23 iunie 2017

HOROSCOP 26 iunie - 2 iulie


Deși doamna Sistermorphine este încă la Cotroceni pentru a fi numită prim ministru, dânsa ne-a trimie electronic cea mai importantă zodie e acestei săptămâni, iar Sfântul Căldare cel Frumos completează previziunle.

Foto Tina Cumva

MARMELADĂ. Nimeni n-ar fi crezut că pe 27 și 28 se va întoarce Elodia. Dânsa are într-o pungă mare Adidas dulciuri: zahăr, carne, spanac, șerbet. În seara zile de 29 iunie găsiți la poartă o grămadă de bani. Vi i-a lăsat ANAF-ul că să vă plătiți taxele. Un bilet, cam pe duminică, vă va face fericit.

SCORPION. O sumă de întâmplări haioase fac din acești nativi persoane fericite. Joi moare un nepot. Este ăla care a furat mașina vecinilor și a izbit-o de gard. Nicio șansă deci, nicio șansă. Duminică, 2 iulie, o umbră pe perdea. Este nepotul.

TAUR.E săptămâna socotelilor finale. Ori, ori.

BALANȚĂ. Bucurie mare în familie, se naște un vârcolac. Bun de făcut serial pe TVR 1. În rolul principal Doina Ghițescu când era mică. Nu refuzați, sâmbătă, o întâlnire cu Aida. Este în București Focșani. Mesaj politic: PSD n-a murit, trăiască PSD-ul.

Agenția CĂLIMARA

21 iunie 2017

Noaptea cea mai lungă

Acu' de ce să mințim? Pe noi nu ne interesa dacă vin guvernele Grindeanu 1, 2 sau 3, fie și 4, ci am fost noaptea trecută la guvern ca să aflăm informații noi, care să ne ghideze viața după aceste vesele evenimente: Cum și-a făcut casele Dragnea, ca să ne facem și noi, cum a făcut afaceri Tăriceanu, ca să facem și noi, cum s-au îmbogățit unii alții dintre pesediști, ca să ne îmbogățim și noi, și mai ales cum se face această bogățeală din salariu? Deci multe probleme, multe întrebări care sunt ușor de pus, dar la care e greu de căpătat răspunsuri.

Și a fost cam așa: Pisoiul nostru, Cincinati, și iepurele nostru, Orlando Blum, au zis: Haidem și noi la guvern, toată lumea bună e acolo în noaptea cea mai lungă a politicii românești. Acolo trebuie să aflăm de ce autostrăzile, de ce wc-urile din curte, de ce taxiurile care nu te iau, de ce nu se fac supraterane în București, de ce gunoiul, de ce nu Schengen, de ce în sănătate, de ce la fotbal, de ce gropile, de ce minciuna asta oficială în toate cele, de ce trebuie să salvăm votul din 11 decembrie 2016 prin hăhăiala asta și așa mai departe. Ne-am luat cu noi un sac de morcovi, mult fân pentru Cincinati, două pălării, că adică dacă rămâne Grindeanu punem una, iar dacă cade niciuna. Și ne-am dus. Vedem, scriem de acolo.

România își mărește pe zi ce trece teritoriul. Este vorba de cam șapte km pătrați pe an. Asta din cauza aluviunilor Dunării care se depun în insula Sacalin, care curând va deveni peninsulă și va crește în suprafață în câțiva ani până va ajunge cât Transilvania. Rezultă de aici, că în Parlamentul României trebuie mai mulți senatori și deputați. Erau 300, să zicem? Trebuie 700. Asta la senatori. La deputați erau o mie? Trebuie două. Se vor crea acolo noi locuri de muncă pentru Boureanu, Mitică Dragomir, Adriean Videanu, fiecare la priceperea lui, cu înțelepciunea lui, cu partidul lui și așa mai departe.

Corina Drăgotescu a plecat de la România TV. Păcat. Noi nu ne culcam fără să-i auzim serioasele analize despre fum și ceață. Dar din ce va trăi de acum încolo? Păi, dânsa a aflat că Beyonce, aia reală, a născut gemeni. Unul de 40 de ani, care-i trebuie ei neapărat în pat, ei, Corinei, și unul de două luni pe care-l va plimba prin Central Park, New York. Se înțelege de aici, că vestita solistă a angajat-o bonă. Bravo ei. Lor.

Charlize Theron i-a luat iubitul, pe Gabriel Aubrey, prietenei ei cele mai bune, Halle Berry. După aceast aventură, să-i zicem neprietenoasă, Charlize va sosi și la București, ca să pună mâna pe iubitul soț al Oanei Lis. Pe bune!!

Denis

19 iunie 2017

România, bucătăria mediocrilor

Ne punem basca albastră de lemn, plapuma roșie pe umeri, luăm și-o umbrelă că plouă în draci și mergem cu gagica să mâncăm în oraș. Prima terasă este Hanul sau Casa Bucur sau Casa Soare sau cam așa ceva de la fosta Operetă. Sarmale aveți? Și sunt bune? Ospătarul plânge când aude ultima întrebare. Zice: toată lumea mănâncă numai sarmale. Și-ți aduce patru. Înăuntru fiecărei sarmale e o lingură babană de ketchup iute, două boabe de orez și multă varză cu un gust oribil. Îi spui ospătarului: Dom'le, e o prostie!!! Bucătarul nu știe să gătească? Te rog să-i spui. Ospătarul se supără pe tine, îți ia farfuria neatinsă din față și trebuie să pleci iute ca să nu te bată. Zice: Dar ceilalți cum mănâncă? Aici, stai tu și te-ntrebi: Da chiar, cum mănâncă atâta omenire asemenea prostii. Asta e întrebarea cheie a întregii noastre democrații. De ce mănâncă toate căcaturile cei care ies în oraș?

Apoi, îți pui un palton roșu, o pijama galbenă și ieși la o ciorbă de burtă la restaurantul Nicorești, mai acana pe Rosetti. Aceeași întrebare: E bună. Și ospătarul îți aduce o zeamă chioară, fără gust, cu un fir de burtă și alături cam tot ce trebuia să pună bucătarul în ciorbă: Sare, oțet, una alta, că degeaba o dregi după, că nu-i tot aia.

Apoi, cu o fustă crem dai buzna de foame la Chez Maria, pe Berthelot. E bună tocana de vită? Vai de mine, e gata să te bată ospătarul, vai de mine, e ca-n povești. Și-ți aduce o farfurie plină de vinete fierte nesărate, cu cartofi fără niciun gust și fără carne. N-o atingi, și ospătarul se supără pe tine și-l votează din nou pe Dragnea.

Ce e mai grav, este că asemena haleuri sunt în toate cârciumile bucureștene. Vor fi plecat toți bucătarii mișto aiurea prin Europa? Se poate. Dar atunci de ce nu închid mustăriile? De ce mănâncă românii orice prostie? Din cauză că mănâncă prost, d-aia îl și votează mereu pe Ion Iliescu, că altă explicație nu e.

Ozana Barabancea își micșorează, din cauza asta, stomacul. În locul lui își va pune o mașină de tocat și-un lighean. Procedeul e simplu, și e patentat de medicii români: mesteci ce mesteci, mașină toacă, ligheanul se umple și-apoi arunci totul în capul ospătarului care-ți spune că tot ce se servește în cantina lui este fabulos, gustos și devreme acasă.

La final, după ce ai mâncat foarte prost în oraș, îți pui niște șosete albe și-o glugă gri. Așa și?

Denis



18 iunie 2017

Leo Iorga

Ne-a invitat Pușa de ziua ei. Pușa e producătorul nostru de film. A zis: La Paque, pe la șapte jumate. Noi am luat 311 și ne-am trezit pe Pache. Erau acolo, în grădină, mii de oameni: Arsenie Boca, io, Tina Cumva, Sfântul Căldare cel Frumos, Pușa, Adi Popovici, Marius Bodochi, Ioana Mandache, Gh Gheorghiu Dej, Heidi Klum, Doru Năstase, Mihnea Tăutu, Vivaldi, Laura Tăutu, doi operatori mai tineri, colege de liceu, Elena Paradox, Fecioara Maria, Pruncul ei cu ochi albaștri, fetele Pușei, Vlad Cnejevici, Teo Boar, 50 de oameni invitați la o masă mare de Leo Iorga, trei băieți cu ochelari și milioane de flori. Adică toată lumea a adus flori că se umpluse terasa, de parcă era la grădina botanică. De parcă eram în natură. Că Arsenie Boca a zis: Natură, natură, nu mai da din gură!!!

Și-uite-așa, cu flori, cu neflori ne-am pus pe mâncat. Și d-abia ne-am luat primul dumicat de ce va fi fost că pe scenă a urcat Leo Iorga. Eram siguri ce ne va prezenta, ca o glumă de ziua Pușei, vremea. Că Leo a absolvit la Arad Meteorologia. Și cu toții abia așteptam să vedem când vine iarna, când vine celălalt guvern sau când cucerim noi românii Sahara. Dar n-a fost cu meteorologie, n-a fost nici măcar cu tâmplărie, altă școală a lui Leo, adică nu-și adusese rindelele ca să ne facă vreun Titanic din lemn, nu, ci a luat o mică chitară și, acompaniat de Vlady Cnejevici și Teo Boar, ne-a cântat Străzile sunt pustii. Știam că Leo Iorga este una din cele mai bune voci rock din țară, dar auzindu-l la trei metri de noi am avut o revelație: credem că este cea mai bună. Instant atmosfera din bar s-a însuflețit. De unde până atunci adunarea își mesteca mititelu' privind galeș și cu invidie soțiile altora, brusc lucrul ăsta a fost dat de-o parte și lumea s-a ridicat în picioare bătând din palme ritmurile propuse și bine cunoscute ale lui Leo. Și au urmat: Fata care-mi place, Mă voi întoarce, O altă tăcere, Erată și Vei fi din nou cu mine. Un regal.

Leo are ceva probleme cu sănătatea. Le va depăși. Noi suntem vizionari și, împreună cu prietenul nostru Arsenia Boca, am pus temeiul legii: Marile talente nu dispar niciodată. Așa că Leo va mai cânta mult timp pentru noi.

S-au dau autografe, în timp ce unii încercau să șutească cartofi prăjiți, s-a făcut un excelent karaoke de către fiica Pușei, i-am mai zis odată La mulți ani Pușei, ne-am luat la revedere de la Leo și ne-am cărat. Bucuroși că asistasem la un concert de excepție. Bucuroși că Leo încă avea pe el blugii aduși de Laza, tatăl lui Vlady Cnejevici, din State, fredonând până a venit taxiul o compoziție Leo Iorga. A fost excelent.

Denis

16 iunie 2017

HOROSCOP 19 - 25 iunie


Doamna Sistermorphine este plecată la PSD pentru a fi numită prim ministru, în locul dânșii prezintă Horoscopul Sfântul Căldare cel Frumos, prieten cu Arsenie Boca.

Foto: Tina Cumva.

