Știri din Vikinglandia - 1

 De la căldura asta tropicală în septembrie scandinav mi-a venit Ideea. Vine sfîrșitul lumii și-o să muriți fără să știți cum stau lucrurile, pentru că sunteți mințiți cu televizorul, vi se spune adevărul pe jumătate și vi se pun ochelari roz de cal cînd vine vorba de Scandinavia. E cazul să scriu o rubrică de știri peninsulare, după cum le percep eu pe geam și din ziarele locale. 

 Poate că ți se pare oribil să arzi Coranul și să mai chemi și presa și gură cască să vadă chestia asta, dar în Suedia se practică. Aici libertatea de exprimare este un drept la fel de respectat ca și cel al apartenenței religioase. E un gest abominabil, dar cei care nu sînt educați în spiritul libertății de tip suedez e timpul să se pună la curent cu legislația suedeză, spune ministrul Integrării. 

 Am fost într-o școală nou-nouță, hi-tech, din aia după care tînjiți. Nici clanțe numai sînt la toate ușile, îți trebuie cartelă ca să le deschizi. Senzori și alarme peste tot. Sălile de clasă sînt spațioase, au pereți mari de sticlă, ecrane uriașe, table interactive. Spațiile deschise sînt mari, generoase. Tot personalul în papuci, șosete sau cu săculeți de plastic peste încălțări ca să se păstreze școala cît mai curată. M-am minunat pînă cînd am rămas blocată în Mediatecă, avănd o cartelă care refuza să colaboreze. Pînă să reacționeze cineva la gesturile mele disperate, că era vineri după ora 15, am avut timp să visez. Se făcea că eram într-o situație de atac terorist, fix aia în care trebuie să-mi imaginez că mă aflu, când fac anual cursul de pregătire pentru astfel de situații. Și se făcea că trebuie să fiu într-o cameră cu pereți în care să mă baricadez, să închid lumina și să mă fac ne-vă-zu-tă. Și n-am avut unde. Dar poate că geamurile sînt blindate și nimeni și nimic nu poate intra fără cartelă, nici măcar un glonț. M-am trezit, că mi-a deschis cineva ușa de pe partea cealaltă a enclavei de sticlă. Miraculos, cartela mea a început să funcționeze. Cică nu există să nu meargă cartela. N-am știu eu să o folosesc.

 Tot în Suedia e dreapta la putere. Ba chiar și extrema dreaptă, care la ultimele alegeri a reușit performanța să fie atît la putere, cît și în opoziție. La putere e neoficial, deși programul de guvernare îi aparține în mare parte, că altfel nu ieșea coaliția. În opoziție se plasează automat cînd nu-i convine vreo măsură luată de guvern. În general, e nemulțumită de viteza cu guvernul îi pune programul în aplicare și promite că o să facă treabă serioasă cînd va cîștiga alegerile din 2026, iar șeful partidului o să devină, cu voia dumneavoastră, prim-ministru. În programul de guvernare e un punct în care se prevede ca funcționarii publici să denunțe persoanele care nu au locuiesc legal în țărișoară. Cel mai mare sindicat al personalului didactic s-a declarat împotriva acestui punct aflat, deocamdată, în fază de studiu, pe motiv că dascălii nu ar fi delatori.

Probabil că va urma.

2.12.0.0

Două la un leu - 70

 Ceva grav s-a întîmplat de-am reînviat rubricuța asta. Fix la cafeluța de dimineață, pe cînd îmi citeam știrile din ziarul suedez. Așa am aflat că:

1. Breivik dă, iarăsi, în judecată statul norvegian pentru detenție în izolare timp de 11 ani și vrea eliberare condiționată. Da, s-au împlinit 11 ani de cînd i se încalcă drepturile omului, el care n-a încălcat deloc dreptul la viață a celor 77 de oameni pe care i-a ucis. 

2. suedezii și, poate, restul lumii ignorante încă finanțează armata lui Putin, cumpărînd de la companiile (atenție, urmează Lista Neagră): Mondelez, Procter&Gamble, Bonduelle, Barilla, Unilever, Geely Holding (chinezii de-au achiziționat Volvo), Nestlé, Lactalis, Carlsberg (situație neclară aici). Huă lor, da' discret, să nu se supere Muma companiilor multinaționale.

