13 august 2017

Cahul 2



Foto D.D.

Sediile Partidului Comunist Moldovean de pe bulevardul principal din Cahul nu lasă să se întrevadă vreo opoziție. Nu că ceva liberali sau social democrați n-ar avea loc prinre magazinele de nimicuri din centru. Nu. Ci pentru că cahulenii n-au niciun interes pentru vreo politică. Dacă erau liberali la putere tot pepeni mâncau la toate cele trei mese. Dacă erau țărăniști așișderea. Iar de social democrați ce să mai zicem? Că nu-i interesează nimic pe cahuleni se vede după cum arată. Am mai spus, ca-n piețe. Pantaloni din alte epoci, coafuri la fel, machiaje oribile pentru femei. Nu știm ce fel de informații pătrund aici, de la seriale americane la știri românești sau de la filme italiene la festivaluri Cannes, nu, nu știm, cert e că strada arată de parcă aici lumea nu s-a schimbat niciodată. Toți cahulenii au plase strâmbe în mâini, pălării neghioabe, zâmbete deșuchiate. Capitalismul dă totuși un semn firav: din metru în metru, pe bulevard sunt Case de Schimb. Am schimbat și noi. Un leu românesc pe patru moldoveni. La Casa de Schimb unde am făcut tranzacția am întrebat: Se mai schimbă și alte valute? Nu. Niciodată? Niciodată.

Ne-am întors tot prin Oancea, evident. Aveți rovignetă? Nu, n-am luat. Mergeți la Banca aceea. Dar de ce nu ne-ați spus? Păi, trebuia să știți. Ne-am dus la Banca aceea. Era berechet coadă. Un nene a cumpărat 100 de rovignete pentru nu știm ce fel de trafic. Luăm și noi după o oră. Explicăm că cumpărăm rovignetă de-o zi, deși n-am stat decât vreo două ore. Nu se poate. Minima este pentru șapte zile. Păi, da, dar e un abuz. Nu, nu e, e lege. Cât costă? 21 de lei românești. Dai banu' și ți se dă restul un leu moldovean.

Am părăsit Oancea cu părere de rău. Începuseră să ne placă gropile, clădirile din anii 50, vameșii serioși care ne întrebau dacă avem țigări de contrabandă. Pentru asta îți dădeau portbagajul jos. Nu, n-aveam și-am luat-o spre Suceveni. Când să facem cotul la stânga spre sat, o capră ne-a făcut semn cu copita. Ne-a întrebat dacă nu mergem la București. I-am zis că da, și acum suntem pe Calea Victoriei arătându-i animalului pista de biciclete. Și ce-o mai fi!!

Denis.

12 august 2017

Cahul 1



Foto C.S.

Excursie la Cahul, orașul moldovean de peste Prut. Luăm aparatul foto, bani, câte o cămașă, suntem doar Christiana și io, și oprim la Vama Oancea. Din Suceveni la Vama Oancea sunt 10 km, din Vama Oancea la Cahul sunt vreo 8. O nimica toată. Vama Oancea putea să se cheme oricum: Luminița, Vasile, Tudorică, Nelu că tot aia era. N-are față de Oancea. În primul rând că un Oancea e chel, solid, și îi plac gagicile strâmbe, ori aici, în Vamă, nu era vorba despre așa ceva. Aveți ceva de declarat? N-aveam nimic de declarat, dar ne întrebam ce căutăm, de fapt, la Cahul, oraș care nu există pe nicio hartă a lumii. Portbagajul la control. Actele.

Când intri în Cahul te întâmpină o groapă imensă. Ține cât tot orașul. Sunt mii de gropi care unite între ele și umplute cu apă ar da Marea Cahul, probabil cucerită de tătari acum mii de ani. Și secată. Secată degeaba. Da. O grafică imensă din fier forjat ne atrage atenția, în fața Primăriei, că: I love Cahul cu o inimă mare, roșie, la mijloc. Cam atât. Întrebăm de podgoriile Cricova, poate luăm un vin. Da, e a treia stradă la stânga. Acolo nu e nicio Cricova, ci un depozit de vinuri găgăuze. Luăm și bem. Bune. Mai departe prin Cahul. Adică, mai departe nu poți, pentru că orașul se termină după o sută de metri. Trebuie mers înapoi pe partea cealaltă. Poate găsim o jucărie pentru Luiza.

Toți oamenii din Cahul sunt îmbrăcați ca țăranii din piețele noastre. Să zicem Obor. Să zicem Rahova. Să le zicem pe toate. Toți, pe marele bulevard, vând pepeni, usturoi, morcovi. Tone de usturoi, pepeni și morcovi. În mijlocul acestor sute de oameni, de fapt toată populația Cahulului, este o statuie uriașă reprezentând trei păsări Flamingo. Roz. Stau să-și ia zborul. Ar fi în stare, dar sculptorul le-a prins picioarele în asfalt. În gropile din asfalt. Ce să zici?

Denis.

11 august 2017

Suceveni 2



Foto, D.D.

Sucevenii au luptat de când se știu cu toți dușmanii țării. După care au luat o pauză, au băut Voiosul de Buciumeni, vin local, și și-au ridicat un monument în centrul satului. S-au trecut toți acolo: Cutare Cutare, Cutare, Cutare și iar Cutare Cutare pe toate fețele. Au pus o cruce, au construit trei buticuri, două farmacii, o cârciumă și-o poliție. O parcare la singurul bloc cu două etaje din centru. Trece o căruță, trec două și gata.

Parcăm, intrăm în cârciumă și tragem la măsea un vin numit 9 Poloboace. Prost și la litru. Încercăm alt vin, Curtea Taichii. Nu bun. Și atunci intrăm la gazdele noastre Bunica, Irina, Nelu, Fănel, Luiza, Christiana și o pisică sosită de la slujbă. Aveam să aflăm mai târziu că pisoiul lucrează în Vama Oancea, deci era vameșă acolo și ne-am bucurat. Cu mirosul ei fin depista traficul de țigări, de arme, de bani, de cine știe.

Aflată lângă Prut, la 70 km nord de Galați, Suceveni este un sat mic. Ai cărui locuitori ai zice că nu se ocupă cu nimic. Poate doar cu apăratul țării dacă e să ne luăm după monumentul din centru unde Cutare Cutare din 1941 până în 1945 și poate și azi. Trec tractoare, combine, mașini, biciclete. Prin curți se văd struguri, mere, pere, ardei, toate alea. Mulți au găini. Le taie, halesc. Nu se vinde niciun gram de carne nicăieri. Iar la Farmacie te-ntreabă dacă ai rețetă și tu spui că da. Și asta e tot.

La blocul din centru e o masă pe scări. Bărbații beau bere. Timișoreana. Noutăți? Păi, ce-i cu pensiile alea? De ce-s așa mari? Noi abia ne tragem sufletul cu o sută, două. Moldova asta, domle, e sărăcie mare. Păi, zic, nu-i a voastră. Dar a cui? A urmașilor, urmașilor voștri. Ne uităm pe stradă. Trece un urmaș. Are 8 ani și cară o sticlă de vin pentru taică-său. Cam așa.

Denis

10 august 2017

Suceveni 1



Imagini din Suceveni, foto, D.D.

Galați, mon amour, a fost întotdeauna o melodie cu care se mergea la Eurovision. Un așa mare succes s-a transformat, în timp, într-un oraș de la Dunăre, Prut, toate alea. Și prin care trebuie să treci din când în când. Noi, de exemplu, spre Suceveni. Pe Prutul superior. Un sat în care ne așteaptă nepoata.

În Galați, de exemplu, nu este niciun indicator valabil. Se lucrează intens și toate arată alte direcții mai puțin Parisul sau Zimnicea. Așa că intri într-o benzinărie. Zici: spre Suceveni. Păi, băi, nene, o iei spre Galați, e un peco, faci stânga și e un Lukoyl. După Lukoyl faci centura cam cinci kilometri și-ai ajuns. Așa repede? Mi s-a spus că până la Suceveni sunt 70 km. Păi, nu, abia ieși din Galați, și mai e un peco lângă un Lidl, o iei pe lângă, la dreapta și iarăși ieși din oraș și vezi indicator cu Vama Oancea. O iei într-acolo, acolo e Suceveni. Mai întrebi, că te văd băiat mare. Dar dacă pun gps-ul? Nu merge. Se lucrează.

O luăm după peco la stânga și iar la stânga și mai întrebăm. Nu-i bine pe-aici, trebuie să țineți drumul Bârladului. Apoi, vedeți Tecuci, da, Tecuci, și de la Tecuci urci 'mneata la, la, la , mai în sus spre Suceveni, adică la stânga. Un șofer aude discuția. Nu dom'le, Bârladul nu e bun, încurci omul. Ia-o spre Oancea, e vamă mare, semnalizată, vezi și Prutul, și treci de Vânători, treci de nu mai știu ce și apare Vama asta, cu granița la Cahul, apoi, cinci, șase km și vezi indicator stânga Suceveni. Cam așa. Da' de unde veniți? Din București. Aha, păi, e simplu.

Gonim înspre Oancea. Vamă mare. Asfaltul e peticit nevoie mare. Mașina hurducăne ca-n filmele alea americane când sujnt bătăi într-un bar în care o gagică rânjește cu un pai în gură. Apoi, scoate paiul, aruncă o sută pe bar și se cară. Așa și noi. Am văzut indicatorul cu Suceveni și-am ajuns.

Denis

04 august 2017

Găina Electrică

Ni s-a stricat mobilul. Adică dădeam cu palma pe ecran și aparatul ne arăta toate faptele rele pe care le-am făcut. Și pe care le mai facem. Cum ar fi magiun de cireșe făcut din floarea soarelui. Deci trebuia schimbat. Ne-am dus la Vodafone să ne luăm unul mai sofisticat, care nu arată nimic. Acolo, la intrare, era Găina Electrică. Mânca un pepene. Scuipa sâmburii sub pantofii cu toc ai femeilor. Unele cădeau și-și rupeau gâtul, altele își păstrau echilibrul, smulgeau Găinii câte o pană, zâmbeau și ziceau ceva de ciorbă. Că adică Găina Electrică face ciorba cu becuri bună sau cam așa ceva.

Găina ne-a cerut biletul de intrare. Avem bilet să intrăm la Vodafone? Nu. Păi, vă dau io, a mai zis și a scos un teanc de bilete nevândute la spectacolele rurale cu Găini. Poftim!! A mai zis: așa sunteți voi ăștia, scriitorii, întâi ziceți, apoi tăceți, că nu se înțelege nimic de când vă puneți pălăria și până o dați jos, că de-asta nu se dau bani pe Bolborea ci numai pe Buculei, că monumentul lui Buculei poate fi pus și în piața Alba Iulia că tot de Unire e vorba și nu dai banii de două ori sau putea fi pusă în Pasajul Sudului, pe mijloc sau la Obor, ca să geamă țara de statui, de o singură statuie semnată Buculei, și, uite, omul e singurul animal din univers care dă bani pe țoale, păi, ai văzut dta veveriță în palton?, nu, dar urs cântând melodii de Frank Sinatra?, nu, așa că ce vrei?, meditații la fizică sau pensie specială de un milion de lei?, că io trebuie să știu, noi, Găinile Electrice electrificăm totul pentru bunăstarea țării,a acestor români care părăsesc țara cu ghiotura, poftim, intră și i-ați un telefon cu o singură tastă.

Așa am făcut.

Denis.