CAPRICORN. După 22 iunie ceva care trebuie să fie ca o alegere. Ori la locul de muncă, ori în viață. Lipsuri financiare normale, rezolvabile până duminică, 25 iunie. Măcat teoretic. Se stabilește o relație sănătoasă cu o veveriță, oho!! nene, care va avea un viitor excelent. Chiar dacă plouă, chiar dacă ninge. Un dulap cu patru uși din care doar două se deschid. Este un mister favorabil nativilor.

GEMENI. Conjunctură babană: Și Ion Iliescu, și Adrian Sârbu, și Petre Roman se duc curând unde trebuie. Istoria începe să folosească mătura cea bună. Un telefon de la amantă. Zice: Bă, Nativule, o punem diseară? Nu refuzați. Mai ales plăcinta din seara de vineri 23 iunie. Cu mărar.

SĂGETĂTOR. Vă trebuie o rețetă bună de macaroane românești. Ori cu ulei, ori cu brânză, ori cu corcodușe. Imaginația vă este pusă la încercare. Un telefon. Bucurie mare, este o mătușă din Canada, care nu este rudă cu dvs. Niște bocanci, o pătură. Lucruri banale de care nu trebuie să țineți cont. Eventual, mâncați macaroanele sub pătură.

SCORPION. O săptămână plină de alea alea. Nimic sigur, nimic important, ca tot ce se petrece în România. Aveți grijă.

CAPRICORN. Veverița zice: Hai, să mergem, aici nu mai e de noi!!

Agenția CĂLIMARA.

15 iunie 2017

Prințesa Galbenă

Domnul Posomorâtu Gi Ionescu, specialist în cântat la fanfară, merge în fiecare dimineață în pădurea Uiești cu un sac ceva enorm în care e un recipient de 100 de litri plin cu ciorbă de burtă. Duce ciorba bursucilor din pădure. Nu e singura lui sarcină: cântă în fiecare seară la fanfară pe prispa casei, dă dimineața deșteptarea, aprinde lumina în sat, o stinge, numără cuiele bocancilor jucătorilor de fotbal, merge la patinaj, se întoarce, își dezmiardă nevasta, duce copii la școală, îi aduce, apoi merge la slujbă unde mută de colo colo opt ore niște hârtii iar când termină ia sacul cu ciorbă de burtă și merge la bursuci. Da, la bursuci. De altfel, asta e partea cea mai dragă lui din ziua de lucru.

Gi înaintează pe cărare cu sacul în spate. Ciorba lasă un miros demențial. Bursucii ies năvală. Regele lor, bursucul Plenaru, zice primul: ieri, dragă Gi, am văzut-o pe Prințesa Galbenă la scăldat în Neajlov. Era așa cum a adus-o șarpele. Goală și cu un măr în poală. Zâmbea. Ne-a întrebat unde e cârciuma. I-am spus. Ne-a întrebat dacă primarul este PSD, i-am zis că da. A zis că vrea să fie Ministrul Culturii la noi în sat și că specialitatea ei este literatura. Cine scrie la noi? I-am spus că ești singurul, și că nu te citește nimeni. Nu că n-ai avea valoare, dar noi, ăștia din Obedeni, mai degrabă citim filmele americane titrate. A zis că se aranjează, că cultura este baza, adică educația cu alte cuvinte. Și a scos o lăută. A lăuțit vreo două minute până când a apărut un șarpe. Șarpele s-a-ncolăcit în jurul ei până a început să se gâdile și să râdă în hohote, așa că am fost nevoiți s-o legăm și s-o ascundem într-o văgăună. Și acum e tot acolo, în caz că vrei să vorbești cu ea.

Gi bătu la ușa văgăunii. Prințesa Galbenă citea. Era o carte despre cititul la iarbă verde și, dacă o răsfoiai, îți dădeai seama că cel mai bine e s-o citești la coasă. Dar Gi nu se emoționă. Se apropie de ea pas cu pas, așa cum învățase la meditații. Prințesa se-nroși. Gi luă polonicul și-i dădu o porție. Prințesa gustă, lipăi ce lipăi și se-mbujoră de iuțala ardeiului. Zise: e bună!!! Mai e? Gi îi mai puse. Prințesa se ridică în picioare și, așa goală cum era, spuse: dă-mi polonicul. Mai spuse: Jur pe polonicul ăsta că te iubesc!! Și că dacă tu nu îți crăp capul cu el. Era foarte frumoasă când spunea toate astea, așa că Gi își dădu acordul imediat. Spuse: Da, și eu te iubesc. Mult. Mai spuse: Să-mi cadă șarpele în cap dacă nu-i așa. O luă în brațe și-o sărută peste tot. Peste tot.

Bursucul Plenaru își privea tovarășii strânși în ușa văgăunii. Nu se așteptau la așa ceva, mai ales că mureau cu toții de foame. Foame d-aia cruntă de oameni care merg ani prin deșert și nu pun apă, sarmale sau pui fript pe limbă. Așa că strigă către cei doi îndrăgostiți: dacă nu mai e ciorbă în oală, vă luăm gâtul. Se uitară și nu mai era.

Denis

14 iunie 2017

Jurnalul Generalului Manole Ben Manole 1

La noi democrația a venit greșit. A venit cu sucuri și blugi, scrie generalul Manole Ben Manole, apărătorul Constituției României pe râul Neajlov, în jurnalul său. N-a venit cum trebuie, după sute de ani de vărsări de sânge. Cum a fost în Franța, de exemplu. Sau te miri unde. Românii au crezut că dacă nu mai beau nechezol, gata, tot ce-a fost s-a dat deoparte și viața nouă, liberă va inunda societatea. Da, va inunda, folosesc special cuvinte simple, pentru că acest jurnal se va citi și peste o mie de ani, poate două. Au crezut că vor avea drepturi. Că pământul, atunci în 90, s-a împărțit cui trebuie. Că vor putea vorbi prin ziare, în media. Ei n-au înțeles că democrația, ca să vină în România, trebuia ajustată locului, democrația trebuia pregătită pentru România și nu invers. Că ce să fi făcut atunci românii cu democrația? Dar acum?
Mă uit pe geam, e o zi însorită, deci mă uit pe geam la obedenarii care se duc turmă spre pista de popice de la Evelin, acolo unde încep Campionatele Mondiale. Nici unul nu știe să joace, nici unul nu știe măcar regulamentul, dar sunt siguri că democrația le va aduce primul campionat mondial din istorie. Că a venit și rândul lor să stea la masă. N-au habar că americanii joacă de o mie de ani, englezii la fel, iar de nemți ce să mai zic, că s-au bătut în două războaie pentru asta.
E-adevărat că satul arată altfel, și la asta au pus umărul și ei așa cum au putut. Ba au furat, ba au furat, ba au muncit câte puțin, așa ca să nu-și strice mersul la București pe vreun șantier unde sunt plătiți mai prost ca acasă. Dar blocurile de 60 de etaje de pe Neajlov există, fabricile de piste de popice și de bile există și istoria va consemna că le-au făcut ei. Că fără ei și clarviziunea lor politică acest campionat, primul din istorie, n-ar fi avut loc. N-are-a face că, după ce se termină campionatul, hotelurile, sălile de cinema, restaurantele de cinci stele, piscinele împrăștiate prin fostele grajduri ale ceapeului, prin foste pășuni colective, prin defrișările ilegale nu vor mai fi folosite, pentru că sunt grandioase, sunt făcute, poate, pentru un Las Vegas local, de Giurgiu, da, n-are importanță că le va mânca vegetația sau praful. Nu va interesa pe nimeni. Nu va conta decât momentul ăla de glorie al campionatului cu care fiecare sătean se va lăuda pe terasă la Evelin după cu echipele vor fi plecat. Bă, eu mi-am măritat fata!! Io am câștigat o mie de euro, cât leafa pe cinci luni. Io am învățat ceva americană și m-a invitat acolo o jucătoare bătrână care face ciorba bună și mi-a făcut cu ochiul deși n-am înțeles decât că e o găină bătrână, depășită, dar are casă la Hollywood. Atât. În rest, de toată investița se va alege praful. Pentru că românii habar n-au ce-i aia investiție și, chiar dacă au habar, nu vor s-o facă ei, pentru binele lor. Vor trece pe lângă elegantele hoteluri construite cu ocazia găzduirii campionatului și vor spune gagicii cu mândrie: uite, îl știi pe morarul din capul satului nostru? Ei bine, el a vândut etajele șase și opt din hotelul ăsta de șaizeci de etaje. Și aud că și din celelalte hoteluri la fel. Îți dai seama?
Ieri au jucat Angola cu Tunisia. Echipe din grupa a doua valorică. După meci, tunisienii au trecut prin toate grădinile ca să culeagă castraveții. Le plac castraveții, n-am mai auzit și mai ales n-am văzut niciodată un tunisian mâncând castraveți. La știri nu dă. Angolezii au scos niște tobe, și, deși învinși, au cântat ceva războinic, că adică mă bați, mă bați, dar te ucid cu dragoste cât de curând. Plăcându-le cântecul, câteva chili, chili s-au repezit la ei, măcar că n-aveau bani. S-ar putea că după campionat să se umple maternitățile din județ cu combinația asta de angolezi și chili, chili, și să iasă niște copii foarte deștepți, buni de cules struguri.
Meciul serii a fost românii cu bulgarii. Tot meci de a doua valorică. Românii sunt reprezentați de echipa de popice din Uiești, au niște tricouri americane făcute în China pe care scrie România și încă ceva, că de aici nu se aude. Chili, chili au agățat niște bulgari și i-au dus în pădure unde niște sălbatici din Congo, care auveau zi de pauză, prinseseră un bolintinean și-l puseseră la proțap ca să-l mănânce după meci. N-a mai fost cazul că s-a încins o băută cumplită la care au ajuns și ai noștri și chiar arbitrul Crem care se combinase cu o chili, chili superbă, una cu țâțe mari și cercei de aur. Și, deși am primit rapoartele târziu, cred că ospățul se desfășoară și acum. Nu că m-aș duce, că nu-mi permite gradul și onoarea de familist.
Mâine, am auzit, e o zi mai plină, de top. Joacă americanii cu englezii și și-au anunțat prezența ambasadele, miniștri lor de externe, ba chiar și doamna Tina cu Forrest Gump despre care am primit raport că s-ar cam iubi, ceea ce face farmecul Obedeniului, unde toată lumea care trece sau stă doar o zi se îndrăgostește de partener. Dac-o fi așa, voi avea grijă să-i trec în Constituție, le fac paragraf special ca s-o ducă bine. Hai, că azi nu mai scriu.
Gata, nu mai scrie, zise Florica Ben Florica, soția generalului, din cealaltă cameră. Stinge-o și pe Beth Hart, a cântat destul. Desfă draperiile, bate pernele, cearceaful și i-ați papucii din mijlocul camerei. Ăștia-s chiloții tăi? Nu. Nu contează, pune-i pe tine.
Se adresa adjunctului generalului, Costache Ben Costache, cu care, atunci când generalul scria la jurnal, îi apăra onoarea de familist.

Din vol Pista de Popice, în curs de apariție la editura TrakusArte, târgul Gaudeamus 2017, Denis Dinulescu.

