23 octombrie 2017

Gutuia dlui Pistoletto

Domnul Pistoletto avea o gutuie nouă. Galbenă, cu mustăți, parfumată. I-o dăduse maică-sa când era mic, spunându-i: Du-te în lume și adumi-o pe fata Împăratului Galben ca Gutuia și am să ți-o dau de nevastă iar jumătatea ei de avere va fi a mea, pentru că avem datorii, dragă Pistoletto, uite numai ieri au venit de la guvern cu taxa de solidaritate și io n-am cu cine să fiu solidaritate, dar trebuie s-o plătesc. S-o ștergi din când în când să nu se pună praful pe ea. Cum pe cine? Pe gutuie. Ține-o la vedere, că dacă n-o vezi tu pe fată, poate e șchioapă, oarbă, naiba știe, să te vadă ea pe tine. Poartă-te frumos cu ea, să n-o tragi de păr, să n-o-ntrebi de meditații la fizică. Ai înțeles? Bravos, du-te, dragul meu.

Tânărul Pistoletto o luă spre miază noapte. Așa știa din cărțile de aventuri pe care le citise. Nimeni n-o lua spre Fetești, Călărași sau Bobâlna. Că numai în vest erau fetele cele mai frumoase, că numai în vest se coseau ciorapii cei mai frumoși și tot așa. De cum îl văzu, Fata Împăratului Galben ca Gutuia îi zise: Bă, Pistoletto, dă-mi și mie 60 de mii de euro ca să-mi iau un BMW. Dă-la cu canapea, cu sifon știi tu. Dar n-am atâția bani. Mama mi-a dat vreo zece euro, doar atât, și pe ăia pe un card al cărui pin nu-l știu. Îl voi știi doar când fata Împăratului Galben ca Gutuia se va îndrăgosti de mine. Fata se supără. Ce-i cu gutuia aia? Îți ține de foame? Ciuguli din ea pe drum? Ia, dă-o-n coace!!! Fata luă gutuia și-o aruncă în râul care trecea prin fața Castelului Galben ca Gutuia. Dispăru.

Gutuia crescu mare și frumoasă cu atâta apă. Adică se făcu uriașă. Se vedea și de la Paris, și de Londra și de peste tot. Imperiul francez vroia să pună mâna pe ea. Dar și Imperiul englez. Se iscă o bătaie deloc plăcută. Apăru un submarin american. Uite-o gutuie, zise. O luă și o duse la New York. Aici deschise o clătitărie și-i angajă imediat ca clătitari pe fata Împăratului Galben ca Gutuia și pe dl Pistoletto.

Așa că dl Pistoletto puse mâna pe un creion și-i scrise maică-sii: "Mamă, să-mi dai Pinul la card, că treaba e okei". Și mă-sa-i răspunse:"Bravos, 4322."

Denis.

09 octombrie 2017

Cătălin

Cătălin e bolnav cu picioarele. Are stângul subțire, subțire și scurt, iar dreptul gros, gros, gros și lung. În fiecare dimineață ia toporul, dezmiardă motanul și merge la pădure. Taie lemne. Nu tu drujbă, adică nimic electric, ci doar cu toporul. Doboară salcâmi, brazi, ienupări. Face apoi vreascuri și le vinde în comună celor care fac grătare. Că sunt tipi care au case de vacanță și cărnuri, cârnați. Cum ar fi Degeratu, Cornel, Jianu, Kiki, Lopahin, Mama India, Herta Muler care aici și-a scris Nobelul, adică la focul lui Cătălin și tot așa. Din cauza piciorului subțire ar fi putut să se înscrie la scrimă. Din cauza ăluia gros la patinaj. Dar n-a făcut-o. Face vreascuri și, în drum spre comună, cântă: Unde ești tu nu știu cine/Ca să-ți scot diiiiiințiiiiiiii.

Doina face parizer la fereastră. Are un maț lung, îl umple cu ceva roz. Dă cu mirosuri, cu altele. Mă-sa o supraveghează: Fă, fiecare salam trebuie să aibă cinci kile. Și, jap, una peste ceafă. Dar ea se face că nu bagă de seamă durerea, pentru că din depărtare se aude cântecul lui Cătălin: Unde ești tu nu știu cine/Ca să-ți scot diiiiiințiiiiii. Îl știa pe dinafară. Un cântec drăguț, vesel și tineresc așa cum e toată muzica românească. În ziua în care povestim, Doina stătea tot la fereastră. Cu parizerul. Cu mă-sa în spate care o altoia cu biciul. Cătălin o văzu, lăsă jos toporul și-i spuse: Doina, eu te iubesc. Zise și ea: Și eu, și scăpă parizerul la picioarele lui Cătălin.

Acum dacă tinerii se iubeau, mama Doinei începu să plângă. Lacrimi mari, de crocodil. Pentru că și ea îl iubise pe tatăl lui Cătălin în tinerețe și avusese o fată cu el. Pe Doina. Dar cum să le spui copiilor? Așa că bătrâna scrise un răvaș pe care-l ascunse într-un copac pe care Cătălin trebuia să-l taie a doua zi. Zicea: Doina e soră-ta, boule!!!

Cătălin tăie copacul, găsi răvașul. Nu-l desface că se aude un șuierat. E Mimi, prima lui gagică. Că și Mimi are un picior subțire și unul gros. Cătălin aruncă cât colo toporul și răvașul și o urmă pe Mimi în Statele Unite. În Florida, unde Mimi deschise un atelier de făcut parizer iar Cătălin cumpără o pădure ca să aibă ce tăia toată viața.

Povestea am relatat-o așa cum ni s-a spus. Aida e martoră.

Denis.

07 octombrie 2017

Bazaconii

Era genul ăla de mașină neagră, cu schimbător, și care lângă schimbător avea loc de ținut sticla de vodcă. Săniuță. O juma de Săniuță. Beam și opream la Medgidia să iau piersici. În curba aia. O curbă roz, câteodată albastră. Piersicarii mă așteptau, pentru că io le luam pe cele mai tari, mai necoapte. Apoi, dădeai de vânzătorii de mieji de nuci. Zece lei punga. De două zeci luai două pungi. Fiatul Uno în care eram scotea un zgomot înfiorător: Brrrr, zzzzz, trrt. Am mai tras o dușcă și am ajuns în 2 Mai.

La Mița în curte, o blondă. Se ștergea pe cap. Blondul ăla pe care ți-l pui când vii la mare. Blondul ăla pe care ți-l pui cumva. Se ștergea pe păr.Ieșise de la duș. Era atât de frumoasă că uitasem de ce venisem. De ce venisem, de fapt? Pe urmă ea s-a uitat la mine și atunci am îndrăznit: Vii la Vamă? N-a răspuns. Vii la Vamă, repet. E atât de frumos acolo. Era într-un halat de baie cu flori roșii. Vin. Dându-și seama că eram băut, a condus ea.

La Vamă nu se vedea nimic din cauza unei furtuni de nisip. Ce furtună, ce nisip, ziceam. Ea, da, frumoasă e Vama. Nu ne-ntoarcem?

Ne-am întors la Mița și-am gătit rață pe varză. Gras, cu mult ulei, picant, ceva special. Și-atunci am simțit nevoia s-o cer de nevastă.

Baba Cloanța punea sare în mămăligă. După gust. Mămăliga creștea și devenea Regina Mămăligii. Băi, bă, babo, să-ți îndeplinesc trei dorințe. Păi, n-am trei. N-am niciuna. Și-atunci? Și-atunci te cer de nevastă și vom trăi până la adânci bătrâneți. Ca să ce? Ca să facem mămăligă la ăștia. Bine. Și-atunci Baba Cloanța se transformă în Zâna Zânelor și mămăliga la fel.

Cam așa ceva. Și cerul se umplu de roșu, albastru și de două coțofene. Da, de două coțofene. Care una a întrebat: Și chiar așa? Da.

Denis.

29 septembrie 2017

HOROSCOP 2 - 8 oct 2017


Ca de obicei, vinerea, dna Sistermorphine cu Horoscopul săptămânii viitoare:

SĂGETĂTOR Început de toamnă și de chelie pentru nativi. Amiaza de joi, 5 oct, o mare mulțumire: fiul dvs a luat primul 5 la școală. I-ați cumpărat Audi. O invitație la iarbă verde se lasă cu mici neplăceri: vecinul se uită prea mult la fiica dvs de 16 ani, o ciupește de obraz, îi scurtează fusta din priviri. Se rezolvă cu un ciomag.

BALANȚĂ Se aliniază, se pare, Pluto cu Mercur și naiba știe până miercuri 4 oct. Apoi vine soarele și pe ulița dvs: soarele e o femeie. Și cu asta, dacă sunteți în stare, ați rezolvat tot. O masă îmbelșugată duminică. Cu mulți raci.

Celelalte zodii n-au nimic deosebit săptămâna asta, fac numai lucruri obișnuite: se spală pe dinți, culeg frunze, așteaptă un telefon de la femeia iubită, de la bărbatul iubit, merg la cinema, curăță cartofi, aliniază astrele în quadraturi, merg la concerte cu Holograf și așa mai departe.

Agenția de previziuni CĂLIMARA

28 septembrie 2017

Plauzibila convorbire dintre Boris Johnson și Gabriela Firea

Boris Johnson, fost primar al Londrei, actualmente în guvernul Marii Britanii, a ieșit de la dl Meleșcanu cu plasa plină de ce-au vorbit acolo. A întrebat de Voluntari, de București, de viața pe stânga. Dna Gabi Firea îl aștepta în camera submarinelor. Era cu milieul reprezentând parcările din București în mână. Două pe față două pe dos.

Boris: Bună, Gabi!!!
Gabi: Boris, bine ai venit. Ce-ai în sacoșă?
Boris: Magiun de Topoloveni, singurul bun din Europa. Noi cu Brexitul ăsta, vrem să luăm de pe continent numai magiun de la voi. Cum îți merge?
Gabi: Foarte bine. Avem aici, în Colentina, niște chinezi care fac un miliard de șosete pe zi la un leu. Îți dai seama, noi le vindem cu un leu bucata.
Boris: Ce afacere. Excepțională. Și cu banii ce faceți?
Gabi: Facem maratoane, dar înainte de asta, pe treseele alergărikor plantăm flori, scobitori...
Bioris: Scobitori?
Gabi: Da, pentru că unii concurenți vin cu dinții plini de carne. Mă rog. Mai facem cu banii teatre stradale, concerte și tot așa.
Boris:Am auzit de parcări? De investiții.
Gabi: Am făcut niște studii de fezandări, parcările și investițiile nu merg împreună, așa că le defalcăm. Un an facem parcări....Un an facem investiții.
Boris: Investiții în ce?
Gabi: În parcări. Pentru că vrem să facem parcări în funcție de interesele omului. Dacă nu vine seara acasă nu-i trebuie parcare, deci facem mai puține. Dacă-și distruge mașina la fel. Deci facem și mai puține.
Boris: Așa că mai bine de loc.
Gabi: Dar la voi în Anglia?
Boris:La noi bate vântul schimbării.
Gabi: La noi, în București nu, că nu e legal.
Boris: Mă rog. Deci bate vântul schimbării. Vrem să introducem vize pentru muncitorii voștri, dar văd că nu-i nevoie, românii nu mai pleacă din țară din moment de faceți atâtea parcări. Apoi, vrem să costruim elicoptere la voi, pe care să ni le cumpărați, nu multe, vreo o mie, cu care să vă plimbați prin Deveselu care va deveni o mare bază turistică. Ce să-ți mai spun?
Gabi: Nimic. Te invit la un pește.
Boris: E fezandat sau de la investiții?
Gabi: De la investiții.

A consemnat Agenția CĂLIMARA

26 septembrie 2017

Drona

Generalul Manole Ben Manole avea o dronă de prin anii 60. Atunci dăduse Ceaușescu decret: Faceți cât mai multe drone, și țara s-a conformat. Erau drone de plastilină, de hârtie, din lemn, din ligheane cu aripi, din lame de ascuțitori, din roți de autobuze. Una din astea cu roți de autobuze avea și generalul. Era rapidă, silențioasă, încăpătoare, putea duce patru persoane, rotativă, nu consuma nimic și așa mai departe.

Își zise în dimineața asta să vadă cum este respectată Constituția României pe Neajlov în jos, pe Neajlov în sus, și în camera nevesti-sii, Florica Ben Florica, care-i apăra onoarea de familist cu adjunctul său în pat.

Drona se sui în înaltul cerului și ajunse în satul cutare unde se filma Moromeții. De fapt nu se filma, ci se plimba Rebengiuc prin sat urmat de televiziuni și tot exclama: da, aici!!! Nu, aici, nu!! El era urmat de Tudor Giurgiu care spunea cam aceleași lucruri. Asta însemna că filmările au început și Margareta Nistor era udă de emoție, sensibilitate, entuziasm. Filmările erau supravegheate din aer de noua flotilă F16 românească luată la mâna a doua de români din Portugalia, veche de 45 de ani, căci despre asta era vorba în noul film Moromeții, de sărăcia românilor care face minuni.