25 iulie 2017

Găina, Cașcavalul și ANAF-ul

Lupul stă cu o felie groasă de cașcaval în gură pe creanga unui cireș. Cireșul e cules, se mai simte o mireasmă roșie. Poate un sâmbure, doi. Pe sub cireș trece găina în drum spre ANAF, că are de dat fulgii. Vede felia de cașcaval din gura lupului și gândește: trebuie să-l fac s-o scape jos, apoi pe-aici mi-e drumul. Dar cum să fac? Lupule, ce frumos ești!! Lupul nimic. Lupule, ți-a luat foc bârlogul. Lupul nimic. Lupule, lupoaica se scaldă cu paznicul oilor la vale, în lunca Neajlovului. Nimic. Lupule, da' nu-mi spui o poezie, că tot românul e poet, am văzut la Muzeul Literaturii. Aici, lupul se simți lovit. Nu că tot românul, dar el era cel mai bun poet din pădurile Carpaților. Și începu: Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt să nu ne dea ministrul Tudose pământ/Că noi îl vrem, îl vrem. La strofa a doua cașcavalul era deja în sacul găinii. Lupul n-a observat și-a mai turuit vreo două ore până a venit ambulanța.

Ursoaica Maria, balerină la Complexul de Artă de toate Felurile din Neajlov, stătea pe creanga unui corcoduș cu o roată de cașcaval în gură. O primise în loc de salariu, că nu mai erau bani la Artă. Se simțea un miros de țuică. Ceva galben, atrăgător, gustos. Pe sub corcoduș trece găina în drum spre ANAF. unde are un amant care-i șterge datoriile mari, că pe alea mici nu le achită. Vede cașcavalul din gura Mariei, zice: trebuie s-o fac să-l scape jos, apoi fug de mănânc pământul. Dar cum să fac? Mario, ce craci ai!! Maria nimic, se înfoaie în blană. Mario, ce ochi frumoși ai. Mario, cântă-mi și mie o melodie de la Eurovision. Maria nimic, nimic. Se uita prin pădure. Găina luă un bolovan și-l aruncă în cap Mariei. De durere, Maria scăpă cașcavalul. Găina îl îndesă în sac și plecă mai departe.

Găina ajunse la ANAF. Își căută amantul. Nu era. Întrebă că ce și cum și i se spuse că este pe teren. Adună dările vârtos, ca să poată Dragnea să mărească pensiile speciale ale lui Ion Iliescu și Nicolae Văcăroiu. Găina luă drumul terenului cu gând să-și ajute amantul. Îl găsi într-un păr cu o bucată mare de cașcaval de Dobrogea în gură. Bătea puțin vântul și cașcavalul se foia în copac. Găina se ascunse, să vază ce-o fi. Treceau inspecorii ANAF-ului pe sub păr. Vedeau roata de cașcaval de Dobrogea și puneau sub ea câte un milion. Se făcură rapid câteva miliarde de euro. Amantul le luă rapid și le puse în sac. Apoi, cu cașcaval cu tot se duse la guvern să facă împărțeala.

Găina se simți trădată. Se sui și ea într-un măr cu cașcavalul Mariei în gură. Că era cel mai mare și mai frumos. Treceau unul altul, toți baștanii de la petrol, de la Antena 3, de la Gaze și nu puneau nimic sub cașcaval. Găina plângea. Plânsul l-au auzit Maria și Lupul. Care au luat o mitralieră și au împușcat-o pe găină. Apoi s-a dus fiecare la pomul lui.

Direcție de Anchete a Călimării cu Cerneală.

24 iulie 2017

Dimitrie Vitanidis

Întâi a sunat un telefon în redacție la Cațavencu, 1990. Am răspuns. Un nene cu o voce joasă, albastră, cu ceva grade pe umeri și în aerul expirat, zice: Sunt urme ale teroriștilor în vila lui Vitanidis de la Samurcași. Subiect de presă. Am convenit cu Doru Bușcu și Sorin Vulpe să mergem până acolo, Samurcași find pe malul lacului Buftea, vizavi de studiourile de film. Am mers doar eu cu Emil Berdeli. Dimitrie ne aștepta fără teroriști, dar ne-a spus: vecinul Ionel a auzit aseară cum unii au escaladat gardul sau au venit pe apă, deci s-au auzit și scândurile pontonului, și cum că niște oameni au intrat în casă și făceau de zor ceva prin camere. Atunci, nea Ionel, vigilența întruchipată, a sărit și el gardul și s-a uitat pe ferestre din afară. Oamenii ăia, îmbrăcați în negru, desfășuraseră niște hărți, aveau lanterne, unul avea un automat și vorbeau, vorbeau, vorbeau arătând spre un desen de pe hartă care era Atheneul Român în persoană. Așa zicea nea Ionel. Apoi, ălora li s-o fi făcut foame sau sete și au îndesat planurile sau hărțile în dulapul alb de la etajul unu al vilei și-au șters-o, unii cu barca, de fapt toți cu barca. Așa că unele planuri ale teroriștilor trebuie să fie sus în dulap. Ne-am dus sus în dulap, nu era nimic. Am scociorât vila, am făcut baie în lac, tot nimic. Dar Dimitrie a zis: Bă Emile, bă Denis, hai să luăm din sat doi litri de vin și stăm și noaptea asta aici, poate se-ntorc teroriștii. Așa am făcut, dar pe la 11 noaptea am chemat trei fete tinere din sat, prietene cu Dimitrie și teroriștii nu s-a mai întors niciodată.

Și am zis că să bem una mică la barul din fața Circului de Stat din București. Barul ăla care avea în față și niște călușei pentru copii, o buburuză electrică pentru bunici și câteva mese mizere la care eram noi. O masă de tablă. Scaune din fier forjat. Eram vreo opt. Eram vreo opt și la a șasea sticlă de vodcă. La un moment dat de grupul nostru s-a apropiat o femeie ca la 80 de ani. Ne-a cerut și ea un pahar. La al doilea i-am zis că nu-i mai dăm decât dacă ne face un stiptiz pe masa de tablă. Femeia s-a executat. Atunci lui Dimitrie i-a venit ideea s-o ducem la Samurcași unde aranjează el cu directorul la Casa de Cultură din Buftea striptiz pe bani seară de seară cu femeia asta apărută din senin. Ne-am urcat în două mașini, cu babă cu tot, care se înveselise bine de la al patrulea pahar. Pe drum ne-am dat seama că nu aveam decât șapte lei cu toții și nu puteam lua de haleală pentru nouă oameni, nici băutură, nici nimic. Dimitrie a zis că găsim în sat. În sat am găsit cinci kile de vișinată foarte dulce pe care am băut-o instant în curtea vilei. Am adormit cu toții pe terasa vilei sub privirile amenințătoare ale Stelei Popescu, vecina lui Dimitrie. Dimineața ne-a arestat poliția. Adică cum? Ce făcusem? Păi, baba s-a trezit prima din beție și s-a dus la poliția din sat și-a zis c-am violat-o. Nu s-a dovedit fapta, dar ne-am pierdut timpul pe acolo câteva zile și n-a fost bine de loc.

Doamna Vitanidis, mama lui Dimitrie, ne-a dat niște chei și ne-a zis: Uite cheile casei de la Marathon din Grecia, mergeți și voi pe-acolo. Și dacă nu vă place mergeți la Atena, unde bătrânul răposat Gh Vitanidis avea două apartamente. Ne-am suit în VW-ul lui Dimitrie și am luat calea Giurgiului. Înainte de oraș ne-a sunat un prieten de-al nostru de la teatrul din oraș. Că să trecem și pe la el, că niște grătare, niște vin, niște fete. Am băut o săptămână într-o grădină plină de nuci, depănând povești cu soldatul de la Marathon. Ba că era prea mic, ba că avea doi metri, ba că alerga în sandale, ba că avea mobil, și una din fete chiar a zis că-i știe numărul, a sunat și n-a răspuns nimeni. Apoi am dat-o pe turismul Greciei, că așa și pe dincolo și a trecut o săptămână. Aveam niște treburi la București, io cel puțin, iar Dimitrie trebuia să ducă la spital o fată din corp ansamblul circului. Ne-am întors. Marathonul n-aveam să-l mai vedem niciodată.

Acum când citim acest material, 24 iulie 2017, Dimitrie Vitanidis este îngropat la Curtea de Argeș alături de tatăl său, regizorul Gheorghe Vitanidis. A făcut infarct vineri 21 iulie și n-a mai putut fi salvat. Avea 57 de ani. R.I.P.

Denis

21 iulie 2017

HOROSCOP 24 - 31 iulie


Doamna Sistermorphine, îmbrăcată Versace la Paris, are onoarea de a vă prezenta horoscopul săptămânii.

Foto Tina Cumva.

CAPRICORN. Nativii gâjâie în perioada asta. Gâj, gâj în pat, gâj, gâj la serviciu, gâj, gâj la amantă. Neclară exprimarea, dar deosebite realizările. În această săptămână vă alegeți gâj, gâj un nou prieten. E croitor și-i va face iubitului dvs, iubitei o pereche de pantaloni nemaivăzuți. Pe finalul săptămânii, mai precis pe 29 și 30 iulie vă cumpărați un măgar. Probabil de rufe. Atenție cu el, să nu învie și să vorbească precum Pinocchio. Cam așa ceva.

VĂRSĂTORI. Probleme cu nasturii din casă. Sunt prea mulți. Sunt prea puțini. Așteptați noaptea și p-ăia mulți aruncați-i, așteptați noaptea și p-ăia puțini aruncați-i așișderea. O scrisoare, o schimbare la față, fata de 12 ani vă dă cu tigaia în cap. În tigaie e o omletă. Că există un proverb japonez aplicabil aici: ai omleta ta ești fericit. În rest căcaturi.

PEȘTI. Degringoladă, mare degringoladă în viața dvs. Toate furnicile lumii sunt în bucătăria dvs și nu știți la ce să le folosiți. Unele sunt în ciorbă. Apoi, o perioadă de câteva zile în care se spun numai minciuni. Dvs spuneți-o p-aia cu parcările din București.

MAGNOLIA. Magnolienii o duc bine cu sănătatea și au mari realizări la serviciu. Un nativ mai în vârstă, Citeală Ion, din Colentina, va inventa cititul fără a da pagina. Un altul, Vasile Perete, din Militari, va inventa un autobuz care oprește din trei în trei minute în stația Gorjului. Și alte d-astea până duminică 30 iulie.

FECIOARĂ. Auzind că Capricornii gâjâie în periada asta, Fecioarele gâjâie și ele la fel. Gâj, gâj, gâj!!! Până joi sau vineri când o plecare la mare face bine. Acolo, în apele de la Eforie este un înnecat de cinci zile. Vorbiți cu el și vedeți ce vrea. Apoi, gură la gură, dacă nu mai vorbește. Va fi o vară splendidă.


Sistermorphine

20 iulie 2017

On the road 6



Foto Tina Cumva.

N-am putut să plecăm fără lupte din Gărâna. Da' și-n Gioagiu Băi era la fel. Romanii ocupaseră cumva pădurea de lângă bazine și românii de acolo fugiseră cu femeile în păduri, în canale, în Spania sau la exercițiile NATO din Bulgaria. Aș că sarcina de a ne bate, de a elibera orășelul ne-a revenit. Ne-am bătut, ne-am sulițit cu dușmani de clasă, răi, înfometați, dornici de meditații la fizică, de măsline cu miere, de căciuli, genți de piele, ape curgătoare și foarte multă poliție care supraveghea răniții, dezertorii, nașterile, cântecele, paharele, zahărul și așa mai departe.

