LIGHEANUL E PE CÂMP sau LA O LANSARE

Totul a început atunci când s-a descoperit că pe câmp era un lighean. Au trecut armate străine, s-au perindat domnitori, aventurieri și cosmonauți și toți au văzut ligheanul dar nu s-au apropiat de el. N-au avut curajul. M-am apropiat eu. L-am ridicat. Dar nu era singur. Avea o nevastă. I-am luat și nevasta care însă avea un palton. Și-n cur un tirbușon.

Nu puteam ține această descoperire numai pentru mine, așa că m-am dus la Green Hours și am dat totul la iveală.

Sâmbătă 14 ianuarie 2023. Când au auzit că Ligheanul de pe câmp este în centrul Bucureștiului, imediat au venit Lia Doru, Laura Tăutu, Mihnea, Dan Păduraru, Gigi, Rita, Sonia, Magda Tudose, Nelly, Tibi, Pătrunjel, Raisa, Alina Amza, Alina Rontescu, Cristi, Monica, Cătălin Mirea, Mirela, Cornișteanu, Maggie, Luca, Luiza, Oana Bucur, Adilă, Andra Țicărău, Radu Lup, Radu Biri, Relu, Cornel Stranschi, Adi, Miruna, Mihai, Luminița Radu, Madi Cornea, Simona Tănăsescu, Vlad Leu, Laura lui Tibi, Cristi al Alinei, Cristiana, Miha de la Giurgiu, Mircea Ice Man, Gabi Mirea, care au vrut și ei o parte din lighean. Dar, ce să vezi, Ligheanul nu era de dat, era într-o carte care se lansa atunci: Eu, BU și Viezurele Marin, pe loc.

Așa că au cântat cu toții hitul Ligheanul e pe câmp și s-au dat autografe și a fost mișto, mișto de tot. Că pozele vorbesc de la sine. Da, de la sine.

CAPITOLUL 27

Și așa a și fost. Budapesta fierbea, stătea agățată de poduri ca să ne vadă, să ceva autografe, să vadă cum arătăm. Pe toate canalele media audio din metropola maghiară nu se auzea decât melodia compusă de Bu peste noapte: Ligheanul e pe câmp. Delir. Pupăza din Tei ne-a spus că s-au vândut toate biletele, cam o sută de mii. Un freamăt pe stadion, un vacarm. Am început în forță cu Ligheanul e pe câmp, nu de alta dar era pe toate buzele, în toate casele, în toată politica europeană: Ligheanul e pe câmp, ligheanul e pe câmp/Ura drăguța mea ligheanul e pe câmp/El are și-o nevastă, el are și-o nevastă/Ura drăguța mea el are și-o nevastă. Stadionul cânta cu noi. Pe un ecran mare o aveam pe nevasta cu ligheanul. Era îmbrăcată în alb cum sunt toate țărăncile de la noi din România când merg la muncile câmpului și trecea cu ligheanul prin imagine și o ceată de flăcăi toți în alb cum sunt țăranii români în filmul Ion, deci flăcăii o priveau și-și șopteau bă, ce gagică, bă, ce lighean! Multă vreme nu ni s-au auzit instrumentele, tobe, chitări, de-astea vorbesc. Imaginile și ritmul melodiei erau năucitoare, nu aveai cum să reziști. Într-un colț al stadionului Pupăza din Tei amenajase un stand cu vânzare unde omenirea în ritmul îndrăcit al hitului nostru cumpăra ligheane. Pupăza din Tei ne făcea semn că deja vânduserăm un milion de vase de diferite dimensiuni că aveam ligheane mici, ligheane mari și mijlocii. Pe fundul ligheanului era pictată nevasta ligheanului la câmp cum zice versul din cântec. Ea împarte cu mâna dreaptă indulgențe flăcăilor care nu dormeau noaptea lângă neveste și cu mâna dreaptă petale de trandafir albastru pentru ceai. Concertul a ținut vreo trei ore și eram sfârșiți. Ne-am retras în camionul nostru și am depănat impresii. Formidabilul eveniment, ne-a spus Pupăza din Tei, a atras atenția administrației stadionului Saint Denis din Paris și ne-au programat și ei pe 25. Am mâncat dulceață de banane, ceva legume la grătar și Bu a deschis o sesiune de întâmplări politice din ultima perioadă. România, zicea, se va uni cu Bulgaria și va propune de comun acord o melodie pentru Eurovision 2025. Pupăza din Tei va face toate diligențele ca melodia să fie hitul nostru Ligheanul e pe câmp.

