Compunere despre vara

Ma aflu in tara de unde vine vacanta cu trenul. Cum ar veni, aici e atit de multa vacanta incit uneori se exporta si pe restul globului cind se satura lumea pe’aici de-atita bine. Ma aflu inaintea unei alte felii de vacanta, asa ca ma grabesc sa arunc pe net indelung asteptata compunere despre vara, inainte de 1 iunie, inainte de solstitiu si, in special, inainte de vacanta de vara. Cu alte cuvinte, fix in perioada cind la scoala se cere o compunere despre vara…
Uite cum sta treaba: cum vine vacanta, cum se isca un dor de duca naprasnic, si atunci ce te faci ?! Tre’ sa pleci, e musai, intr-o drumetie, excursie mai mult sau mai putin organizata, circuit, la tara la bunici, la rude instarite cu casa de vacanta. Oriunde si cit mai departe de casa ta de toate zilele. Daca n-ai unde pleca (sa cumperi piine? sa duci gunoiul? sa-i cumperi tampoane surorii uituce ?), repeta-ti ca pe formula eterului etilic : important e drumul, nu conteaza unde te duce. Si-atunci se ia una bucata mijloc de locomotie. Eu personal stapinesc destul de bine bicicleta, desi nu bag mina in foc ca n-am omorit mii de furnici pina acu’. Se coboara binisor cu dinsa din balcon / de pe terasa / din garaj / de pe geam, de unde si-o priponeste fiecare dupa posibilitati. Se verifica lantul, rotile, semnalizarea, rucsacu’ si se pleaca, domnule, odata, ca ne-am saturat de cit am mucegait in casa! A nu se uita sapca si ochelarii de soare. Pentru cei mai grijulii, crema de protectie solara e un must. Pe dupa blocurile marginase ale oricarui oras si sat (s-a mai vazut) exista un cimp. Surprizele placute pot rasari de unde nu te astepti! Poti sa strabati astfel toate formele de relief, de la mare la Babele. Important e sa crezi, sa ai picioare bune si sa te tina butelcuta cu apa. In rest, vara e cum o stii: cu lene multa, timpul scurt care mai ramine fiind dedicat petrecerilor fara numar, iesirilor cu gasca sau iubitul/iubita. Parintii sa te lase, ca esti destul de obosit/-a. Se maninca cirese si restul fructelor pina la pepeni si struguri. Se tin cure de slabire pentru ca e fetele sa arate bine la mare, la soare… Se invata pe de rost hitul verii, fiind el ascultat la maxim oriunde se gaseste un motoras cu boxe. Taranii secera recoltele din ce in ce mai putin bogate, care cu secera, care cu tractorul. Cind incepe sa se intunece pe la ora 9 e semn ca vacanta e pe sfirsite si ca trebuie facute temele alea naspa de vacanta. Pe una dintre ele tocmai ti-am servit-o eu pe tava.

Compunere despre toamna

La mine in compunere ploua torential / cu galeata / in diverse coduri colorate tipator. Cum nu mai e loc de curcubeu, ca nu mai e soarele d`antan, in loc sa ma uit pe cer, ma uit pe unde calc. Adica pe frunzele care incep sa acopere ruginiu iarba galbejita. Galbejita de la canicula din Compunere despre vara, sa ne intelegem, ca la ora asta, adica inaintea de inceperea scolii, toamna e cam varateca. In principiu, lucrurile se intimpla cam asa: Toamna incepe odata cu sfirsitul vacantelor / concediilor. Orasele se umplu de masini, iar autobuzele de calatori care dau, brusc, piept & plamini cu realitatea ramasitelor verii celei coapte: inghesuiala, miros de transpiratie, mizerie. In acelasi timp se da asaltul marilor magazine, intru refacerea proviziilor si cumpararea rechizitelor pentru scoala. Cind nu mai gasesti caiete dictando de 48 de file e semn ca scoala incepe chiar miine. Dupa care temperaturile incep sa scada mai mult sau mai putin vertiginos, hainele se indeasa pe cuierele umanoide, iar mirosurile incep sa fie camuflate. Nouri negurosi se afiseaza pe post de cer permanent, in timp ce pasarile calatoare care au venit in Compunere despre primavara isi iau talpasita spre tari mai primitoare. Se culeg ultimele fructe si legume si se asteapta tulburelul mai rau ca pe piinea calda. Odata ajuns pe mesele crestinilor, chefurile se tin lant si nuntile se inmultesc. Ca miine poimiine incepe postul (nu ca l-ar mai tine cineva), si nu se mai gasesc mirese de furat. Cam pe la ora asta incep si ploile nesfirsite asezonate cu un frig ce patrunde pina-n maduva oaselor. Orele de educatie fizica se tin pe culoarele scolii sau sint inlocuite de utile ore de mate si romana. Zilele sint din ce in ce mai mici, trezitul de dimineata (care dimineata?! ca zici ca-i seara!) devine o corvoada, iar expresia “a munci zi-lumina” este implementata de la vladica la opinca. De depresii si astenii de toamna am zis? Mda, totul e gri, nimeni n-are chef de nimic si profii, respectiv sefii, ne bat la cap cu teme, rapoarte si productii record. Sa vina odata vacanta de iarna!