După lupte grele ne-am cazat la hotel patru stele Germisara. Era de trei sau de două, dar ei aveau puse patru. Patru stele pentru că nu aveai prize la baie, că poate vrei să te razi, patru stele că nu avea priză în cameră decât la televizor, care televizor avea toate canalele blocate în afară de Gâdea, Gâdea și ceva TVR 3 unde umbla Mihai Viteazul prin mijlocul unor femei de recuzită, din alea care se-mbracă-n alb fără să știe de ce la orice filmare.

Oare ce mâncau dacii, am întrebat. Și ni s-au adus ceaune cu măsline și miere. Ceea ce e o minciună, că în Dacia măslinele au venit târziu, după ce dacii deveniseră români și scriau asta pe tăblițele de la Tărtăria cu litere chirilice. Și-n afară de miere? Păi, mâncau omletă, cozonac, cârnați de la Kaufland, pâine prăjită, apă rece, că doar asta vedeam la micul dejun. Da.

Ne plimbăm prin Geoagiu. Orașul merge foarte bine, așa că e tot de vânzare. Nu s-a investit nimic în infrastructură, în piscine, în hoteluri, în distracție. Dacă dacii și romanii n-ar fi purtat acolo vestita bătălie de la Geoagiu n-am fi avut ce face în localitate. Ca să te repezi până la mare, e mult, ca să te repezi la Sibiu la o meditație iar e mult, așa că turismul a cam început să se care din Geoagiu. Da, să se care și să nu mai vină înapoi.

Denis, a suivre

19 iulie 2017

On the road 5


Cetățeni din Gărâna.

Foto Tina Cumva.

De fapt noi tăiam roșii colosale aduse de Tati de la o roșărie colosală. Roșii mari, mirosuri, gusturi babane. Apoi brânză. Ardei iute, unt sărat, bere cine vroia și vin, mult vin. O salată deci. Apoi biscuiți, pâine, virșli, Dijon, și ascultam Ha Noi. Vietnamezii ăștia au luptat contra americanilor, noi nu. Noi i-am așteptat. Au venit, dar nu-i tot aia.

Cetățenii din Gărâna ne urmăreau suspicioși. Am venit să ascultăm sau să producem roșii? Moș Lungu a spus una maximă: Un securist avea una mică, mică de tot. I-o arată nevestii. Ea zice: Ca la țară, roșie ca la țară. Și ia o sticlă din care curge penis roșu ca la țară.

Noi cu compasul pe hartă. Trebuie să ajungem Geoagiu Băi. La stânga, la dreapta, pe autostradă. Așa că ne sună prietenul Candid Stoica: Bă, uită-te pe TVR 3. Păi, pe un câmp, e Mihai Viteazul. Călare. În dreapta poporul, vreo douăj' de femei, în stânga armata, vreo zece pedeștri. Mihai zice: Noi am luptat vremelnic mai tot timpul, când ne-a permis țara, neamul, parlamentul, Tudose, Soroș, mama lui Ștefan cel Mare, așa că suntem pregătiți, numai roșii babane să avem, să aducă Tati pe front, că fără nu merge, și Keith Jarret, și Timișoara, na, că de muzică nu știu turcii, da' turcii știau și-și ascuțeau iataganele.
Închidem.

Noi urmărim de fapt hotelul Germisara din Geoagiu Băi, hotel de patru stele și nu prea. La care să nu mergeți niciodată. Așa că trecem de Hațeg, trecem de Hațeg, și uite-așa, cum faci dreapta la Orăștie ajungi la Geoagiu Băi.

Mamă, s-a deschis un cer. Albastru rău. Tina Cumva a zis: mamă ce cer s-a deschis. Cum? Albastru rău. Și bătea vântul, și ne-am aruncat în piscină și, ca să vezi, mai aveam două roșii la noi. De la Gărâna.

Denis, a suivre.

18 iulie 2017

On the road 4



Cubanezul Omar Sosa și băieții lui, Gărâna, 6 iulie.

Foto Tina Cumva.

Da, așa a fost ca să fim drepți. Primii, 6 iulie, s-au urcat pe scena festivalului afro cubanezii lui Omar Sosa, pianist născut la Havana. Cu clopoței la picioare. De excepție. Quartetul lui Sosa explorează sinergia dintre muzica afro americană, hip hop și muzica clasică. Băieții lui Sosa au prezentat la Gărâna ultimul lor disc, Ile, un tribut adus muzicii din Cuba. Ritmuri și compoziții care ajung ușor la inima spectatorilor. Adică la noi. Sosa s-a ridicat în picioare și, avantajat de o secție ritmică forțoasă, a dansat niște ciudățenii absolut delicioase. Bravo lor!!!

Ascultam. Masa plină de bucate. Până să vină Spanache pe scenă, am reluat problema Simeriei. Adică noi, io și Tina Cumva, urma să mergem la Simeria după Gărâna. Au fost păreri pro și contra. Tati a zis că nu e bine, că simerienii ăștia încă mai sunt acolo și că civilizația lor dă bătăi de cap celor care nu cunosc limba, n-au gagici îngrijite și că s-o luăm prin Hațeg. Dar prin Hațeg e la fel, a zis Voicu, sunt urme de daci de la Sarmisegetuza care păzesc și acum coletele cu care au venit de la construcția podului lui Apollodor. Coletele vor fi trimise la DNA și până atunci nimeni nu trece spre Simeria pe acolo. Roz An a zis s-o luăm prin Sibiu, dar toată lumea a râs știind că Sibiul e capitala meditațiilor la fizică și că n-ai cum să treci pe acolo dacă nu știi impedanța și volumul butoanelor. Ce butoane, am întrebat io. Ce, tu nu știi? Și au început să râdă de mine: haha, hahahaha, haha, nu știe, hăhăhă, hăhă, haha, hhhhhhhhaaaaaaaaaa!!! Și așa mai departe.

Ne-am retras la Wolfsberg, pensiunea noastră. Lumina stinsă. Un motan. Lemne tăiate așteptând un sinistru. Din Poiană se auzea ultima formație din festival. Apoi, rula un film românesc. Parcă românesc. Așa a zis Giura. Înainte de film, Moșul, Florian Lungu, a zis un banc remarcabil cu care seara s-a încheiat memorabil: Un securist are un penis lung lung lung. Se duce și-l arată nevestii. Femeia zice: e alb, e ca la țară!!!

A suivre, Denis.

17 iulie 2017

On the road 3


Gărâna 2017

Foto, Tina Cumva

Mașina alunecă. Mai bine zis alunecă, alunecă de două ori. Urcăm acum spre Caransebeș. Dintr-un drum de 500 de km ultimii 50 fac cât primii 450. Obositor. Noroc cu radio RRA de la bord în care ni se explică știri cretine, false, Elena Udrea, așa cum e România. Facem la Slatina de Timiș la stânga și apare Brenu Nou.

Gărâna ne întâmpină așa cum o știm. Veche, urâtă, cu aceiași oameni de acum 20 de ani, unii mai tineri, alții mai bătrâni, în ochii cărora se citește un dor de John Scofield și de Bill Frisell mamă, mamă. Doamna Maria ne așteaptă cu masa. Ceva șnițel pe care-l luăm în Poiană la masa comună cu Tati, Adrian, Voicu, Roz An, o tipă verde, una galbenă, Madi, alții care se hlizesc pe lângă masă și ne amintim că e seara de joi, seară care de obicei este un eșec. Așa a fost și seara de 6 iulie. Că a cântat Spanache n-ar fi nimic, nu trebuia să vii până la Gărâna pentru asta, dar că a cântat doar el n-a fost frumos. Restul formațiilor au pierdut avioanele, bărcile, zmeele cu care trebuiau să vină. În lipsa muzicii s-a socializat. Unii au zis că vine apocalipsa, alții că potopul, noi am criticat nu-ș ce și am băut de mama focului. Așa că ne-am cărat tiptil, ca să nu ne pună poliția fiola. Nu ne-a pus-o.

Cei mai buni din a doua seară au fost vietnamezii de la grupul Ha Noi. Surprinzători, electrici de mama focului, rockiști, jazziști, originali, foarte foarte buni. Instrumente populare, moderne făceau un sound amețitor. Apoi, Bill Frisell, 8 iulie, și John Scofield, 9 iulie, și cam asta a fost toată Gărâna. Puțin da' bun.

Ne sculam în fiecare dimineață și citeam cartea lui Keith Richards. Ni s-a părut mai interesantă decât festivalul. Fără socializarea din Poiană festivalul de la Gărâna ar dispărea. De ce să bați mia de km, să stai până la gât în praf? Mulți dintre cei de pe scenă vin, au fost sau vor veni și la București.

În curtea pensiunii un leagăn. Ne dăm în el. Huța, huța. Dăm telefon. Doi copii blonzi. Grătar la prânz. O cameră sordidă fără televizor. Șprițul nostru. Să mergem la Văliug, la Tiberian? Nu, că-l vedem la Muzeul Literaturii. Dar la Kosak, la Brebu? Nu, că-l vedem la Muzeul Literaturii. Dar la Beyonce sau Metallica? Nici, că vin la Muzeul Literaturii. Și-n deschidere la Metallica vorbește Eugen Simion, așa că las-o baltă. Bătea vântul ușor, ușor de tot. Atât de ușor că n-a mișcat nicio roșie.

A suivre, Denis.

06 iulie 2017

On the road 2

Ploua, ploua dar au ținut o ședință. Mai ales că porcul își găsise scroafa și, peste noapte, o ștersese în Spania ca să aducă căpșune. Câteva tone. Chiar i-a zis generalului: Bă, io nu mai merg cu voi la nicio Gărână, ce să fac acolo?, să ascult pianele alea? Păi, io am la piane în cap de pot să dau la toate festivalurile Enescu în următoarea sută de ani. Mă duc la căpșune. Mă umplu de bani. Și a plecat cu scroafa în spate, cu rucsacul, cu armonica generalului, și pensulele Floricăi.

Deci ședința se impunea. Florica și Manole au coborât din cireș, au scos caietele date de garnizoană, și au început să scrie oportunitățile, părerile de rău, semnalele rele din media și altele, asta în cazul în care n-ar mai fi mers la Gărâna, că și generalul, așa cum spusese porcul, avea la trompete în cap să dea la toate festivalurile de jazz din România. Io zic, zise Florica, să nu mai mergem. Începem niște afaceri aici, pe autostradă. Cu bani puțini, pe câmp, cu o foaie de celofan. Facem șifoniere de exemplu. Dacă îl vindem pe primul, ne băgăm la producție de masă. Io zic, zise generalul, să facem mușețel, că s-au îmbogățit unii, cu Constituția nu mai merge, că e veche, depășită, nu mai are coperți. Sau să facem leagăne, că fiecare român cu leagănul lui este drumul spre bunăstarea vizată de toți. Ce zici? Mai bine ne facem o firmă de consultanță, și consultăm tot fără să facem nimic, ba ne și întoarcem acasă, că, poate ai uitat, acum avem cinci copii făcuți în cireș. N-am uitat, n-am uitat, uite bate vântul. Hai să gândim mai repede și ori o luăm spre Gărâna la saxofoanele alea, ori ne întoarcem pe Neajlov la saxofoanele noastre, adică ori cântăm, ori cântăm, că copiii cresc și singuri.

O luară spre Gărâna totuși. Ajunseră la Craiova. Aici, un cor național dedica o epopee melodică dnei Firea, deși versurile o mai pomeneau și pe dna Olguța. Versurile ziceau așa: Fi, fiiiiii, fiiiiiii, fifi, fiiiiiii, ooooooolll, ooooolll, fifi, fiiiiiiiiii!! Era o melodie antrenantă, modernă cu care Craiova vroia să participe la Eurovision 2018, să-și lase barbă și să câștige.