Generalul o coti spre Muzeul Literaturii Române unde rula în premieră documentarul lui Radu Jude Țara Moartă. Docu începea bine cu un cântec despre patrie, despre români, despre eroism. Apoi o dădea pe evrei. Cum românii au făcut pogrom și-i bătea și împușca pe evrei, ba îi punea să se mânânce unii pe alții, că te-ntrebai dacă nu fuseseră și români care au salvat evrei de la necazuri și așa mai departe. Dacă Țara Morții te avertiza că era așa, numai cu evrei, în sală n-ar fi intrat nimeni. Un docu slab. Atât de slab că nu mergeți.

Peste dronă dădu celebrul laser din Obedeni, armă teribilă, și atunci o șterese cu general cu tot din centrul capitalei. Ajunse la un etern for economic al românilor care se-ntreabă de ce țara lor e numai așa și nu aștfel după atâta amar de ani. Acolo, niște economiști erau întrebați una alta și ei răspundeau. Generalul văzu că ei nu răspundea pentru că știau răspunsul ci pentru că erau întrebați. Și atunci își dădu seama că nu mai e nimic de făcut.

Se întoarse acasă, în Obedeni. Duse drona în dronaj. Închise cu cheia. Apoi se uită pe gaura cheii la Florica în cameră. Era așa cum o lăsase: cu adjunctul lui în pat apărându-i onoarea de familist. Era mulțumit.

Denis

24 septembrie 2017

Domnul Georgescu

După o teribilă partidă de poker, când el a avut trei ași și adversarul patru, și la care și-a pierdut toată averea, amanta, amanta, fabrica de tractoare și așa mai departe, deci după toate astea domnul Georgescu s-a ridicat de la masă și s-a aruncat pe ferastră. N-avea rost să mai trăiască după un așa dezastru. Cadavrul a fost găsit de poliție împrăștiat pe asfalt. Iar apoi a fost foarte greu să se stabilească despre care domn Georgescu este vorba întrucât mortul nu avea niciun act. Polițiștii au început să întrebe în bloc.

La etajul 4 le-a deschis într-adevăr un Georgescu, dar era o femeie frumoasă ca la 50, care s-a îndrăgostit pe loc de polițist. L-a poftit înăuntru. I-a zis să-și dea jos pistolul, cascheta, bocancii, ciorapii albaștri, tot, tot, tot și au făcut dragoste patru ore. Apoi, au emigrat în America unde și-au deschis o secție de poliție privată în care vindeau droguri și magiun românesc. Așa că, această pistă era greșită.

Domnul Valentin Georgescu, de profesie plăcintar auto, s-a prezentat imediat la poliție când a auzit de eveniment. A declarat că nu el este cel zdrobit de asfalt și că, mai mult, el era în delegație în noaptea cu pokerul. În delegație la Constanța. Polițiștii au verificat și, într-adevăr, domnul V Georgescu fusese văzut în largul Mării Negre pescuind calcan. Mai bine zis, braconând calcan. A fos amendat pentru și închis opt ani.

La Fabrica Georgescu și fiii din Craiova se fabrică de sute de ani ștergare. Sunt, de altfel, cele mai bune din lume. Așa că proprietarul acestei fabrici, Georgescu Daniel, a luat din producția proprie 2.000 de ștergare pentru înmormântarea pokeristului Georgescu. A fost înfășat, și depus pe fundul gropii. De-acolo, defunctul domn Georgescu a declarat: Cum să aibă el patru ași și io trei? Polițiștii și-au notat întrebarea și au dat ordin să fie îngropat.

De prisos să spunem că domnul Georgescu a lăsat în urma lui cinci copii minori cu tot atâtea neveste minore, o casă cu un etaj lipsă, se pare că al doilea și tot așa.

Agenția CĂLIMARA

23 septembrie 2017

HOROSCOP 25 sept - 2 oct 2017


Doamna Sistermorphine întoarsă recent de la Mamaia vă prezintă obișnuitele sale previziuni:

CAPRICORN Obișnuiți să vedeți natura lucrurilor până joi. Un creion de exemplu. E din lemn. Mușcați din el și vă rupeți un dinte. Vineri sau sâmbătă. Și cum Capricornii nu stau fără personaje de gen feminin, dau drumul la talevizor și dau peste Andreea Marin. Duminică.

VĂRSĂTOR Cu ouăle-n batistă până miercuri la ședința DNA în legătură cu un furt de milioane din avutul țării. E de râs. Pentru că cei care fură milioanele sunt cei care cercetează. Sâmbătă o invitație la iarbă verde. Nu mâncați prea multă.

TAUR Se aliniază cumva stelele. Ca un covor. Jupiter sau Venus, până marți când sunt trei ceasuri bune, bune de tot. Luați un topor și ieșiți la pădure. Iubita dvs e acolo, culege mușețel cu un tânăr cam ca Macron așa. Dispută. Dar dacă tânărul ajunge un Macron de Dâmbovița?

FECIOARĂ Fecioarele nu se potrivesc cu nimic în această perioadă. Primiți cadou o fustă galbenă pătată. Pata nu se ia. Dați foc la fustă până vineri, pentru că aveți o invitație la prând undeva pe malul lacului. Iubitul dvs se înneacă cu un os de pește. Duminică.

SĂGETĂTOR Isterie mare în familia dvs. În loc de gemeni s-au născut optogoni sau cum vreți să le spuneți. Cei opt plozi s-au băgat în cadă și dau cu apă prin furtun în toată casa. Vin pompierii. O iubire mare se arată la orizont pe sâmbătă așa. Nu ratați. Are ochii albaștri.

VĂZDUH O zodie mai nouă aprobată de parlamentul României deunăzi. Zodia asta are unghiile mai lungi și se manifestă mai ales în Moldova. Un bărbat Văzduh poate iubi o femeie Pește. Sâmbătă sau duminică Văzduhii petrec. Mănâncă. Scandal pe linguri, mare atenție.

Doamna Sistermorphine, mătușa Sfântului Găleată cel Frumos.

21 septembrie 2017

Bazaconii

James Bond va juca și el în pelicula românească Moromeții. El va avea un magazin în Poiana lui Iocan, magazin în care va vinde Porsche, yahturi, lasejeturi mici și mari, roșii bionice, bombe și vaci. El va expune în fiecare seară pasaje din politica autohtonă de peste zi. Cam așa: Bă, băieți, ăștia de la PNl n-au niciop trabă cu politica, ăștia de la PSD la fel, ba chiar și USR-ul așișderea. Acum toată treaba este de abnit banii furați până acum. Că sunt mulți copii de beizadele care, intrați deja în afaceri, nu pot justifica ce și cum. Cam asta e zbaterea. Mata, nea Cum te Chiamă, Ilie, ia un stilou și fă situația financiară a comunei, cu piscină cu tot, cu teren de volei feminin, cu bazin de înot sincron ca să ne dăm seama unde vin oamenii, unde-i bătaie pe bilete. Înțelegi. Mata, nea Marine, că ai fost cățărător pe vas, apucă-te să faci o șalupă, ca să poată să-și care Moromeții fetele la Cannes. Așa!! Coșuri de gunoi în comună nu ne trebuie că noi îl reciclăm aruncând-l în râu sau în mare deși e cam departe. Mai e ceva de spus? Nu. Atunci, puneți mână de la mână și cumpărați Jaguarul ăsta ultimul tip. Îl dau degeaba, un milion de euro.

Brad Pitt își face stațiune de lux în Croația. La intrare în stațiune va fi statuia lui, înaltă, blondă, călare pe o iguană, iar la ieșire va fi tot statuia lui dar nu călare pe iguană, ci pe zmeu de toată frumusețea. Pe străzile stațiunii vor fi în fiecare zi crosuri, fete îmbrăcate în iii românești, gropi, oameni surzi, nepoliticoși care vor alunga turiștii. Acest lucru a fost observat de Brad Pitt la București și i-a trecut prin cap să copieze tot ce se întâmplă de bine acolo. Seara, turiștii din stațiune se vor duce la film. Vor vedea singurul film românesc aflat pe Coasta Croației: 20 de leghe cu cașcavalul la Guvern. Când va fi senin în stațiune, pe cer vor fi proiectate probleme de fizică. Diminețile turiștilor vor fi colorate cu ouă. Și așa mai departe.

Chioșcurile de ziare din sect 4 vor rămâne închise. Ele se vor deschide numai în cazul în care pe tarabe va apărea un singur ziar cu o singură știre: România a cumpărat de la Albania rachete sol sol, tancuri, vapoare de distrus alte vapoare, elicoptere și mingii de fotbal pentru noua națională a țării noastre.

AGENȚIA CĂLIMARA

20 septembrie 2017

Știri pe scurt

Aseară vântul bătea.

Elicopterele produse în România de americani, francezi, nemți, ruși, moldoveni și maghiari vor circula pe Calea Vicoriei din București alături de pista de biciclete.

În curând în țara noastră se vor folosi numai manuale unice în școli. Manualul de limba română va fi valabil de la clasa a-ntâia până la a douășpea, ăla de chimie la fel și tot așa. În felul acesta se vor face economii și se vor elimina șpăgile. Manualul de muzică, de exemplu, va conține o singură melodie pentru toate clasele. Care va fi cântată live de Cătălin Crișan, care în fiecare an va împlini 30 de ani de carieră artistică.

Horoscopul zile de azi pentru toată lumea: Multă, multă neliniște. Până pe la cinci, apoi o bere, încă una și încă una.

PUBLICITATE: O bătrână e aruncată în copac. Rămâne agățată de o cracă. Pe ea un televizor. Pe ecran Andreea Marin cântând ukulele: Ukulele, măi, măi, ukulele, tăi, tăi!!! Cam așa ceva cu reclamele astea proaste la ukulele.

Antrenorul de fotbal Daum, aruncat de la naționala României, se va angaja la CFBarcelona, echipă cu care va câștiga tot ce se poate. După care neamțul se va apuca de înnot sincron. Așa umblă vorba prin târg.

PUBLICITATE O bătrână se aruncă în copac. Rămâne acolo o vreme. Trece Andreea Marin cu ukulele: Ukulele ai vrut, ukulele ai avut.

Horoscopul zile de azi pentru Tauri: O batistă plutește în aer. Udă. Pe ea este un număr de telefon. Telefonul descuie de fapt un seif, dar după ora patru. Pe seară, o tipă mișto vă coase un nasture. E un pretext să vă scoateți cămașa. Pe la zece, ca de obicei.

SPORT Dinamo 2-2 zicea Relu.

VREMEA Ceva cu rafale dinspre nord vest.

AGENȚIA CĂLIMARA.

12 septembrie 2017

Ana Lugojana și cei 40 de hoți, nou film românesc

Ana Lugojana era o femeie foarte frumoasă, foarte frumoasă. Așa de frumoasă că au făcut film artistic cu ea. Era înaltă, scundă atât cât trebuie, forme, forme, pălărie galbenă, șireturi mov. Nu iubea încă pe nimeni, că era la început. Avea doișpe ani, cânta în corul școlii secția înmulțiri și așa mai departe. Dar asta nu însemna că pe ea nu puseseră ochii toți băieții din cartier, de pe Neajlov, din Uiești sau din Afumați. Da, chiar și din Afumați. Da' ca să fim cinstiți, Ana nu se prea uita la ei. Avea concepții moderne despre băieți: trebuiau să fie mustăcioși, integri, verzi la păr și să aibă mult umor ca s-o facă să râdă, pentru că, de fapt, Ana râdea tot timpul. Da, așa făcea.

Împăratul Hoților își chemă fii, pe toți cei 40, și le spuse: Cine-mi-o aduce pe Ana Lugojana de nevastă i-o dau de nevastă și-i mai dau jumate din Împărăția Muștelor, aia de la hotarul cu Împărăția Galbenă pe care n-o dau nimănui. Din cei 40 de hoți, fete și băieți, 39 erau însurați. Așa că numai cel cu numărul 40 făcu un pas înainte. Zise: Bine, tată. O aduc io.

Hoțul 40 străbătu munți, mări, lacuri, dealuri și ajunse la Ana Lugojana. Îi spuse: Te iubesc. Tu? Și io, răspunse fata. Și plecară amândoi spre Împărăția Hoților. Pe drum, hoțul 40 șuti câteva portofele, roți de mașină, un bidon gol, două fuste scurte de pe două femei, șase halbe de bere, un parizer cu soia și Ana Lugojana se supără foarte tare. Îi dădu o palmă. Două. Hoțul 40 se supără și el și-i dădu și el zece palme Anei Lugojana. Ba chiar îi spuse c-o zidește ca Manole pe Ana lui și începu să construiască o biserică. O zidi acolo și plecă.

O poveste de dragoste reușită, produsă în studiourile MMP Buftea. Cu Mitică Dragomir în rolul Anei Lugojana, cu Stela Popescu în rolul Hoțului 40 și cu mulți, mulți alții. Regia Alexa Visarion sau cam așa ceva. Capodoperă, nu altceva.