O ZI DIN VIAȚA UNUI FUNCȚIONAR AL RELIGIEI

Preotul Greier Grigore, Grigri pentru apropiați, se scoală în fiecare dimineață la ora 4. Că e soare sau întuneric sau încă nu se dă jos din pat el își face o cafea mare, neagră, fără mult zahăr. Grigri are 60 de ani și se ocupă de biserica din Putineiu, județ Giurgiu. Da. Prima ființă umană cu care vorbește este o enoriașă de 18 ani cu care împarte gospodăria de când e divorțat deși nu avea voie. Interzice religia. Tânăra femeie îi aduce pixul și câteva foi de hârtie. Grigri, la cafea, trebuie să facă raportul zilei de ieri, raport care trebuie trimis zilnic la Bolintin ca să știe prelații de acolo ce se întâmplă în sudul țării. Păi, ce se întâmplă? Baba Nina i-a spus că se duce la Ruse să-și ia ulei. E mai ieftin acolo. Pavel, omul pe care-l plătește pentru toacă, se duce la oraș ca zilier. Și multe alte nume și exemple de enoriași care nu complotează împotriva regimului. Putineiu, de altfel, este un sat liniștit și în afară de faptul că de pe terasa cârciumii se vede Ruse nu se întâmplă nimic. Grigri știe că guvernele se răstoarnă la București, nicidecum aici unde abia pâlpâie Neajlovul. Dar odată terminat raportul Grigri se dă jos din pat. Enoriașa, parcă Gina sau cumva, deci enoriașa îi aduce pantofii, anteriul, gluga, mănușile, patrafirul, cutia milei și însemnările despre slujba din ziua aia. Însemnările ei, că Grigri n-are timp. În mașină cu el se suie și veverița Matilda. O ia în fiecare zi. Matilda îl întreabă în fiecare zi același lucru: Cum ne dăm seama pentru ce trăim. Grigri nu știe să răspundă, el personal vrea doar să apuce o parohie mai bună, ceva Bolintin, Giurgiu, Alexandria sau Oltenița. P-acolo banii-s mai buni. Mor și se nasc mai mulți creincioși că salariul nu-i ajunge. La primul semafor Matilda scoate din husă chitara și dă tonul la Fecioara Maria naște pe Mesia. Da. În biserică nu-i nimeni și e frig. Apare mai tărziu un cârd de cocostârci care își închipuie că au treabă cu ortodoxia. Și vine seara. Matilda îi aduce lui Grigri mașina. Cutia milei e goală pentru că la biserica din Putineiu nu vine mai nimeni la slujbe. Românii sunt plecați în Italia, în Spania, în Germania, în Ucraina, în Egipt. Da. Așa că Grigri pleacă acasă. Trebuie să inventeze ceva pentru raportul zilnic, ca să nu creadă mai marii lui că aici, în parohia lui, nu se întâmplă nimic, nu sunt revolte, nu se pun la cale răsturnări. Gina îi aduce pixul și hârtia. Matilda pune chitara înapoi în husă. Deși întuneric beznă, pe geam se uită un cocoș.

VIAȚA MERGE ÎNAPOI

Am făcut revelionul pe Insula Pisicilor. Scria Piticilor când am cumpărat biletul dar proprietarii agenției mi-au spus cu zâmbetul pe buze că au voie se schimbe orice. Așa că au schimbat T cu S. O insulă în care ajungi numai cu vaporul care pleacă în fiecare dimineață din fața casei mele de pe strada Ghelmez 37 et 2. Până acolo am fost puși să cântăm Noi suntem floarea mândr’-a țării și Prin noi înșine ca să ne veselim și să curățăm peștele mai bine. Eu am fost luat în primire de o pisică concavă. Nu știam că sunt pe insulă, era o noutate, dar era atrăgătoare, vorbea puțin, știa limbi străine. Așa că a luat un hârleț, încă din prima zi, mi-a arătat un loc și m-a pus să sap un wc în fața camerei mele, wc care avea să-mi fie de folos cât aveam să petrec de revelion. Adică vreo patru zile. M-am arătat indignat de povestea cu wc-ul, mai ales că toți turiștii din serie făceau același lucru și-n felul ăsta eram expuși îngrijorării, mirosurilor și icnelilor. Mi-a spus cu o voce concavă: Viața merge înapoi. După ce mi-am terminat groapa de sub fereastră au început artificiile. După artificii aveam program. Trebuia să scoatem oasele cam la vreo douăjde mii de pești și să strigăm pe insulă pis, pis, pis, pis! În timp ce-nfloreau portocalii. În timp ce se arăta o furtună în larg. În timp ce în port naufragia o corabie venită cu linte și abajururi din Stale Unite. În timp ce gazda, adică ghida mea, pisica concavă îmi repeta mereu obsesiv: Viața merge înapoi. Și mi-a arătat o tipă cu care să dansez. Una mare, oblică. Tipa n-avea sâni că nu-i permitea unghiul sub care trăia. Dar o chema Ler. Era din Pensylvania și avea acasă opt pisici. D-asta venise. Puțea a pește și soarele ieșea încet încet chiar dacă era revelion. Moment în care ghida mi-a zis că pot să ies cu sorcova. Dar nu că ‘’Sorcova veselă’’ cum știam eu ci cu ’’Sorcova tristă’’ că viața merge înapoi și nu-i pe veselie. Și mi-a rătat niște timbre în care erau mai multe pisici concave. Printre ele și unele moi, din aluat de înghețată. Am luat de zece lei, de fapt ăsta era scopul. Făceai revelionul ca să cumperi timbre de câți bani aveai. Insula era bogată rău și era a patra economie a lumii înaintea sectorului 1 din București. Am ascultat jazz la acordeon și anul 2023 se arăta așa cum îmi spunea ghida: ca în anii 50 din secolul trecut când berzele duceau corcodușe prin casele oamenilor. I-am cerut hârlețul trofeu. Mi l-a dat, amintindu-mi concav: Viața merge înapoi, ai grijă!