2.12.0.0

2.12.0.0

Jurnal de necarantină suedeză - 2

A început vacanța de Paști școlară, drept pentru care regele în persoană a apărut la televizor și ne-a rugat frumos să stăm acasă că așa e bine și că și el s-a izolat în castelul lui, cu regina, lui, pentru că are o etate care e pe lista cu riscuri, drept care urmează recomandările Autorității Naționale de Sănătate Publică, care recomandări, ne zice un alt expert, de data asta lingivistic. fiind ele emanate de către o autoritate publică, au valoare mai mare decât toate interdicțiile la care sunteți voi supuși în continuare. Pandemia asta mai e nasoală pentru că ne lovește inechitabil, ceea ce nu e ok în țara drepturilor egale între genuri: femeile riscă mai mult să o ia pe cocoașă, pe când bărbații riscă mai mult să se-mbolnăvească grav, să moară sau, mai grav. să rămână fără serviciu. Cei care încă se scolesc vor pătimi sigur și ei, știut fiind că sexul slab și frumos e mai studios, așa că dacă se pune școala în cui, rămâne patriarhatul de căruță. Pentru toate problemele există soluția: spălați-vă pe mâini și păstrați distanța socială. Să nu ziceți că nu v-am zis, că tot zic dinaintea pandemiei, dar nu vreți să țineți cont. Bineee

Calatorii: Göteborg

Am ajuns si la Göteborg, al doilea mare oras al Suediei. În ciuda ploii si a frigului, orasul mi s-a parut mai frumos decît Malmö. E mai mare, are relief, fiind situat practic pe stînci, centrul e la malul marii, are tramvaie albastre si restaurante frantuzesti. Cum sa nu-l iubesti?! L-am vizitat pe vreme de zi si de noapte. Vara trebuie sa fie absolut minunat acolo, cu zile lungi pîna spre miezul noptii si cu atîtea plimbari de facut pe stînci si la malul marii.

Haios termometru, nu? Nu erau nici macar 5 grade.

 Biserica are afisaj electronic.

Biserica by night...

... and by day:

Göteborg by night...

... and Göteborg by day:

Cum se vede orasul de (mai) sus:

Göteborg, ca-n cartile postale:

Ca una-i poza prelucrata...

... si alta realitatea cenusie:

Pe lînga atîtea minunatii, am fost placut impresionata de pretul parcarii pe timp de seara si week-end: 2 coroane suedeze pe ora (30 în timpul zilei). Oh, daaa!

Iata ce am descoperit la Alfons Abergs Kulturhus (un celebru personaj literar suedez, din cartile pentru copii). Plus ca mi-a venit o idee: de ce n-am face o casa de cultura si joaca dedicata lui Nica (Ion Creanga)?

Alfons:

 Tatal lui Alfons:

Si înca una de ramas bun:

Den vidunderliga kärlekens historia. (Neînchipuita poveste de dragoste a lui Hercule Barfuss)

M-am apucat de citit această carte după 2 ani de studiu al limbii suedeze. Cărţi de gramatică, exerciţii de tot felul, ziare locale, prospectul mașinii de spălat… câte nu mi-au trecut prin faţa ochilor în strădania de a învăţa limba lui Tomas Tranströmer (premiul Nobel pentru literatura în 2011). Plus alte cărţi scrise în așa-zisa suedeză simplificată, adică folosind propoziţii cât mai scurte și mai lipsite de podoabe stilistice. Simţeam nevoia să citesc literatură de calitate, să văd un scriitor bun la treabă, să-i sorb vorbele ca să scap de senzaţia de uscăciune provocată de suedeza scolastică. Iar cu acest roman am fost servită.

Mărturisesc că, în ciuda bunelor referinţe - în 2002 romanul a câștigat prestigiosul premiu suedez Augustpriset -, am deschis cu îndoială această carte, al cărei autor e și cântăreţ și actor. Vallgren nu era un debutant la momentul publicării ei, ci un scriitor confirmat și ambiţios ce urmărea, prin acest roman, să-și îndeplinească dorinţa de a fi comparat cu Umberto Eco și Gabriel Garcia Márquez.