12 iunie 2017

Dalai Lama la București

Loredana Groza a fost cumva în India. Acolo s-a întâlnit cu Dalai Lama. Au vorbit de muzica ușoară din țară, de rock, de folk, de manele. Dalai Lama nimic. Nu credea și pace. Adică nu credea că toată mișcarea asta cu lălăitul, cu muzica de la noi e pe ducă, e la pământ în Carpați. Chiar a-ntrebat: nu mai sunt Dan Spătaru, Doina Badea, Fuego, Cătălin Crișan? Atunci salvați-o pe Denisa Manelista aia de care e plină media voastră. Loredana ce să facă? A zis: Hai pe la noi, să vezi cu ochii tăi. Și se pare că au bătut palma și ne vom trezi cu Dalai Lama la concertele de la Sala Palatului, de la Radio sau din Parcul Izvor. N-ar fi rău să ai așa un spectator. Nici Pink Floyd sau Stoneșii n-au avut așa personaj de vază în tribune. În sfârșit, vom vedea.

Articolul 5 din Tratatul NATO a declanșat scandal. Mare scandal. Că cică era întrebarea lui Gâdea, acolo la Casa Albă, și i-a furat-o Ramona Avramescu de la TVR1. Acum, Gâdea trebuie să dea în judecată TVR1, Ramona Avramescu pe Donald Trump, NATO pe BOR, Ghiță pe Andronic, Daum pe Lewandovski, Pițurcă pe Burleanu și, dacă mai sunt timp și bani, Elodia pe Cioacă.

Guccifer, adică hackerul român Marcel Leher Lazăr, a zis că știe tot: de flotă, de madam Clinton cum avea ea legături cu Mossadul, de planul de la Snagov al vilelor politicienilor români, de versurile de la Macarale, de înălțimea vârfului Omul, de adresa lui Ghiță de la Belgrad, de George Bush îmbrăcat în KKK, și uite-așa. Păi, atunci, cum a nimerit el în pușcărie? În State? Și cum îl lasă pe el americanii să scrie cât Voiculescu, Copos și Becali la un loc?

Festival de chitară solo la Louisiana Club din Dr Taberei, mai bine zis, de la Orizont. Rock la greu cu Emil Viciu, Adrian Sârbu, Mihai Ursu, Roberto și mulți alții. Atmosferă electrizantă. S-a cântat Jimi Hendrix și compoziții proprii. Bucătarul localului este chiar din Louisiana, USA. Multe bunătăți de mâncat, dar noi am luat supă din coadă de vită. Recomandăm.

Daum, selecționerul României la fotbal, a zis după dezastrul cu Polonia: "Să rămânem uniți, asta e cel mai important, e tot ce contează". O să rămânem, dar trebuie dat afară.

Agenția CĂLIMARA

11 iunie 2017

Dacă eram antrenorul Simonei o schimbam la pauză

Da, așa făceam. La 6-3 și 3-0 pentru ea, trebuia înlocuită cu Cristian Tudor Popescu sau Ion Țiriac. Expert în jocul de tenis, celebru analist, filmolog, ucenic, fotbalist, întrerupător, apărător de mineri în 1990 CTP o plimba pe aia mică, pe lituanianca Elena, de colo colo prin tribune, până ajungea săraca pe alte terenuri de la Garros și marca, marca, marca punct după punct de-ți era mai mare dragul. Dacă obosea, i se putea schimba fizicul. Se împrumuta fizicul Serenei și gata. Simona a ratat Garrosul vieții ei, și asta datorită lipsei ei cronice de concentrare. Mai sunt și alte mici amănunte de zis, dar îl lăsăm pe CTP să le spună atunci când s-o referi și la USR, și la box, și la judo, c-așa-i la noi, totul e o găleată fără fund, adică de proastă calitate.

Și la 3-0 pentru polonezi făceam o schimbare. Îl băgam în teren tot pe CTP, care, cu jocul lui de glezne l-ar fi amețit pe Lewandovski până săracul și-ar fi depus candidatura pentru Vatican. Ar fi ajuns al doilea Papă polonez sub numele de Lewandovski al VIII lea și și-ar fi luat șase neveste, toate din România. Sună cam SF ce zicem noi aici, dar, după cum știți, viața bate SF-ul. Oricum, speram să vedem Moscova, gazda CM-ului, dar n-o mai vedem.

Din delegația română condusă de Klaus Iohannis în Biroul Oval au lipsit minștri români de externe și apărare. Și taman asta s-a discutat: de externe și de apărare. Iohannis a suplinit cele două minstere și ăsta e un semn pe care dacă-l interpretăm cum trebuie ajungem la vestita Lege a lui Arsenie Boca: Geamul deschis sabia nu-l taie.

Metroul promis FIFA de români, care să lege Arena Național de aeroportul Otopeni nu va fi gata în 2020 din motive obiective. Constructorii români s-au gândit să îmbunătățească proiectul și să adauge la linia subterană inițială, cea care lega Gara de Nord de aeroport, linii subterane care să lege Sibiul de Tecuci, Oltenița de Craiova și toate de Cluj, unde există și acolo un stadion de talie europeană.

Flancul estic cu care se lăuda Iohannis la Casa Albă, ca un hotar care nu poate fi trecut de nimic, nu poate funcționa la parametri normali anticorupție, antibombe, antidroguri, antimatrpazlâcuri, antiprostituție, antițigări, anticontrabandă decât dacă revine Radu Mazăre ca primar al Constanței. Sursele spun că așa va fi.

Agenția CĂLIMARA

10 iunie 2017

O conferință de presă istorică

Lui Donald Trump i s-a arătat unde este, pe hartă, România, s-a liniștit și așa a ieșit la conferința de presă de la Casa Albă, din 9 iunie, 2017. La început a zis că România e băiat bun, apoi, un sfert de oră, l-a certat pe Quatar, care e băiatul rău al poveștii cu terorismul. Ba că Quatar dă banii, ba că Quatar nu are grijă, ba că terorismul este insuportabil și multe altele pe care băiatul rău le încasa de la depărtare, că nu era acolo. Trumnp a uitat să spună sau n-a vrut că, din cauza lu' băiatu' rău, industria lui de armament merge foarte bine, ba chiar excelent, și că dacă n-ar fi el, băiatu' rău, milioane de americani ar rămâne șomeri. Lupta va continua, binențeles, și va avea câștigul de cauză care trebuie, pentru că unitate, America great again, flancul estic și uite-l pe băiatu' bun lângă mine, nenea Iohannis ăsta, care luptă și el, da' ce luptă, contra corupției din țara lui. Aplauze. Da, aplauze.

Iohannis a zis și el că este flancul estic și că se simte onorat de chestia asta. La fel cum erau strămoșii lui când cu flancul estic ăsta țineau piept turcilor ca să nu halească Europa, neștiind că turcii asediau deja Viena netrecând prin flancul estic, ci prin Kosovo, Belgrad și Budapesta, întrucât flancul estic era un ocol și nu-și permiteau. Noi ajutăm America, a mai zis Iohannis, suntem mândri, 2%, învățăm, luptăm, Afganistanul, ce-i cu el?, păi, avem morți acolo, bravo, cinste lor, că de-asta au dat șpaga să lupte pe coclaurile alea și suntem fericiți să fim lângă americani, că ei fac America great again iar noi nu, noi încă ne apărăm familia tradițională, gropile, Comarnic Brașov, gunoaiele, adică impenertrabilul flanc estic. Aplauze. Babane. Era pe-acolo, în delegația română, și Bogdan Chirieac, care lupta și el contra corupției de pe pajiștea Casei Albe.

P-ormă cineva a zis de vizele pentru români, dar altcineva a zis că despre asta vorbim mai târziu. Adică peste 30 de ani, că așa e cadența vizitelor româno americane.

Aflând că face parte din flancul estic taman când se afla în mașină cu gagica lui, Cristian Boureanu a sărit la bătaie. A dat și el, normal, dar a și luat-o, că așa e pe flancul estic: încasezi, încasezi și iar încasezi, că altfel nu-ți justifici averea.

Sala de ședințe a primăriei Capitalei a cedat și ea sub presiunea, asaltul mai bine zis al flancului estic format din moși și babe care voiau să intre la o ședință ordinară a dnei Firea. Bătaie în toată regula, a cărei morală a fost exprimată succint de o babă care stătea pe scaun: Nu pot să spun cum, dar io am caiet și creion și notez tot.

Agenția CĂLIMARA.

09 iunie 2017

HOROSCOP 12 - 18 iunie


Doamna Ben Sistermorphine prezintă Horoscopul săptămânii

Foto Tina Cumva

GEMENI Nativii au de-a face cu o conjuncție de pomină între Jupiter, Pluto și Legea Salarizării, Ultima nu e în regulă. Apoi, pe 13 și 14 la patinaj, pentru că timpul nu se mai îndreaptă. Îmbrăcați-vă bine, ciorapi, sandviș cald cu alune și prune coapte, d-astea. Pe 15 iunie, bucurie mare, copilul începe școala. Dați-l direct într-a noua, restul e pierdere de timp. Soția vă dă un telefon, contul din bancă e gol.

SĂGETĂTOR Vă vin fondurile europene pentru cultivat roșii. Un pic cam târziu. Trebuie însă, conform contractului, să angajați muncitori din zonă. Poate vine vara, și cultivați altceva. Copilul nu mai crește de mult, are tot o juma de metru. Probleme medicale? Mergeți la doctor vineri 16 iunie.

SCORPION Io vara asta nu dorm se aplică celor care ratează Bacul. Nu e cazul nativilor care, majoritatea, au 80 de ani. Pe 14 iunie o vrăjitoare în casă. Vă cere bani. Dați-i, altfel cine știe. Soția vă face o bucurie duminică 18 iunie. Nu-i spuneți care. Surpriză.

Agenția CĂLIMARA

08 iunie 2017

Urmează imagini care vă pot afecta emoțional

Reportaj din casa lui Dinu Patriciu. Pe perete o variantă, probabil originală, a Carului cu Boi de Grigorescu. Deasupra fânului din car se vede o mogâldeață. Este Dan Andronic, care merge în Serbia să se întâlnească cu Ghiță. De mirare că evaluatorii tabloului nu și-au dat seama, mai ales că tabloul e revendicat de fosta doamnă Patriciu, care s-ar putea speria dând de Dan Andronic în vârful paielor. Vă dați seama ce secvență de groază: doamna Patriciu pune tabloul pe peretele ei și, brusc, noaptea, din fân ies Andronic și Ghiță și mamă, mamă!!

Faptul că CătăLin Crișan mai dă concerte la Sala Palatului ne arată cât de jos s-a ajuns cu muzica ușoară de la noi, cu impostura, cu lipsa de talent și cu eterna întrebare, oare cine-l susține p-ăsta.