Ajunseră la Turnu Severin. Erau bărci pe Dunăre. Unele cu catarg, altele cu pânze, cu coșuri, altele nu se vedeau deloc. Generalul se uită degrabă în Constituție ca să vadă ce scrie la capitolul bărci. Găsi paragraful: Trei într-o barcă este scrisă de Jerome K Jerome. Da, așa era. Plăti cinci lei, închirie un batiscaf și se scufundă în Dunăre. De plăcere. Fustele Floricăi astupau periscopul, așa lungi erau. Generalul i le tăie. Florica înnebuni. Scoase un topor și-l lovi pe general în cap. Dar generalul avea caschetă de război, așa că luă o coasă și-i dădu Florichii cu ea în moalele capului, de biata femeie adormi, părăsi batiscaful și ieși la suprafață mai mult moartă decât vie, unde fu resuscitată zece ore pe tot corpul de Costache Ben Costache adjunctul generalului, adică cel care avea grijă de onoarea lui de familist.

Drumul ducea acum spre Băile Herculane. Unde generalul auzise că mai domnește Franz Josef, ăla al Austriei, așa că-și călcă o cămașă, aruncă toiagul într-un tufiș și intră în faimosul hotel austriac. Era închis. Împăratul plecase acum 200 de ani la război și n-a mai venit. Ce era de făcut? Florica plângea, generalul plângea, Costache plângea, așa că scoaseră fiecare câte o bucată de calatboș și începură să mănânce.

A suivre, Denis.

05 iulie 2017

On the road 1

Generalul Manole Ben Manole și Florica Ben Florica împachetează. Generalul, meticulos, ascute creioanele fără de care nu-și poate ține jurnalul de călătorie. Chiar scrie pe prima pagină: ziua întâi, 5 iulie, 2017, spre Gărâna. Apoi, în două valize mari cei doi pun paltoanele, cămășile cu grade sau fără, Constituția României în mii de exemplare, care sunt de împărțit pe drum, șosetele tricolor, pălăriile albe ale Floricăi, muștarul ei, evantaiele, umbrelele, roșiile de grădină, magiunul făcut de Florica după ce a citit în Constituție că românul trebuie să mănânce bine, mai bine zis este obligat, apoi ceasul cu cuc, cuc care s-a cam îngrășat de la ultima călătorie și care nu mai cuculește, ci behăie ca o oaie în călduri și așa mai departe. Cu ce mergem, întreabă generalul, uitându-se fix în sânii mari ai Floricăi, care izbeau mobilele, care atârnau pe covor, și tresăltau la fiecare melodie cu Holograf care se auzea la radio.

Generalul luă o tavă cu jăratec, se duse la grajd. Nu se repezi niciun cal. Un porc pricăjit din staulul de clasa a doua zise: io vreau jăratec. Și după ce-l hali, adormi. Generalul îi dădu un picior. Porcul zise: vreau să iau cu mine o scroafă tânără, nu mă pot preta la scroafele alea de la Dunăre sau de la Herculane, vreau o bască cu însemne militare ca ale tale, vreau un manual de fizică din care să învăț Legea lui Ohm, un manual de franceză, că după Gărâna plec la Paris cu scroafa, vreau un leagăn să am pe drum, canalizare, jos Corupția, vreau să nu mai dau mită, ci doar să iau și dacă le am pe toate astea mergem. Dacă nu, nu. Stai, am uitat, să-i spui Floricăi Ben Florica să-i coasă scroafei mele niște chiloți din ăia sexy ca să mă ia cu tremurat când mă uit.

Porniră pe autostradă. Milioane de români smulgeau Constituția României din mâinile lui Manole și căutau cu înfrigurare capitolul Bunăstare, alte milioane, vreo șase, vroiau neapărat să știe totul despre Legea lui Ohm și-i puneau întrebări porcului, bă, că cum devine, legea asta dă bani, dă fonduri europene, irigă, atacă nevestele, îl arestează pe primar, dă marmură de la Videanu ca să ne mărmurim wc-ul din fundul curții și altele care mai de care. Nu ploua, porcul mergea liniștit pe direcția Pitești. De-acolo Craiova și tot așa până la Gărâna. Începură cu toții un cântec vesel, de autostradă: Papucii, papucii, i-ai pus fără șosete, porumbeii se duc fără manșete/Tu nu te-ntorci, nu te întorci cu cămașa plină de pete. Tocmai treceau de kilometrul 36.

La kilometrul 79 mii de oameni. Citeau un site. Era vorba de CUCURUCULTURA ROMÂNĂ, un site menit să apere cultura de cultură, greu de înțeles, dar perfect ca situație. Se apropiară și ei. Porcul silabisi motto-ul de sub titlul CUCURUCULTURII: Cultura nu este făcută ca să arate lumii un tablou de Van Gogh, o piesă de Dumas, o poezie de Eminescu sau câteva proze de Boroughs, ci este făcută să arate lumea așa cum e. Câtă dreptate!!! Câtă dreptate!! Porcul plângea. Florica Ben Florica plângea. Manole Ben Manole plângea și el. Făcură pe loc abonament pe 100 de ani și o luară spre Pitești. Aventura continua.

La kilometrul 100 se porni grindina. Una babană, cu bolovani. Abandonară porcul și se urcară într-un cireș de pe marginea drumului. Tot mâncând la cireșe, generalului i se făcu de sex. Își întinse nevasta pe-o cracă și făcură pe loc cinci copii, mulți dintre ei și astăzi fizicieni renumiți.

A suivre, Denis.



30 iunie 2017

HOROSCOP 3 - 9 iulie


După cum ați aflat, dna Sistermorphine nu a fost numită prim ministru. Dânsa se întoarce astfel la vechea ei meserie de horoscopistă.

Foto Tina Cumva.

CÂMPINA. O energie fabuloasă venită de nu știm unde cotropește nativii acestei zodii relativ nouă. Veți încerca să opriți căldura începând cu miercuri 5 iulie, să dați la pește acolo unde nu e cazul și, în final, să vă certați în familie. Un bilet de dragoste pe final de săptămână aranjează lucurile. El, însă, nu poate fi citit.

TAUR. Încăpățânare desigur. Vă faceți un ceai amar și deși n-aveți voie să-l beți, îl beți. Forță și sentimente în a doua parte a săptămânii. Câteva ustensile trebuincioase care reprezintă eul personal și gândirea pozitivă. La gândirea pozitivă vom reveni.

FECIOARĂ. Gândirea pozitivă e atunci când vă gândiți că trebuie să vă însușiți un lucru care nu vă aparține. O femeie, de exemplu. Că vine altul și o ridică, așa că mai bine luați-o dvs chiar dacă e de rău. Dacă n-o luați, ajunge ministrul mediului și nu e la fel de bine. Pe 8 și 9 iulie la ștrand. În adâncul bazinului plutește un crap. Este Crapul de Aur, care vă va îndeplini trei dorințe. Veți vedea.

Agenția CĂLIMARA

28 iunie 2017

Bazaconii

Lupul se întâlni cu Albina și-i spuse: Singurul loc de pe pământ în care pot să mă odihnesc 16 ani fără să fac nimic este Parlamentul României. Așa a făcut și Mihai Tudose. Așa că hai cu mine. Albina își luă aripile, le scoase de fapt, le lăsă la garderoba parlamentului și intră în sala mare de ședințe împreună cu Lupul. La tribună vorbea unul despre bunăstarea României. Apoi a trecut altul care a zis ceva de grădinițe. Că adică să se facă mai multe sau mai puține că tot aia e. Lupul adormi. Albina îl înțepă și Lupul tresări. Scoase o carte numită Alba ca Zăpada și începu să citească. Albina îl întrerupse: Oamenii ăștia iau bani de zic mereu că e momentul ca România să înflorească? După atâția ani? Da. Păi, hai să vorbim și noi. Lupul se urcă la tribună. Sala se sperie și fugi. Așa că Lupul vorbi despre bunăstare în gol, ca și predecesorii.

Veverița era alcoolică rău. Și pe deasupra mai locuia și într-un dulap din incinta Parlamentului României. Acum era cu o litră de vodcă la gură și asculta cum behăie Lupul despre bunăstare în sala goală de ședințe. Zicea: Mai mult, mai bine, mai sănătos, cetățenii egali și așa mai departe. Adică, continua Lupul, guvernele care se succed de atâta vreme la conducerea țării măcar cu atâta s-a ales poporul de la ei. Nu cu autostrăzi, nu cu parcări, nu, ci doar cu bunăstare. Cum să nu-l iubești pe Lup pentru asemenea vorbe, gândea Veverița? Își luă coșulețul cu plăcinte calde, pregătit pentru bunica din pădure, și se duse la Lup, la tribună. Lupul îi hali pe loc coșulețul, apoi pe ea.

Albina era sentimentală. Îl iubea pe Lup. În taină, dar îl iubea. Când îl văzu cu burta plină, îi spuse: Lupule, io te iubesc. Și făcură dragoste acolo, la tribuna Parlamentului. Apoi, își aranjară țoalele, Albina se retrase la grupul ei parlamentar, iar Lupul continuă: De multă vreme Bucureștiul n-a dus-o așa de bine. Cu maratoane peste maratoane, cu piste de biciclete, cu benzi pentru autobuze, cu salbe de lacuri, cu meditații la fizică, cu fonduri europene pe toate gardurile, cu teatru în stradă, pe poduri, în mansarde, colo, colo, așa, și, dragii mei, asta nu poate decât să ne bucure.

Lupoaica apăru și ea în sală și văzu că, între două vorbe mai serioase, cum erau alea cu parcările și suprateranele, Lupul o privea galeș pe Albină. Hm, își zise. Își aprinse o țigară, dădu una în cap unui userist chel, scoase o mitralieră și-o ținti pe Albină. Biata de ea căzu moartă între scaune, măcar că era însărcinată cu Lupul și aștepta de la acesta o Albină cu păr, coadă, și dinți lungi de 20 de cm.

Agenția CĂLIMARA

27 iunie 2017

Știri pe scurt

Din media de aseară s-a înțeles că noul prim ministru nu este acoperit. Nu. El doar trece prin dreptul SRI, și dacă e lumina aprinsă ține cursuri acolo, e și prof univ, e și doctor al instituției și așa mai departe. Mai bine, că ne-am săturat de acoperiți.

Cu noul guvern al României, punctele nerealizate din vechiul program al PSD se vor transforma în lapte și miere. Peste țară va curge bunăstarea. E va șiroi de la Iași spre Giurgiu, de la Brașov spre Fetești, de la Cluj spre Oltenița și de la Timișoara spre Urziceni. Pe marginea râurilor de bunăstare vom sta noi, românii, cu găleți, cazane și căzi.

Acest guvern ve readuce românii în țară. Cei aproape cinci milioane de români vor lucra în sănătate, cam jumătate, iar cealaltă în învățământ. În felul acesta, în numai câteva săptămâni vom ajunge din urmă Franța, Germania și Anglia.

PUBLICITATE O babă avea doi copii, unul mare de doi ani și unul mic de șase luni. Pe cel mic îl făcu doctor SRI, pe celălalt la fel. Apare sloganul: Nicio doctor fără SRI.

Nicio parcare, nicio supraterană, nicio subterană sau nouă linie de metrou în București, ci doar festivaluri de teatru. Țara toată e o scenă, iar actorii și așa mai departe.

