IF

Dacă ar fi ștearsă granița dintre România și Bulgaria, cele două țări fiind identice, bugetele lor, reunite, l-ar putea cumpăra pe Messi. Atunci să vezi fotbal, atunci să vezi mafie, turism și decăderea Barcelonei din postura de cel mai vizitat oraș al lumii. Pentru că turismul mondial s-ar putea muta în arealul Giurgiu Ruse.

Dacă echipa de fotbal Dinamo ar fi fost lăsată să retrogradeze, ca apoi să dispară totalmente din fotbalul românesc, soccerul autohton și-ar reveni în forță.

Dacă echipa de fotbal Steaua ar fi lăsată să dea faliment, în fotbalul autohton ar exista speranțe de însănătoșire.

Dacă securitatea pe cap de locuitor din România ar fi mai mică, atunci securitatea pe cap de locuitor din România ar fi mai mare.

Dacă în filmele artistice turcești limbajul fluierat este banal, atunci în Gomorra lui Porumboiu e la fel. Problema ar fi că cine pe cine.

Dacă exportul de chiuvete pentru spălat pe mâini ar redresa economia țării noastre, atunci am avea banii pentru a ne muta în locul Angliei. Vis milenar.

Dacă nu-i cap, vai de picioare. Zicală românească care promovează România Normală și Educată pas cu pas. Cacofonie intenționată de studiat în mediul online de milioane de copii români cu tablete.

Dacă România ar fi fost parte a Tratatului de la Versailles atunci ar fi revendicat doar capra moartă a vecinului.

Dacă Sharon Stone, foto, ar fi jucat în filmul românesc Un comisar acuză, atunci secvența sexoasă cu Sharon și desuurile ei ar fi fost jucată de Sergiu Nicolaescu.

Dacă Ianis Hagi joacă fotbal pe pâine......Păi, vedeți? Ceva e-n neregulă.

D.D.

Scrisoare deschisă președintelui Iohannis

Deși era abia opt dimineață, iar echipa de fotbal Dinamo trebuia lăsată să retrogradeze pentru însănătoșirea fotbalului românesc, deși la RRA se dau știri care n-au nicio legătură cu realitatea, iar pe râul Neajlov trec submarine românești cu direcția Beirut, deși vulpile din Clejani trec liniștite șoseaua, din cauza asta având loc mici accidente, iar cursa aeriană Istanbul București a oprit la Uiești, în pădure, pentru a îmbarca zece mii de copii care dispar anual din țara noastră, deși Firea, Băsescu și Nicușor vor câștiga împreună primăria Capitalei, iar sezonul mării se va întinde până de Crăciun ca să recupereze băieții, ei bine, cu toate astea când a deschis ușa de la baie Florica Ben Florica a văzut că lipsește mașina de spălat. Incredibil. Mai dispăruseră lucruri din casă, dar așa ceva? Puse mâna pe telefon. Într-un târziu, răspunse generalul Manole: ce-i?

Manole!, ai luat cu tine în aplicație mașina de spălat. Nu știu de când aperi tu Constituția României cu mașina noastră de spălat! Ar trebui să vă dea de la regiment. În sfârșit, în mașină era ariciul. Ariciul nostru, ăla pe care-l creșteam ca să redreseze economia țării. Cum, cum? Ai uitat, boule! Ariciul stătea în mașină, noi băgam rufele țării, el își lăsa acele în cămăși, chiloți și alte alea, iar tu când puneai țoalele pe tine te înțepai. Erai nevoit să-ți cumperi alte izmene și tot așa. Creștea consumul. N-a spus președintele că prin consum redresăm economia sau așa ceva? Da, chiar, ce-ar fi să-i scriu președintelui Iohannis o scrisoare deschisă ca să știe ce fac generalii lui. Așa am să fac. Ăluia dă-i să mănânce. Nu mănâncă decât vulpi mici, fragede, caise și mere. Și nu spăla cu detergent, că-l omori. Omori Ariciul Național. Salvatorul economiei. Dumnezeule, cum de te-am luat de bărbat? Când vii spre casă, să nu uiți să-mi iei un plic. Deschis.

Generalul opri la tutungerie. Se spălă pe mâini și ceru un plic. Deschis. Se șterse și ceru și-un toc. Scrise cu litere mari, militare: Președintelui Iohannis, scrisoare deschisă. Îl trimise nevesti-sii.

D.D.

Niciun film n-a schimbat istoria lumii

Generalul Manole este foarte gospodar astăzi. Este în grădina lui de pe Neajlov. Stă cu picioarele-n apă și curăță vinete pentru salată. Curăță ardei pentru copt. Cartofi pentru boeuf. Morcovi. Țelină și ceapă. Din când în când se uită în regulamentele militare să vadă dacă este corect. Mai trebuie puțină drojdie, mărar, mure culese de dimineață. Își amintea cum venise el la Florica cu mure culese de el și Florica topită toată le-a pus în cafea în loc să facă un cozonac militar. He, erau tineri. Căută pătrunjelul și-l găsi sub lighean. Era foarte mulțumit. Virusul ocolise Neajlovul și din cauza asta se putea îmbarca și hălădui prin lume. Vroia s-o ducă pe Florica în Honk Kong. La etajul 78. Ciuli urechile. De pe terasa casei sale auzi dialogul dintre Florica și Costache, adjunctul lui. Păzeau împreună Constituția României.