Compunere despre iarna

A venit iarna !

Cind vine iarna ninge si zapada se asterne in troiene. Copiii ies din casa ca sa se dea cu saniile, sa se bata cu bulgari si sa faca oameni de zapada.

Cam asa scriam eu in compunerile de acum 20 de ani, cind erau ierni adevarate, cu zapada de un metru in mod obisnuit, cu aminarea inceperii trimestrului doi, cu derdelusuri in strada – ca oricum nu se gasea benzina pentru masinile si asa putine.

Acum trei ore am iesit sa fac pirtie prin curte. De cind am reintrat in casa ma tot uit pe geam (munca mea e din ce in ce mai inutila) si la televizor. Afara ninge potolit, dar hotarit, mai viscoleste putin.

La televizor situatia e catastrofala. Se pun in miscare toata familia lexicala a cuvintului « ninge » si toate sinonimele din aceeasi sfera semantica. Nu se poate circula de nici un fel, in special pe arterele secundare, a fost inchisa Autostrada Soarelui, trenurile sint oprite in jurul Bucurestiului (ca au inghetat macazurile), aeroporturile din Bucuresti sint inchise, plus cel de la Craiova, porturile au fost inchise de mai demult. Nasol, nu ? Basca 1300 de romani sint blocati in Bulgaria, unii cu autocarul rasturnat in sant. In prim plan e zona de sud a tarii, aflata complet sub zapada maturata de viscol.

Dupa ce-au facut rosu in git de cit au tipat la autoritati, ca de ce nu ies toate utilajele ca sa fie sosele ca-n palma ? Pai am iesit cit am putut, da’ ninge in continuu, muncim in zadar. Da’ nu-i bai, am munci si-n zadar, numai ca pe autostrada e viscol si n-avem ce zapada sa dam la o parte ! Nu conteaza, faceti ce stiti sa dati drumul la circulatie ! Domnu’ consul al Romaniei in Bulgaria, ce facem, dom’le cu romanii nostri ? Ca alde consiliul Giurgiului s-a suparat de cind li s-a interzis taxa de ecologizare pe drumul catre vama (pe care-l bagasera la intravilan) si n-au mai organizat licitatie pentru deszapezire ! Da’ stati un pic, sa bagam publicitate, sa nu care cumva sa va miscati de aici !

Asta-i presa noastra, care sare la beregata autoritatilor in locul nostru, in timp ce noi le facem audienta, asezati comod in fotoliile din dotare (dupa cum ne-au invatat). Simtul civic sforaie la caldurica.

Si, dupa pauza, televiziunile insista : da’ spuneti-ne de ce pe straduta X nu se poate intra etc ? Pai nu se poate, pentru ca sintem ocupati cu dezapezirea arterelor principale, pe care oricum nu le putem curata ca lumea din cauza masinilor parcate alandala atit pe banda intii, cit si pe unde le-a prins iarna. Soferii se incapatineaza sa porneasca la drum lung cu masini neechipate pentru iarna.

Oamenii, in general, asteapta ca totul sa se rezolve cit ai bate din palme… asta… cit ai schimba canalul pe telecomanda. Si-n timpul asta zapada se-asaza potolit, dar hotarit, si mai viscoleste din cind in cind.

Pe Antena 3, duduia care citea stirile de la ora 13 ne expediaza un la revedere grabit, cu nasu’n calculator, de parca am fi deranjat-o de la messenger. Si eu care credeam ca ninsoarea asta e mana cereasca pentru televiziuni ! Ca si-asa nu mai aveau ce sa povesteasca, cum sa mai umple cele 24 de ore de emisie, in afara de retrospectiva retrospectivei si reluarea reluarii. Eu cred sincer ca la miezul noptii dintre ani, cind toata lumea isi ureaza fericire, iubire maxima, bani si mai ales sanatate, ca-i mai buna decit toate (de parca am fi o natie de bolnavi cronici sau cel putin ipohondri), sefii de la departamentele de Stiri isi doresc catastrofe, tsunami-uri, cutremure, atacuri teroriste si, pentru inceput, o ninsoare zdravana, urmata imediat de un inghet care sa ne tina incuiati in casa.