Dacă internele merg foarte bine, și externele României, datorate capabilului Meleșcanu, merg la fel. Astfel, Trump a promis că în câteva zile dă vize românilor nu numai pentru State, ci și pentru Coreea de Nord, unde, se pare, Statele Unite vor avea ceva treabă. Ăsta e un lucru bun.

PUBLICITATE O babă avea trei copii la SRI, unul de șase ani, altul de doi, și altul de patru. Toți trei scriu acum poezii.

Melodia Fonduri Europene cu Rovana Plumb.

Din Guvern în Guvern spre Victoria Finală, G.G.V.F.

Agenția CĂLIMARA

23 iunie 2017

HOROSCOP 26 iunie - 2 iulie


Deși doamna Sistermorphine este încă la Cotroceni pentru a fi numită prim ministru, dânsa ne-a trimie electronic cea mai importantă zodie e acestei săptămâni, iar Sfântul Căldare cel Frumos completează previziunle.

Foto Tina Cumva

MARMELADĂ. Nimeni n-ar fi crezut că pe 27 și 28 se va întoarce Elodia. Dânsa are într-o pungă mare Adidas dulciuri: zahăr, carne, spanac, șerbet. În seara zile de 29 iunie găsiți la poartă o grămadă de bani. Vi i-a lăsat ANAF-ul că să vă plătiți taxele. Un bilet, cam pe duminică, vă va face fericit.

SCORPION. O sumă de întâmplări haioase fac din acești nativi persoane fericite. Joi moare un nepot. Este ăla care a furat mașina vecinilor și a izbit-o de gard. Nicio șansă deci, nicio șansă. Duminică, 2 iulie, o umbră pe perdea. Este nepotul.

TAUR.E săptămâna socotelilor finale. Ori, ori.

BALANȚĂ. Bucurie mare în familie, se naște un vârcolac. Bun de făcut serial pe TVR 1. În rolul principal Doina Ghițescu când era mică. Nu refuzați, sâmbătă, o întâlnire cu Aida. Este în București Focșani. Mesaj politic: PSD n-a murit, trăiască PSD-ul.

Agenția CĂLIMARA

21 iunie 2017

Noaptea cea mai lungă

Acu' de ce să mințim? Pe noi nu ne interesa dacă vin guvernele Grindeanu 1, 2 sau 3, fie și 4, ci am fost noaptea trecută la guvern ca să aflăm informații noi, care să ne ghideze viața după aceste vesele evenimente: Cum și-a făcut casele Dragnea, ca să ne facem și noi, cum a făcut afaceri Tăriceanu, ca să facem și noi, cum s-au îmbogățit unii alții dintre pesediști, ca să ne îmbogățim și noi, și mai ales cum se face această bogățeală din salariu? Deci multe probleme, multe întrebări care sunt ușor de pus, dar la care e greu de căpătat răspunsuri.

Și a fost cam așa: Pisoiul nostru, Cincinati, și iepurele nostru, Orlando Blum, au zis: Haidem și noi la guvern, toată lumea bună e acolo în noaptea cea mai lungă a politicii românești. Acolo trebuie să aflăm de ce autostrăzile, de ce wc-urile din curte, de ce taxiurile care nu te iau, de ce nu se fac supraterane în București, de ce gunoiul, de ce nu Schengen, de ce în sănătate, de ce la fotbal, de ce gropile, de ce minciuna asta oficială în toate cele, de ce trebuie să salvăm votul din 11 decembrie 2016 prin hăhăiala asta și așa mai departe. Ne-am luat cu noi un sac de morcovi, mult fân pentru Cincinati, două pălării, că adică dacă rămâne Grindeanu punem una, iar dacă cade niciuna. Și ne-am dus. Vedem, scriem de acolo.

România își mărește pe zi ce trece teritoriul. Este vorba de cam șapte km pătrați pe an. Asta din cauza aluviunilor Dunării care se depun în insula Sacalin, care curând va deveni peninsulă și va crește în suprafață în câțiva ani până va ajunge cât Transilvania. Rezultă de aici, că în Parlamentul României trebuie mai mulți senatori și deputați. Erau 300, să zicem? Trebuie 700. Asta la senatori. La deputați erau o mie? Trebuie două. Se vor crea acolo noi locuri de muncă pentru Boureanu, Mitică Dragomir, Adriean Videanu, fiecare la priceperea lui, cu înțelepciunea lui, cu partidul lui și așa mai departe.

Corina Drăgotescu a plecat de la România TV. Păcat. Noi nu ne culcam fără să-i auzim serioasele analize despre fum și ceață. Dar din ce va trăi de acum încolo? Păi, dânsa a aflat că Beyonce, aia reală, a născut gemeni. Unul de 40 de ani, care-i trebuie ei neapărat în pat, ei, Corinei, și unul de două luni pe care-l va plimba prin Central Park, New York. Se înțelege de aici, că vestita solistă a angajat-o bonă. Bravo ei. Lor.

Charlize Theron i-a luat iubitul, pe Gabriel Aubrey, prietenei ei cele mai bune, Halle Berry. După aceast aventură, să-i zicem neprietenoasă, Charlize va sosi și la București, ca să pună mâna pe iubitul soț al Oanei Lis. Pe bune!!

Denis

19 iunie 2017

România, bucătăria mediocrilor

Ne punem basca albastră de lemn, plapuma roșie pe umeri, luăm și-o umbrelă că plouă în draci și mergem cu gagica să mâncăm în oraș. Prima terasă este Hanul sau Casa Bucur sau Casa Soare sau cam așa ceva de la fosta Operetă. Sarmale aveți? Și sunt bune? Ospătarul plânge când aude ultima întrebare. Zice: toată lumea mănâncă numai sarmale. Și-ți aduce patru. Înăuntru fiecărei sarmale e o lingură babană de ketchup iute, două boabe de orez și multă varză cu un gust oribil. Îi spui ospătarului: Dom'le, e o prostie!!! Bucătarul nu știe să gătească? Te rog să-i spui. Ospătarul se supără pe tine, îți ia farfuria neatinsă din față și trebuie să pleci iute ca să nu te bată. Zice: Dar ceilalți cum mănâncă? Aici, stai tu și te-ntrebi: Da chiar, cum mănâncă atâta omenire asemenea prostii. Asta e întrebarea cheie a întregii noastre democrații. De ce mănâncă toate căcaturile cei care ies în oraș?

Apoi, îți pui un palton roșu, o pijama galbenă și ieși la o ciorbă de burtă la restaurantul Nicorești, mai acana pe Rosetti. Aceeași întrebare: E bună. Și ospătarul îți aduce o zeamă chioară, fără gust, cu un fir de burtă și alături cam tot ce trebuia să pună bucătarul în ciorbă: Sare, oțet, una alta, că degeaba o dregi după, că nu-i tot aia.

Apoi, cu o fustă crem dai buzna de foame la Chez Maria, pe Berthelot. E bună tocana de vită? Vai de mine, e gata să te bată ospătarul, vai de mine, e ca-n povești. Și-ți aduce o farfurie plină de vinete fierte nesărate, cu cartofi fără niciun gust și fără carne. N-o atingi, și ospătarul se supără pe tine și-l votează din nou pe Dragnea.

Ce e mai grav, este că asemena haleuri sunt în toate cârciumile bucureștene. Vor fi plecat toți bucătarii mișto aiurea prin Europa? Se poate. Dar atunci de ce nu închid mustăriile? De ce mănâncă românii orice prostie? Din cauză că mănâncă prost, d-aia îl și votează mereu pe Ion Iliescu, că altă explicație nu e.

Ozana Barabancea își micșorează, din cauza asta, stomacul. În locul lui își va pune o mașină de tocat și-un lighean. Procedeul e simplu, și e patentat de medicii români: mesteci ce mesteci, mașină toacă, ligheanul se umple și-apoi arunci totul în capul ospătarului care-ți spune că tot ce se servește în cantina lui este fabulos, gustos și devreme acasă.

La final, după ce ai mâncat foarte prost în oraș, îți pui niște șosete albe și-o glugă gri. Așa și?

Denis



18 iunie 2017

Leo Iorga

Ne-a invitat Pușa de ziua ei. Pușa e producătorul nostru de film. A zis: La Paque, pe la șapte jumate. Noi am luat 311 și ne-am trezit pe Pache. Erau acolo, în grădină, mii de oameni: Arsenie Boca, io, Tina Cumva, Sfântul Căldare cel Frumos, Pușa, Adi Popovici, Marius Bodochi, Ioana Mandache, Gh Gheorghiu Dej, Heidi Klum, Doru Năstase, Mihnea Tăutu, Vivaldi, Laura Tăutu, doi operatori mai tineri, colege de liceu, Elena Paradox, Fecioara Maria, Pruncul ei cu ochi albaștri, fetele Pușei, Vlad Cnejevici, Teo Boar, 50 de oameni invitați la o masă mare de Leo Iorga, trei băieți cu ochelari și milioane de flori. Adică toată lumea a adus flori că se umpluse terasa, de parcă era la grădina botanică. De parcă eram în natură. Că Arsenie Boca a zis: Natură, natură, nu mai da din gură!!!

Și-uite-așa, cu flori, cu neflori ne-am pus pe mâncat. Și d-abia ne-am luat primul dumicat de ce va fi fost că pe scenă a urcat Leo Iorga. Eram siguri ce ne va prezenta, ca o glumă de ziua Pușei, vremea. Că Leo a absolvit la Arad Meteorologia. Și cu toții abia așteptam să vedem când vine iarna, când vine celălalt guvern sau când cucerim noi românii Sahara. Dar n-a fost cu meteorologie, n-a fost nici măcar cu tâmplărie, altă școală a lui Leo, adică nu-și adusese rindelele ca să ne facă vreun Titanic din lemn, nu, ci a luat o mică chitară și, acompaniat de Vlady Cnejevici și Teo Boar, ne-a cântat Străzile sunt pustii. Știam că Leo Iorga este una din cele mai bune voci rock din țară, dar auzindu-l la trei metri de noi am avut o revelație: credem că este cea mai bună. Instant atmosfera din bar s-a însuflețit. De unde până atunci adunarea își mesteca mititelu' privind galeș și cu invidie soțiile altora, brusc lucrul ăsta a fost dat de-o parte și lumea s-a ridicat în picioare bătând din palme ritmurile propuse și bine cunoscute ale lui Leo. Și au urmat: Fata care-mi place, Mă voi întoarce, O altă tăcere, Erată și Vei fi din nou cu mine. Un regal.

Leo are ceva probleme cu sănătatea. Le va depăși. Noi suntem vizionari și, împreună cu prietenul nostru Arsenia Boca, am pus temeiul legii: Marile talente nu dispar niciodată. Așa că Leo va mai cânta mult timp pentru noi.

S-au dau autografe, în timp ce unii încercau să șutească cartofi prăjiți, s-a făcut un excelent karaoke de către fiica Pușei, i-am mai zis odată La mulți ani Pușei, ne-am luat la revedere de la Leo și ne-am cărat. Bucuroși că asistasem la un concert de excepție. Bucuroși că Leo încă avea pe el blugii aduși de Laza, tatăl lui Vlady Cnejevici, din State, fredonând până a venit taxiul o compoziție Leo Iorga. A fost excelent.

Denis

16 iunie 2017

HOROSCOP 19 - 25 iunie


Doamna Sistermorphine este plecată la PSD pentru a fi numită prim ministru, în locul dânșii prezintă Horoscopul Sfântul Căldare cel Frumos, prieten cu Arsenie Boca.

Foto: Tina Cumva.