Costache: păi, ce, Florico, ‘’Ilustrate cu flori de câmp’’ nu putea schimba lumea asta a noastră din Carpați? Ia, gândește-te! Ăia doi în loc să se iubească, ar fi scris pe fiecare ilustrată Jos Iliescu și gata, se schimba tot. Florica: era pe timpul lui Ceaușescu, nu încurca lucrurile. Închide-te la fermoar. Crezi tu că cu cărți poștale se schimbă lumea? Întâi trebuie să ai bani să le cumperi. În scenariile românești lipsesc banii. Ca și în realitatea din Carpați. Nu-i niciun ban. Se poate și fără bani. Totul e să vrei, totul era să le pui la poștă și să scrii adresa corect. Tu ești soție de geenral, puțin îți pasă. Dar sunt milioane de români care n-au primit niciodată o ilustrată cu flori de câmp. Frustrare. Așa se numește. Și atunci cum să nu iasă filmul prost? Mă pricep, știu ce vorbesc. Dacă ilustratele alea cu flori de câmp ajungeau pe sub uși, pe macarale, pe Valea Prahovei sau la Dragoste la zero grade nu crezi că nu mai era nevoie de revoluția din 89? Au murit oameni. Pentru ce? Pentru 50 de bani? Atâta costa o ilustrată. Popor de nevolnici. Needucat. Costache fierbea. Și pe bună dreptate.

Generalul interveni imediat. Zise: niciun film n-a schimbat istoria lumii. Au încercat ăia cu ’’BD la munte și la mare’’ și nu le-a ieșit. Românii tot fugeau în Germania. Când B era la munte, D era la mare. Lipsea coordonarea, regulamentul militar. Patosul revoluționar. Niciunul nu era, nici B și nici D, ca Guevara, oameni care să mobilizeze masele. Da, e vorba de masele românești, care când e o nedreptate iese în stradă și răstoarnă. B era prea moale, D la fel. Aveau și-un câine care nu mânca sfeclă. Știu asta din scenariu. Ori nu. Fără sfeclă nu merge, nu schimbi lumea. Filmul a rulat mult, doar doar de B s-ar fi dus la D să-i spună: hai să-l dăm jos pe Ceaușescu. Să pună câinele pe el. Că ăștia care n-o au cu sfecla sunt răi. Ce știți voi? Io am totul aici, în Constituție!

Cumva se înserase. Soarele coborâse după un tomberon înalt proaspăt adus în sat. Era un tomberon cultural. Doar aruncai cărțile în el și pac îl luau gunoierii din Bucșani. Pentru bibliotecă.

D.

REVISTA PRESEI

IZVORU NEWS – Cotidian giurgiuvean. În comuna Gogoșaru, sat Izvoru, spălatul pe mâini a devenit o problemă de stat. Pe ulițe, în fața fiecărei case sunt chiuvete la care curge apă și, și. Din două în două minute cineva trebuie să iasă în fața fiecărei case și să se spele pe mâini. Altfel se dau amenzi foarte mari. Patroana chiuvetelor, doamna M. G., ne-a declarat: pentru a transforma turismul de terasă în turism de spălat pe mâini am introdus în Parlament o zicală: Nicio masă fără chiuvetă. Dacă se va aproba, satul nostru va fi mai frecventat de turiști decât litoralul.

ROMÂNIA NORMALĂ – Magazin ilustrat. România la coadă la wc-ul din fundul curții. România rurală la coadă pentru a se împrumuta de bani pentru plata abonamentelor de net la tablete. România cărând apă caldă cu gălețile. România plângând că nu se deschid restaurantele mai ales pentru cei cu pensii de șapte sute de lei. România plângând de grija Andreei Esca. Sunt fotografii atractive, grăitoare cu țărani în ii albe de pe umerii cărora s-au scos gradele. Și se vede.

FOCȘANI TIMES – Cotidian eminamente politic. Primarul Bucureștiului va deveni și primarul Focșaniului. Astfel va deveni foarte clar că între cele două cartiere ale aceluiași oraș trebuie făcute lucrări de infrastructură. Mai întâi un pod. El va fi mai scurt cu 50 de km și ancheta va lua la bani mărunți fel de fel de aspecte secrete: de ce statuia care ține pe umăr podul la capătul dinspre București este a lui Băsescu, iar cea cu Firea nu. Aflat în derivă, domnul Nicuțor Dan va plasa în anchetă câteva elemente distractive: de ce n-are podul nasturi, de ce n-are restaurante ca la Istanbul, toate închise, și de ce apele care ar trebui să treacă pe sub el trec cam la 200 de km distanță. Vă vom ține curent.