Răstălmăcire modernă a poveștii “Frumoasa si bestia”, romanul are acţiunea plasată în secolul XIX și îl are ca personaj central pe Hercule Barfuss. Acesta se naște într-un bordel din Könsigsberg în 1813, este surdo-mut și handicapat fizic (nu are braţe). E deci un pitic diform și respingător care are însă darul de a citi gândurile celorlalţi, iar acest dar otrăvit îi va hărăzi o soartă cruntă, dar ieșită din comun, și dușmani foarte periculoși. În același timp, el poate “planta” gânduri în minţile celorlalţi oameni, ba chiar și ale animalelor, și astfel îi poate controla. Din cauza înfăţișării lui înspăimântătoare, Hercule Barfuss este implicat în diverse situaţii care îi pun viaţa în pericol.

În aceeași seară cu el se naște și o fată, Henriette Vogel. Pe cât e el de hidos, pe atât e ea de frumoasă. Ei sunt unul opusul celuilalt și, în mod surprinzător, suflete pereche. Cresc împreună, iar odată cu ei crește și iubirea lor. Destinul îi desparte când au 11 ani și, de atunci, singurul scop al vieţii lui e să o regăsească pe ea. Până la urmă reușesc să se întâlnească, însă povestea lor de iubire are un final tragic: Henriette moare, iar Hercule se hotărăște să o răzbune.

Cea mai mare parte a cărţii e dedicată acestei căutari și apoi răzbunării. De la mănăstire la spitalul de nebuni, de la Vatican în lumea circului, de la iezuiţi la socialiști, călătoria se termină tocmai în… America, unde Hercule își găsește liniștea sufletească și o societate dispusă să-l accepte așa cum e.

Ceea ce la început părea un roman de iubire se transformă în povestea unei răzbunări, cu intrigi captivante și scene sângeroase, ca un thriller din zilele noastre, gen foarte popular în Suedia, dupa cel poliţist. Roman istoric, gotic, social, de iubire, de idei, această carte reînvie scriitura romantică, dupa gustul și ambiţia autorului. E o carte despre slăbiciunile și prejudecăţile oamenilor, de atunci ca și de acum, despre incapacitatea lor de a accepta diferenţa și ceea ce iese din norme, despre intrarea în epoca modernă. Opoziţiile acceptabil / de neimaginat în societate, secret / public evoluează odată cu mentalităţile, trecerea timpului și depărtarea de bătrânul continent.

Încă de la primele pagini cititorul e cucerit de virtuozitatea mânuitorului de vorbe. Cine iubește descrierile îmbelșugate se va desfăta cu această carte care, fără îndoială, e mai bună decât orice film s-ar putea realiza după ea. Cititorul își pierde respiraţia în construcţiile lingvistice ameţitoare cu serii nesfârșite de epitete și metafore. Povestea e pasionantă, iar povestitorul o deapănă magistral. Pe cât e de originală, pe atât e de cuceritoare, îndrăzneaţă și eretică. Grijă mare, cititorule, să nu-ţi pierzi credinţa pe măsură ce ţi se dezvăluie secretele Vaticanului! În anii 1800 autorul ar fi fost trimis pe rug în urmă publicării unui astfel de roman, însă în anul 2002 a primit un premiu literar de excelenţă.

Un roman romantic scris în anii 2000? Da, și încă unul foarte bun. De unde se vede treaba că, uneori, te poţi duce cu sacul la pomul lăudat.

Den vidunderliga kärlekens historia – Carl-Johan Vallgren, Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2002.

Superoferta de urari

Cum am transmis si pe mail celor privegiati - si adunati in "carnetul de adrese" -, va transmit si pe blog superoferta mea de urari pentru anul 2012! Cu 50% mai fierbinti si mai coapte, ca doar s-au fezandat bine intre Craciun si Sf. Ion. Sa-mi traiti si sa ma cititi si anul asta, pina o da 31 decembrie peste noi. Apoi mai vedem.

