a lor scumpiră biletele cu 300%, desființară privilegiile pentru studenți și pensionari și pe motiv că Gara n-are aer să respire interveniră la ANRP București să li se restituie și imobilele de pe Calea Griviței, Plevnei, Berzei, Știrbei Vodă și Nicolae Titulescu. Le obținură prin același fost soț al Babei, de altfel băiat de treabă, care mai trecea câteodată pe la Babă când Harap Alb era în Centru Vechi să citească. Apoi, înlocuiră cursele CFR de Craiva cu cele de Constanța, cele de Bistrița cu cele de Iași, cele de Constanța cu cele de Timișoara, desființară comerțul de peron, interziseseră McDonald's-ul și se retraseră în pădurea de la început, unde Harap Alb fluiera aceeași melodie iar Baba Cloanța legăna primul lor plod numit Sfarmă Gară.

Făcură o pauză, mestecară niște pâine cu parizer și, așa cu gura plină, Baba Cloanța zise: hai să ne înscriem și în Programul Primul Litoral. Ne-mbogățim, că pe plăjile alea sunt gagici cu care poți să citești și literatură străină nu numai Sadoveanu. Ce zici? Hai!! Haide, de acum ne pricepem, avem Gara în spate și-o s-o scoatem noi cumva la capăt.

Ajunseră la bancă, obținură banii și acum sunt în trenul de Mamaia. Răsărise soarele desigur, treceau pe un pod, cititoarele erau deja în bikini pe nisip cu Hemingway în mână.

Denis

Întrebarea de la Referendum

Ali Baba conduce un Jaguar de 40 de locuri. Decapotabil. E mașină d-aia cu wc, cinci băi, opt dormitoare și foarte multe lăzi în care încap furăciunile. Este de fapt mașina cu care merg el și cei 40 de hoți la prăduială. Ali Baba e singur acum în mașină. Hoții lui sunt în pădurea Sherwood, de lângă Zimnicea, unde-l așteaptă. Au de discutat mai multe probleme, de hoțomăneală, de jafuri, dar și de întrebarea care trebuie pusă la Referendumul din 2017, cu corupția cumva. Satele prin care trece sunt pline de omenire pe la porți, pe case, pe câmpuri, în apele curgătoare, în clăile de fân, în grajdurile de animale. Ali Baba și hoții lui sunt tare îndrăgiți. Lumea îi iubește. Pentru că din toată furăciunea, de secole chiar, hoții le mai dau și lor câte un ulei, un adidas, un cărbune. Așa e corect: furi, furi, dar te mai uiți și la amărâții ăștia care-ți stau la dispoziție fie iarnă, fie vară, fie mai știu eu ce. Ali Baba salută mulțimile cu mâna. Cu o mână conduce, cu una salută, cu alta mănâncă, iar cu cea de-a patra împrăștie bancnote de un leu. Mai mari n-are.

Robin Hood conduce un Merțan de lux ultima generație. D-ăla cu bucătărie, piscină, bordel, rastel de arme, tunuri, ape curgătoare pentru cai și alte minunății. Se duce să se întâlnească cu Ali Baba și hoții lui în Sherwood, lângă Zimnicea. De când s-a hotărât să nu mai fure de la bogați și să dea la săraci, ci invers, viața lui s-a îmbunătățit simțitor. A ajuns chiar senator de Cutare, nu putem spune aici. Satele prin care trece are lumea la porți, lume care îl salută veselă. Sunt copii, femei, bătrâni, veverițe, cai, măgari, urși, babe. Toți îl iubesc. Toți știu că fură cu ambele mâini, dar tot îl iubesc, că e băiat de treabă, se culcă cu toate virginile de prin orașele prin care trece și asta nu-i puțin. Trebuie să vorbească cu Ali Baba de noile tehnici electronice de hoție. Nu mai merge cu mâna-n buzunar, cu hoțoaica, cu nimic. Acum stai în fața calculatorului și ciordești, ciordești, ciordești, cum a spus Lenin parcă.

Bucuria revederii a fost colosală. Și cei 40 de hoți ai lui Ali Baba și cei trei sute de mii ai lui Robin Hood s-au înlănțuit într-o horă. Au băut și-au mâncat, au stat cu tinere de 15 ani câteva ore până când Ali Baba a întrebat: ați făcut întrebarea de referendum. Că de-alea-lalte mai avem timp. Hoțul nr 39, cărturarul, s-a ridicat și-a zis: da!!! O citesc? Daaaa!!!! Se sui într-un copac și de-acolo zise: "Vreți să luptăm contra corupției cu mijloace lente, rapide sau așa și așa, ținând cont că transformările Europei bat la ușă și economia României nu permite decât așa și așa, conform și Noului Cod Penal care interzice la art 19/2012 să se lupte cu multe valuri sau doriți o Românie curată, cu oameni aleși de noi, oameni capabili, care nu se sfiesc cu imunitatea lor imună să călătorească și să exprime ideile voastre, ale poporului român oriunde în lume, dar aveți grijă la ce vă doriți spune un proverb chinezesc care nu e în Constituție, Trăiască România?"

Întrebarea amuți toată pădurea. Oameni și animale cu lacrimi în ochi. Când nu mai este nimic de făcut, oamenii se apucă de lucruri mari. Așa și ei. Da, așa și ei.

Denis