Denis

11 septembrie 2017

Coțofana cu valiză roșie

Generalul Manole Ben Manole nu-și mai scosese chipiul de general din cap de vreo 25 de ani. Cauză din care soția lui, Florica Ben Florica, avea răni pe burtă. Femeia își făcu un plan: să i-l scoată cu șiretenie inventând cumva că acum chipiile sunt americane, d-astea noi, care vin împreună cu rachetele de le cumpărară românii. Manole mușcă adânc. Își scoase chipiul. Florica îl luă și-l aruncă în Neajlov. Chipiul pluti ce pluti, până ajunse în Danemarca, la curtea lu' regina aia a lor. Ragina îl luă și-l azvârli în Atlantic. În Atlantic era un tip din Venezuela, care chiar avea nevoie de un chipiu de general. Se duse cu el acasă. Nevastă-sa îl întrebă: de unde ai chipiul, că seamănă cu cel al generalului Manole Ben Manole. Tipul nu știa de niciun general. Așa că se luară la bătaie până interveniră americanii de-i arestară și pe ei și pe Maduro. Chipiul a ajuns astfel într-o mare comunitate de români din Denver, Colorado. Aici îl văzu o femeie care era expertă în Constituția României de pe Neajlov, sat Obedeni. Îl puse la poștă. Așa că Florica Ben Florica când luă coletul de la poșta din Clejani își dădu duhul.

Trece în zbor planat cursa de Istanbul. E un Boeing 777, d-ăsta mare, mare de tot. În siajul lui o coțofană. Coțofana zice: Bă, pilotule, bă, pilotule!!! Io sunt Regina Coțofanelor și dacă oprești avionul îți îndeplinesc trei sau patru dorințe. Poate cinci. Pilotul opri deasupa cartierului Colentina. Prima dorință: Să renunț la pilotaj ca să dau meditații la fizică, rusă, latină și matematică. A doua: Să devin instalator de volei feminin. D-ăla de plajă. A treia: Spune-mi un banc cu două motociclete care merg paralel dar nu se întâlnesc niciodată. A patra: În avionul ăsta, în cală, e un milion de euro. Înțelegi ce vreau să spun. Într-o valiză roșie. Gata. În final, avionul se zdrobi de magazinul Bucur Obor, iar coțofana fu văzută cu o valiză roșie prin Monaco.

Denis

31 august 2017

Zborul 106

Primul ministru Tudose s-a dus incognito la Otopeni. Că de ce nu merge Taromul sau de ce merge? I s-a dat drumul pe pistă și i s-a numerotat zborul cu numărul 106 direcția Otopeni Lehliu. Cursă scurtă, pentru că îți poți da seama ce nu merge și din priviri, nu trebuie să zbori juma de zi pân la Amsterdam. Încărcat cu bagaje, dl Tudose și-a luat zborul numaidecât. A venit cateringul, câțiva stevarzi și un program teve în care tot el, primul ministru, intră într-o bancă și nu dă bacșiș, adică comisionul ăla de-l dăm toți ca să trăiască bine fiii lu nu știm cine, care sunt slujbașii băncii. Și zbura și zbura. Se înclina la vânt, făcea când că motorul stâng, când ca ăl drept și a ajuns la Lehliu. Lehliu n-are aeroport, și atunci zborul 106 a fost întors la Otopeni. Și iar bâr, bâr, bâr. Aplauze. Apoi, zborul 106 s-a suit în mașina cu care venise și s-a dus la guvern.

Vaca Marianei a născut un băiat. Pe deasupra satului trecea zborul 106 și Mariana l-a numit pe vițel 106. Așa că băieții și fetele, seara la cârciumă, m-au rugat să-i ajut să nu mai posteze pe facebook nimic, și că să le fac altă rețea de socializare. Una numai a lor. Și au început să aducă pește, magiun, capre, bere, țuică, copii, învățătoare, pepeni cruzi, prune sărate, piersici demodate și alte alea cu care să socializăm până târziu, până când trece zborul 106 înapoi spre Otopeni. Așa s-a născut rețeaua de socializare 106 care, momentan, este mai tare ca febeul.

O tăcere atât de galbenă și de grea s-a lăsat peste satul V, că s-a speriat o coțofană. Tot galbenă și tot grea. A venit și mi-a spus la ureche: Vrei să jucăm 106? Sau 107? I-am zis că vreau 106 și m-a bătut.

Denis

27 august 2017

Viața la țară 4

Sătenii din V mi-au zis să fiu PR-ul lor. Domle, fi piarul nostru, du-te la guvern și cere cireși, biscuiți, cerneală, amenzi. Dar cel mai important e să ne schimbe numele. Ca ăia din Olt Romanați. Noi să fim satul Harap Alb. Îți dai seama ce lovitură agricolă, turistică, financiară ar fi. Întreabă cineva: Un te duci domle. La Harap Alb. De unde-i gagica asta așa mișto? Din Harap Alb. Mai sunt? Oho!!! Și albe, și de culoare, și mov. Cu țâțele albe ca zăpada. Un tip cu un pepene între picioare făcu un proces verbal. Eram oficial PR-ul satului. Aveam două ecusoane: unul cu V, altul cu Harap Alb. Am pus să se construiască o statuie uriașă în centru, care să se vadă din București. Ea îl înfățișează pe Harap Alb cu izmene albe, iie albă, palton alb pentru la iarnă, cărând mii de pâini, că ăsta e specificul satului. Mașinile cu, să zicem, olandezi sau americani, trec, opresc, miros pâinea și continuă spre Urziceni.

Ne-am retras în bătătură. Exact când a sosit dna Stela, zisă și Mama lu Varza. Uite cum faceți: tăiați varza de salată, puneți sare, mărar. Nimic altceva. O puneți în ce borcan vreți. Închideți. Și lăsați borcanul în bucătărie. Nu în frigider, nu la soare. În trei zile s-a murat, iese o salată colosală. Așa a fost. A mai zis: până diseară când veniți vă fac varză cu ciolan, n-am ciolan, dar se rezolvă.

Ne-am suit în mașină și ne-am dus la Bulbucata. Sătenii din Bulbucata, Ioana Crăciunescu, Mircea Florian, Rodica Ion, alții, mi-au zis: domle fi PR-ul nostru. Du-te la guvern și zi-le să ne schimbe numele. Să ne zicem de acum încolo satul Harap Alb. Ăia din Olt Romanați de ce pot? Ar fi o lovitură financiară, agricolă, turistică. Am acceptat. Ecuson cu Harap Alb aveam, așa că am pus să se construiască în centrul satului o ecvestră cu Harap Alb. Trec, să zicem, turiștii englezi și zic: uite, ăsta-i calul lui Cromwell. Și fac reclamații la ONU. Și așa ieșim în evidență, ne știe lumea ca popor, ca călăreți, ca români.

Pe drumul de întoarcere. Mihăilești, chestii. Trecere de pietoni în Bragadiru. Pe zebră trece Harap Alb. Îmi face semn să viu la primărie. Mă duc. Ăia îmi zic că dacă nu vreau să fiu PR-ul satului, mai bine zis oraș. Am zis că da. Și acum suntem în ședință.

Denis

25 august 2017

Viața la țară 3

Joi trece gunoiul în V, găinile pleacă spre țările calde, uite-le în zbor spre Sudan, și, pentru că a venit Macron la București ieșim la cârciuma din sat să comentăm. Cârciumă e-un fel de-a spune, e de fapt un magazin în curtea unui sătean unde acestea vinde pâine și bere. Sătenii cumpără de obicei câte zece pâini și zece beri pe care le beau și mînâncă acolo la o masă de beton. Noi, io și dna M., ne-am pus paietele, claxoanele și ne-am așezat în rând cu ei.

Vorbește un tip cu o ceapă în frunte: Acum, dacă a venit Macron, trebuie să ne oferim și noi să facem ceva la elicopterele alea. Să facem elicii, de exemplu. Cum? Trebuie menghină, presă, hartă. Ce hartă, bă? Păi, după care să le facem. Plan, boule. Și le putem face la nea Emil în curte, s-a băgat în discuție și unul cu un cartof în cur, da, la nea Emil, că tot n-are ce face cu garajul. Bună idee. S-o spunem și primarului. Dar numai elicea n-ajunge. Că și americanii fac la noi elicoptere și-am auzit cu trebuie și coadă. Fără coadă, noi, românii nu le cumpărăm. De fapt nici p-alea franțuzești, fără coadă nu merge. Bă, zise o femeie ciclop, am auzit că vin și rușii să facă elicoptere la noi ca să le cumpărăm. Și nemții. Vor și rachete. Asta cu rachetele poate fi de folos. Că mergem la București cu racheta. Mai știi?, zise un visător bătrân cu un porc de 300 de kile în brațe. Băi, da de ce trebuie să cumpărăm atâtea elicoptere? N-are importanță, așa-i politică țării, problema noastră este din cauza asta foarte gravă. E!! Păi, cum furăm seara cu elicopterul? Cum ieșim la porumb? Că face ăla un scandal de apare poliția din Afumați într-o secundă. Io zic să protestăm, zise un tânăr transformat în știulete!! Ieșim în piața Victoriei la Guvern să se știe și de noi, ăștia din V.

Se înserase. Era ora la care trecea, spre Otopeni, avionul cu napolitane. S-a auzit un zgomot specific. Pe masa de beton a căzut o ladă cu napolitane de ciocolată. Ne-a spart sticlele de bere. Brusc însă, nenea ăla cu cartoful în cur a săltat lada și a fugit. Nu l-am mai prins niciodată.

Denis.

24 august 2017

Viața la țară 2

S-a iscat vânzoleală mare de tot în sat. Mare, mare de tot. Cerul s-a-negrit, avioanele s-au oprit în zbor, mamele au uitat laptele pe foc, bărbații au plecat la București neîncheiați la prohab și câte și mai câte. Și asta pentru simplu fapt că în sat a venit Bruce Willys. Și i-a invitat pe toți la cârciumă. Și le-a zis: Am să investesc la voi în comună. Vom face cel mai mare centru de tatuaje din lume. Vom pune piercinguri, cercei în nas, în urechi, mai știu eu unde în așa fel încât toată omenirea să vină la noi pentru asta. Vom angaja cei mai mari designeri, Cătălin Botezatu, de exemplu, cei mai mari găuritori de cercei, Mihai Buculei, de exemplu, și așa mai departe. Ca să dăm un exemplu lumii, primii care se vor tatua veți fi voi.

Stăteam la poartă cu M și țăranii treceau cu combinele-n spate spre câmp. Sunt tatuați din cap până-n picioare. Pe unul scrie: Mamă, Metallica!!! Pe altul: Merele mele e cele mai dulci!!! Sau: Meditații la fizică!! Sau: Gigi a furat porumbul și acum vrea să joace în filmele Adei Solomon!! Sau: Dacă avem două oi, câte ne-au mai rămas. Oamenii treceau mândri prin sat, expunându-și tatuajele. Era victoria capitalismului autohton. În sfârșit, o mână de țărani lăsase deoparte naționalismul păgubos, îndărătnicia indigenă și neîncrederea seculară în progres și se aliniară și ei la viitor.

Vaca Marianei n-a născut. N-o face nici azi, pentru că se apropie Ziua Limbii Române sau a fost și vrea să-și numească vițelul Mircea chiar dacă-i fată. Zice: Nu-ș ce-i cu Justiția asta în România, bag de samă că nimeni nu-i dă de capăt. Tudorică ăsta, vai mama lui. Io, dacă aș fi ministrul justiției, aș cere mai mult fân pentru vaci, mai multe filme cu animale, și mai mulți berbeci. Berbeci? Da, pentru că berbecii pot face litoralul mai frumos. Poftim? Am spus o prostie? Sigur că da. Aici, la Călimară, noi spunem numai adevăruri nefardate. Ăsta e cuvântul: nefardate. Așa că taci, și naște odată!!

Pe seară am întins rufele. Apoi, ne-am așezat la Steaua cu Sporting. Și ce să vezi?

Denis.



23 august 2017

Viața la țară 1

Vaca Marianei, vecina noastră, stă de două zile la gard. Stă să nască. Are dureri. Se mai ridică în picioare, se mai lungește. Cât stă întinsă, mă privește. Zice: ce faci? Netul. Am pus wirelles și stau pe verandă. Caută-mi și mie ce iese. Ce iese, ce? Fată, băiat. Caut febril pe un site al vacilor vorbitoare. Sunt anumite condiții când vițelul e băiat, altele dacă e fată. E fată. Nu-i bine, că nu-și va găsi de muncă nici la București, nici la Afumați, nici, nici. Plânge. S-o servesc c-o cafea, îmi zic. Nu, nu bea cafea. Vrea cârnați virșli cu muștar Dijon. Okei, când viu de la București.

Pe deasupra curții trec toate avioanele din lume. Numai Taromul nu. Dacă sunt cu un picior în groapă ele trec acum trase de cai prin fața bisericii. Cursa de Timișoara avea patru cai, că e mai departe. La teve se discută de Tarom. Că a cedat Dubaiul și e mare nenorocire. Toți românii munceau în Dubai și acum se duc pe jos. Ruta a fost cedată pe bani grei. Nasul îmi spune că chiar de ăla care vorbește. Care mai zice: s-au desființat și curse profitabile cum ar fi Buc New York, Amsterdam Giurgiu. Le fac alți operatori de zbor și le merge bine. De ce cade Taromul? De ce nu mai face Italia, de exemplu? Prin fața bisericii, gard în gard cu noi, oprește un Tarom pricăjit. Scrie pe el: București, este tăiat Milano și este trecut cu roșu Afumați. Întreb pilotul: de ce nu mai merge Italia? Răspuns: care, că sunt două.