Mădălin Ionescu părăsește Kanal D. O vreme sau de tot, nu se înțelege, dar, oricum, mutarea este foarte bună, că poate în răstimp se găsește în locul lui un moderator mai talentat, mai cu umor, mai cu lipici la toate alea și așa mai departe. Dânsul, Mădălin, va fi repartizat, am înțeles, la nesăratul serial Athletico Textila, unde n-are nevoie de talent, unde n-are nevoie de nimic, ba chiar poa' să și scrie sau să copieze episoade de unde vrea el. Ar fi mișto să ne trezim în mijlocul lui Athletico cu un episod din Vocea României.

Târgul de carte Bookfest s-a închis. N-a ajuns la noi, prin media, normal, nici-o veste de cum a fost, cine a rupt pagini, cum a vândut Liiceanu tot, cum lumea și-a smuls Cărtărescu, cum a fost asaltat Radu Paraschivescu, cum s-au suit cititorii pe pereți să prindă un vers din vreo citeală, care a fost rețeta târgului după care să ne dăm seama cât de prost sau de bine stăm cu cititul și așa mai departe. De obicei, după un asemenea eveniment ne sunt anunțate cifre bombă: milioane de români au citit, miliarde de români au cumpărat, miliarde de români s-au apucat de scris și nu e de loc așa, întrucât, știm sigur, editurile se zbat într-o sărăcie lucie. Cititorii la fel.

Clasamentul audiențelor tv arată cam așa: Pro-ul nu poate fi ajuns niciodată, pe doi s-a strecurat de-o vreme Kanal D, iar pe 3 sau 4, în funcție de cum lipsesc Bogdan Chirieac sau Mugur Ciuvică, sunt Antenele. Care Antene, vor fi surclasate curând de TVR 1 unde Ion Cristoiu are sau n-are emisiune. Nu contează. Pe locul cinci, obligatoriu, Dan Negru, cu blondele lui foarte urâte.

Agenția CĂLIMARA

05 iunie 2017

Andronic și Ghiță la portiță

Nicușor Dan s-a retras. Au plâns râul, ramul. Politica externă a României va avea de suferit pentru că se baza tare mult pe acest om mic la stat, dar mare la sfat. Au plâns pădurile. Blocuile din Militari. Școlile, colegii de partid. Ce mai, a fost plângăreală mare, națională. Dar unde s-a retras Nicușor Dan? El s-a retras la fântâna arteziană care l-a consacrat, cea de la Arhitectură, și s-a legat din nou de ea, devenind de acum un caz pentru primăria Capitalei, un subiect de polemică pentru dna Firea, că adică: legat ori nelegat, aceasta-i întrebarea.

Dan Andronic s-a întâlnit cu Sebastian Ghiță la Belgrad. Oare cum a făcut, se întreabă miile de servicii secrete ale României, care și-ar fi dorit și ele același lucru. Noi am aflat din surse: Dan Andronic, îi vom spune Dănuț în material ca să nu-i deconspirăm deghizarea, deci Dănuț s-a deghizat în Katanga, păr negru, sâni, burtă, chestii, și a înceut să hălăduie prin Belgrad cântând, Sebi, Sebi, te-a făcut mama oltean, până când Sebi, care stătea la balcon și-și număra banii a auzit. Pe mine, mă, îl întreabă pe Dănuț. Da, pe tine. Păi, atunci, urcă sus. Și Dănuț a urcat în apartamentul lui Ghiță și, așa de nerecunoscut, au avut un dialog. Zice Dănuț: te-ai schimbat mult. Zice Ghiță: Da. Și p-ormă Dănuț s-a întors la teveurile de acasă și nu l-a-ntrebat nimeni ce căuta la Belgrad, de ce cânta taman hitul ăsta cu Sebi oltean și alte alea, că-ți vine să crezi că Dănuț ăsta e diliu. La cap. Deși, știm bine, nu e.

Un aisberg cât Țara Galilor s-a desprins de Peninsula Antarcticii și a luat-o la vale prin lume. Spre România, mai bine zis. Acum e pe Dunăre, mai precis în dreptul orașului Giurgiu. Primarul orașului a declarat: Ne doream de mult această investiție cu care vom asigura irigațiile din județ. Banii europeni pentru treaba asta și așa nu ne ajung, amărâții ăia ne-au aprobat abia 5 milioane de euro, ori cu 5 milioane nu poți iriga un județ. Așa că păstrăm banii, îi punem la infrastructură, și topim ghețarul de-l facem apă și-o trimitem pe câmp. Acest lucru, noi, giurgiuvenii, l-am numit dezvoltare durabilă. Vă mulțumesc.

Aflând Donald Trump că Nicușor Dan s-a legat de fântâna arteziană de la Arhitectură, s-a retras din acordul climateric de la Paris. După părerea sa nu mai este nevoie de rămânerea Statelor Unire în acord, întrucât Nicușor poate rezolva toate problemele planetare din vârful artezianei. Punct.

În timp ce la Cardiff se desfășura finala Real Madrid Juventus la fotbal, la Madrid, pe Bernabeu, 82.000 de mii de fani ai Realului se uitau la televizoare imense la meci. Acest experiment va fi preluat și de FRF, urmând ca pe Arena Național să fie montate ecrane pentru meciul Mioveni Baragladina Giurgiu la care să nu se uite nimeni. Ar fi un succes.

Agenția CĂLIMARA

02 iunie 2017

HOROSCOP 5 - 11 iunie 2017


Ca de obicei, doamna Ben Sistermorphine prezintă Horoscopul săptămânii viitoare

Foto Tina Cumva

GEMENI. Creanga aia a nucului pe care l-ați adus din Australia vă bate în geam. E de fapt o oaie venită din Tasmania ca să stea de vorbă cu una din Zimnicea. Asta e marți, 6 iunie. Mijlocul săptămânii, ceva cu dragoste. Adică o cafea, o mingie, un aspirator. Un plic. Pe final de săptămână, nativii își reșapează viața cum pot. Merită. Un telefon și-o invitație la Hanul Berarilor unde se mănâncă foarte prost.

PEȘTI. Gândirea pozitivă e un căcat. Se poate demonstra. Asta faceți până vineri, 9 iunie. Și tot atunci, constatați că sex on the beach este de fapt doar o băutură, nu ce-ați crezut dvs așteptând gol/goală în cort o cumva ceva din spuma mării. Un cântec vesel spre final de wknd.

LEU. Cum sunt ei așa ambițioși, nativii vor mereu să-și afle viitorul. Da, dar viitorul se află întotdeauna în muzee. În galeriile de artă. Pe stradă. Câteva încercări demne de un Leu, vizavi de partener. Posibil împăcare. Sau excursie la Sandu. Cine nu-i gata, Sandu vine și-l ia cu lopata, proverb dac găsit pe Columnă. Până joi, 8 iunie.

FECIOARĂ. Consensul lui Jupiter cu Pluto, care nu înseamnă nicio mărire salarială. Totul e păcăleală. Sâmbătă, 10 iunie, o mare plăcintă la orizont. Se ajunge la ea pe DN1. În rest e așa cum a spus Arsenie Boca: Pisica trece, pietrele rămân.

Agenția CĂLIMARA.

01 iunie 2017

Ali Baba și cei 40 de oi

Ali Baba dormea. Îi cădeau burțile peste marginea patului, sforăitul, sfîr, sfîr, i se auzea până dincolo de Palatul Cotroceni când bătea vântul, iar când nu bătea până în Bărăgan. Era amiază și nu reușea nimeni să-l trezească. De altfel, spusese: Numai dacă e ceva important mă sculați!! Ceva cam cum ar fi? Păi, o inundație, dar aici e Ion Iliescu, o surpare de pământ, dar aici e tot Ion Iliescu, o mineriadă ceva, dar tot Ion Iliescu, știți ce?, mai bine nu mă mai sculați decât mâine. Pe la 5.

Pe la 4,30 toți cei 40 de oi erau la capătul patului. Ziseră în cor: Mărite, ăștia au schimbat brandul de țară. Nu mai e frunza, suntem noi. Câtă nerușinare, cât tupeu, zise Ali Baba și-și privi supușii în ochi ca să se dumirească dacă mint. Nu mințeau. Toți erau transpirați, cu ochii închiși și cu urechile ciulite. Ce ție și cu România asta, își zise Ali Baba în gând. Acu' e ursul, acu' e Robin Hood, acu' e Ion Iliescu, acu' e Oprescu, acu' suntem noi, acu' sunt frunzele, acu' Dracula sau Enescu ăla. Când să aduni turiști? De ce?

Își luă supușii la întrebări: tu, oiule Marin? Io mă duc la Bruxelles. Păi, nu știi nicio limbă!! Nu contează, behăitul e universal. Așa și? Behăi despre sănătate, despre sport, adică aiureli, că până verifică ăia noi deja am făcut banul și ne doare-n cur. Bun. Mai departe, tu oiule Gheorghe? Io sunt cu transportul pe Dunăre. Așa!! Păi, desenez Dunărea altfel, că să ne fie nouă ușor s-o facem cu două culori, verde și verde, și mai desenez niște vapoare care cară var, nisip și asfalt pentru autostrăzi. Și te cred ăia? Cum să nu, că le dau banul. Tu, Mioaro? Io strecor fetele noastre prin comisii, fete bătrâne, urâte, ca să nu se dea la ele europenii ăștia, și cu fetele astea urâte schimbăm MCV-ul, intrăm în Schengen, dăm mai puțini bani la NATO. Asta cu NATO e interesantă, zise Ali Baba. Păi, da, zise Mioara, tre să dăm 2%, da' nu-i dăm, că noi în Constituție n-avem cifra 2, înțelegi?, și asta americanii nu știu, aici îi prăjim. Bun, foarte bun, zise Ali Baba și se sculă din pat ca să-și numere oii.

Se făcuse seară. Mulți oi se întorceau de la furat. De la furat orice: știri tv, Iulia Albu cu un cazan în cap, melodii triste cu Adi Bărar, meciuri trucate de fotbal intern, Victor Ciutacu în direct, iii românești purtate numai la teve, Cannes 70 la care nu mai avem ce căuta, fântâni în care cad mii de copiii, măriri salariale, SIPA, brandul de țară, CNSAS și multe altele.