BAHLUI MAGAZIN – Președintele cu o chiuvetă după el. Și cu geanta de meditator. Se oprește, se spală, și dă meditații la fizică și celor din clasă și celor din online. În online se aude gălăgie mare. Cei care cară chiuveta, dau raportul șefului: pe strada online trece Elena Udrea în bikini. Și ar dori să rezolve fizic problema. Dacă se poate. Magazinul mai conține informații despre mărirea și decăderea pensiilor, despre șansa României de a deveni garnizoana USA, precum și despre cercetarea românească din industria parfumurilor care a dat lovitura cu parfumul de sparanghel. Și la sticle mari de doi litri, PET-uri, și la de-un litru.

CĂLĂRAȘI DAY – Hebdomadar de umor. Plin de umor. La o masă stau Stolojan, Petre Roman, Cozmâncă, Văcăroiu, Iliescu, Emil Ctinescu, Mitică Dragomir și stadionul Dinamo punând la cale viitorul României. Din surse știm că este un plan care străbate secole. Vreo opt. Și nu-i destulă hârtie.

COVID 19 – Ziar liric. Cu multă poezie. În prim plan o poezie scrisă de poeți absolvenți de Băneasa. Reproducem: Măi Covid, Covid nebun/Mie-mi vine să mă ca...ră-te d-aici din țară/că punem tătarii pe tine/ uite-i cum vine/ uite-i cum vine? Ce mai vrei? Angajată și plină de mister poezia. Este nesemnată, așa cum se învață la școală. Adică ea provine din folclor. Se spune în restaurante. D-asta-s închise.

AGENȚIA CĂLIMARA

La țară 5, ROMÂNIA NORMALĂ

Ne gândim de ceva vreme să facem o călătorie normală prin nu știm ce parte a țării să vedem dacă România e și normală, nu numai balamucul care se vede pe media cu izoletele, că măștile, cu Esca, cu Arafat, cu doctori, cu spitale, cu litoral, cu terase, ci să mai vedem și oameni normali muncind, bând, iubind, făcând căpițe, stând sub nuc, făcând un grătar, urlând la copii: bă, vă ia mama dracului dacă nu lăsați bibilica în pace sau la soacre: te arunc pe foc.

Ne-am pus sandalele verzi și am luat-o spre Crânguri, lângă Găiești. Autostradă, un Clio mai vechi. Cristi și Angie, gazdele, își numărau bibilicile, 50 de bucăți: Miha, Pera, Mona, Cusur, căcat, căcat, făceau astea, sau se mai înțelegea păcat, păcat a zis Angie, ea e Crăiasa, el Butoiul, ea Marina care face multe ouă, că supa de bibilică fără oul de bibilică deasupra e un căcat, căcat, că altfel de la bibilică nu prea ai ce mânca, asta nefiind pe măsura României Normale stipulată de președinția României.

Ne-am așezat la masă. Am halit. Vorbe: vrem să facem un atelier de pictură. Genți, cizme, tablouri, mobile, uite scrinul ăla îți place? Cartofii erau prăjiți, salata de varză roșie excelentă, un soare ca lumea, o grădină păzită de bichonul Black. Toată România rurală face la fel, înțeleg, România Normală, cea oficială, e departe de ei, e la Pitești, la Mioveni sau București. Asta e.

Ne-am continuat petrecerea la Priboieni, cinci km de Topoloveni. La Dana. Aceiași mici, același Path Metheny la spotifai. Aceiași curte uriașă plină de verdeață, brazi, hangare, un pisic. Discuții despre politic. Nu, nu există așa ceva. Liberalii și pesediștii nici nu cunosc această liniște rurală și nici nu-și dau seama că pe coclaurile țării pe nimeni nu interesează de ei.

Ne învârtim în jurul autostrăzii Buc Pitești. Comuna Gratia. O livadă uriașă de cinci mii de metri și gazdă ne e pictorul profesionist Marin Popescu, membru UAP. Stă aici. N-are nevoie de niciun București. Din când în când își face câte personală pe la Căminul Artei. Peisagist. Unele destul de valoroase. Pescuise pentru noi crap, plătică, calamar, un urs, un novac, sabie, morun, pește micuț de pus în ciorbă, și mai micuți de dat la câini. Am făcut o ciorbă. Nu am făcut cu mine, ci cu Tina Cumva. Excelentă. Pe televizor rula un film de Denis Dinulescu, în regia lui Șerban Marinescu. Nu rău. România Normală. Cam asta e. L-am rugat să-mi facă un portret în natură și în natura asta, să zicem într-o bostănărie, eu culeg un pepene cu mască. Taboul să se cheme România Normală.

Pe drumul de întoarcere asfaltul se rupe brusc pe la Crevedia Mare sau Vânătorii Mici, pe la Crevedia Mică sau Corbii Mari, mașina sare câte doi metri în toate părțile, trec căruțe, trec bețivi și-ți dai seama că între cele două Românii Normale este o mare diferență. Și ne-am dat seama că în România Normală de din care ne-ntorceam, chiar cu căcatul bibilicilor era mai bine, pe când cea spre care ne-ndreptam era mai rău. Și-atunci ne-am oprit la Clejani, unde Johnny Depp mai vinde și acum țuică la o cârciumă din cartier. Acolo și scrie scenariul filmului România Normală.

d