M, gazda mea, îmi zice să pornesc mașina. Un Chevy mare. Mergem să-și ducă marfa pe ici, pe colo. La stânga, la dreapta. Pe o căldură insuportabilă. N-avem găini, c-am fi luat una cu noi la plimbare. N-avem struguri, c-am fi luat să ronțăim pe drum. N-avem nimic, decât niște flacoane cu fel de fel. La stânga, la dreapta. Aveo duduie din toate încheieturile. Apoi, intrăm la Mega.

Seara film pe ecran. Io văd un David Cronenberg mai vechi, 2005, ceva cu Trecutul care se-ntoarce, iar M, în camera ei stă pe emisiunea cu Tarom. Că de ce mai zboară? Că de ce nu mai zboară? Și dacă tot a dat faliment, înseamnă că nu trebuie să mai facem cu mâna avioanelor lor. Ce chestie!!

Denis

18 august 2017

Bazaconii

Pompierul Terente Major Ibrăileanu mesteca gumă. Pui nu putea, o bucată de covor nici atât, un lighean nu, așa co ardea cu gumă românească pe care le-o dădea de la magazie. Se numea Gumă de Sâmburi de Cireș, brand românesc. Deci Terente mesteca gumă și gândea: Incendii nu mai sunt. Alea de le vedem pe teve din Portugalia, Franța, America sunt fakeuri. Nu sunt incendii, nu sunt nici bani. Că ce să stingem? Ultima oară a ars o pisică și până am ajuns se întinsese în tot cartierul și erau deja 99 de morți, 300 de răniți și 50.000 de curioși. Așa că mai bine mă las de meserie. Or fi fiind altele mai bănoase. Ca, de exemplu, meditațiile la fizică. Legea lui Ohm, fierăstrăul lui Einstein și așa mai departe.

Jucătoarea de volei Piliuță Mimi Revivals juca volei. Fără fileu, pentru că trebuiau făcute economii. Fără mingii, din aceeași cauză. Așa că apăru pompierul Terente și zise: trebuie revoluționat jocul. Cu mingii de lemn. Cine-o bagă mai adânc în pământ câștigă. Prima mingie avea 10 kg, nici nu putea fi ridicată. A doua la fel. Au hotărât să renunțe la mingii. Atunci Mimi l-a văzut mai atent pe Terente. Și-a dat seama că-l place. Îmi placi, îi spuse. Terente a scos atunci gumă de mestecat de la magazia de pompieri și i-a dat. Mestecau împreună. Terente a zis: hai, să ne mărim pensiile. Cât, întreabă Mimi. Cât vrem. Și și le măriră la 50 de mii pe lună deși abia împliniseră câte 30 de ani.

Trecură doi corbi, din care unul roșu, trecură două bufnițe, din care una verde, trecun un om, din care unul pesedist, trecu o locomotivă, din care una albă, un tanc, două gogoși, patru copii negri iar cei doi iubiți își numărau pensiile într-o barcă.

Cam așa ceva.

Denis.

13 august 2017

Cahul 2



Foto D.D.

Sediile Partidului Comunist Moldovean de pe bulevardul principal din Cahul nu lasă să se întrevadă vreo opoziție. Nu că ceva liberali sau social democrați n-ar avea loc prinre magazinele de nimicuri din centru. Nu. Ci pentru că cahulenii n-au niciun interes pentru vreo politică. Dacă erau liberali la putere tot pepeni mâncau la toate cele trei mese. Dacă erau țărăniști așișderea. Iar de social democrați ce să mai zicem? Că nu-i interesează nimic pe cahuleni se vede după cum arată. Am mai spus, ca-n piețe. Pantaloni din alte epoci, coafuri la fel, machiaje oribile pentru femei. Nu știm ce fel de informații pătrund aici, de la seriale americane la știri românești sau de la filme italiene la festivaluri Cannes, nu, nu știm, cert e că strada arată de parcă aici lumea nu s-a schimbat niciodată. Toți cahulenii au plase strâmbe în mâini, pălării neghioabe, zâmbete deșuchiate. Capitalismul dă totuși un semn firav: din metru în metru, pe bulevard sunt Case de Schimb. Am schimbat și noi. Un leu românesc pe patru moldoveni. La Casa de Schimb unde am făcut tranzacția am întrebat: Se mai schimbă și alte valute? Nu. Niciodată? Niciodată.

Ne-am întors tot prin Oancea, evident. Aveți rovignetă? Nu, n-am luat. Mergeți la Banca aceea. Dar de ce nu ne-ați spus? Păi, trebuia să știți. Ne-am dus la Banca aceea. Era berechet coadă. Un nene a cumpărat 100 de rovignete pentru nu știm ce fel de trafic. Luăm și noi după o oră. Explicăm că cumpărăm rovignetă de-o zi, deși n-am stat decât vreo două ore. Nu se poate. Minima este pentru șapte zile. Păi, da, dar e un abuz. Nu, nu e, e lege. Cât costă? 21 de lei românești. Dai banu' și ți se dă restul un leu moldovean.

Am părăsit Oancea cu părere de rău. Începuseră să ne placă gropile, clădirile din anii 50, vameșii serioși care ne întrebau dacă avem țigări de contrabandă. Pentru asta îți dădeau portbagajul jos. Nu, n-aveam și-am luat-o spre Suceveni. Când să facem cotul la stânga spre sat, o capră ne-a făcut semn cu copita. Ne-a întrebat dacă nu mergem la București. I-am zis că da, și acum suntem pe Calea Victoriei arătându-i animalului pista de biciclete. Și ce-o mai fi!!

Denis.

12 august 2017

Cahul 1



Foto C.S.

Excursie la Cahul, orașul moldovean de peste Prut. Luăm aparatul foto, bani, câte o cămașă, suntem doar Christiana și io, și oprim la Vama Oancea. Din Suceveni la Vama Oancea sunt 10 km, din Vama Oancea la Cahul sunt vreo 8. O nimica toată. Vama Oancea putea să se cheme oricum: Luminița, Vasile, Tudorică, Nelu că tot aia era. N-are față de Oancea. În primul rând că un Oancea e chel, solid, și îi plac gagicile strâmbe, ori aici, în Vamă, nu era vorba despre așa ceva. Aveți ceva de declarat? N-aveam nimic de declarat, dar ne întrebam ce căutăm, de fapt, la Cahul, oraș care nu există pe nicio hartă a lumii. Portbagajul la control. Actele.

Când intri în Cahul te întâmpină o groapă imensă. Ține cât tot orașul. Sunt mii de gropi care unite între ele și umplute cu apă ar da Marea Cahul, probabil cucerită de tătari acum mii de ani. Și secată. Secată degeaba. Da. O grafică imensă din fier forjat ne atrage atenția, în fața Primăriei, că: I love Cahul cu o inimă mare, roșie, la mijloc. Cam atât. Întrebăm de podgoriile Cricova, poate luăm un vin. Da, e a treia stradă la stânga. Acolo nu e nicio Cricova, ci un depozit de vinuri găgăuze. Luăm și bem. Bune. Mai departe prin Cahul. Adică, mai departe nu poți, pentru că orașul se termină după o sută de metri. Trebuie mers înapoi pe partea cealaltă. Poate găsim o jucărie pentru Luiza.

Toți oamenii din Cahul sunt îmbrăcați ca țăranii din piețele noastre. Să zicem Obor. Să zicem Rahova. Să le zicem pe toate. Toți, pe marele bulevard, vând pepeni, usturoi, morcovi. Tone de usturoi, pepeni și morcovi. În mijlocul acestor sute de oameni, de fapt toată populația Cahulului, este o statuie uriașă reprezentând trei păsări Flamingo. Roz. Stau să-și ia zborul. Ar fi în stare, dar sculptorul le-a prins picioarele în asfalt. În gropile din asfalt. Ce să zici?

Denis.

11 august 2017

Suceveni 2



Foto, D.D.

Sucevenii au luptat de când se știu cu toți dușmanii țării. După care au luat o pauză, au băut Voiosul de Buciumeni, vin local, și și-au ridicat un monument în centrul satului. S-au trecut toți acolo: Cutare Cutare, Cutare, Cutare și iar Cutare Cutare pe toate fețele. Au pus o cruce, au construit trei buticuri, două farmacii, o cârciumă și-o poliție. O parcare la singurul bloc cu două etaje din centru. Trece o căruță, trec două și gata.

Parcăm, intrăm în cârciumă și tragem la măsea un vin numit 9 Poloboace. Prost și la litru. Încercăm alt vin, Curtea Taichii. Nu bun. Și atunci intrăm la gazdele noastre Bunica, Irina, Nelu, Fănel, Luiza, Christiana și o pisică sosită de la slujbă. Aveam să aflăm mai târziu că pisoiul lucrează în Vama Oancea, deci era vameșă acolo și ne-am bucurat. Cu mirosul ei fin depista traficul de țigări, de arme, de bani, de cine știe.

Aflată lângă Prut, la 70 km nord de Galați, Suceveni este un sat mic. Ai cărui locuitori ai zice că nu se ocupă cu nimic. Poate doar cu apăratul țării dacă e să ne luăm după monumentul din centru unde Cutare Cutare din 1941 până în 1945 și poate și azi. Trec tractoare, combine, mașini, biciclete. Prin curți se văd struguri, mere, pere, ardei, toate alea. Mulți au găini. Le taie, halesc. Nu se vinde niciun gram de carne nicăieri. Iar la Farmacie te-ntreabă dacă ai rețetă și tu spui că da. Și asta e tot.

La blocul din centru e o masă pe scări. Bărbații beau bere. Timișoreana. Noutăți? Păi, ce-i cu pensiile alea? De ce-s așa mari? Noi abia ne tragem sufletul cu o sută, două. Moldova asta, domle, e sărăcie mare. Păi, zic, nu-i a voastră. Dar a cui? A urmașilor, urmașilor voștri. Ne uităm pe stradă. Trece un urmaș. Are 8 ani și cară o sticlă de vin pentru taică-său. Cam așa.

Denis

10 august 2017

Suceveni 1



Imagini din Suceveni, foto, D.D.

Galați, mon amour, a fost întotdeauna o melodie cu care se mergea la Eurovision. Un așa mare succes s-a transformat, în timp, într-un oraș de la Dunăre, Prut, toate alea. Și prin care trebuie să treci din când în când. Noi, de exemplu, spre Suceveni. Pe Prutul superior. Un sat în care ne așteaptă nepoata.

În Galați, de exemplu, nu este niciun indicator valabil. Se lucrează intens și toate arată alte direcții mai puțin Parisul sau Zimnicea. Așa că intri într-o benzinărie. Zici: spre Suceveni. Păi, băi, nene, o iei spre Galați, e un peco, faci stânga și e un Lukoyl. După Lukoyl faci centura cam cinci kilometri și-ai ajuns. Așa repede? Mi s-a spus că până la Suceveni sunt 70 km. Păi, nu, abia ieși din Galați, și mai e un peco lângă un Lidl, o iei pe lângă, la dreapta și iarăși ieși din oraș și vezi indicator cu Vama Oancea. O iei într-acolo, acolo e Suceveni. Mai întrebi, că te văd băiat mare. Dar dacă pun gps-ul? Nu merge. Se lucrează.

O luăm după peco la stânga și iar la stânga și mai întrebăm. Nu-i bine pe-aici, trebuie să țineți drumul Bârladului. Apoi, vedeți Tecuci, da, Tecuci, și de la Tecuci urci 'mneata la, la, la , mai în sus spre Suceveni, adică la stânga. Un șofer aude discuția. Nu dom'le, Bârladul nu e bun, încurci omul. Ia-o spre Oancea, e vamă mare, semnalizată, vezi și Prutul, și treci de Vânători, treci de nu mai știu ce și apare Vama asta, cu granița la Cahul, apoi, cinci, șase km și vezi indicator stânga Suceveni. Cam așa. Da' de unde veniți? Din București. Aha, păi, e simplu.

Gonim înspre Oancea. Vamă mare. Asfaltul e peticit nevoie mare. Mașina hurducăne ca-n filmele alea americane când sujnt bătăi într-un bar în care o gagică rânjește cu un pai în gură. Apoi, scoate paiul, aruncă o sută pe bar și se cară. Așa și noi. Am văzut indicatorul cu Suceveni și-am ajuns.

Denis

04 august 2017

Găina Electrică

Ni s-a stricat mobilul. Adică dădeam cu palma pe ecran și aparatul ne arăta toate faptele rele pe care le-am făcut. Și pe care le mai facem. Cum ar fi magiun de cireșe făcut din floarea soarelui. Deci trebuia schimbat. Ne-am dus la Vodafone să ne luăm unul mai sofisticat, care nu arată nimic. Acolo, la intrare, era Găina Electrică. Mânca un pepene. Scuipa sâmburii sub pantofii cu toc ai femeilor. Unele cădeau și-și rupeau gâtul, altele își păstrau echilibrul, smulgeau Găinii câte o pană, zâmbeau și ziceau ceva de ciorbă. Că adică Găina Electrică face ciorba cu becuri bună sau cam așa ceva.