Agenția CĂLIMARA

31 mai 2017

RomânOAIA



Senzațional! În acest articol vei afla de ce oaia este imaginea care i se potrivește cel mai bine gurii de rai. Ai senzația că cineva își bate joc de tine și că te-ai trezit într-un film prost, deși tu ești o persoană cu inteligență peste medie, neinfluențabilă și rațională? Poate că ești, dar filmul ăsta a început cu mult înainte de nașterea ta și nu dă semne că s-ar termina prea curând.
S-a trezit un ministru să ne spună că oaia ni s-ar potrivi cel mai bine ca simbol național și ne-am apucat de miștouri, sugerând ca nu suntem de acord cu ideea luminăției sale. Păi e cea mai plauzibilă imagine care ne-ar putea reprezenta! Pentru că e aproape de român încă din negurile istoriei. Ne-a ținut de foame, de frig, de urât. A intrat în patrimoniul cultural sub formă de Miorița cea laie și bucălaie, iar acum o renegăm, ne lepădăm de ea, o luăm în bășcălie.
Pentru că noi toți cei creștini ortodocși și mergători la biserică suntem oile din turma Domnului de al cărui ciomag ascultăm de sute de ani și nu ieșim din rang, separați în sub-turme de bărbați cucernici și femei cu batic pe cap. Înainte de a fi spălați pe cap de comunism, am fost educați întru supușenie de Biserica noastră cea ortodoxă și fundamentalistă. Spune-i unui popor timp de câteva secole că e mielul lui Dumnezeu și vezi că se comportă ca o oaie bleagă. Pune-i copilului icoană în clasă și dă-i o învățătoare evlavioasă și-o să-l vezi cum îngroașă rândurile Coaliției pentru Familie.
Pentru că, dacă ciobănașul moldovean se războia ipotetic cu cel ungurean și cu cel vrâncean, urmașii lui nu se luptă nici măcar cu morile de vânt și se lasă conduși de niște mediocri, tot invocând zbiri și vremuri de mult apuse. Nu e de mirare că-și caută cu disperare modele de virtute fără pată și o morală care să-i călăuzească. Și le găsește în sfânta noastră credință și ale ei legi scrise și, mai ales, nescrise. Pe care le reinventează, dând cu copy-paste din cronici medievale. Ai remarcat paradoxul? Cu cât sunt mai dezbrăcate starletele după care li se scurg ochii la tv, cu cât le este mai vulgar limbajul și mai grobian comportamentul, cu atât mai mari sunt pretențiile de moralitate și puritate de la ceilalți. Fundamentalismul ortodox urcă pe noi culmi de civilizație de și progres cu ajutorul oilor care suntem. Spirit de turmă avem de dat la toată planeta. De ce nu l-am cocoța și pe stema țării?

Brandul de țară


Lucrare anonimă.

De la asediul Vienei, de care ați aflat din materialul anterior, ne-a sosit prea târziu emblema brandului de țară purtat de oștenii moldoveni. Cu scuzele de rigoare, îl postăm abia acum. Mai bine mai târziu decât.

Aceeași Agenția.

Asediul Vienei - dosarele istoriei

Cursa Istanbul Viena decolase de câteva ore iar acum avionul trecea de granița bulgară. La clasa busines era oastea otomană înarmată cu lopeți, sape, cazmale, butoaie și plasticuri. Oastea otomană mergea la cucerirea Vienei, care trebuia întâi asediată, iar detașamentul din avion era dus la săpat tranșee. Tranșee pentru miile de soldați, și șanțuri care țineau loc de pișătoare, pentru că, disciplinată, oastea otomană se pișa numai în șanțuri, nu în corturi, nu în copaci, nu pe câmpiile pline de turiști ale Austriei.

Avionul trecuse în spațiul aerian românesc. În mod normal nu trebuia să facă acest lucru, întrucât drumul cel mai scurt spre Viena era prin Belgrad, dar de aici, din Bărăgan, în avion se suiau oșteni moldoveni, aliați cu otomanii. Armata moldoveană se sui la clasa economic în liniște. Soldații aveau câte o oaie pe cap, era noul brand de țară al Carpaților. Oștenii se suiau, își dădeau oile jos din cap, desfăceau sacii cu paie, că alte arme n-aveau și pofteau patrupedele să halească. În avion se lăsă atunci un vajnic miros de pastramă nefăcută, de paie tratate la un institut alimentar din București, a piele de pantofi italieni și a saci de iută procurată din Țara Iutei de către aventurierii români care-și făceau veacul prin comerțul exterior al țării.

Comandantul aeronavei anunță Viena. Mai zise: la sol sunt 20 de grade, vântul zboară perpendicular, chestii d-astea!! Oștile se dădură jos din hărăbaia cu aripi. Otomanii într-o parte, moldovenii în alta. Ca la un semn, moldovenii sloboziră brandul de țară de pe capete, și oile o luară razna prin Viena. Care la prostituție, care la furat, care la inventat metode de țepuială, care la agățat femei de 200 de ani cu care să se mărite și alte alea. Era un jaf, că poliția austriacă abia mai făcea față.

Concomitent cu atacul brandului de țară românesc, oastea otomană începu să sape șanțurile pentru pișarea ordonată a grosului armatei. Că Murad al II lea urma să vină la cucerit în câteva zile. Săpau și cântau: La pișare cu mic cu mare/Sultanul ne dă de bună purtare/Dacă pișare, dacă pișare.

Vânzoleala dură patru zile, după care Viena cedă. Poate că unii otomani au făcut cale-ntoarsă în vacanțe plătite de sultanat, dar brandul de țară nu. Oile și-acum circulă prin lume, făcând același lucruri pe care le-au învățat. Cu care ne mândrim.

Agenția CĂLIMARA.

29 mai 2017

Clavecinul cu fragi

Generalul Manole Ben Manole își luă instrumentul, un clavecin cu fragi, și se instală la umbra unui nuc. Era un nuc acolo lângă magazia de lemne. Nucul dădea o umbră rece ca lama unui cuțit. Sub el obișnuia generalul să modifice Constituția, să bea limonadă de arțar, să numere banii rezultați din activități economice ilegale, să se uite la teve numai la emisiuni militare și alte alea. Acum avea nevoie să compună o melodie.

Încercă un do major. Nu mergea. Melodia trebuia să fie veselă, hotărâtă, să trasmită tinerețe, vioiciune. Înceră un re minor. Era mai bine. La auzul acordului, se înființară în curte toți graurii. Unul zise: Generale, cântă-ne o hidoșenie. Și generalul se conformă. Cânta cu patos, lua câte o fragă, mânuia si bemolul, la minorul ca pe două nimicuri și începu să zică și din gură: Mama ară la pădureeeeeeeee/Cine vine după mureeeeeeee? Când auziră de mure, în curte intrară un urs și-un pădurar. Pădurarul: Ai furat toată produția de mure, generale!!! Ursul: Mi-ai furat murele Manole!!!

Florica Ben Florica, nevasta generalului, își cosea ciorapii cu ochii pe geam. Fredona și ea melodia cu murele. Fiică-sa, Ben Sistermorphine, era lângă ea și cosea și ea niște nasturi la oala de lapte. Se spărsese și trebuia năsturită. Fredona și ea melodia cu murele. Era hitul generalului. Cu el venise din armată. De fapt, ca să spunem întreg adevărul, din armată mai venise și cu o mitralieră germană din alea care trag un milion de gloanțe pe minut. Dar despre mitralieră nu va fi vorba în această poveste. Deci cele două femei fredonau și ele: mureeeeee, mureeeee!!! Clavecinul zicea vocea-ntâia, ele făceau vocea a doua.

Sculat din somn de atâta gălăgie, Costache Ben Costache, cel care apăra onoarea de familist a generalului, pipăi patul din partea dreaptă a lui și văzu că locul e gol. O vâzu pe Florica la fereastră cosând ceva ciorapi. Se supără tare. Se îmbrăcă, luă câteva grenade și se sui în nucul sub care cânta fericit generalul. Aruncă o grenadă în capul acestuia. Dar generalul purta o caschetă de oțel fabricată la Galați, prin care nu treceau apa, gloanțele, aerul, pământul, bombele, literele, pozele, mângâierile, copiii, nu trecea nimic.

Dar treaba era groasă, așa că generalul își luă clavecinul și fragii și o luă la fugă. Întâi spre Neajlov. Apoi spre Călugăreni. Încercă spre Paris. Spre Londra. Era greu. Adică greu era clavecinul, fragii nu. Aruncă clavecinul cât colo și-o luă spre Craiova. Cei care-l urmăreau, luară clavecinul și se instalară la cârciuma din Clejani. Aici începură să cânte celebra melodie: Mama ară la pădureeeeeeee!!, compusă sub nuc de generalul Manole Ben Manole.

Și asta fu tot, azi 29 mai, 2017.

Denis.

26 mai 2017

HOROSCOP 29 mai - 4 iunie


Doamna Ben Sistermorphine va prezenta de astăzi, la Călimară, Horoscopul săptămânal.

Foto Tina Cumva

VĂRSĂTOR. Numai cine sapă groapa altuia știe cât de grea este viața. În această perioadă, Vărsătorii, beau mult. De obidă, de teamă, de bucurie, mai ales joi 1 iunie, când copiii vin bătuți de la școală. Nu sunt soluții, nu căutați. Marți o scrisoare. Vineri o sticlă. Invitație la masă. Nativii mici de înălțime sunt primiți prin față la market. Cumpărați multă făină, că merită.

TAUR. Trebuie să sunați la Vărsător să vă dea cardul de benzină. Mergeți la mare. Aici, o sirenă. Mișto. E blondă, solzi bleu, cu un șah în mână. Jucați seară de seară până vineri când vă ia calul. Neavând cu ce să vă întoarceți la București o luați de nevastă. Duminică, 4 iunie, nuntă la Mogoșoaia cu crenvurști de la Silvia Petcu. Îi spunem noi Silviei să vă strige. Mâncați în liniște, rar, e tot ce veți mânca în următorii 60 de ani, întrucât sirenele nu gătesc.

Agenția CĂLIMARA CU CERNEALĂ.

25 mai 2017

Aventuri în Țara Piftiei


Temerarul grup plecat în Țara Piftiei: Mihnea, Laura, Io, Tina Cumva.

Foto, Mihnea Tăutu.

Discutam despre filme, în principiu despre Întoarcerea Magilor, care a ieșit foarte prost deși scenariul inițial, de concurs, al lui Denis, era bun, atractiv, făcubil la nivel de Cannes, și, brusc, Mihnea a zis: Hai să mâncăm ceva. Ne-am întrebat unii pe alții: tu ce vrei, tu ce-ai vrea, io vreau piftie, și io vreau piftie și dacă a ieșit de două ori piftie, a reieșit a doua întrebare: de unde o luăm. Păi, zice tot Mihnea, din Țara Piftiei.

Și ne-am încolonat toți patru pe covorul fermecat și-am luat-o spre Țara Piftiei, binențeles după ce ne-am înscris cu toții în România 100, USR, Acțiunea Strada și Pro România, că dacă ne întorceam și ar fi avut loc alegerile să ne fi trezit măcar senatori. Și am zburat mai întâi spre miază noapte, după o lege a fizicii care spune că spre miază noapte, în serile târzii, miroase a piftie de porc după unele miresme emanate de grajdurile de acolo. La miază noapte nu am găsit nimic. Doar un drum plin de căpșunari întorși din Spania încolonați spre Guvern ca să li se dea subvenții, adică bani mulți, ca să facă cale întoarsă. Dar noi am continuat drumul cu covorul, care era ros pe la margini și în centru că ne-am temut să nu cădem de pe el. Și atunci, cu teamă în suflet, io am spus o problemă de fizică, că d-aia luam meditații: Cine din punctul A are un palton galben și de ce ne ascultă? Apoi a trebuit să-ntoarcem spre miază zi, că la miază noapte nici urmă de piftie.

La miază zi ne-au ieșit înainte niște oameni care culegeau SIPA de pe ogoare neirigate și era greu că n-aveau lopeți, abia acum le aducea cineva și noi am întrebat dar unde este piftia cu care vă lăudați că Laura făcuse glicemie din cauza asta și ei ne-au răspuns că să mergem la Haga să tranșăm problema, spinoasa problemă a piftiei și uite-așa ne-am aliniat spre Haga.