Acum ca am terminat OFICIAL scoala sint in pauza de suedeza si asta se resimte la nivelul muschilor faciali care se urnesc cu greu cind treba sa vorobesc pre limba lui Tranströmer. Ma ocup cu teste si alte administrative si imprevizile. Dau test la matematica, necesara pentru a preda (chiar si o limba straina!) aici. Sa tot fie vreo 20 de ani de cind am inchis ultimul caiet cu patratele. Ei, exagerez, ca nu-s geniala sa dau bacu' inainte de termen si caiete cu patratele am tot folosit, fie si ca sa tin scorul la table. 

Calimara promite sa fie mai altfel anul asta, dar nu spune in ce fel, se va vedea pe parcurs. Eu ii doresc sa scrie mai mult decit anul trecut, orice, numai sa scrie! Altfel, toate bune si frumoase in Suedia, noroiul se-ntinde din talpi pina-n cer, azi-dimineata au cazut niste fulgi bezmetici si-a crescut pretul biletelor pe autobuz. Tocmai acu', cind sint (tot) fara bicicleta.

La Multi Ani si sa ne citim sanatosi!

Reclama (si) la feisbuc

Ce-avem noi aici?! O reclama culeasa dintr-un ziar gratuit. O reclama la un vin - lucru rar si foarte controlat in Suedia. Atit sint de restrictive regulile privind alcoolul, incit nici nu stie omu' de unde poate sa-l cumpere! Vede cineva vreun nume de magazin, vreo strada, vreun www in poza asta? Eu nu! In schimb scrie mare, ca pe pachetele de tigari, ca "alcoolul dauneaza grav sanatatii". Va dau detaliile astea ca sa vedeti si voi cit sint de oprimati saracii suedezi si cum trebuie sa treaca ei podul la Copenhaga unde alcoolul tare se lafaie in toate mini / super- marketurile. Mai la dreapta ce se vede?! Is niste litere grupate, din care neinitiatul intelege din prima "FACEBOOK", dar dupa 3 incercari ii reiese si care "o masa fara GB e ca FB fara prieteni". Nu zic numele, ca doar n-o sa-i fac reclama vinului din poza si nici lu' alde FB, ca nu-s platita. Buun. Copie clara dupa comunista "nici o masa fara peste oceanic", se-mtelege. Unde "masa" din reclama e cu cintec. Ei bine, pre suedeza, cel putin in regiunea in care traiesc eu, "middag" inseamna si "prinz" si "cina". Acu' omu' stie la care "masa" se refera zicala noastra? Nu!! De-aia se-apuca si bea si la prinz si seara! Ati vazut cum incita publicitatea la beutura?? Cu cite doua sticle deodata! Cum sa nu devii betiv??

La Zoo

Marturisesc: DA, Calimara se plimba de zor prin Suedia, are masina cu chauffeur la scara si vreme buna. Cu catel si purcel, minge, lopatica si sendvici cu muschiulet (gasit la magazinul polonez, alta poveste) am mers la Skanes Djurpark, un parc cu animale à la suédoise. Adicatelea multe regionalisme, locuri de joaca pentru copii, inclusiv piscina si locuri special amenajate pentru facut gratar.

Printre animalele mai putin exotice decit ma asteptam (nu tu lei, elefanti sau tigri pricajiti), am tras in poza urmatoarele:

Niste incornorati:

 Un linx:

O vulpe neagra care halea niste carne de pui:

Alti incornorati:

Si niste domni, doamne si descendentii lor care se infruptau din gratare si Coca-Cola pe vreme cu soare si-n zi de Ramadam, ierta-i-ar Allah, ca nu stiau ce fac:

Pentru copii intrarea e gratuita, dar unele distractii se platesc. De', tre' sa-si scoata si ei pirleala cumva.

Ce frumos am petrecut noi la Zoo!