Găina ne-a cerut biletul de intrare. Avem bilet să intrăm la Vodafone? Nu. Păi, vă dau io, a mai zis și a scos un teanc de bilete nevândute la spectacolele rurale cu Găini. Poftim!! A mai zis: așa sunteți voi ăștia, scriitorii, întâi ziceți, apoi tăceți, că nu se înțelege nimic de când vă puneți pălăria și până o dați jos, că de-asta nu se dau bani pe Bolborea ci numai pe Buculei, că monumentul lui Buculei poate fi pus și în piața Alba Iulia că tot de Unire e vorba și nu dai banii de două ori sau putea fi pusă în Pasajul Sudului, pe mijloc sau la Obor, ca să geamă țara de statui, de o singură statuie semnată Buculei, și, uite, omul e singurul animal din univers care dă bani pe țoale, păi, ai văzut dta veveriță în palton?, nu, dar urs cântând melodii de Frank Sinatra?, nu, așa că ce vrei?, meditații la fizică sau pensie specială de un milion de lei?, că io trebuie să știu, noi, Găinile Electrice electrificăm totul pentru bunăstarea țării,a acestor români care părăsesc țara cu ghiotura, poftim, intră și i-ați un telefon cu o singură tastă.

Așa am făcut.

Denis.

25 iulie 2017

Găina, Cașcavalul și ANAF-ul

Lupul stă cu o felie groasă de cașcaval în gură pe creanga unui cireș. Cireșul e cules, se mai simte o mireasmă roșie. Poate un sâmbure, doi. Pe sub cireș trece găina în drum spre ANAF, că are de dat fulgii. Vede felia de cașcaval din gura lupului și gândește: trebuie să-l fac s-o scape jos, apoi pe-aici mi-e drumul. Dar cum să fac? Lupule, ce frumos ești!! Lupul nimic. Lupule, ți-a luat foc bârlogul. Lupul nimic. Lupule, lupoaica se scaldă cu paznicul oilor la vale, în lunca Neajlovului. Nimic. Lupule, da' nu-mi spui o poezie, că tot românul e poet, am văzut la Muzeul Literaturii. Aici, lupul se simți lovit. Nu că tot românul, dar el era cel mai bun poet din pădurile Carpaților. Și începu: Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt să nu ne dea ministrul Tudose pământ/Că noi îl vrem, îl vrem. La strofa a doua cașcavalul era deja în sacul găinii. Lupul n-a observat și-a mai turuit vreo două ore până a venit ambulanța.

Ursoaica Maria, balerină la Complexul de Artă de toate Felurile din Neajlov, stătea pe creanga unui corcoduș cu o roată de cașcaval în gură. O primise în loc de salariu, că nu mai erau bani la Artă. Se simțea un miros de țuică. Ceva galben, atrăgător, gustos. Pe sub corcoduș trece găina în drum spre ANAF. unde are un amant care-i șterge datoriile mari, că pe alea mici nu le achită. Vede cașcavalul din gura Mariei, zice: trebuie s-o fac să-l scape jos, apoi fug de mănânc pământul. Dar cum să fac? Mario, ce craci ai!! Maria nimic, se înfoaie în blană. Mario, ce ochi frumoși ai. Mario, cântă-mi și mie o melodie de la Eurovision. Maria nimic, nimic. Se uita prin pădure. Găina luă un bolovan și-l aruncă în cap Mariei. De durere, Maria scăpă cașcavalul. Găina îl îndesă în sac și plecă mai departe.

Găina ajunse la ANAF. Își căută amantul. Nu era. Întrebă că ce și cum și i se spuse că este pe teren. Adună dările vârtos, ca să poată Dragnea să mărească pensiile speciale ale lui Ion Iliescu și Nicolae Văcăroiu. Găina luă drumul terenului cu gând să-și ajute amantul. Îl găsi într-un păr cu o bucată mare de cașcaval de Dobrogea în gură. Bătea puțin vântul și cașcavalul se foia în copac. Găina se ascunse, să vază ce-o fi. Treceau inspecorii ANAF-ului pe sub păr. Vedeau roata de cașcaval de Dobrogea și puneau sub ea câte un milion. Se făcură rapid câteva miliarde de euro. Amantul le luă rapid și le puse în sac. Apoi, cu cașcaval cu tot se duse la guvern să facă împărțeala.

Găina se simți trădată. Se sui și ea într-un măr cu cașcavalul Mariei în gură. Că era cel mai mare și mai frumos. Treceau unul altul, toți baștanii de la petrol, de la Antena 3, de la Gaze și nu puneau nimic sub cașcaval. Găina plângea. Plânsul l-au auzit Maria și Lupul. Care au luat o mitralieră și au împușcat-o pe găină. Apoi s-a dus fiecare la pomul lui.

Direcție de Anchete a Călimării cu Cerneală.

24 iulie 2017

Dimitrie Vitanidis

Întâi a sunat un telefon în redacție la Cațavencu, 1990. Am răspuns. Un nene cu o voce joasă, albastră, cu ceva grade pe umeri și în aerul expirat, zice: Sunt urme ale teroriștilor în vila lui Vitanidis de la Samurcași. Subiect de presă. Am convenit cu Doru Bușcu și Sorin Vulpe să mergem până acolo, Samurcași find pe malul lacului Buftea, vizavi de studiourile de film. Am mers doar eu cu Emil Berdeli. Dimitrie ne aștepta fără teroriști, dar ne-a spus: vecinul Ionel a auzit aseară cum unii au escaladat gardul sau au venit pe apă, deci s-au auzit și scândurile pontonului, și cum că niște oameni au intrat în casă și făceau de zor ceva prin camere. Atunci, nea Ionel, vigilența întruchipată, a sărit și el gardul și s-a uitat pe ferestre din afară. Oamenii ăia, îmbrăcați în negru, desfășuraseră niște hărți, aveau lanterne, unul avea un automat și vorbeau, vorbeau, vorbeau arătând spre un desen de pe hartă care era Atheneul Român în persoană. Așa zicea nea Ionel. Apoi, ălora li s-o fi făcut foame sau sete și au îndesat planurile sau hărțile în dulapul alb de la etajul unu al vilei și-au șters-o, unii cu barca, de fapt toți cu barca. Așa că unele planuri ale teroriștilor trebuie să fie sus în dulap. Ne-am dus sus în dulap, nu era nimic. Am scociorât vila, am făcut baie în lac, tot nimic. Dar Dimitrie a zis: Bă Emile, bă Denis, hai să luăm din sat doi litri de vin și stăm și noaptea asta aici, poate se-ntorc teroriștii. Așa am făcut, dar pe la 11 noaptea am chemat trei fete tinere din sat, prietene cu Dimitrie și teroriștii nu s-a mai întors niciodată.

Și am zis că să bem una mică la barul din fața Circului de Stat din București. Barul ăla care avea în față și niște călușei pentru copii, o buburuză electrică pentru bunici și câteva mese mizere la care eram noi. O masă de tablă. Scaune din fier forjat. Eram vreo opt. Eram vreo opt și la a șasea sticlă de vodcă. La un moment dat de grupul nostru s-a apropiat o femeie ca la 80 de ani. Ne-a cerut și ea un pahar. La al doilea i-am zis că nu-i mai dăm decât dacă ne face un stiptiz pe masa de tablă. Femeia s-a executat. Atunci lui Dimitrie i-a venit ideea s-o ducem la Samurcași unde aranjează el cu directorul la Casa de Cultură din Buftea striptiz pe bani seară de seară cu femeia asta apărută din senin. Ne-am urcat în două mașini, cu babă cu tot, care se înveselise bine de la al patrulea pahar. Pe drum ne-am dat seama că nu aveam decât șapte lei cu toții și nu puteam lua de haleală pentru nouă oameni, nici băutură, nici nimic. Dimitrie a zis că găsim în sat. În sat am găsit cinci kile de vișinată foarte dulce pe care am băut-o instant în curtea vilei. Am adormit cu toții pe terasa vilei sub privirile amenințătoare ale Stelei Popescu, vecina lui Dimitrie. Dimineața ne-a arestat poliția. Adică cum? Ce făcusem? Păi, baba s-a trezit prima din beție și s-a dus la poliția din sat și-a zis c-am violat-o. Nu s-a dovedit fapta, dar ne-am pierdut timpul pe acolo câteva zile și n-a fost bine de loc.

Doamna Vitanidis, mama lui Dimitrie, ne-a dat niște chei și ne-a zis: Uite cheile casei de la Marathon din Grecia, mergeți și voi pe-acolo. Și dacă nu vă place mergeți la Atena, unde bătrânul răposat Gh Vitanidis avea două apartamente. Ne-am suit în VW-ul lui Dimitrie și am luat calea Giurgiului. Înainte de oraș ne-a sunat un prieten de-al nostru de la teatrul din oraș. Că să trecem și pe la el, că niște grătare, niște vin, niște fete. Am băut o săptămână într-o grădină plină de nuci, depănând povești cu soldatul de la Marathon. Ba că era prea mic, ba că avea doi metri, ba că alerga în sandale, ba că avea mobil, și una din fete chiar a zis că-i știe numărul, a sunat și n-a răspuns nimeni. Apoi am dat-o pe turismul Greciei, că așa și pe dincolo și a trecut o săptămână. Aveam niște treburi la București, io cel puțin, iar Dimitrie trebuia să ducă la spital o fată din corp ansamblul circului. Ne-am întors. Marathonul n-aveam să-l mai vedem niciodată.

Acum când citim acest material, 24 iulie 2017, Dimitrie Vitanidis este îngropat la Curtea de Argeș alături de tatăl său, regizorul Gheorghe Vitanidis. A făcut infarct vineri 21 iulie și n-a mai putut fi salvat. Avea 57 de ani. R.I.P.

Denis

21 iulie 2017

HOROSCOP 24 - 31 iulie


Doamna Sistermorphine, îmbrăcată Versace la Paris, are onoarea de a vă prezenta horoscopul săptămânii.

Foto Tina Cumva.

CAPRICORN. Nativii gâjâie în perioada asta. Gâj, gâj în pat, gâj, gâj la serviciu, gâj, gâj la amantă. Neclară exprimarea, dar deosebite realizările. În această săptămână vă alegeți gâj, gâj un nou prieten. E croitor și-i va face iubitului dvs, iubitei o pereche de pantaloni nemaivăzuți. Pe finalul săptămânii, mai precis pe 29 și 30 iulie vă cumpărați un măgar. Probabil de rufe. Atenție cu el, să nu învie și să vorbească precum Pinocchio. Cam așa ceva.

VĂRSĂTORI. Probleme cu nasturii din casă. Sunt prea mulți. Sunt prea puțini. Așteptați noaptea și p-ăia mulți aruncați-i, așteptați noaptea și p-ăia puțini aruncați-i așișderea. O scrisoare, o schimbare la față, fata de 12 ani vă dă cu tigaia în cap. În tigaie e o omletă. Că există un proverb japonez aplicabil aici: ai omleta ta ești fericit. În rest căcaturi.

PEȘTI. Degringoladă, mare degringoladă în viața dvs. Toate furnicile lumii sunt în bucătăria dvs și nu știți la ce să le folosiți. Unele sunt în ciorbă. Apoi, o perioadă de câteva zile în care se spun numai minciuni. Dvs spuneți-o p-aia cu parcările din București.

MAGNOLIA. Magnolienii o duc bine cu sănătatea și au mari realizări la serviciu. Un nativ mai în vârstă, Citeală Ion, din Colentina, va inventa cititul fără a da pagina. Un altul, Vasile Perete, din Militari, va inventa un autobuz care oprește din trei în trei minute în stația Gorjului. Și alte d-astea până duminică 30 iulie.

FECIOARĂ. Auzind că Capricornii gâjâie în periada asta, Fecioarele gâjâie și ele la fel. Gâj, gâj, gâj!!! Până joi sau vineri când o plecare la mare face bine. Acolo, în apele de la Eforie este un înnecat de cinci zile. Vorbiți cu el și vedeți ce vrea. Apoi, gură la gură, dacă nu mai vorbește. Va fi o vară splendidă.


Sistermorphine

20 iulie 2017

On the road 6



Foto Tina Cumva.

N-am putut să plecăm fără lupte din Gărâna. Da' și-n Gioagiu Băi era la fel. Romanii ocupaseră cumva pădurea de lângă bazine și românii de acolo fugiseră cu femeile în păduri, în canale, în Spania sau la exercițiile NATO din Bulgaria. Aș că sarcina de a ne bate, de a elibera orășelul ne-a revenit. Ne-am bătut, ne-am sulițit cu dușmani de clasă, răi, înfometați, dornici de meditații la fizică, de măsline cu miere, de căciuli, genți de piele, ape curgătoare și foarte multă poliție care supraveghea răniții, dezertorii, nașterile, cântecele, paharele, zahărul și așa mai departe.