La Haga nu era nimeni, doar un cort în care dormeau niște animale. Unul era porc. Ne-a spus un proverb din care n-am înțeles nimic: Voi, românii, la piftie înainte, la piftie înapoi!! Și ne-au dat lacrimile de câtă dreptate avea. Așa a fost.

Denis

24 mai 2017

ȘiPa ȘiPusi, emisiune tv

Noul partid ProRo nu va mai primi bani de la buget. El se va întreține singur din emisiuni teve. Postul care le va găzdui va fi, normal, ProTV. Astfel vom vedea emisiuni noi: Te cunosc de undeva, cu Victor Ponta, Mireasă pentru mama mea, cu Monica Macovei, Șipa Șipusi, cu Dan Andronic, care, facem o paranteză, zice că sunt mulți acoperiți în presă, mamă mamă, SuperNany, cu Monica Tatoiu, Noi, femeile, cu Mugur Ciuvică, Procurorii au talente, cu Iulia Albu și Mădălin Voicu, Te dansez de undeva, cu Dragoș Pătraru, Miroase a blat, emisiune sportivă cu Gică Hagi și Cartea, dragostea mea, cu George Copos, Gigi Becali și Rovana Plumb.

Noile partide înființate: ProRo, Ro100, USR și Alianța Strada vor avea sediile în același bloc. Pe scări diferite însă. La etaje diferite. Se vor deplasa în clădire cu lifturi diferite, nu de alta, dar ca nu cumva atractivele lor doctrine să fie furate și exportate în Bulgaria, Albania și Ucraina pentru a se copia exemplul românesc de prosperitate.

Noua autostradă Tg Mureș Iași nu va putea fi aprobată la parametri normali pe motiv că este prea lungă. Ea va fi construită în centrul Sibiului, pentru ca pe ea să se poată derula Festivalul Internațional de Teatru și pentru ca la etajul 9 al autostrăzii să se poată înființa o clasă de meditații la fizică. De sus, fizica se învață mai bine, mai vârtos, iar vidul care trece de colo colo prin paginile cărții de fizică să poată trece și prin capul elevilor cu aceeași viteză.

Benzile pentru transportul în comun vor împânzi Bucureștiul. Orașul va fi blocat, spun specialiștii, cam zece ani, pentru că în afară de zona de Nord a capitalei în oraș nu se mai poate face nicio bandă. Dar, ni se spune, se vor găsi soluții. Astfel, Calea Victoriei va fi blocată pentru mașini și aici se vor face zece sau unșpe culoare pentru RATB. Pe Calea Victoriei vor circula astfel, mult mai rapid, tramvaiele 21, 5, 47, 11, 1 și 21 și mașinile 368, 311, 137, 133, 135, 381, 323 și chiar 411 dus întors, adică de la piața Victoriei, până la fosta Piată a Operetei și înapoi.

Dna Mioara Roman trăiește de pe o zi pe alta. Nu ni se spune de pe care pe care. Că dacă e de joi pe duminică, e bine că duminică te relaxezi uitându-te le pozele cu fostul soț, iar dacă e de luni pe duminică, iar e bine, pentru că duminică te relaxezi uitându-te la pozele cu fostul soț și tot așa. Biata femeie are o pensie de 2.000 de lei, două mii, bani cu care și-a permis să-și ia un apartament pe Zambaccian cu chirie 650 de euro. Din banii rămași, vedem că se plânge pe la reviste, deci nu-i grav. Nu.

Agenția CĂLIMARA

23 mai 2017

De-a diversitatea


Marșul diversității, Stockholm, iulie, 2016

Foto Tina Cumva

Diversitate este atunci când dacă ei, în vestul Europei și lumii, au autostrăzi și noi nu, la București iese în stradă un grup de protestatari cu cruci, băști și pancarte pe care scrie Cum să ne creștem copiii și zic că la noi așa este tradiția și n-ai cum să te pui cu ea.

Dar diversitatea mai este și când noi avem wc-ul în fundul curții, în care din când în când mai moare câte un plod, iar ei, acolo, în lumea civilizată au câte două wc în apartament. Așa că și în acest caz, la București apare un grup de protestatari susținuți de preafericitul Daniel, grup care behăie că la noi așa e tradiția și n-ai ce să-i faci în ruptul capului.

Diversitatea este atunci când la noi se fură ca-n codru și țara a început să se depopuleze. La ei e la fel, dar se fură mai mult, mai deștept și țările lor se umplu de emigranți inteligenți din România. Și în acest caz, la București apare un grup de 100 de oameni care protestează în numele tradiției româneși, legendară ea dacă ne referim doar la furt.

Dar diversitatea mai este și atunci când arunci din două-n două zile câte o fumigenă gen SIPA, fără nicio valoare. La ei aceste fumigene s-au consumat acum 100 de ani sau chiar două și erau folosite la metroul londonez care a uimit lumea pe la 1850 când a fost construit. La noi, din cauza acestei diferențe, apare un grup care protestează de zor împotriva corupției, împotriva a ce-a zis bona lui Mutu, pentru că fumigena din Londra nu e tradițională ca a noastră, nu e nici de mâncat, nici de șutit, că ce să furi de la SIPA? Un dosar? Ca să faci ce cu el?

Vor trece anii, nu mulți, și România va fi nevoită să aprobe, să dea okei legii diversității. Că așa e trendul european: că familia poate fi formată și din doi bărbați sau două femei. Na!! Și-atunci, grupul de protestatari își va băga crucile în cur, și va fi împotriva a altceva, după cum li se va spune de la garnizoană.

Fotografiile din material sunt făucte la elegantul marș al diversității din Stockholm 2016, la care au participat aproape un milion de oameni. Poftim? Ne-am uitat după grupul de cruci din România, dar era prea multă poliție și nu s-a arătat. Economic, din acest marș Stockholmul a câștigat câteva miliarde de euro. Na, poftim!!

Denis.





20 mai 2017

"Pizza cu ciuperci", blues în do major



Foto Tina Cumva

Australienii care au cântat La Fabrica, de pe str 11 iunie, au fost un pretext să ieșim la terasă, să lăsăm telefoanele, meditațiile la fizică, politica și muzica ușoară românească. Australienii erau niscaiva rockeri adunați de prin Europa, solist australian, chitară ritmică un olandez de șase metri înălțime, că toate fetele de pe terasă plângeau de teamă ca nu cumva să le invite la dans, un băsar australian pe care nu-l vedeai din cauza unei boxe înalte și un tobar român. Divertisment, pur și simplu, muzică de terasă ca să se poată bea o bere în liniște și să mai discutăm de-ale noastre. Dar despre ce? Că despre muzică discutăm toată ziua pe site-ul nostru Arta Sunetelor.

Economu a aruncat subiectul genial pe masă, subiect care ne-a prins pe toți și a fost marele câștig al serii. Zice: Pizza asta a lor este făcută cu ciuperci nu tocmai bune, știu io. Ciupercile nu-s bune sau pizza?, este o nuanță, a zis Big umflându-și pieptul. Zice și Radu B: Ciupercile nu pot fi oarecare, pentru că sunt plătitoare de taxe, merg la meditații la fizică, deci sunt bune, altfel ăștia de la bar nu ni le-ar da. Zice Radu L: Plus că și ele au dreptul să-și întemeieze o familie, un partid. Ce mănâncă ăștia căcat cu referendumul lor? Nu, religia nu ne trebuie băgată în suflet, credem în ce vrem, dar chestia asta cu familia stabilită de BOR e un căcat. Mircea, nervos: Ciupercile au și ele drepturile lor. Trebuie sesizat Parlamentul. Au dreptul să aibă mașini, înțelegi? Au dreptul să-și facă grupuri rock. Zi că nu-i așa, Denis. Și zic și io: Trebuie mers la Bruxelles, la Haga sau la Strasbourg, pentru că ciupercile, normal, cele mai deștepte dintre ele, își pot forma o unitate statală de sine stătătoare și să aibă schimburi economice cu România. Țara Ciupercilor ne dă ciuperci, noi le dăm creșteri salariale, și melodii pentru Eurovision.

Discuția se încinsese bine. Erau deja 11 ore din noapte. Australienii strângeau. Urma să cântăm noi, așa ca să facem fițe la terasă. Și-atunci am compus bluesul Pizza cu Ciuperci. Un regal.

Denis

19 mai 2017

Mâncare de mărar cu rachete nord coreene


Foto: Tina Cumva

P-ormă dacă am fost la dna Leu să mâncăm mâncare de mărar, așa am făcut: am mâncat mâncare de mărar. Zice, dna Leu: Iei, Denis, zece legături de mărar, le tai, le tai, le tai, le speli, le speli, le speli și te-apuci de o bucată de carne de porc. O tai, o tai, o tai pătrățele și pui la fiert. Fierbi, fierbi, fierbi, dar nu pui sos de roșii că-i nasol. Cum e? Era bună. Foarte bună. Io și Tina Cumva am halit împreună 20 de kg de mâncare de mărar cu carne, că n-a mai rămas nimic de dat la ciobani, la țărani, la asistați sociali, la peneliști, la USR, ALDE sau PSD. P-ormă a plouat, dar asta n-avea nicio importanță, pentru că vajnicii noștri concetățeni ziceau pe ecran că ceva cu SIPA, dar nu spuneau cine a inventat SIPA, dosarele alea. Păi, alea le-a inventat Ionescu Qiuntus, mânca-l-ar mama, ăla de l-a decorat Iohannis pentru bună, exemplară purtare în slujba țării, în slujba noastră.

Și p-ormă că să discutăm despre condiția artistului cu Vlad, dar au început să treacă rachetele balistice nord coreene pe deasupra noastră, că s-a speriat și câinele. Rachetele erau pline de coreeni micuți care ne făceau în sâc că ei la bord mănâncă halva cu mărar iar nu ca noi cu carne de porc. Și că ei folosesc porcii pe post de amfibii ca să-i spioneze pe americani, sud coreeni, japonezi, unguri, bulgari sau pe fite cine. P-ormă, e-adevărat, că dacă porcii cer de mâncare, le dau portocale acre, acre de tot, pe care le importă din România, că noi importăm din toată lumea toată acreala fructelor, că alea dulci merg în State, Germania sau Franța, dar porcii lor nu știu asta și, dacă tot nu știu, vor să vină la masa tratativelor ca să discute cu SIPA asta de ne freacă nouă mințile și nu numai cu SIPA magistraților, ci și cu blocul ăla de lângă Catedrala Sft Iosif, și că acolo e o mincună, că adică de ce să plătim noi, bucureștenii, demolarea, și nu cine l-a construit.

Dom'ne, ce zi!!! Dom'ne, ce zi!!! Așa că am plecat din bd Dacia, unde ne-am ospătat cu mărar și ne-am dus la Obor. Am luat zece kile de mărar, am mai luat zece kile de mărar, și am mai luat zece kile de mărar. Uite-așa, ca să moară coreenii de ciudă.