CAPRICORN. După 22 iunie ceva care trebuie să fie ca o alegere. Ori la locul de muncă, ori în viață. Lipsuri financiare normale, rezolvabile până duminică, 25 iunie. Măcat teoretic. Se stabilește o relație sănătoasă cu o veveriță, oho!! nene, care va avea un viitor excelent. Chiar dacă plouă, chiar dacă ninge. Un dulap cu patru uși din care doar două se deschid. Este un mister favorabil nativilor.

GEMENI. Conjunctură babană: Și Ion Iliescu, și Adrian Sârbu, și Petre Roman se duc curând unde trebuie. Istoria începe să folosească mătura cea bună. Un telefon de la amantă. Zice: Bă, Nativule, o punem diseară? Nu refuzați. Mai ales plăcinta din seara de vineri 23 iunie. Cu mărar.

SĂGETĂTOR. Vă trebuie o rețetă bună de macaroane românești. Ori cu ulei, ori cu brânză, ori cu corcodușe. Imaginația vă este pusă la încercare. Un telefon. Bucurie mare, este o mătușă din Canada, care nu este rudă cu dvs. Niște bocanci, o pătură. Lucruri banale de care nu trebuie să țineți cont. Eventual, mâncați macaroanele sub pătură.

SCORPION. O săptămână plină de alea alea. Nimic sigur, nimic important, ca tot ce se petrece în România. Aveți grijă.

CAPRICORN. Veverița zice: Hai, să mergem, aici nu mai e de noi!!

Agenția CĂLIMARA.

15 iunie 2017

Prințesa Galbenă

Domnul Posomorâtu Gi Ionescu, specialist în cântat la fanfară, merge în fiecare dimineață în pădurea Uiești cu un sac ceva enorm în care e un recipient de 100 de litri plin cu ciorbă de burtă. Duce ciorba bursucilor din pădure. Nu e singura lui sarcină: cântă în fiecare seară la fanfară pe prispa casei, dă dimineața deșteptarea, aprinde lumina în sat, o stinge, numără cuiele bocancilor jucătorilor de fotbal, merge la patinaj, se întoarce, își dezmiardă nevasta, duce copii la școală, îi aduce, apoi merge la slujbă unde mută de colo colo opt ore niște hârtii iar când termină ia sacul cu ciorbă de burtă și merge la bursuci. Da, la bursuci. De altfel, asta e partea cea mai dragă lui din ziua de lucru.

Gi înaintează pe cărare cu sacul în spate. Ciorba lasă un miros demențial. Bursucii ies năvală. Regele lor, bursucul Plenaru, zice primul: ieri, dragă Gi, am văzut-o pe Prințesa Galbenă la scăldat în Neajlov. Era așa cum a adus-o șarpele. Goală și cu un măr în poală. Zâmbea. Ne-a întrebat unde e cârciuma. I-am spus. Ne-a întrebat dacă primarul este PSD, i-am zis că da. A zis că vrea să fie Ministrul Culturii la noi în sat și că specialitatea ei este literatura. Cine scrie la noi? I-am spus că ești singurul, și că nu te citește nimeni. Nu că n-ai avea valoare, dar noi, ăștia din Obedeni, mai degrabă citim filmele americane titrate. A zis că se aranjează, că cultura este baza, adică educația cu alte cuvinte. Și a scos o lăută. A lăuțit vreo două minute până când a apărut un șarpe. Șarpele s-a-ncolăcit în jurul ei până a început să se gâdile și să râdă în hohote, așa că am fost nevoiți s-o legăm și s-o ascundem într-o văgăună. Și acum e tot acolo, în caz că vrei să vorbești cu ea.

Gi bătu la ușa văgăunii. Prințesa Galbenă citea. Era o carte despre cititul la iarbă verde și, dacă o răsfoiai, îți dădeai seama că cel mai bine e s-o citești la coasă. Dar Gi nu se emoționă. Se apropie de ea pas cu pas, așa cum învățase la meditații. Prințesa se-nroși. Gi luă polonicul și-i dădu o porție. Prințesa gustă, lipăi ce lipăi și se-mbujoră de iuțala ardeiului. Zise: e bună!!! Mai e? Gi îi mai puse. Prințesa se ridică în picioare și, așa goală cum era, spuse: dă-mi polonicul. Mai spuse: Jur pe polonicul ăsta că te iubesc!! Și că dacă tu nu îți crăp capul cu el. Era foarte frumoasă când spunea toate astea, așa că Gi își dădu acordul imediat. Spuse: Da, și eu te iubesc. Mult. Mai spuse: Să-mi cadă șarpele în cap dacă nu-i așa. O luă în brațe și-o sărută peste tot. Peste tot.

Bursucul Plenaru își privea tovarășii strânși în ușa văgăunii. Nu se așteptau la așa ceva, mai ales că mureau cu toții de foame. Foame d-aia cruntă de oameni care merg ani prin deșert și nu pun apă, sarmale sau pui fript pe limbă. Așa că strigă către cei doi îndrăgostiți: dacă nu mai e ciorbă în oală, vă luăm gâtul. Se uitară și nu mai era.

Denis

14 iunie 2017

Jurnalul Generalului Manole Ben Manole 1

La noi democrația a venit greșit. A venit cu sucuri și blugi, scrie generalul Manole Ben Manole, apărătorul Constituției României pe râul Neajlov, în jurnalul său. N-a venit cum trebuie, după sute de ani de vărsări de sânge. Cum a fost în Franța, de exemplu. Sau te miri unde. Românii au crezut că dacă nu mai beau nechezol, gata, tot ce-a fost s-a dat deoparte și viața nouă, liberă va inunda societatea. Da, va inunda, folosesc special cuvinte simple, pentru că acest jurnal se va citi și peste o mie de ani, poate două. Au crezut că vor avea drepturi. Că pământul, atunci în 90, s-a împărțit cui trebuie. Că vor putea vorbi prin ziare, în media. Ei n-au înțeles că democrația, ca să vină în România, trebuia ajustată locului, democrația trebuia pregătită pentru România și nu invers. Că ce să fi făcut atunci românii cu democrația? Dar acum?
Mă uit pe geam, e o zi însorită, deci mă uit pe geam la obedenarii care se duc turmă spre pista de popice de la Evelin, acolo unde încep Campionatele Mondiale. Nici unul nu știe să joace, nici unul nu știe măcar regulamentul, dar sunt siguri că democrația le va aduce primul campionat mondial din istorie. Că a venit și rândul lor să stea la masă. N-au habar că americanii joacă de o mie de ani, englezii la fel, iar de nemți ce să mai zic, că s-au bătut în două războaie pentru asta.
E-adevărat că satul arată altfel, și la asta au pus umărul și ei așa cum au putut. Ba au furat, ba au furat, ba au muncit câte puțin, așa ca să nu-și strice mersul la București pe vreun șantier unde sunt plătiți mai prost ca acasă. Dar blocurile de 60 de etaje de pe Neajlov există, fabricile de piste de popice și de bile există și istoria va consemna că le-au făcut ei. Că fără ei și clarviziunea lor politică acest campionat, primul din istorie, n-ar fi avut loc. N-are-a face că, după ce se termină campionatul, hotelurile, sălile de cinema, restaurantele de cinci stele, piscinele împrăștiate prin fostele grajduri ale ceapeului, prin foste pășuni colective, prin defrișările ilegale nu vor mai fi folosite, pentru că sunt grandioase, sunt făcute, poate, pentru un Las Vegas local, de Giurgiu, da, n-are importanță că le va mânca vegetația sau praful. Nu va interesa pe nimeni. Nu va conta decât momentul ăla de glorie al campionatului cu care fiecare sătean se va lăuda pe terasă la Evelin după cu echipele vor fi plecat. Bă, eu mi-am măritat fata!! Io am câștigat o mie de euro, cât leafa pe cinci luni. Io am învățat ceva americană și m-a invitat acolo o jucătoare bătrână care face ciorba bună și mi-a făcut cu ochiul deși n-am înțeles decât că e o găină bătrână, depășită, dar are casă la Hollywood. Atât. În rest, de toată investița se va alege praful. Pentru că românii habar n-au ce-i aia investiție și, chiar dacă au habar, nu vor s-o facă ei, pentru binele lor. Vor trece pe lângă elegantele hoteluri construite cu ocazia găzduirii campionatului și vor spune gagicii cu mândrie: uite, îl știi pe morarul din capul satului nostru? Ei bine, el a vândut etajele șase și opt din hotelul ăsta de șaizeci de etaje. Și aud că și din celelalte hoteluri la fel. Îți dai seama?
Ieri au jucat Angola cu Tunisia. Echipe din grupa a doua valorică. După meci, tunisienii au trecut prin toate grădinile ca să culeagă castraveții. Le plac castraveții, n-am mai auzit și mai ales n-am văzut niciodată un tunisian mâncând castraveți. La știri nu dă. Angolezii au scos niște tobe, și, deși învinși, au cântat ceva războinic, că adică mă bați, mă bați, dar te ucid cu dragoste cât de curând. Plăcându-le cântecul, câteva chili, chili s-au repezit la ei, măcar că n-aveau bani. S-ar putea că după campionat să se umple maternitățile din județ cu combinația asta de angolezi și chili, chili, și să iasă niște copii foarte deștepți, buni de cules struguri.
Meciul serii a fost românii cu bulgarii. Tot meci de a doua valorică. Românii sunt reprezentați de echipa de popice din Uiești, au niște tricouri americane făcute în China pe care scrie România și încă ceva, că de aici nu se aude. Chili, chili au agățat niște bulgari și i-au dus în pădure unde niște sălbatici din Congo, care auveau zi de pauză, prinseseră un bolintinean și-l puseseră la proțap ca să-l mănânce după meci. N-a mai fost cazul că s-a încins o băută cumplită la care au ajuns și ai noștri și chiar arbitrul Crem care se combinase cu o chili, chili superbă, una cu țâțe mari și cercei de aur. Și, deși am primit rapoartele târziu, cred că ospățul se desfășoară și acum. Nu că m-aș duce, că nu-mi permite gradul și onoarea de familist.
Mâine, am auzit, e o zi mai plină, de top. Joacă americanii cu englezii și și-au anunțat prezența ambasadele, miniștri lor de externe, ba chiar și doamna Tina cu Forrest Gump despre care am primit raport că s-ar cam iubi, ceea ce face farmecul Obedeniului, unde toată lumea care trece sau stă doar o zi se îndrăgostește de partener. Dac-o fi așa, voi avea grijă să-i trec în Constituție, le fac paragraf special ca s-o ducă bine. Hai, că azi nu mai scriu.
Gata, nu mai scrie, zise Florica Ben Florica, soția generalului, din cealaltă cameră. Stinge-o și pe Beth Hart, a cântat destul. Desfă draperiile, bate pernele, cearceaful și i-ați papucii din mijlocul camerei. Ăștia-s chiloții tăi? Nu. Nu contează, pune-i pe tine.
Se adresa adjunctului generalului, Costache Ben Costache, cu care, atunci când generalul scria la jurnal, îi apăra onoarea de familist.

Din vol Pista de Popice, în curs de apariție la editura TrakusArte, târgul Gaudeamus 2017, Denis Dinulescu.

12 iunie 2017

Dalai Lama la București

Loredana Groza a fost cumva în India. Acolo s-a întâlnit cu Dalai Lama. Au vorbit de muzica ușoară din țară, de rock, de folk, de manele. Dalai Lama nimic. Nu credea și pace. Adică nu credea că toată mișcarea asta cu lălăitul, cu muzica de la noi e pe ducă, e la pământ în Carpați. Chiar a-ntrebat: nu mai sunt Dan Spătaru, Doina Badea, Fuego, Cătălin Crișan? Atunci salvați-o pe Denisa Manelista aia de care e plină media voastră. Loredana ce să facă? A zis: Hai pe la noi, să vezi cu ochii tăi. Și se pare că au bătut palma și ne vom trezi cu Dalai Lama la concertele de la Sala Palatului, de la Radio sau din Parcul Izvor. N-ar fi rău să ai așa un spectator. Nici Pink Floyd sau Stoneșii n-au avut așa personaj de vază în tribune. În sfârșit, vom vedea.