După lupte grele ne-am cazat la hotel patru stele Germisara. Era de trei sau de două, dar ei aveau puse patru. Patru stele pentru că nu aveai prize la baie, că poate vrei să te razi, patru stele că nu avea priză în cameră decât la televizor, care televizor avea toate canalele blocate în afară de Gâdea, Gâdea și ceva TVR 3 unde umbla Mihai Viteazul prin mijlocul unor femei de recuzită, din alea care se-mbracă-n alb fără să știe de ce la orice filmare.

Oare ce mâncau dacii, am întrebat. Și ni s-au adus ceaune cu măsline și miere. Ceea ce e o minciună, că în Dacia măslinele au venit târziu, după ce dacii deveniseră români și scriau asta pe tăblițele de la Tărtăria cu litere chirilice. Și-n afară de miere? Păi, mâncau omletă, cozonac, cârnați de la Kaufland, pâine prăjită, apă rece, că doar asta vedeam la micul dejun. Da.

Ne plimbăm prin Geoagiu. Orașul merge foarte bine, așa că e tot de vânzare. Nu s-a investit nimic în infrastructură, în piscine, în hoteluri, în distracție. Dacă dacii și romanii n-ar fi purtat acolo vestita bătălie de la Geoagiu n-am fi avut ce face în localitate. Ca să te repezi până la mare, e mult, ca să te repezi la Sibiu la o meditație iar e mult, așa că turismul a cam început să se care din Geoagiu. Da, să se care și să nu mai vină înapoi.

Denis, a suivre

19 iulie 2017

On the road 5


Cetățeni din Gărâna.

Foto Tina Cumva.

De fapt noi tăiam roșii colosale aduse de Tati de la o roșărie colosală. Roșii mari, mirosuri, gusturi babane. Apoi brânză. Ardei iute, unt sărat, bere cine vroia și vin, mult vin. O salată deci. Apoi biscuiți, pâine, virșli, Dijon, și ascultam Ha Noi. Vietnamezii ăștia au luptat contra americanilor, noi nu. Noi i-am așteptat. Au venit, dar nu-i tot aia.

Cetățenii din Gărâna ne urmăreau suspicioși. Am venit să ascultăm sau să producem roșii? Moș Lungu a spus una maximă: Un securist avea una mică, mică de tot. I-o arată nevestii. Ea zice: Ca la țară, roșie ca la țară. Și ia o sticlă din care curge penis roșu ca la țară.

Noi cu compasul pe hartă. Trebuie să ajungem Geoagiu Băi. La stânga, la dreapta, pe autostradă. Așa că ne sună prietenul Candid Stoica: Bă, uită-te pe TVR 3. Păi, pe un câmp, e Mihai Viteazul. Călare. În dreapta poporul, vreo douăj' de femei, în stânga armata, vreo zece pedeștri. Mihai zice: Noi am luptat vremelnic mai tot timpul, când ne-a permis țara, neamul, parlamentul, Tudose, Soroș, mama lui Ștefan cel Mare, așa că suntem pregătiți, numai roșii babane să avem, să aducă Tati pe front, că fără nu merge, și Keith Jarret, și Timișoara, na, că de muzică nu știu turcii, da' turcii știau și-și ascuțeau iataganele.
Închidem.

Noi urmărim de fapt hotelul Germisara din Geoagiu Băi, hotel de patru stele și nu prea. La care să nu mergeți niciodată. Așa că trecem de Hațeg, trecem de Hațeg, și uite-așa, cum faci dreapta la Orăștie ajungi la Geoagiu Băi.

Mamă, s-a deschis un cer. Albastru rău. Tina Cumva a zis: mamă ce cer s-a deschis. Cum? Albastru rău. Și bătea vântul, și ne-am aruncat în piscină și, ca să vezi, mai aveam două roșii la noi. De la Gărâna.

Denis, a suivre.

18 iulie 2017

On the road 4



Cubanezul Omar Sosa și băieții lui, Gărâna, 6 iulie.

Foto Tina Cumva.

Da, așa a fost ca să fim drepți. Primii, 6 iulie, s-au urcat pe scena festivalului afro cubanezii lui Omar Sosa, pianist născut la Havana. Cu clopoței la picioare. De excepție. Quartetul lui Sosa explorează sinergia dintre muzica afro americană, hip hop și muzica clasică. Băieții lui Sosa au prezentat la Gărâna ultimul lor disc, Ile, un tribut adus muzicii din Cuba. Ritmuri și compoziții care ajung ușor la inima spectatorilor. Adică la noi. Sosa s-a ridicat în picioare și, avantajat de o secție ritmică forțoasă, a dansat niște ciudățenii absolut delicioase. Bravo lor!!!

Ascultam. Masa plină de bucate. Până să vină Spanache pe scenă, am reluat problema Simeriei. Adică noi, io și Tina Cumva, urma să mergem la Simeria după Gărâna. Au fost păreri pro și contra. Tati a zis că nu e bine, că simerienii ăștia încă mai sunt acolo și că civilizația lor dă bătăi de cap celor care nu cunosc limba, n-au gagici îngrijite și că s-o luăm prin Hațeg. Dar prin Hațeg e la fel, a zis Voicu, sunt urme de daci de la Sarmisegetuza care păzesc și acum coletele cu care au venit de la construcția podului lui Apollodor. Coletele vor fi trimise la DNA și până atunci nimeni nu trece spre Simeria pe acolo. Roz An a zis s-o luăm prin Sibiu, dar toată lumea a râs știind că Sibiul e capitala meditațiilor la fizică și că n-ai cum să treci pe acolo dacă nu știi impedanța și volumul butoanelor. Ce butoane, am întrebat io. Ce, tu nu știi? Și au început să râdă de mine: haha, hahahaha, haha, nu știe, hăhăhă, hăhă, haha, hhhhhhhhaaaaaaaaaa!!! Și așa mai departe.

Ne-am retras la Wolfsberg, pensiunea noastră. Lumina stinsă. Un motan. Lemne tăiate așteptând un sinistru. Din Poiană se auzea ultima formație din festival. Apoi, rula un film românesc. Parcă românesc. Așa a zis Giura. Înainte de film, Moșul, Florian Lungu, a zis un banc remarcabil cu care seara s-a încheiat memorabil: Un securist are un penis lung lung lung. Se duce și-l arată nevestii. Femeia zice: e alb, e ca la țară!!!

A suivre, Denis.

17 iulie 2017

On the road 3


Gărâna 2017

Foto, Tina Cumva

Mașina alunecă. Mai bine zis alunecă, alunecă de două ori. Urcăm acum spre Caransebeș. Dintr-un drum de 500 de km ultimii 50 fac cât primii 450. Obositor. Noroc cu radio RRA de la bord în care ni se explică știri cretine, false, Elena Udrea, așa cum e România. Facem la Slatina de Timiș la stânga și apare Brenu Nou.

Gărâna ne întâmpină așa cum o știm. Veche, urâtă, cu aceiași oameni de acum 20 de ani, unii mai tineri, alții mai bătrâni, în ochii cărora se citește un dor de John Scofield și de Bill Frisell mamă, mamă. Doamna Maria ne așteaptă cu masa. Ceva șnițel pe care-l luăm în Poiană la masa comună cu Tati, Adrian, Voicu, Roz An, o tipă verde, una galbenă, Madi, alții care se hlizesc pe lângă masă și ne amintim că e seara de joi, seară care de obicei este un eșec. Așa a fost și seara de 6 iulie. Că a cântat Spanache n-ar fi nimic, nu trebuia să vii până la Gărâna pentru asta, dar că a cântat doar el n-a fost frumos. Restul formațiilor au pierdut avioanele, bărcile, zmeele cu care trebuiau să vină. În lipsa muzicii s-a socializat. Unii au zis că vine apocalipsa, alții că potopul, noi am criticat nu-ș ce și am băut de mama focului. Așa că ne-am cărat tiptil, ca să nu ne pună poliția fiola. Nu ne-a pus-o.

Cei mai buni din a doua seară au fost vietnamezii de la grupul Ha Noi. Surprinzători, electrici de mama focului, rockiști, jazziști, originali, foarte foarte buni. Instrumente populare, moderne făceau un sound amețitor. Apoi, Bill Frisell, 8 iulie, și John Scofield, 9 iulie, și cam asta a fost toată Gărâna. Puțin da' bun.

Ne sculam în fiecare dimineață și citeam cartea lui Keith Richards. Ni s-a părut mai interesantă decât festivalul. Fără socializarea din Poiană festivalul de la Gărâna ar dispărea. De ce să bați mia de km, să stai până la gât în praf? Mulți dintre cei de pe scenă vin, au fost sau vor veni și la București.

În curtea pensiunii un leagăn. Ne dăm în el. Huța, huța. Dăm telefon. Doi copii blonzi. Grătar la prânz. O cameră sordidă fără televizor. Șprițul nostru. Să mergem la Văliug, la Tiberian? Nu, că-l vedem la Muzeul Literaturii. Dar la Kosak, la Brebu? Nu, că-l vedem la Muzeul Literaturii. Dar la Beyonce sau Metallica? Nici, că vin la Muzeul Literaturii. Și-n deschidere la Metallica vorbește Eugen Simion, așa că las-o baltă. Bătea vântul ușor, ușor de tot. Atât de ușor că n-a mișcat nicio roșie.

A suivre, Denis.

06 iulie 2017

On the road 2

Ploua, ploua dar au ținut o ședință. Mai ales că porcul își găsise scroafa și, peste noapte, o ștersese în Spania ca să aducă căpșune. Câteva tone. Chiar i-a zis generalului: Bă, io nu mai merg cu voi la nicio Gărână, ce să fac acolo?, să ascult pianele alea? Păi, io am la piane în cap de pot să dau la toate festivalurile Enescu în următoarea sută de ani. Mă duc la căpșune. Mă umplu de bani. Și a plecat cu scroafa în spate, cu rucsacul, cu armonica generalului, și pensulele Floricăi.

Deci ședința se impunea. Florica și Manole au coborât din cireș, au scos caietele date de garnizoană, și au început să scrie oportunitățile, părerile de rău, semnalele rele din media și altele, asta în cazul în care n-ar mai fi mers la Gărâna, că și generalul, așa cum spusese porcul, avea la trompete în cap să dea la toate festivalurile de jazz din România. Io zic, zise Florica, să nu mai mergem. Începem niște afaceri aici, pe autostradă. Cu bani puțini, pe câmp, cu o foaie de celofan. Facem șifoniere de exemplu. Dacă îl vindem pe primul, ne băgăm la producție de masă. Io zic, zise generalul, să facem mușețel, că s-au îmbogățit unii, cu Constituția nu mai merge, că e veche, depășită, nu mai are coperți. Sau să facem leagăne, că fiecare român cu leagănul lui este drumul spre bunăstarea vizată de toți. Ce zici? Mai bine ne facem o firmă de consultanță, și consultăm tot fără să facem nimic, ba ne și întoarcem acasă, că, poate ai uitat, acum avem cinci copii făcuți în cireș. N-am uitat, n-am uitat, uite bate vântul. Hai să gândim mai repede și ori o luăm spre Gărâna la saxofoanele alea, ori ne întoarcem pe Neajlov la saxofoanele noastre, adică ori cântăm, ori cântăm, că copiii cresc și singuri.

O luară spre Gărâna totuși. Ajunseră la Craiova. Aici, un cor național dedica o epopee melodică dnei Firea, deși versurile o mai pomeneau și pe dna Olguța. Versurile ziceau așa: Fi, fiiiiii, fiiiiiii, fifi, fiiiiiii, ooooooolll, ooooolll, fifi, fiiiiiiiiii!! Era o melodie antrenantă, modernă cu care Craiova vroia să participe la Eurovision 2018, să-și lase barbă și să câștige.

Ajunseră la Turnu Severin. Erau bărci pe Dunăre. Unele cu catarg, altele cu pânze, cu coșuri, altele nu se vedeau deloc. Generalul se uită degrabă în Constituție ca să vadă ce scrie la capitolul bărci. Găsi paragraful: Trei într-o barcă este scrisă de Jerome K Jerome. Da, așa era. Plăti cinci lei, închirie un batiscaf și se scufundă în Dunăre. De plăcere. Fustele Floricăi astupau periscopul, așa lungi erau. Generalul i le tăie. Florica înnebuni. Scoase un topor și-l lovi pe general în cap. Dar generalul avea caschetă de război, așa că luă o coasă și-i dădu Florichii cu ea în moalele capului, de biata femeie adormi, părăsi batiscaful și ieși la suprafață mai mult moartă decât vie, unde fu resuscitată zece ore pe tot corpul de Costache Ben Costache adjunctul generalului, adică cel care avea grijă de onoarea lui de familist.

Drumul ducea acum spre Băile Herculane. Unde generalul auzise că mai domnește Franz Josef, ăla al Austriei, așa că-și călcă o cămașă, aruncă toiagul într-un tufiș și intră în faimosul hotel austriac. Era închis. Împăratul plecase acum 200 de ani la război și n-a mai venit. Ce era de făcut? Florica plângea, generalul plângea, Costache plângea, așa că scoaseră fiecare câte o bucată de calatboș și începură să mănânce.

A suivre, Denis.