Denis

17 mai 2017

Chili, chili

Mary îşi ştia dezavantajul de a fi o femeie din pânză militară umflată cu pompa şi de a oferi servicii fals erotice chiar dacă numai în zona judeţului Giurgiu, cu precădere în comuna Obedeni. Ştia că nu poate concura cu o femeie în carne şi oase, şi că profitau de ea doar beţivii, boşorogii şi copiii de până în cinci ani. Şi ştia că trebuie să facă ceva ca să-şi depăşească condiţia. Da, ştia bine asta.

Acum studia oportunităţile oferite de Horoscop. Răsfoi până la Scorpion. Că Scorpion era, că-l întrebase odată pe generalul Manole Ben Manole. Iar el i-a întors-o: La ce-ţi trebuie? Ea n-a răspuns, de mult nu-l mai lua în seamă pe omul care o inventase. Adică nu-l lua în seamă pentru că nu-i plăcea că o făcuse din pânza militară de cort pe care o găsise când păzea Constituţia într-un hangar. Nu-i plăcea şi gata. Măcar că dacă ar fi apelat la ea sexual l-ar fi bătut şi l-ar fi spus generălesei. Încurcată treabă, încurcată rău.

Citi la Scorpion: Nativii sunt obligaţi să deschidă o afacere, altfel spectrul foamei şi-al delăsării fizice se apropie. Adică spectrul ăsta vine pe la Anul Nou. Lui Mary i se făcu greaţă, chit că ea nu mânca niciodată nimic, iar afaceri nu înţelegea cum poate să facă, fiind din pânză, ceva cartoane şi-o umflătură pe la fund. Dar dacă ar face? Şi se înroşi la gândul ăsta. Dar îi dădură lacrimile când se gândi mai serios: Ce afacere? Cum să facă? Şi-atunci, în noianul sentimentelor contradictorii, al mulţumirii că putea gândi la rece şi serios sau că mâine, poimâine ar putea învârti Obedeniul pe degete îi veni brusc ideeea genială: Să profite de desfăşurarea Campionatului Mondial de Popice ca să-şi lanseze şi consolideze afacerea. Oricare va fi fiind ea, că, era sigură, ceva va găsi. Vor veni atât de mulţi jucătopri şi spectatori în Obedeni, poate câteva mii, că era imposibil ca măcar jumate din ei să nu apeleze la serviciile oferite de afacerea ei. Da, să profite, să se-mbulzească, să dea banii, bani mulţi cu care ea să-şi poată deschide o afacere mai mare în Bucureşti, Ploieşti sau Constanţa. Transpiră de emoţie. O trecură sudorile numai la gândul că v-a-nvârti banii cu lopata şi se va răzbuna pe toate umilinţele îndurate.

Dar care să fie afacerea? Un birou de copiat acte? Rahat. Ar veni americanii cu milioane de acte să şi le copieze aici? Nu. Un cabinet de masaj? Adică, după concurs, unii jucători ar fi apelat la un masaj cu tradiţii locale: Frecatul cu boabe de porumb, spălatul cu urzici, lovirea cu spini de trandafiri? Poate unul, doi, deci nu merită. Adică poate doar ruşii, că ăştia, băuţi fiind, n-ar fi simţit urzicile. Da, şi? Se alegea cu patru ruble şi-atât? Nu merge. Un atelier de reparat maşini? Că poate ungurii şi bulgarii ar veni cu maşinile şi sigur li s-ar fi stricat tobele şi bujiile. Dar cum să ajungă ei până în Obedeni când Bucşaniul e plin de gropi, Uieştiul la fel, Olteniţa e-un canal din care n-ar mai fi ieşit? Aaaaa, ce idee, cel mai bine ar fi să construiască un pod. Nu peste Neajlov, ci peste nimic, de-a latul satului. Da’ să fie un pod înalt de pe care să se poată admira coniferele sau puietul din râu. Şi taxa de privit ar fi 10 euro şi jucătorii s-ar îmbulzi. Cine ştie. P-asta o trec la realizabile şi mai găsim una şi gata, cu două afaceri e okei, scot banii. Pac, se pocni peste frunte: Da’ ce-ar fi să angajez două, trei femei care să presteze sex, că toţi jucătorii or să vrea. Epuizarea şi alte chestii s-ar estompa sau chiar ar dispărea între sânii unei fete frumoase. Mamă!!, ce idee. Închise caietul şi o luă prin sat ca să vorbească cu câteva fete pe care le ştia.

Agrafa o refuză. Îi zise: Păi, nu vezi tu, Mary, că-s numai piele şi os şi acum bărbaţii preferă d-alea grase ca să aibă de ce trage, ce lua-n gură, pe ce pune mâna. Mai zise: Şi la tariful pe care vrei să-l practic, două sute pe oră tacâm complet, ar fugi ăştia de mine. Iar mai zise: de ce nu vrei să le vindem doar brânză şi ceva lapte?

Coana Paula, de vreo 88 de ani, o refuză şi ea. Îi zise: Io nici experienţă nu mai am. Nici nu mai ştiu, nu mai ţiu minte unde-s toate alea bărbăteşti, înţelegi ce vreau să spun, d-apoi să fac tot ce zici pentru două sute. Şi încă de cinci ori pe zi, că de, or fi unii mai dotaţi sau nevăzători, că vin şi d-ăştia.

Lenuţa, mamă a doişpe copii blonzi, o refuză categoric. Îi zise: Crezi că n-aş face-o? Că le-aş găsi taţi la copii. Ce, le-ar sta rău prin Grecia, Tunisia sau Liban? Dar vreau s-o fac numai la preţul meu şi să nu-mpart cu tine nimic. Mai zise: Io vreau o mie de lei de partidă, să-mi asiguri zece pe zi, apă caldă, apartament cu patru camere la Giurgiu, hă? Păi, poţi aşa ceva? Şi mai zise, prietenoasă, că Lenuţa şi Mary erau prietene vechi: De ce nu te duci la Bucureşti să angajezi bone de-alea chiliene care sunt în şomaj? Toată lumea angajează numai filipineze, da’ să ştii că astea chiliene sunt cele mai bune. Le minţi că sunt mulţi copii în Obedeni, aici le iei la bătaie, le închizi într-o cameră şi gata, la treabă. Oho, şi încă ce treabă. În trei, îţi dai seama. N-au păţit jucătorii aşa ceva de când merg ei la femei. Io aşa zic.

Peste trei săptămâni, Mary se întoarse în sat cu trei chilience. Mici, negre, cu pălării. Femeile întrebară: Chili, chili. Adică, noi unde-o să stăm? Mary, care le învăţase limba, le zise: Chili, chili, chili, adică în casa aia cu o singură cameră şi cerdac sau nuc în curte ce-o fi. Şi cele trei femei intrară goale în cameră. Mary atât a aşteptat.

Se duse la Evelin, îşi luă două kile de vodcă, că ea putea bea oricât, şi începu să-şi vândă fetele, ca să vază cum merge treaba, dacă e bună de afacere. Veni Vasile. Mary zise: Vasile, vrei chili, chili o oră două cu trei femei odată? Chili, chili n-ai făcut niciodată, nu-i aşa? Vasile nu făcuse, plăti cinci sute şi intră în cameră. Începură urletele: Chili, chili, chili, apoi linişte. Da, o linişte mormântală.

Veni Tudor. Mary zise: Măi, Tudore, că te văz isteţi, vrei chili, chili total cu trei femei? Sau numai cu una? Lui Tudor i se aprinseră ochii. Întrebă: Chili, chili cu trei femei. Mamă, mamă, cum ar fi? Dădu şase sute şi intră în cameră. Iar se auziră urlete de chili, chili şi apoi linişte.

Până târziu spre noapte, Mary strânse cam zece mii de lei. Toţi bărbaţii din sat şi chiar din alte comune doriseră chili, chili cu cele trei femei. Unii chili, chili total, alţii doar o juma’ de oră, fiecare după finanţe sau imaginaţie.
Era spre dimineaţă şi Mary era mulţumită. O aşa afacere nu numai c-ar umple-o de bani, dar ar face-o cunoscută în toată lumea. Pentru că localuri de chili, chili erau o noutate absolută în materie de sex, de plăceri, de ce vreţi. Chicotea frecându-şi mâinile.

Îşi aduse aminte că fetele nu mâncaseră. Făcuseră chili, chili de câteva sute de ori cu sute de bărbaţi şi nu puseseră gura nici măcar pe o fărâmă de parizer. Da, de parizer. Aşa că Mary se sculă de la vodcă, luă de la Evelin jumate de salam italian, trei pâini şi se duse spre camera chiliencelor.

Bătu la uşă. Nu răspunse nimeni. Apăsă clanţa. Uşa era încuiată. Strigă uşor în limba lor: Chili!!! Chiliiiii!! Niciun răspuns. Mai tare: Chiiiliiii!! Chiliiiii! Am adus de mâncare! Hai, că v-o fi foame! Chiliiii!!

Patru zile bătu Mary la uşă. Din cameră nu răspunse nimeni niciodată. Cei care o vedeau pe Mary bătând cu înverşunare în uşa odăii părăsite credeau că a înnebunit. Cum era şi normal. Şi o lăsară în pace.

Din vol Pista de Popice, de Denis Dinulescu, în pregătire la editura Trakus Arte, pentru Târgul de toamnă Gaudeamus 2017.

16 mai 2017

Guvernul din umbră și Cannes 70

În Cișmigiu, sub copacul ăla uriaș de la capătul podului, ceva castan, banan sau cireș ce-o fi, sub umbra lui deasă stau niște oameni. Greu vizibili, pentru că frunzele castanului sau cireșului le astupă fețele, buzunarele, gradele, coafurile nasoale, pantofii cu găurele de milițieni, pantofii cu tocuri din anii 50 ai societății civile, creioanele cu care scriu în media, aparatele cu care fac foto numai și numai cum se învață la școala de la Băneasa, caietele de meditații la fizică și multe, multe altele. Te apropii ușor și, așa din umbră, vezi că se arată un nou guvern. Pe petlițele multora scrie USR. Este guvernul din umbră al lui Nicușor Dan. Care acum, sub copac, vorbește de viitorul României, stabilind un baban program economic. Spicuim din ce-am înțeles, pentru că umbra nu ne dădea voie să auzim ca lumea: Să facem mai multe maratoane în București ca să batem recordul grecului ăluia de la Maraton, să facem o barcă mare pe Dâmbovița ca să înlocuim traficul ăsta blestemat, să ducem pensionarii la Russe cum făcea Onțanu și nu era rău și să îmbunătățim dezinformarea din media, pentru că o bună manipulare și o bună dezinformare îți aduc voturi. Atât am reținut, dar poate că sub coroana fagului sau portocalului ăluia din Cișmigiu va intra odată și odată soarele și-o să putem vedea guvernul ăsta nou la față. C-o să fie mișto.