Articolul 5 din Tratatul NATO a declanșat scandal. Mare scandal. Că cică era întrebarea lui Gâdea, acolo la Casa Albă, și i-a furat-o Ramona Avramescu de la TVR1. Acum, Gâdea trebuie să dea în judecată TVR1, Ramona Avramescu pe Donald Trump, NATO pe BOR, Ghiță pe Andronic, Daum pe Lewandovski, Pițurcă pe Burleanu și, dacă mai sunt timp și bani, Elodia pe Cioacă.

Guccifer, adică hackerul român Marcel Leher Lazăr, a zis că știe tot: de flotă, de madam Clinton cum avea ea legături cu Mossadul, de planul de la Snagov al vilelor politicienilor români, de versurile de la Macarale, de înălțimea vârfului Omul, de adresa lui Ghiță de la Belgrad, de George Bush îmbrăcat în KKK, și uite-așa. Păi, atunci, cum a nimerit el în pușcărie? În State? Și cum îl lasă pe el americanii să scrie cât Voiculescu, Copos și Becali la un loc?

Festival de chitară solo la Louisiana Club din Dr Taberei, mai bine zis, de la Orizont. Rock la greu cu Emil Viciu, Adrian Sârbu, Mihai Ursu, Roberto și mulți alții. Atmosferă electrizantă. S-a cântat Jimi Hendrix și compoziții proprii. Bucătarul localului este chiar din Louisiana, USA. Multe bunătăți de mâncat, dar noi am luat supă din coadă de vită. Recomandăm.

Daum, selecționerul României la fotbal, a zis după dezastrul cu Polonia: "Să rămânem uniți, asta e cel mai important, e tot ce contează". O să rămânem, dar trebuie dat afară.

Agenția CĂLIMARA

11 iunie 2017

Dacă eram antrenorul Simonei o schimbam la pauză

Da, așa făceam. La 6-3 și 3-0 pentru ea, trebuia înlocuită cu Cristian Tudor Popescu sau Ion Țiriac. Expert în jocul de tenis, celebru analist, filmolog, ucenic, fotbalist, întrerupător, apărător de mineri în 1990 CTP o plimba pe aia mică, pe lituanianca Elena, de colo colo prin tribune, până ajungea săraca pe alte terenuri de la Garros și marca, marca, marca punct după punct de-ți era mai mare dragul. Dacă obosea, i se putea schimba fizicul. Se împrumuta fizicul Serenei și gata. Simona a ratat Garrosul vieții ei, și asta datorită lipsei ei cronice de concentrare. Mai sunt și alte mici amănunte de zis, dar îl lăsăm pe CTP să le spună atunci când s-o referi și la USR, și la box, și la judo, c-așa-i la noi, totul e o găleată fără fund, adică de proastă calitate.

Și la 3-0 pentru polonezi făceam o schimbare. Îl băgam în teren tot pe CTP, care, cu jocul lui de glezne l-ar fi amețit pe Lewandovski până săracul și-ar fi depus candidatura pentru Vatican. Ar fi ajuns al doilea Papă polonez sub numele de Lewandovski al VIII lea și și-ar fi luat șase neveste, toate din România. Sună cam SF ce zicem noi aici, dar, după cum știți, viața bate SF-ul. Oricum, speram să vedem Moscova, gazda CM-ului, dar n-o mai vedem.

Din delegația română condusă de Klaus Iohannis în Biroul Oval au lipsit minștri români de externe și apărare. Și taman asta s-a discutat: de externe și de apărare. Iohannis a suplinit cele două minstere și ăsta e un semn pe care dacă-l interpretăm cum trebuie ajungem la vestita Lege a lui Arsenie Boca: Geamul deschis sabia nu-l taie.

Metroul promis FIFA de români, care să lege Arena Național de aeroportul Otopeni nu va fi gata în 2020 din motive obiective. Constructorii români s-au gândit să îmbunătățească proiectul și să adauge la linia subterană inițială, cea care lega Gara de Nord de aeroport, linii subterane care să lege Sibiul de Tecuci, Oltenița de Craiova și toate de Cluj, unde există și acolo un stadion de talie europeană.

Flancul estic cu care se lăuda Iohannis la Casa Albă, ca un hotar care nu poate fi trecut de nimic, nu poate funcționa la parametri normali anticorupție, antibombe, antidroguri, antimatrpazlâcuri, antiprostituție, antițigări, anticontrabandă decât dacă revine Radu Mazăre ca primar al Constanței. Sursele spun că așa va fi.

Agenția CĂLIMARA

10 iunie 2017

O conferință de presă istorică

Lui Donald Trump i s-a arătat unde este, pe hartă, România, s-a liniștit și așa a ieșit la conferința de presă de la Casa Albă, din 9 iunie, 2017. La început a zis că România e băiat bun, apoi, un sfert de oră, l-a certat pe Quatar, care e băiatul rău al poveștii cu terorismul. Ba că Quatar dă banii, ba că Quatar nu are grijă, ba că terorismul este insuportabil și multe altele pe care băiatul rău le încasa de la depărtare, că nu era acolo. Trumnp a uitat să spună sau n-a vrut că, din cauza lu' băiatu' rău, industria lui de armament merge foarte bine, ba chiar excelent, și că dacă n-ar fi el, băiatu' rău, milioane de americani ar rămâne șomeri. Lupta va continua, binențeles, și va avea câștigul de cauză care trebuie, pentru că unitate, America great again, flancul estic și uite-l pe băiatu' bun lângă mine, nenea Iohannis ăsta, care luptă și el, da' ce luptă, contra corupției din țara lui. Aplauze. Da, aplauze.

Iohannis a zis și el că este flancul estic și că se simte onorat de chestia asta. La fel cum erau strămoșii lui când cu flancul estic ăsta țineau piept turcilor ca să nu halească Europa, neștiind că turcii asediau deja Viena netrecând prin flancul estic, ci prin Kosovo, Belgrad și Budapesta, întrucât flancul estic era un ocol și nu-și permiteau. Noi ajutăm America, a mai zis Iohannis, suntem mândri, 2%, învățăm, luptăm, Afganistanul, ce-i cu el?, păi, avem morți acolo, bravo, cinste lor, că de-asta au dat șpaga să lupte pe coclaurile alea și suntem fericiți să fim lângă americani, că ei fac America great again iar noi nu, noi încă ne apărăm familia tradițională, gropile, Comarnic Brașov, gunoaiele, adică impenertrabilul flanc estic. Aplauze. Babane. Era pe-acolo, în delegația română, și Bogdan Chirieac, care lupta și el contra corupției de pe pajiștea Casei Albe.

P-ormă cineva a zis de vizele pentru români, dar altcineva a zis că despre asta vorbim mai târziu. Adică peste 30 de ani, că așa e cadența vizitelor româno americane.

Aflând că face parte din flancul estic taman când se afla în mașină cu gagica lui, Cristian Boureanu a sărit la bătaie. A dat și el, normal, dar a și luat-o, că așa e pe flancul estic: încasezi, încasezi și iar încasezi, că altfel nu-ți justifici averea.

Sala de ședințe a primăriei Capitalei a cedat și ea sub presiunea, asaltul mai bine zis al flancului estic format din moși și babe care voiau să intre la o ședință ordinară a dnei Firea. Bătaie în toată regula, a cărei morală a fost exprimată succint de o babă care stătea pe scaun: Nu pot să spun cum, dar io am caiet și creion și notez tot.

Agenția CĂLIMARA.

09 iunie 2017

HOROSCOP 12 - 18 iunie


Doamna Ben Sistermorphine prezintă Horoscopul săptămânii

Foto Tina Cumva

GEMENI Nativii au de-a face cu o conjuncție de pomină între Jupiter, Pluto și Legea Salarizării, Ultima nu e în regulă. Apoi, pe 13 și 14 la patinaj, pentru că timpul nu se mai îndreaptă. Îmbrăcați-vă bine, ciorapi, sandviș cald cu alune și prune coapte, d-astea. Pe 15 iunie, bucurie mare, copilul începe școala. Dați-l direct într-a noua, restul e pierdere de timp. Soția vă dă un telefon, contul din bancă e gol.

SĂGETĂTOR Vă vin fondurile europene pentru cultivat roșii. Un pic cam târziu. Trebuie însă, conform contractului, să angajați muncitori din zonă. Poate vine vara, și cultivați altceva. Copilul nu mai crește de mult, are tot o juma de metru. Probleme medicale? Mergeți la doctor vineri 16 iunie.

SCORPION Io vara asta nu dorm se aplică celor care ratează Bacul. Nu e cazul nativilor care, majoritatea, au 80 de ani. Pe 14 iunie o vrăjitoare în casă. Vă cere bani. Dați-i, altfel cine știe. Soția vă face o bucurie duminică 18 iunie. Nu-i spuneți care. Surpriză.

Agenția CĂLIMARA

08 iunie 2017

Urmează imagini care vă pot afecta emoțional

Reportaj din casa lui Dinu Patriciu. Pe perete o variantă, probabil originală, a Carului cu Boi de Grigorescu. Deasupra fânului din car se vede o mogâldeață. Este Dan Andronic, care merge în Serbia să se întâlnească cu Ghiță. De mirare că evaluatorii tabloului nu și-au dat seama, mai ales că tabloul e revendicat de fosta doamnă Patriciu, care s-ar putea speria dând de Dan Andronic în vârful paielor. Vă dați seama ce secvență de groază: doamna Patriciu pune tabloul pe peretele ei și, brusc, noaptea, din fân ies Andronic și Ghiță și mamă, mamă!!

Faptul că CătăLin Crișan mai dă concerte la Sala Palatului ne arată cât de jos s-a ajuns cu muzica ușoară de la noi, cu impostura, cu lipsa de talent și cu eterna întrebare, oare cine-l susține p-ăsta.

Mădălin Ionescu părăsește Kanal D. O vreme sau de tot, nu se înțelege, dar, oricum, mutarea este foarte bună, că poate în răstimp se găsește în locul lui un moderator mai talentat, mai cu umor, mai cu lipici la toate alea și așa mai departe. Dânsul, Mădălin, va fi repartizat, am înțeles, la nesăratul serial Athletico Textila, unde n-are nevoie de talent, unde n-are nevoie de nimic, ba chiar poa' să și scrie sau să copieze episoade de unde vrea el. Ar fi mișto să ne trezim în mijlocul lui Athletico cu un episod din Vocea României.

Târgul de carte Bookfest s-a închis. N-a ajuns la noi, prin media, normal, nici-o veste de cum a fost, cine a rupt pagini, cum a vândut Liiceanu tot, cum lumea și-a smuls Cărtărescu, cum a fost asaltat Radu Paraschivescu, cum s-au suit cititorii pe pereți să prindă un vers din vreo citeală, care a fost rețeta târgului după care să ne dăm seama cât de prost sau de bine stăm cu cititul și așa mai departe. De obicei, după un asemenea eveniment ne sunt anunțate cifre bombă: milioane de români au citit, miliarde de români au cumpărat, miliarde de români s-au apucat de scris și nu e de loc așa, întrucât, știm sigur, editurile se zbat într-o sărăcie lucie. Cititorii la fel.