05 iulie 2017

On the road 1

Generalul Manole Ben Manole și Florica Ben Florica împachetează. Generalul, meticulos, ascute creioanele fără de care nu-și poate ține jurnalul de călătorie. Chiar scrie pe prima pagină: ziua întâi, 5 iulie, 2017, spre Gărâna. Apoi, în două valize mari cei doi pun paltoanele, cămășile cu grade sau fără, Constituția României în mii de exemplare, care sunt de împărțit pe drum, șosetele tricolor, pălăriile albe ale Floricăi, muștarul ei, evantaiele, umbrelele, roșiile de grădină, magiunul făcut de Florica după ce a citit în Constituție că românul trebuie să mănânce bine, mai bine zis este obligat, apoi ceasul cu cuc, cuc care s-a cam îngrășat de la ultima călătorie și care nu mai cuculește, ci behăie ca o oaie în călduri și așa mai departe. Cu ce mergem, întreabă generalul, uitându-se fix în sânii mari ai Floricăi, care izbeau mobilele, care atârnau pe covor, și tresăltau la fiecare melodie cu Holograf care se auzea la radio.

Generalul luă o tavă cu jăratec, se duse la grajd. Nu se repezi niciun cal. Un porc pricăjit din staulul de clasa a doua zise: io vreau jăratec. Și după ce-l hali, adormi. Generalul îi dădu un picior. Porcul zise: vreau să iau cu mine o scroafă tânără, nu mă pot preta la scroafele alea de la Dunăre sau de la Herculane, vreau o bască cu însemne militare ca ale tale, vreau un manual de fizică din care să învăț Legea lui Ohm, un manual de franceză, că după Gărâna plec la Paris cu scroafa, vreau un leagăn să am pe drum, canalizare, jos Corupția, vreau să nu mai dau mită, ci doar să iau și dacă le am pe toate astea mergem. Dacă nu, nu. Stai, am uitat, să-i spui Floricăi Ben Florica să-i coasă scroafei mele niște chiloți din ăia sexy ca să mă ia cu tremurat când mă uit.

Porniră pe autostradă. Milioane de români smulgeau Constituția României din mâinile lui Manole și căutau cu înfrigurare capitolul Bunăstare, alte milioane, vreo șase, vroiau neapărat să știe totul despre Legea lui Ohm și-i puneau întrebări porcului, bă, că cum devine, legea asta dă bani, dă fonduri europene, irigă, atacă nevestele, îl arestează pe primar, dă marmură de la Videanu ca să ne mărmurim wc-ul din fundul curții și altele care mai de care. Nu ploua, porcul mergea liniștit pe direcția Pitești. De-acolo Craiova și tot așa până la Gărâna. Începură cu toții un cântec vesel, de autostradă: Papucii, papucii, i-ai pus fără șosete, porumbeii se duc fără manșete/Tu nu te-ntorci, nu te întorci cu cămașa plină de pete. Tocmai treceau de kilometrul 36.

La kilometrul 79 mii de oameni. Citeau un site. Era vorba de CUCURUCULTURA ROMÂNĂ, un site menit să apere cultura de cultură, greu de înțeles, dar perfect ca situație. Se apropiară și ei. Porcul silabisi motto-ul de sub titlul CUCURUCULTURII: Cultura nu este făcută ca să arate lumii un tablou de Van Gogh, o piesă de Dumas, o poezie de Eminescu sau câteva proze de Boroughs, ci este făcută să arate lumea așa cum e. Câtă dreptate!!! Câtă dreptate!! Porcul plângea. Florica Ben Florica plângea. Manole Ben Manole plângea și el. Făcură pe loc abonament pe 100 de ani și o luară spre Pitești. Aventura continua.

La kilometrul 100 se porni grindina. Una babană, cu bolovani. Abandonară porcul și se urcară într-un cireș de pe marginea drumului. Tot mâncând la cireșe, generalului i se făcu de sex. Își întinse nevasta pe-o cracă și făcură pe loc cinci copii, mulți dintre ei și astăzi fizicieni renumiți.

A suivre, Denis.



30 iunie 2017

HOROSCOP 3 - 9 iulie


După cum ați aflat, dna Sistermorphine nu a fost numită prim ministru. Dânsa se întoarce astfel la vechea ei meserie de horoscopistă.

Foto Tina Cumva.

CÂMPINA. O energie fabuloasă venită de nu știm unde cotropește nativii acestei zodii relativ nouă. Veți încerca să opriți căldura începând cu miercuri 5 iulie, să dați la pește acolo unde nu e cazul și, în final, să vă certați în familie. Un bilet de dragoste pe final de săptămână aranjează lucurile. El, însă, nu poate fi citit.

TAUR. Încăpățânare desigur. Vă faceți un ceai amar și deși n-aveți voie să-l beți, îl beți. Forță și sentimente în a doua parte a săptămânii. Câteva ustensile trebuincioase care reprezintă eul personal și gândirea pozitivă. La gândirea pozitivă vom reveni.

FECIOARĂ. Gândirea pozitivă e atunci când vă gândiți că trebuie să vă însușiți un lucru care nu vă aparține. O femeie, de exemplu. Că vine altul și o ridică, așa că mai bine luați-o dvs chiar dacă e de rău. Dacă n-o luați, ajunge ministrul mediului și nu e la fel de bine. Pe 8 și 9 iulie la ștrand. În adâncul bazinului plutește un crap. Este Crapul de Aur, care vă va îndeplini trei dorințe. Veți vedea.

Agenția CĂLIMARA

28 iunie 2017

Bazaconii

Lupul se întâlni cu Albina și-i spuse: Singurul loc de pe pământ în care pot să mă odihnesc 16 ani fără să fac nimic este Parlamentul României. Așa a făcut și Mihai Tudose. Așa că hai cu mine. Albina își luă aripile, le scoase de fapt, le lăsă la garderoba parlamentului și intră în sala mare de ședințe împreună cu Lupul. La tribună vorbea unul despre bunăstarea României. Apoi a trecut altul care a zis ceva de grădinițe. Că adică să se facă mai multe sau mai puține că tot aia e. Lupul adormi. Albina îl înțepă și Lupul tresări. Scoase o carte numită Alba ca Zăpada și începu să citească. Albina îl întrerupse: Oamenii ăștia iau bani de zic mereu că e momentul ca România să înflorească? După atâția ani? Da. Păi, hai să vorbim și noi. Lupul se urcă la tribună. Sala se sperie și fugi. Așa că Lupul vorbi despre bunăstare în gol, ca și predecesorii.

Veverița era alcoolică rău. Și pe deasupra mai locuia și într-un dulap din incinta Parlamentului României. Acum era cu o litră de vodcă la gură și asculta cum behăie Lupul despre bunăstare în sala goală de ședințe. Zicea: Mai mult, mai bine, mai sănătos, cetățenii egali și așa mai departe. Adică, continua Lupul, guvernele care se succed de atâta vreme la conducerea țării măcar cu atâta s-a ales poporul de la ei. Nu cu autostrăzi, nu cu parcări, nu, ci doar cu bunăstare. Cum să nu-l iubești pe Lup pentru asemenea vorbe, gândea Veverița? Își luă coșulețul cu plăcinte calde, pregătit pentru bunica din pădure, și se duse la Lup, la tribună. Lupul îi hali pe loc coșulețul, apoi pe ea.

Albina era sentimentală. Îl iubea pe Lup. În taină, dar îl iubea. Când îl văzu cu burta plină, îi spuse: Lupule, io te iubesc. Și făcură dragoste acolo, la tribuna Parlamentului. Apoi, își aranjară țoalele, Albina se retrase la grupul ei parlamentar, iar Lupul continuă: De multă vreme Bucureștiul n-a dus-o așa de bine. Cu maratoane peste maratoane, cu piste de biciclete, cu benzi pentru autobuze, cu salbe de lacuri, cu meditații la fizică, cu fonduri europene pe toate gardurile, cu teatru în stradă, pe poduri, în mansarde, colo, colo, așa, și, dragii mei, asta nu poate decât să ne bucure.

Lupoaica apăru și ea în sală și văzu că, între două vorbe mai serioase, cum erau alea cu parcările și suprateranele, Lupul o privea galeș pe Albină. Hm, își zise. Își aprinse o țigară, dădu una în cap unui userist chel, scoase o mitralieră și-o ținti pe Albină. Biata de ea căzu moartă între scaune, măcar că era însărcinată cu Lupul și aștepta de la acesta o Albină cu păr, coadă, și dinți lungi de 20 de cm.

Agenția CĂLIMARA

27 iunie 2017

Știri pe scurt

Din media de aseară s-a înțeles că noul prim ministru nu este acoperit. Nu. El doar trece prin dreptul SRI, și dacă e lumina aprinsă ține cursuri acolo, e și prof univ, e și doctor al instituției și așa mai departe. Mai bine, că ne-am săturat de acoperiți.

Cu noul guvern al României, punctele nerealizate din vechiul program al PSD se vor transforma în lapte și miere. Peste țară va curge bunăstarea. E va șiroi de la Iași spre Giurgiu, de la Brașov spre Fetești, de la Cluj spre Oltenița și de la Timișoara spre Urziceni. Pe marginea râurilor de bunăstare vom sta noi, românii, cu găleți, cazane și căzi.

Acest guvern ve readuce românii în țară. Cei aproape cinci milioane de români vor lucra în sănătate, cam jumătate, iar cealaltă în învățământ. În felul acesta, în numai câteva săptămâni vom ajunge din urmă Franța, Germania și Anglia.

PUBLICITATE O babă avea doi copii, unul mare de doi ani și unul mic de șase luni. Pe cel mic îl făcu doctor SRI, pe celălalt la fel. Apare sloganul: Nicio doctor fără SRI.

Nicio parcare, nicio supraterană, nicio subterană sau nouă linie de metrou în București, ci doar festivaluri de teatru. Țara toată e o scenă, iar actorii și așa mai departe.

Dacă internele merg foarte bine, și externele României, datorate capabilului Meleșcanu, merg la fel. Astfel, Trump a promis că în câteva zile dă vize românilor nu numai pentru State, ci și pentru Coreea de Nord, unde, se pare, Statele Unite vor avea ceva treabă. Ăsta e un lucru bun.

PUBLICITATE O babă avea trei copii la SRI, unul de șase ani, altul de doi, și altul de patru. Toți trei scriu acum poezii.

Melodia Fonduri Europene cu Rovana Plumb.

Din Guvern în Guvern spre Victoria Finală, G.G.V.F.

Agenția CĂLIMARA

23 iunie 2017

HOROSCOP 26 iunie - 2 iulie


Deși doamna Sistermorphine este încă la Cotroceni pentru a fi numită prim ministru, dânsa ne-a trimie electronic cea mai importantă zodie e acestei săptămâni, iar Sfântul Căldare cel Frumos completează previziunle.

Foto Tina Cumva

MARMELADĂ. Nimeni n-ar fi crezut că pe 27 și 28 se va întoarce Elodia. Dânsa are într-o pungă mare Adidas dulciuri: zahăr, carne, spanac, șerbet. În seara zile de 29 iunie găsiți la poartă o grămadă de bani. Vi i-a lăsat ANAF-ul că să vă plătiți taxele. Un bilet, cam pe duminică, vă va face fericit.

SCORPION. O sumă de întâmplări haioase fac din acești nativi persoane fericite. Joi moare un nepot. Este ăla care a furat mașina vecinilor și a izbit-o de gard. Nicio șansă deci, nicio șansă. Duminică, 2 iulie, o umbră pe perdea. Este nepotul.

TAUR.E săptămâna socotelilor finale. Ori, ori.

BALANȚĂ. Bucurie mare în familie, se naște un vârcolac. Bun de făcut serial pe TVR 1. În rolul principal Doina Ghițescu când era mică. Nu refuzați, sâmbătă, o întâlnire cu Aida. Este în București Focșani. Mesaj politic: PSD n-a murit, trăiască PSD-ul.

Agenția CĂLIMARA

21 iunie 2017

Noaptea cea mai lungă

Acu' de ce să mințim? Pe noi nu ne interesa dacă vin guvernele Grindeanu 1, 2 sau 3, fie și 4, ci am fost noaptea trecută la guvern ca să aflăm informații noi, care să ne ghideze viața după aceste vesele evenimente: Cum și-a făcut casele Dragnea, ca să ne facem și noi, cum a făcut afaceri Tăriceanu, ca să facem și noi, cum s-au îmbogățit unii alții dintre pesediști, ca să ne îmbogățim și noi, și mai ales cum se face această bogățeală din salariu? Deci multe probleme, multe întrebări care sunt ușor de pus, dar la care e greu de căpătat răspunsuri.

Și a fost cam așa: Pisoiul nostru, Cincinati, și iepurele nostru, Orlando Blum, au zis: Haidem și noi la guvern, toată lumea bună e acolo în noaptea cea mai lungă a politicii românești. Acolo trebuie să aflăm de ce autostrăzile, de ce wc-urile din curte, de ce taxiurile care nu te iau, de ce nu se fac supraterane în București, de ce gunoiul, de ce nu Schengen, de ce în sănătate, de ce la fotbal, de ce gropile, de ce minciuna asta oficială în toate cele, de ce trebuie să salvăm votul din 11 decembrie 2016 prin hăhăiala asta și așa mai departe. Ne-am luat cu noi un sac de morcovi, mult fân pentru Cincinati, două pălării, că adică dacă rămâne Grindeanu punem una, iar dacă cade niciuna. Și ne-am dus. Vedem, scriem de acolo.