Ediție aniversară la Festivalul de Film de la Cannes 2017, ediția cu numărul 70. Și niciun film românesc, că nici nu zici că festivalul începe pe 17 mai, adică mâine. Eram obișnuiți en avant pe media noastră cu materiale despre filmele românești care vor da lovitura la Cannes. Apărea Irina Margareta Nistor, cea care traducea înainte de 89 toate filmele fără să știe nimeni, deci apărea și băga tare despre un scurt, lung, sau docu românești. Că ce deștept e regizorul, că cum halește el film pe pâine, că ce sâmburi cultivă, că ce gagică. Apoi media făcea reportaje din platourile în care se învârteau toți marii actori români de jucau în producțiile cu pricina. Apoi covorul roșu. Nu știm ce țoală. Nu știm ce vorbe, nu știm ce și cum și alte alea. Acum nimic. În media nici nu s-a spus că începe Cannes 70 mâine. Că n-avem niciun film selecționat nici în gala mare, nici în certainul mic, nici la scurte, nici la polo pe apă, nici la balet, nici, nici. Oare de ce? Nu s-au făcut filme? Ba s-au făcut, dar juriile conduse de Pedro Almodovar, secția mare, și Uma Thurman, Certain Regard, n-au socotit cu cale să aleagă ceva din ținutul Carpaților. Oare ai noștri au trimis ceva? N-o să aflăm niciodată. S-a terminat talentul noului val? Iar n-o să aflăm niciodată, ci vom vedea în următoarele producții. Atât a avut de spus noul val? Poate că da, de asta suntem siguri. A fost vorba, până acum, de câteva experiențe personale pe care le-au pus pe ecran și atâta tot. Mai departe nu te mai ajută școala, ci viața.

Hagi, marele, celebrul Gică Hagi a luat Campionatul de Fotbal al României cu Viitorul Cța. Noi credem că l-a luat cu aranjamente, cu dedesubturi, cu stele pe umeri așa cum se fac toate în țara noastră dragă. Și că supărările lui Becali sunt de hohă. Ziceam și noi.

Denis

14 mai 2017

Alianța Strada, "Bă, Brad Pitt" și Lidîl Lidîl

Era nevoie de un nou partid. Unul care să izvorască din stradă precum o groapă, un gheizer, o șină de tramvai sau o lamă de curățat zăpada. Un partid care să spuie păsul oamnenilor care stau în stradă: polițiști, homeleși, barmani, femei cu treabă, șuți de buzunare, fraieri în stații de tramvai și așa mai departe. Pentru ei a luat ființă partidul "Alianța Strada". Ne-am înscris și noi și vrem să răspundem în această formațiune politică de strada noastră aflată în Ferentari. Vrem să fim senatori de Ferentari și pentru asta suntem dispuși să facem alianțe cu PSD, ALDE, România 100 și PMP. Apoi, după ce ne vom instala în senat, vom lupta pentru binele străzii: vom mări taxele, vom inunda carosabilul, vom mări taxa pe gospodărie în funcție de câte televizoare sau găini au fiecare, vom ridica mașinile staționate regulamentar și câte și mai câte ne permit obrăznicia, tupeul, meditațiile la fizică pe care le-am luat și indiferența la nevoile oamenilor. Așa!!

Oana Lisa vrea să fie mamă, dar Viorel Lis nu mai poate. Nu mai vrea de fapt. Nu mai are răbdare cu pempărși, biberoane, cu căruțul și-l credem. Așa că i-a spus Oanei: fă copilul cu altcineva, io-l recunosc și cu asta basta, îți îndeplinești menirea de mamă. Oana Lis s-a dus la Hollywood și a vorbit cu Brad Pitt: "Bă, Brad Pitt, fă-mi un copil." Brad a spus că nu poate, că-l vede lumea. Poate dacă joacă amândoi într-un film și acolo se suie în pat și așa mai departe. Oana s-a întors la Viorel și i-a cetu bani de film, de Cleopatra, că foștii primari au încă salariul din care să trăiască, cam o mie de lei pe lună. Lis i-a dat și așa au început filmările la Cleopatra cu Oana și Brad în rolurile principale. Prima secvență e chiar aia cu patul. Ei se suie în pat, și recuziterii n-au găsit decât un copil negru. Așa că Oana s-a întors cu un copil de culoare la București, copil care va candida la următoarele prezidențiale din 2019. Succes.

Melodia care a adus pentru România locul 7 la Eurovision 2017 va deveni din Yodîl Yodîl Lidîl Lidîl. Ea va deveni imnul noului partid Alianța Strada și va fi cântată de toți oamenii care s-au înscris în acest partid. După intrarea în Parlament, Lidîl Lidîl va deveni imnul oficial al Camerei Deputaților unde oamenii străzii, cum li se va spune acestor noi membri de partid, vor avea majoritate.

Mai pe toate știrile teve aflăm că blocul construit în coasta Catedralei Sft Iosif trebuie demolat. Și țin-te vorbăraie că cineva a zis și-a făcut că te doare capul. Însă niciodată la astfel de știri nu afli cine a construit blocul, cine a dat aprobările, de ce trebuie dat jos, unde nu s-au dat șpăgile și tot tacâmul. Ori, de știri d-astea n-are nimeni nevoie. Cred că se-nțelege ce-am vrut să spunem, dacă nu, asta e, n-au decât să demoleze și catedrala c-abia atunci vom afla cine tot face blocuri și cu ce bani.

Agenția CĂLIMARA

13 mai 2017

România 100

Noua platformă politică a dlui Cioloș se numește România 100 și nu 101 sau 102, pentru că treaba cu zerourile este verificată în timp ca fiind eficientă, virulentă, atractivă, de efect, cu impact și cu schimbări majore în politică, sport, literatură sau societate. Amintiți-vă, de exemplu, de făina 000, zisă și trei nule, cu care făceai numai lucruri de calitate: unt, cafea, ciorbă de perișoare, iar unt, iar ciorbă de perișoare, musaca, cocă de cozonac, cocă de cozonac cu rahat, șepci, roșii la cuptor sau îți dădeai pe haină cu zerourile și păreai îndrăgostit. În cazul actualei platforme politice s-a început cu două zerouri și se va ajunge la trei, patru sau chiar cinci nu mai mult, pentru a împiedica o nouă denominare.

Ce ne-a făcut pe noi să ne înscriem la nr 99 în această platformă? Nu stăteam noi bine în leagănul vârstei? Nu număram noi stelele de pe cer în liniștea serii din curtea pe care o avem la țară și în care latră Bilbao? Ba da. Dar ne-a atras unul din punctele enunțate timid în platformă: România pe calea bunăstării. Iar noi suntem partizanul bunăstării cu orice preț. Nu a noastră, să fim bine înțeleși. Ci a celorlalți: Oprescu, Oprea, Năstase, Văcăroiu, Mitrea, Ponta, Dragomir, Țiriac, Orban, Antonescu, Dragnea, Olguța, Țuțuianu, Coldea, Macovei, Geoană, Copos, și lista ar putea continua cinci zile și e puțin. Pentru că mult mai mulți oameni din țara asta merită bunăstare cu carul și cu asta basta.

Ne-a mai atras în acest partid faptul că nu e făcut de securitate. Se vede după cifra 100 că, dacă aparținea SRI atunci cifra era încifrată, să nu se prindă nimeni, ar fi fost România 2015 sau 0011, un număr de telefon 040 722 cutare cutare sau naiba știe mai cum.

Ca membru al România 100, ne permitem o sugestie pentru programul economic al formațiunii: noile piste de biciclete din București, în valoare de 2.000, două mii, de km, să treacă pe sub toate balcoanele și, înarmați cu bidinele, cicliștii, ba chiar și pietonii, să vopsească în culori tinerești fațadele, porticurile, porțile, statuile, ușile și ferestrele care le ies în cale pe traseu. Apoi, să vină juriul de la primărie și să-i dea premiul cel mare, de 100.000 euro, o sută de mii, lui Mihai Buculei, cel care face aripi în toată țara știm noi de ce.

Ne-a mai atras în România 100 și faptul că ne permite să sărim de la una la alta. Așa că sărim la Ion Țiriac, care, zic ziarele măi, măi, că a fost racolat turnător de securitate, dar lui nu i-a plăcut și s-a retras sau a fost retras pentru că turnătoriile lui erau de doi lei. Bun. Nouă ne-a plăcut doar faptul cu retrasul. Adică intri și te retragi când vrei tu, nu? Se pare că da, măi, măi, măi!!!

Denis

12 mai 2017

Junker pupăciosul

Nu credem că Junker s-a pregătit cine știe ce pentru vizita din România. Nu și-a călcat cămășile, nu ciorapii, nu și-a luat cafea cu el, nici șorici, nici nimic. Dar ceva tot a făcut. A citit din scoarță în scoarță Tăblițele de la Tărtăria. Din ele a aflat că dacii au adus cartoful din America, că daca veche stă la baza latinei, germanei, francezei, belgienei, suedezei și așa mai departe, că sportul cu balonul rotund, se și vede asta cu ochiul liber, a fost inventat de daci, că merele acre din Carpați sunt mai dulci decât cele din vestul Europei, că balcoanele noastre-s mai frumoase ca ale lor și așa mai departe. Așa că a venit în România încărcat de sensuri, înțelepciuni, adevăruri și realități exprimate atât de limpede de tăblițele astea și de emisiunile de la Nașul TV, în care câțiva amărâți explică de ce Columna lui Traian n-a fost făcută pe orizontală.

P-ormă, toată lumea cu care s-a pupat în Parlament știa bine că Junker nu e omul să spuie la microfon ce gândește, așa că au aflat dinainte ce gândește în niște camere fără microfoane, apoi l-au scăpat în Parlament la sesiunea de pupat. Ce s-a văzut pe ecran au fost doar Băsescu și Ciorbea, dar, pe surse, am aflat că Junker s-a mai pupat și cu Monica Tatoiu, Rovana Plumb, Ecaterina Andronescu, Mișu Negrițoiu, de la revedere, cu Ștefan cel Mare că i-a bătut pe turci și-ar trebui să-l mai bată și pe Erdogan, și cu mulți alții după care, bine dispus, a zis că România este gata de Schengen, că România merge mai bine în viteza a doua, că n-avem decât să cultivăm portocali că merg foarte bine pe post de pate de ficat de gâscă sau cam așa ceva. Adică vizita a fost un succes. După aia țin'-te masă. Am aflat meniul, dar nu este interesant, a fost de-o banalitate exemplară: salam, vin, boeuf, vin, salam și gata.

În 2019, când România va prelua pentru prima oară președinția Consiliului UE, a mai zis Junker, să veniți la Bruxelles cu tobă, cârnați și varză. Aici s-a râs, pentru că toată lumea știa că dacii, tăblițele zic asta, strigau tot timpul "Varză, varză, vrem ostași" și-i băteau pe turci de mama focului.

Trupa Iris cântă la Băicoi. Taxi la Cluj. Carla's Dream la Londra. Holograf, acum câțiva ani cânta la Carei. Și cu asta ne dăm sama de valoarea trupelor românești.

Turneele trupelor românești n-au nicio legătură cu vizita dlui Junker. Poate că dacă erau la București ar fi fost pupate și ele, dar asta n-avem de unde să știm.

Agenția CĂLIMARA