Clasamentul audiențelor tv arată cam așa: Pro-ul nu poate fi ajuns niciodată, pe doi s-a strecurat de-o vreme Kanal D, iar pe 3 sau 4, în funcție de cum lipsesc Bogdan Chirieac sau Mugur Ciuvică, sunt Antenele. Care Antene, vor fi surclasate curând de TVR 1 unde Ion Cristoiu are sau n-are emisiune. Nu contează. Pe locul cinci, obligatoriu, Dan Negru, cu blondele lui foarte urâte.

Agenția CĂLIMARA

05 iunie 2017

Andronic și Ghiță la portiță

Nicușor Dan s-a retras. Au plâns râul, ramul. Politica externă a României va avea de suferit pentru că se baza tare mult pe acest om mic la stat, dar mare la sfat. Au plâns pădurile. Blocuile din Militari. Școlile, colegii de partid. Ce mai, a fost plângăreală mare, națională. Dar unde s-a retras Nicușor Dan? El s-a retras la fântâna arteziană care l-a consacrat, cea de la Arhitectură, și s-a legat din nou de ea, devenind de acum un caz pentru primăria Capitalei, un subiect de polemică pentru dna Firea, că adică: legat ori nelegat, aceasta-i întrebarea.

Dan Andronic s-a întâlnit cu Sebastian Ghiță la Belgrad. Oare cum a făcut, se întreabă miile de servicii secrete ale României, care și-ar fi dorit și ele același lucru. Noi am aflat din surse: Dan Andronic, îi vom spune Dănuț în material ca să nu-i deconspirăm deghizarea, deci Dănuț s-a deghizat în Katanga, păr negru, sâni, burtă, chestii, și a înceut să hălăduie prin Belgrad cântând, Sebi, Sebi, te-a făcut mama oltean, până când Sebi, care stătea la balcon și-și număra banii a auzit. Pe mine, mă, îl întreabă pe Dănuț. Da, pe tine. Păi, atunci, urcă sus. Și Dănuț a urcat în apartamentul lui Ghiță și, așa de nerecunoscut, au avut un dialog. Zice Dănuț: te-ai schimbat mult. Zice Ghiță: Da. Și p-ormă Dănuț s-a întors la teveurile de acasă și nu l-a-ntrebat nimeni ce căuta la Belgrad, de ce cânta taman hitul ăsta cu Sebi oltean și alte alea, că-ți vine să crezi că Dănuț ăsta e diliu. La cap. Deși, știm bine, nu e.

Un aisberg cât Țara Galilor s-a desprins de Peninsula Antarcticii și a luat-o la vale prin lume. Spre România, mai bine zis. Acum e pe Dunăre, mai precis în dreptul orașului Giurgiu. Primarul orașului a declarat: Ne doream de mult această investiție cu care vom asigura irigațiile din județ. Banii europeni pentru treaba asta și așa nu ne ajung, amărâții ăia ne-au aprobat abia 5 milioane de euro, ori cu 5 milioane nu poți iriga un județ. Așa că păstrăm banii, îi punem la infrastructură, și topim ghețarul de-l facem apă și-o trimitem pe câmp. Acest lucru, noi, giurgiuvenii, l-am numit dezvoltare durabilă. Vă mulțumesc.

Aflând Donald Trump că Nicușor Dan s-a legat de fântâna arteziană de la Arhitectură, s-a retras din acordul climateric de la Paris. După părerea sa nu mai este nevoie de rămânerea Statelor Unire în acord, întrucât Nicușor poate rezolva toate problemele planetare din vârful artezianei. Punct.

În timp ce la Cardiff se desfășura finala Real Madrid Juventus la fotbal, la Madrid, pe Bernabeu, 82.000 de mii de fani ai Realului se uitau la televizoare imense la meci. Acest experiment va fi preluat și de FRF, urmând ca pe Arena Național să fie montate ecrane pentru meciul Mioveni Baragladina Giurgiu la care să nu se uite nimeni. Ar fi un succes.

Agenția CĂLIMARA

02 iunie 2017

HOROSCOP 5 - 11 iunie 2017


Ca de obicei, doamna Ben Sistermorphine prezintă Horoscopul săptămânii viitoare

Foto Tina Cumva

GEMENI. Creanga aia a nucului pe care l-ați adus din Australia vă bate în geam. E de fapt o oaie venită din Tasmania ca să stea de vorbă cu una din Zimnicea. Asta e marți, 6 iunie. Mijlocul săptămânii, ceva cu dragoste. Adică o cafea, o mingie, un aspirator. Un plic. Pe final de săptămână, nativii își reșapează viața cum pot. Merită. Un telefon și-o invitație la Hanul Berarilor unde se mănâncă foarte prost.

PEȘTI. Gândirea pozitivă e un căcat. Se poate demonstra. Asta faceți până vineri, 9 iunie. Și tot atunci, constatați că sex on the beach este de fapt doar o băutură, nu ce-ați crezut dvs așteptând gol/goală în cort o cumva ceva din spuma mării. Un cântec vesel spre final de wknd.

LEU. Cum sunt ei așa ambițioși, nativii vor mereu să-și afle viitorul. Da, dar viitorul se află întotdeauna în muzee. În galeriile de artă. Pe stradă. Câteva încercări demne de un Leu, vizavi de partener. Posibil împăcare. Sau excursie la Sandu. Cine nu-i gata, Sandu vine și-l ia cu lopata, proverb dac găsit pe Columnă. Până joi, 8 iunie.

FECIOARĂ. Consensul lui Jupiter cu Pluto, care nu înseamnă nicio mărire salarială. Totul e păcăleală. Sâmbătă, 10 iunie, o mare plăcintă la orizont. Se ajunge la ea pe DN1. În rest e așa cum a spus Arsenie Boca: Pisica trece, pietrele rămân.

Agenția CĂLIMARA.

01 iunie 2017

Ali Baba și cei 40 de oi

Ali Baba dormea. Îi cădeau burțile peste marginea patului, sforăitul, sfîr, sfîr, i se auzea până dincolo de Palatul Cotroceni când bătea vântul, iar când nu bătea până în Bărăgan. Era amiază și nu reușea nimeni să-l trezească. De altfel, spusese: Numai dacă e ceva important mă sculați!! Ceva cam cum ar fi? Păi, o inundație, dar aici e Ion Iliescu, o surpare de pământ, dar aici e tot Ion Iliescu, o mineriadă ceva, dar tot Ion Iliescu, știți ce?, mai bine nu mă mai sculați decât mâine. Pe la 5.

Pe la 4,30 toți cei 40 de oi erau la capătul patului. Ziseră în cor: Mărite, ăștia au schimbat brandul de țară. Nu mai e frunza, suntem noi. Câtă nerușinare, cât tupeu, zise Ali Baba și-și privi supușii în ochi ca să se dumirească dacă mint. Nu mințeau. Toți erau transpirați, cu ochii închiși și cu urechile ciulite. Ce ție și cu România asta, își zise Ali Baba în gând. Acu' e ursul, acu' e Robin Hood, acu' e Ion Iliescu, acu' e Oprescu, acu' suntem noi, acu' sunt frunzele, acu' Dracula sau Enescu ăla. Când să aduni turiști? De ce?

Își luă supușii la întrebări: tu, oiule Marin? Io mă duc la Bruxelles. Păi, nu știi nicio limbă!! Nu contează, behăitul e universal. Așa și? Behăi despre sănătate, despre sport, adică aiureli, că până verifică ăia noi deja am făcut banul și ne doare-n cur. Bun. Mai departe, tu oiule Gheorghe? Io sunt cu transportul pe Dunăre. Așa!! Păi, desenez Dunărea altfel, că să ne fie nouă ușor s-o facem cu două culori, verde și verde, și mai desenez niște vapoare care cară var, nisip și asfalt pentru autostrăzi. Și te cred ăia? Cum să nu, că le dau banul. Tu, Mioaro? Io strecor fetele noastre prin comisii, fete bătrâne, urâte, ca să nu se dea la ele europenii ăștia, și cu fetele astea urâte schimbăm MCV-ul, intrăm în Schengen, dăm mai puțini bani la NATO. Asta cu NATO e interesantă, zise Ali Baba. Păi, da, zise Mioara, tre să dăm 2%, da' nu-i dăm, că noi în Constituție n-avem cifra 2, înțelegi?, și asta americanii nu știu, aici îi prăjim. Bun, foarte bun, zise Ali Baba și se sculă din pat ca să-și numere oii.

Se făcuse seară. Mulți oi se întorceau de la furat. De la furat orice: știri tv, Iulia Albu cu un cazan în cap, melodii triste cu Adi Bărar, meciuri trucate de fotbal intern, Victor Ciutacu în direct, iii românești purtate numai la teve, Cannes 70 la care nu mai avem ce căuta, fântâni în care cad mii de copiii, măriri salariale, SIPA, brandul de țară, CNSAS și multe altele.

Agenția CĂLIMARA

31 mai 2017

RomânOAIA



Senzațional! În acest articol vei afla de ce oaia este imaginea care i se potrivește cel mai bine gurii de rai. Ai senzația că cineva își bate joc de tine și că te-ai trezit într-un film prost, deși tu ești o persoană cu inteligență peste medie, neinfluențabilă și rațională? Poate că ești, dar filmul ăsta a început cu mult înainte de nașterea ta și nu dă semne că s-ar termina prea curând.
S-a trezit un ministru să ne spună că oaia ni s-ar potrivi cel mai bine ca simbol național și ne-am apucat de miștouri, sugerând ca nu suntem de acord cu ideea luminăției sale. Păi e cea mai plauzibilă imagine care ne-ar putea reprezenta! Pentru că e aproape de român încă din negurile istoriei. Ne-a ținut de foame, de frig, de urât. A intrat în patrimoniul cultural sub formă de Miorița cea laie și bucălaie, iar acum o renegăm, ne lepădăm de ea, o luăm în bășcălie.
Pentru că noi toți cei creștini ortodocși și mergători la biserică suntem oile din turma Domnului de al cărui ciomag ascultăm de sute de ani și nu ieșim din rang, separați în sub-turme de bărbați cucernici și femei cu batic pe cap. Înainte de a fi spălați pe cap de comunism, am fost educați întru supușenie de Biserica noastră cea ortodoxă și fundamentalistă. Spune-i unui popor timp de câteva secole că e mielul lui Dumnezeu și vezi că se comportă ca o oaie bleagă. Pune-i copilului icoană în clasă și dă-i o învățătoare evlavioasă și-o să-l vezi cum îngroașă rândurile Coaliției pentru Familie.
Pentru că, dacă ciobănașul moldovean se războia ipotetic cu cel ungurean și cu cel vrâncean, urmașii lui nu se luptă nici măcar cu morile de vânt și se lasă conduși de niște mediocri, tot invocând zbiri și vremuri de mult apuse. Nu e de mirare că-și caută cu disperare modele de virtute fără pată și o morală care să-i călăuzească. Și le găsește în sfânta noastră credință și ale ei legi scrise și, mai ales, nescrise. Pe care le reinventează, dând cu copy-paste din cronici medievale. Ai remarcat paradoxul? Cu cât sunt mai dezbrăcate starletele după care li se scurg ochii la tv, cu cât le este mai vulgar limbajul și mai grobian comportamentul, cu atât mai mari sunt pretențiile de moralitate și puritate de la ceilalți. Fundamentalismul ortodox urcă pe noi culmi de civilizație de și progres cu ajutorul oilor care suntem. Spirit de turmă avem de dat la toată planeta. De ce nu l-am cocoța și pe stema țării?