România își mărește pe zi ce trece teritoriul. Este vorba de cam șapte km pătrați pe an. Asta din cauza aluviunilor Dunării care se depun în insula Sacalin, care curând va deveni peninsulă și va crește în suprafață în câțiva ani până va ajunge cât Transilvania. Rezultă de aici, că în Parlamentul României trebuie mai mulți senatori și deputați. Erau 300, să zicem? Trebuie 700. Asta la senatori. La deputați erau o mie? Trebuie două. Se vor crea acolo noi locuri de muncă pentru Boureanu, Mitică Dragomir, Adriean Videanu, fiecare la priceperea lui, cu înțelepciunea lui, cu partidul lui și așa mai departe.

Corina Drăgotescu a plecat de la România TV. Păcat. Noi nu ne culcam fără să-i auzim serioasele analize despre fum și ceață. Dar din ce va trăi de acum încolo? Păi, dânsa a aflat că Beyonce, aia reală, a născut gemeni. Unul de 40 de ani, care-i trebuie ei neapărat în pat, ei, Corinei, și unul de două luni pe care-l va plimba prin Central Park, New York. Se înțelege de aici, că vestita solistă a angajat-o bonă. Bravo ei. Lor.

Charlize Theron i-a luat iubitul, pe Gabriel Aubrey, prietenei ei cele mai bune, Halle Berry. După aceast aventură, să-i zicem neprietenoasă, Charlize va sosi și la București, ca să pună mâna pe iubitul soț al Oanei Lis. Pe bune!!

Denis

19 iunie 2017

România, bucătăria mediocrilor

Ne punem basca albastră de lemn, plapuma roșie pe umeri, luăm și-o umbrelă că plouă în draci și mergem cu gagica să mâncăm în oraș. Prima terasă este Hanul sau Casa Bucur sau Casa Soare sau cam așa ceva de la fosta Operetă. Sarmale aveți? Și sunt bune? Ospătarul plânge când aude ultima întrebare. Zice: toată lumea mănâncă numai sarmale. Și-ți aduce patru. Înăuntru fiecărei sarmale e o lingură babană de ketchup iute, două boabe de orez și multă varză cu un gust oribil. Îi spui ospătarului: Dom'le, e o prostie!!! Bucătarul nu știe să gătească? Te rog să-i spui. Ospătarul se supără pe tine, îți ia farfuria neatinsă din față și trebuie să pleci iute ca să nu te bată. Zice: Dar ceilalți cum mănâncă? Aici, stai tu și te-ntrebi: Da chiar, cum mănâncă atâta omenire asemenea prostii. Asta e întrebarea cheie a întregii noastre democrații. De ce mănâncă toate căcaturile cei care ies în oraș?

Apoi, îți pui un palton roșu, o pijama galbenă și ieși la o ciorbă de burtă la restaurantul Nicorești, mai acana pe Rosetti. Aceeași întrebare: E bună. Și ospătarul îți aduce o zeamă chioară, fără gust, cu un fir de burtă și alături cam tot ce trebuia să pună bucătarul în ciorbă: Sare, oțet, una alta, că degeaba o dregi după, că nu-i tot aia.

Apoi, cu o fustă crem dai buzna de foame la Chez Maria, pe Berthelot. E bună tocana de vită? Vai de mine, e gata să te bată ospătarul, vai de mine, e ca-n povești. Și-ți aduce o farfurie plină de vinete fierte nesărate, cu cartofi fără niciun gust și fără carne. N-o atingi, și ospătarul se supără pe tine și-l votează din nou pe Dragnea.

Ce e mai grav, este că asemena haleuri sunt în toate cârciumile bucureștene. Vor fi plecat toți bucătarii mișto aiurea prin Europa? Se poate. Dar atunci de ce nu închid mustăriile? De ce mănâncă românii orice prostie? Din cauză că mănâncă prost, d-aia îl și votează mereu pe Ion Iliescu, că altă explicație nu e.

Ozana Barabancea își micșorează, din cauza asta, stomacul. În locul lui își va pune o mașină de tocat și-un lighean. Procedeul e simplu, și e patentat de medicii români: mesteci ce mesteci, mașină toacă, ligheanul se umple și-apoi arunci totul în capul ospătarului care-ți spune că tot ce se servește în cantina lui este fabulos, gustos și devreme acasă.

La final, după ce ai mâncat foarte prost în oraș, îți pui niște șosete albe și-o glugă gri. Așa și?

Denis



18 iunie 2017

Leo Iorga

Ne-a invitat Pușa de ziua ei. Pușa e producătorul nostru de film. A zis: La Paque, pe la șapte jumate. Noi am luat 311 și ne-am trezit pe Pache. Erau acolo, în grădină, mii de oameni: Arsenie Boca, io, Tina Cumva, Sfântul Căldare cel Frumos, Pușa, Adi Popovici, Marius Bodochi, Ioana Mandache, Gh Gheorghiu Dej, Heidi Klum, Doru Năstase, Mihnea Tăutu, Vivaldi, Laura Tăutu, doi operatori mai tineri, colege de liceu, Elena Paradox, Fecioara Maria, Pruncul ei cu ochi albaștri, fetele Pușei, Vlad Cnejevici, Teo Boar, 50 de oameni invitați la o masă mare de Leo Iorga, trei băieți cu ochelari și milioane de flori. Adică toată lumea a adus flori că se umpluse terasa, de parcă era la grădina botanică. De parcă eram în natură. Că Arsenie Boca a zis: Natură, natură, nu mai da din gură!!!

Și-uite-așa, cu flori, cu neflori ne-am pus pe mâncat. Și d-abia ne-am luat primul dumicat de ce va fi fost că pe scenă a urcat Leo Iorga. Eram siguri ce ne va prezenta, ca o glumă de ziua Pușei, vremea. Că Leo a absolvit la Arad Meteorologia. Și cu toții abia așteptam să vedem când vine iarna, când vine celălalt guvern sau când cucerim noi românii Sahara. Dar n-a fost cu meteorologie, n-a fost nici măcar cu tâmplărie, altă școală a lui Leo, adică nu-și adusese rindelele ca să ne facă vreun Titanic din lemn, nu, ci a luat o mică chitară și, acompaniat de Vlady Cnejevici și Teo Boar, ne-a cântat Străzile sunt pustii. Știam că Leo Iorga este una din cele mai bune voci rock din țară, dar auzindu-l la trei metri de noi am avut o revelație: credem că este cea mai bună. Instant atmosfera din bar s-a însuflețit. De unde până atunci adunarea își mesteca mititelu' privind galeș și cu invidie soțiile altora, brusc lucrul ăsta a fost dat de-o parte și lumea s-a ridicat în picioare bătând din palme ritmurile propuse și bine cunoscute ale lui Leo. Și au urmat: Fata care-mi place, Mă voi întoarce, O altă tăcere, Erată și Vei fi din nou cu mine. Un regal.

Leo are ceva probleme cu sănătatea. Le va depăși. Noi suntem vizionari și, împreună cu prietenul nostru Arsenia Boca, am pus temeiul legii: Marile talente nu dispar niciodată. Așa că Leo va mai cânta mult timp pentru noi.

S-au dau autografe, în timp ce unii încercau să șutească cartofi prăjiți, s-a făcut un excelent karaoke de către fiica Pușei, i-am mai zis odată La mulți ani Pușei, ne-am luat la revedere de la Leo și ne-am cărat. Bucuroși că asistasem la un concert de excepție. Bucuroși că Leo încă avea pe el blugii aduși de Laza, tatăl lui Vlady Cnejevici, din State, fredonând până a venit taxiul o compoziție Leo Iorga. A fost excelent.

Denis

16 iunie 2017

HOROSCOP 19 - 25 iunie


Doamna Sistermorphine este plecată la PSD pentru a fi numită prim ministru, în locul dânșii prezintă Horoscopul Sfântul Căldare cel Frumos, prieten cu Arsenie Boca.

Foto: Tina Cumva.

CAPRICORN. După 22 iunie ceva care trebuie să fie ca o alegere. Ori la locul de muncă, ori în viață. Lipsuri financiare normale, rezolvabile până duminică, 25 iunie. Măcat teoretic. Se stabilește o relație sănătoasă cu o veveriță, oho!! nene, care va avea un viitor excelent. Chiar dacă plouă, chiar dacă ninge. Un dulap cu patru uși din care doar două se deschid. Este un mister favorabil nativilor.

GEMENI. Conjunctură babană: Și Ion Iliescu, și Adrian Sârbu, și Petre Roman se duc curând unde trebuie. Istoria începe să folosească mătura cea bună. Un telefon de la amantă. Zice: Bă, Nativule, o punem diseară? Nu refuzați. Mai ales plăcinta din seara de vineri 23 iunie. Cu mărar.

SĂGETĂTOR. Vă trebuie o rețetă bună de macaroane românești. Ori cu ulei, ori cu brânză, ori cu corcodușe. Imaginația vă este pusă la încercare. Un telefon. Bucurie mare, este o mătușă din Canada, care nu este rudă cu dvs. Niște bocanci, o pătură. Lucruri banale de care nu trebuie să țineți cont. Eventual, mâncați macaroanele sub pătură.

SCORPION. O săptămână plină de alea alea. Nimic sigur, nimic important, ca tot ce se petrece în România. Aveți grijă.

CAPRICORN. Veverița zice: Hai, să mergem, aici nu mai e de noi!!

Agenția CĂLIMARA.

15 iunie 2017

Prințesa Galbenă

Domnul Posomorâtu Gi Ionescu, specialist în cântat la fanfară, merge în fiecare dimineață în pădurea Uiești cu un sac ceva enorm în care e un recipient de 100 de litri plin cu ciorbă de burtă. Duce ciorba bursucilor din pădure. Nu e singura lui sarcină: cântă în fiecare seară la fanfară pe prispa casei, dă dimineața deșteptarea, aprinde lumina în sat, o stinge, numără cuiele bocancilor jucătorilor de fotbal, merge la patinaj, se întoarce, își dezmiardă nevasta, duce copii la școală, îi aduce, apoi merge la slujbă unde mută de colo colo opt ore niște hârtii iar când termină ia sacul cu ciorbă de burtă și merge la bursuci. Da, la bursuci. De altfel, asta e partea cea mai dragă lui din ziua de lucru.

Gi înaintează pe cărare cu sacul în spate. Ciorba lasă un miros demențial. Bursucii ies năvală. Regele lor, bursucul Plenaru, zice primul: ieri, dragă Gi, am văzut-o pe Prințesa Galbenă la scăldat în Neajlov. Era așa cum a adus-o șarpele. Goală și cu un măr în poală. Zâmbea. Ne-a întrebat unde e cârciuma. I-am spus. Ne-a întrebat dacă primarul este PSD, i-am zis că da. A zis că vrea să fie Ministrul Culturii la noi în sat și că specialitatea ei este literatura. Cine scrie la noi? I-am spus că ești singurul, și că nu te citește nimeni. Nu că n-ai avea valoare, dar noi, ăștia din Obedeni, mai degrabă citim filmele americane titrate. A zis că se aranjează, că cultura este baza, adică educația cu alte cuvinte. Și a scos o lăută. A lăuțit vreo două minute până când a apărut un șarpe. Șarpele s-a-ncolăcit în jurul ei până a început să se gâdile și să râdă în hohote, așa că am fost nevoiți s-o legăm și s-o ascundem într-o văgăună. Și acum e tot acolo, în caz că vrei să vorbești cu ea.

Gi bătu la ușa văgăunii. Prințesa Galbenă citea. Era o carte despre cititul la iarbă verde și, dacă o răsfoiai, îți dădeai seama că cel mai bine e s-o citești la coasă. Dar Gi nu se emoționă. Se apropie de ea pas cu pas, așa cum învățase la meditații. Prințesa se-nroși. Gi luă polonicul și-i dădu o porție. Prințesa gustă, lipăi ce lipăi și se-mbujoră de iuțala ardeiului. Zise: e bună!!! Mai e? Gi îi mai puse. Prințesa se ridică în picioare și, așa goală cum era, spuse: dă-mi polonicul. Mai spuse: Jur pe polonicul ăsta că te iubesc!! Și că dacă tu nu îți crăp capul cu el. Era foarte frumoasă când spunea toate astea, așa că Gi își dădu acordul imediat. Spuse: Da, și eu te iubesc. Mult. Mai spuse: Să-mi cadă șarpele în cap dacă nu-i așa. O luă în brațe și-o sărută peste tot. Peste tot.

Bursucul Plenaru își privea tovarășii strânși în ușa văgăunii. Nu se așteptau la așa ceva, mai ales că mureau cu toții de foame. Foame d-aia cruntă de oameni care merg ani prin deșert și nu pun apă, sarmale sau pui fript pe limbă. Așa că strigă către cei doi îndrăgostiți: dacă nu mai e ciorbă în oală, vă luăm gâtul. Se uitară și nu mai era.

Denis