Si (mai incet, sa nu ne auda cineva !!!) cum sa le zica oamenilor sa iasa cu lopetile sa dea zapada la o parte din fata usii ? Pai sa-si alunge ei telespectatorii !? Cine o sa se mai uite la reporterii lor care ingheata in cei mai inalti nameti, da’ cu simtul datoriei implinite ! [Pauza de publicitate.] Ca asa sint ei, niste super-eroi care infrunta orice pentru un reportaj de senzatie. Numai ei au voie sa iasa pe strazi, ei si cetatenii nemultumiti care tuna si fulgera impotriva autoritatilor nepasatoare, si care-i legitimeaza astfel sa se ia cu acestea de git. Super-eroii se revolta impotriva tuturor, tipa si la Dumnezeu : ce-i, bah, cu vremea asta ? Nici nu se vede pe sosea ! Bate vintul asta atit de tare ca nu ma aud in microfon ! A picat si reteaua, nu mai pot sa fac transmisia in direct ! Ce naiba, te pui cu a patra putere in stat !?

Domnul ministru al Transporturilor, care profita de ocazie sa se spele de pacate si trage tare sa-si recistige bulinuta rosie, nu cere nici el cetatenilor sa iasa in strada si sa dea la lopata. A trebuit sa vina Corina Dragotescu la Realitatea TV si sa ne zica de la obraz : mai cetatenilor, iesiti la curatat in fata casei, nu vedeti ca Primariile nu fac fata, o sa inghete troienele astea si ne mai vedem la primavara !?!

Poate ca intr-o zi cineva de la televizor o sa aiba ideea geniala sa trimita prezentatorii de Meteo pe rug, ca din cauza lor…

Inca o situatie extraordinara rezolvata catastrofal de autoritati : nu reusesc sa opreasca zapada, vintul, sa dezghete macazurile si sa faca soselele ca-n palma, da’ instantaneu.

Si ninge potolit, dar hotarit.

Ce frumoasa e iarna !

Compunere despre primavara

Mi-am dorit atit de mult sa fiu data de exemplu si uite ca mi-a reusit.

Sa fiu citata, copiata, pastisata, pusa pe piedestal si apoi in Istoria Literaturii Romane a lui Calinescu, reviziuita si adaogita.

Cu celebra « Compunere despre iarna », de departe number one-u’ in cautarile pe internet si aterizarile la mine pe site.

Cum iarna a venit intr-o zi de marti, primavara a picat intr-o zi de joi, cam nehotarita si cu ploaie multa. Ghioceii rasarisera deja in februarie, intr-o simbata seara.

Cum vine primavara, se intorc pasarile migratoare – unele sint obosite moarte si atunci ramin cu ciocurile infipte in ce-apuca - , iar testoasele isi croiesc drum prin iarba proaspata pina la iaz.

Daca nu ninge, ploua cu tot feluri de coduri colorate, iar unii sateni isi vad casele si terenurile agricole inundate. Anul acesta fiind electoral, vor rasari miraculos case noi, ca ciupercile dupa ploaie, semanate de miliardari generosi si, daca-l mai tin buzunarele, de partidul de guvernamint.

Tot pe vremea asta iese taranul cu plugul si boii antemergatori sa semene ce mai e de semanat, ca sa aiba ce plivi, rari si culege in vara si toamna ce se prefigureaza – daca nu vine sfirsitul lumii intre timp.

Pina atunci copacii isi vad de treaba : se umfla mugurii pe ei, infloresc, da frunza, creste fructu’, se pun bazele recoltei bogate si pline de pesticide din sezonul vara-toamna (cum am precizat mai sus).

Pai ploi am zis, pasari calatoare, rasaduri, muguri la fel… Ce-a mai ramas ?

Martisoarele de la inceputul lunii martie, cele 99 de mucenici, deci pahare, postul Pastelui (haida de) si Pastele cu vacanta lui cu tot.

Primavara e un anotimp tare optimist !

Ma intorc acasa

Gata cu aventura situlul www.calimara-cu-cerneala.com. In curind nu o sa mai fie accesibil, asa ca (re)invatati adresa asta: http://calimara-cu-cerneala.blogspot.com. Va astept :)