Sa-l asculti pe Basescu si-apoi sa mori

Pe vreme de criza numai discursurile presedintelui sa nu le asculti daca esti mai simtitor. Mai bine ai vinde televizorul sau l-ai da de pomana, asa faci un ban cinstit pe lumea asta sau pe cealalta. In plus faci economie la electricitate, devii un cetatean responsabil. Bravo. Si unde mai pui ca te scutesti de-un preinfarct. Cel mai bine e sa te abonezi la un ziar, la comun cu vecinii de la bloc. E mai ieftin, socializati, organizati o poiana a lui Iocan pe casa scarii. Saracriza te baga la idei.

Dumnezeu obligatoriu

Traim intr-o tara in care numarul bisericilor il depaseste pe cel al scolilor si spitalelor la un loc. In care biserica e stat in stat si preotul mai tare decit primarul. In care se munceste in zi de sarbatoare, se injura la televizor si in limuzina prezidentiala. In care religia e obiect de studiu obligatoriu desi statul e declarat laic. Desi mireanul se imbulzeste in biserica numai la slujba de Pasti si la inmormintarea personala. Mare e gradina Domnului si plina de fatarnici.

Cronica de România 3

Episodul 3: Flora si fauna emisiunilor tv

Cum ajung in România dau drumul la televizor si-l mai inchid cind plec. Degetul se misca ritmic pe sagetile telecomenzii. Alt canal, alt canal, da mai departe, aia ce dau? Ore in sir adunate din secundele de zapping. Pe la unele televiziuni românesti poposesc doar citeva secunde, ca atit ma tin nervii. Prea multa vulgaritate, indecenta, prostie. Banalul ridicat la rang de stire. Faptul divers a devenit breaking news. Desi curentul electric e mai scump, rufele starletelor si ale stilpilor bodegilor de fite sint spalate in prime time. Gainariile, datul in cap, paruielile dintre vecini sint transmise practic in direct, gratie binevoitorilor dotati cu telefoane mobile cu camera video. Tot mireanul e invitat sa faca stiri, televiziunile au fraternizat cu poporul intr-un asemenea hal ca nu mai stii daca auzi televizorul sau pe tata Floarea. As putea sa jur ca se emite din apartamentul susnumitei. Pai sa vezi talkshowuri, concursuri, ba chiar si seriale cu (si despre) real people. Romanul apare la televizor cu burta atirnind peste bracinari, cu apartamentul lui kitchos si nevasta sulemenita, Las' ca ai pile la politie, ii zice mamica fiului in timp ce-i turna o bere pe care el incerca sa o refuze de ochii camerei de luat vederi. Nu mi se pare ca ar fi de ris, poate ca m-am deconectat eu de la umorul autohton, noroc ca se aud hahaielile preinregistrate. Pastele la televizor e acelasi de ani de zile. Aceleasi imagini, aceleasi filme, aceleasi clisee, aceleasi transmisii in direct de la aceleasi supermarcheturi pe toate posturile de televiziune. S-au auzit aceleasi cuvinte-cheie: cozonac, oua, pasca. Ce mincam?! De la masa nu pot lipsi nelipsitele si traditionalele feluri de mincare: miel, cozonac, oua rosii. Românii s-au calcat iarasi in picioare prin piete si superpiete si-au facut cozi la piine de parca brutariile n-ar reinvia dupa 3 zile. De Paste vine foametea. Ca Iisus invie e un fapt secundar, dezbatut in seara invierii, in studiourile pline de preoti si invitati seriosi.

Doamnele, domnisoarele si artistele care apar pe sticla fie sint blonde, fie au fusta scurta, fie sint prost imbracate, fie toate astea la un loc (de cele mia multe ori). Se coboara in birfa, trivial si ravasitul rahatului din viata personala si a altora cu o voluptate plina de bale. Vedetele stau lipite de telefon si vin la emisiune ca la psiholog, sa-si desarte dramele, furunculii si iubirile ratate. Politicienii se imbolnavesc brusc cind intra in inchisoare. Divele sint atit de dive incit isi plimba fundurile la orice post de televiziune care isi permite sa le plateasca. Ele sint in acelasi timp femei de cariera, mame, iubite, neveste, cintarete, scriitoare, actrite, binefacatoare, inventatoare si lista poate continua. Prezentatorii sint aroganti si au gretosul obicei de a pupa acolo unde scuipa. Ma intreb daca le e sila de meseria pe care o presteaza. Poate ca salariul ii ajuta sa treaca peste acest mic inconvenient. Ziaristii transmit cu rasuflarea taiata de la fata locului unde nu se intimpla nimic. Stirile sint trase la undigo, transmise cu copiat-lipit. Difera doar eticheta cu sigla postului de pe microfon. Se zic aceleasi lucruri in acelasi timp. Sincronizare perfecta. Asa sintem atacati pe toate fronturile, ca in cazul reclamei transmisa simultan pe mai multe canale. In genere televiziunile se intrec in a face aceeasi emisiune in variante care mai de care mai proaste ca gust si continut. Limbajul de lemn se impleteste duios cu familiaritatea din sufragerie (musai instalata comod in fata televizorului). Mai ramine sa mai vorbeasca la mobil in timpul emisiunii (printre avangardisti il incorporez si pe inegalabilul Mircea Badea) si-o sa ne simtim cu-adevarat in fata unor prestatori de servicii publice. In rest România si românii fac si dreg intr-o simbioza greu de imaginat inainte de permanentizarea sinecdocii si a hiperbolei in calculatoarele scriitorilor de stiri. Macar asa sa fim si noi uniti: la televizor.

Pe dupa farduri sint ele

Cit de urite sint frumoasele umerase de lux ale industriei de moda, vedeti aici.

Pofta buna de 1 Mai

Pe cind unii se imbuiba cu mici si-si toarna bere pe git cu pilnia, alde un miliard de oameni de pe planeta asta n-au parte nici macar de apa aia rece care ar merge ca unsa dupa un coltuc de piine uscata. Pofta buna!