TOȚI ARE DREPTATE

1. Moda funcționarilor religiei de pe tot mapamondul se va schimba în 2023. Anteriile domniilor lor vor fi mai scurte, până deasupra genunchilor. Iar munca dânșilor va fi mult mai ușoară. Cabinele de spovedanie vor fi cuplate la câte un STS local. 2. Armata rusă susține că a doborât un OZN în zona Rostov din sudul Rusiei. Din OZN au coborât Ciucă și Ciolacu și Iohannis și Bode și Orban care credeau c-au ajuns la finala Franța Argentina din Quatar. Acolo le-a spus Burleanu să se dea jos. 3. Locurile în care s-a filmat Wednesday la Buftea se pot vizita. Se fac tururi de câte 30 de turiști care se uită la nimic pentru că Tim Burton a turnat la Bușteni în palatul Cantacuzino. Vizitatorilor li se servește o masă caldă formată din pui prăjit. Și le cântă Smiley. Și Cătălin Crișan. Și Loredana Groza. Și cine mai știe. 200 lei de persoană. 4. Roselyne Bachelot, fosta ministră a culturii din Franța schimbată deunăzi de Macron, scrie în jurnalul său că doamna Brigitte Macron a dorit cu turla Notre Dame distrusă de incendiu în 2019 să fie reconstruită sub formă de falus cu bile de aur. Proiectul n-a trecut, dar a fost cumpărat de o firmă românească. Astfel că falusul cu bile de aur va înlocui Arcul de Triumf din București. Pentru când trece p-acolo armata. 5. HOROSCOP. Toți nativii vor face studii de fezabilitate. Că iei banu’ și nu te-ntreabă nimeni nimic. Alți nativi, care n-au încăput la fezabilitate, se vor ocupa cu achizițiile de creioane și gume pentru guvern. Și aici e cu bani, stați liniștiți! 6. Filmările la Gladiator 2 încep în mai 2023. Va fi casting internațional. De la noi merg Pavlu, Micutzu, Loredana Groza și Ana Maria Prodan. Deși, după gustul nostru, cea mai bună ar fi Dana Budeanu în tandem cu Mihai Gâdea: când unul luptă în arenă, celălalt vorbește la telefon cu gladiatorii. Și tot așa. 7. ‘’Primii doi ani de război, ultimul cu Klaus Iohannis’’. Film românesc. În rolul lui Klaus Iohannis va fi Șerban Pavlu. În rolul cum întoarce România armele tot Șerban Pavlu. 8. Zice Eugen Jebeleanu, regizor Pescărușul la TNB: ’’Am crescut în cartierul Iosefin din Timișoara. Câteodată mergeam la piață cu bunicii mei, care aveau grădină, și îmi plăcea să fiu comerciant la tarabă’’. Și, adăugăm noi, într-o zi la tarabă a venit un Pescăruș. Unul mic cu blană roșie. Care l-a-ntrebat: nu vrei să mă pui la TNB. Și direcția TNB a acceptat.

9. Cele două J ale cinematografiei mondiale, Lopez și Ortega, foto, vor juca în filmul românesc ‘’E Vremea Schimbării’’, un film despre Ciucă și Ciolacu și cum se schimbă ei pe 25 mai 2023. 10. RECLAMĂ. Două babe stau cu cardurile de 250 de lei în mână. Una zice: nu vrei să-ți dau restul? Și-i dă celeilalte babe 100 de lei pe cartonul de 250. Tâmpită reclamă, dar plină de duioșie. 11. Primăria capitalei a alocat aproape 50 de milioane lei la începutul 2022 pentru noi piste de biciclete în București. Nu a făcut niciun metru. Anul ăsta suma ar trebui dublată.