Chestii bune in Suedia

Intr-un comentariu, imi cere cumnatul de cumnat sa scriu si lucruri bune despre Suedia. De parca n-as fi scris pina acum! Bordurile lasate pentru handicapatele ca mine si carucioarele lor. Magazinul mixt deschis noapte-noapte (pe ora de iarna). Locurile de joaca pentru copii. Transportul in comun adaptat pentru neputinciosi. Cursurile de limba gratuite (inca nu pentru mine). Clinica de cartier (asa cum e ea...). Taxiurile ieftine cu tarif unic (sint si din alea scunpe). Cartofii la 4 coroane kilu'. Covrigii cu susan. Frunza de vita la borcan de la magazinul turcesc. Concertul de muzica simfonica pentru copii, excelenta idee si realizare! Si nici macar nu ne-au controlat la bilete! In general, toate eforturile pe care le fac pentru copii (programe, locuri de joaca...). Sint si minusuri: la Ikea nu poti lasa copilu' in spatiul de joaca supravegheat daca nu are (plodul)  peste 3 ani. Spalatoria de la subsol. Vecinii vorbitori de engleza si saritori (desi se pare ca nu peste tot e asa, avem noi noroc). Si vor mai fi.

Ce n-a vazut Parisul - 3

Parcare subterana intr-un cartier muncitoresc in Malmö. Plin de romani, dar nu cred sa fie vreo legatura cu cele ce urmeaza. Deci parcare subterana, cu spalatorie (de masini, d'oooh) inauntru. Inchisoare de masini: porti la tot pasul si custi metalice pentru automobile (ferecate bine). Se pare ca hotii lor sint mai hoti ca ai nostri: s-a implementat Alcatrazul pentru ca unii fura benzina din masinile inchise in subteran. Si/sau se amuza dindu-le foc. Frumoasa tre' sa fie dimineata aia cind iti poti aprinde tigara de la masina personala.

Statul politienesc suedez

O spun din capul locului: n-am venit aici sa ma capatuiesc. Nu primesc pomeni (ajutoare sociale, somaj). Copilul are alocatie din oficiu si salut lucrul asta, e nornal, nu ca in Franta unde NU primeste pentru ca sintem prea bogati (desi eu nu am nici un venit). Passons. Deci nu am nici un avantaj aici. Barbate-miu  e platit in euro - si pierdem la greu cind ii schimbam in coroane suedeze - pe care ii cheltuim tot aici (cea mai ieftina piine costa 2 euro). Urasc gindirismele gen "in loc sa zici mersi", "oriunde e mai bine ca-n Romania". N-am de ce sa zic mersi si in Romania sint (unele) lucruri mai bune decit aici, oricit de greu le-ar fi gindiristilor sa creada. Pentru ca n-am nici o obligatie de genul asta, am cu atit mai mult dreptul sa critic ceea ce mi se pare in neregula. Cum ar fi tarasenia cu  personnummer, despre care am mai vorbit eu si alta data. Si inca mai vorbesc, ca tot ma enervez cind nu ma gaseste calculatorul pe lista traitorilor sau, mai degraba, muritorilor din Suedia. Momentant sintem invizibili, dar in curind o sa fim ca tot suedezul, adica detectabili la bani, credite, mismasuri, boli si ce alte curiozitati mai are inmagazinate in chipuri Big Brotherul suedez (cite cuie cumperi de la Hornbach). Ziceam cindva gulagul suedez. Nu, e doar o placida si plicticoasa puscari, in care se intra de buna-voie datorita covorului rosu si a grupului de oficiali care te intimpina cu piine si sare la scara avionului. Ma intreb daca localnicii isi dau seama de cit de controlati sint. Daca da, sint curioasa ce stare de spirit le creeaza conditia de urmariti. Se simt mai in siguranta? Bucurosi ca nu (mai) sint tentati sa fure sau sa minta (la impozite, de exemplu)? Ca le tine altul socoteala banilor? Noi astia imigrantii trebuie sa declaram data de intrare si de iesire din tara (cu o saptamina mai devreme, cel mai tirziu) din paradis! Sa stie si autoritatile ce e de capul nostru (fost sot? nevasta decedata cind?) si, eventual, sa ne traga de urechi daca n-am tras apa inainte de plecare.
Daca vesel se traieste, cint-asa:

La tara

Ne imprumuta varul din Suedia masina intr-o zi, ca aveam de mers la tara undeva, sa mincam la niste nemti (alta poveste). Avem masina, am zis cu fericirea de altadata cind primeam o portocala. Asa ca am stat in ea cit s-a putut de mult si am dat bice prin sudul Suediei. Am fost la Ystad, la Svedala - cica chintesenta Suediei - si am vazut Coasta lor de azur. Totul se intimpla in sudul Suediei, se intelege, ca acolo ne ducem noi veacul. Am vazut deci cimpuri mai mult sau mai putin inundate, cai cu paturile pe spinare si catune. Ca sate nu le pot numi, nu vezi tu un magazin mixt, o primarie, un birt. Si-apoi casele astea is toate inghesuite, unele cu doar doi metri patrati de iarba in jur, de te-ntrebi care-i fisul de stat la tara, daca vecinul iti bate in geam direct de la el din proprietate. Pustietate, frate! Pai daca in sud e asa - cica partea cea mai populata din regatul asta, oare cum o fi in pustietatile recunoscute din nord?! Coasta e strimta, n-am vazut plaja - poate ca nici nu e cazul in tinuturile astea racoroase. Farmec? Poate mai spre vara, cind apar frunzele in copaci si cinta pasarelele. 

Deocamdata ne bucuram de primele zile de iarna tipica aici in sud: ceata, umezeala, atmosfera cenusie, noroaie, ploaie si vint. Si mai e.

Nici suedezii nu ne iubesc

Astazi am avut dovada: o vecina suedeza (si membra a comitetului de locatari!) m-a sfatuit sa nu (mai) zic ca sint romanca, pentru ca suedezii au prejudecati. Nu da bine, ma, sa fii roman in afara Romaniei. A cui e vina? Cine ne-a facut reclama proasta? Care dintre noi strica reputatia romanilor si Romanicii? Cum sa la explic ca sintem oameni de treaba, harnici, cu simtu' umorului, destepti, frumosi, 'ai mai viteji dintre traci samd? Bine, suedejii astia - pardon, vikingii astia, ursäkta mig - nu iubesc pe nimeni  (ca tot scandinavu' care e scandinav, deci superior celorlalti muritori de pe planeta). De ce ne-ar iubi taman pe noi? Care le transformam tara intr-un nou Capsunland. Care ne parasim tara scuipind peste umar peste cei ramasi?!

La spalatorie

Alt subiect de mare intimitate: cum am incetat sa-mi spal rufele in familie. S-a intimplat natural, consecinta logica a decesului masinii de spalat proprietate personala. A patra in 5 ani, zice sotul (tot) personal. Drept pedeapsa, de 2 ori pe saptamina ma car cu sacosele Ikea, umplute cu virf, la spalatoria de la subsol.  La spalatorie nu te duci tu cind iti vine cheful sau nu mai ai sosete curate, ci tre' sa te programezi cu ceva timp inainte. La noi la bloc programarea se face pe un panou pe care iti infigi o broasca mica (de cheie ) pe care scrie numarul apartamentului in dreptul unei transe orare. Avem 3 transe orare disponibile. Cum nu fac parte din clasa muncitoare salarizata (nu ca n-as munci, nu ca n-as merita salariu), ci-s burgheza casnica, imi pot alege niste ore pe care nu se bate nimeni si pot evita week-end-ul supraaglomerat si rezervat cu saptamini inainte. Spalatoria de la subsolul meu (bine ca nu ma plimb cu cearsafurile prin toata curtea) arata asa:

(

Se vede bine sacosica albastra?! Rufele sint transferate in cele doua masini in inox - sa ma tina o mie de ani! - iar dupa zapaceala cu detergent sint aruncate ghem in uscatorul cel alb sau intinse frumos in falsul congelator din imagine:

Alaturi se afla si o straveche unealta de calcat pe care nu stiu s-o folosesc. Pe dinsa se gasesc rufe lasate, in general de vecinul de la etajul unu (parterul nostru), care ocupa abuziv fringhiile cu fuste crete si fete de masa.
Daca ma plictisesc intre 2 alimentari, pot sa fac curatenie in scara blocului. Ba chiar sint obligata la munca de jos o data la 6 saptamini, cind imi vine rindul, in mod comunitar-democratic. Vorba vine, ca am impresia ca numai eu imi indeplinesc sarcinile comunitare. Asa ca ma inarmez cu obiectele necesare pe care le gasesc tot aici: 

Ce frumos spal eu in Suedia!