13 februarie 2011

Chestii bune in Suedia

Intr-un comentariu, imi cere cumnatul de cumnat sa scriu si lucruri bune despre Suedia. De parca n-as fi scris pina acum! Bordurile lasate pentru handicapatele ca mine si carucioarele lor. Magazinul mixt deschis noapte-noapte (pe ora de iarna). Locurile de joaca pentru copii. Transportul in comun adaptat pentru neputinciosi. Cursurile de limba gratuite (inca nu pentru mine). Clinica de cartier (asa cum e ea...). Taxiurile ieftine cu tarif unic (sint si din alea scunpe). Cartofii la 4 coroane kilu'. Covrigii cu susan. Frunza de vita la borcan de la magazinul turcesc. Concertul de muzica simfonica pentru copii, excelenta idee si realizare! Si nici macar nu ne-au controlat la bilete! In general, toate eforturile pe care le fac pentru copii (programe, locuri de joaca...). Sint si minusuri: la Ikea nu poti lasa copilu' in spatiul de joaca supravegheat daca nu are (plodul)  peste 3 ani. Spalatoria de la subsol. Vecinii vorbitori de engleza si saritori (desi se pare ca nu peste tot e asa, avem noi noroc). Si vor mai fi.

Ce n-a vazut Parisul - 3

Parcare subterana intr-un cartier muncitoresc in Malmö. Plin de romani, dar nu cred sa fie vreo legatura cu cele ce urmeaza. Deci parcare subterana, cu spalatorie (de masini, d'oooh) inauntru. Inchisoare de masini: porti la tot pasul si custi metalice pentru automobile (ferecate bine). Se pare ca hotii lor sint mai hoti ca ai nostri: s-a implementat Alcatrazul pentru ca unii fura benzina din masinile inchise in subteran. Si/sau se amuza dindu-le foc. Frumoasa tre' sa fie dimineata aia cind iti poti aprinde tigara de la masina personala.

10 februarie 2011

Statul politienesc suedez

O spun din capul locului: n-am venit aici sa ma capatuiesc. Nu primesc pomeni (ajutoare sociale, somaj). Copilul are alocatie din oficiu si salut lucrul asta, e nornal, nu ca in Franta unde NU primeste pentru ca sintem prea bogati (desi eu nu am nici un venit). Passons. Deci nu am nici un avantaj aici. Barbate-miu  e platit in euro - si pierdem la greu cind ii schimbam in coroane suedeze - pe care ii cheltuim tot aici (cea mai ieftina piine costa 2 euro). Urasc gindirismele gen "in loc sa zici mersi", "oriunde e mai bine ca-n Romania". N-am de ce sa zic mersi si in Romania sint (unele) lucruri mai bune decit aici, oricit de greu le-ar fi gindiristilor sa creada. Pentru ca n-am nici o obligatie de genul asta, am cu atit mai mult dreptul sa critic ceea ce mi se pare in neregula. Cum ar fi tarasenia cu  personnummer, despre care am mai vorbit eu si alta data. Si inca mai vorbesc, ca tot ma enervez cind nu ma gaseste calculatorul pe lista traitorilor sau, mai degraba, muritorilor din Suedia. Momentant sintem invizibili, dar in curind o sa fim ca tot suedezul, adica detectabili la bani, credite, mismasuri, boli si ce alte curiozitati mai are inmagazinate in chipuri Big Brotherul suedez (cite cuie cumperi de la Hornbach). Ziceam cindva gulagul suedez. Nu, e doar o placida si plicticoasa puscari, in care se intra de buna-voie datorita covorului rosu si a grupului de oficiali care te intimpina cu piine si sare la scara avionului. Ma intreb daca localnicii isi dau seama de cit de controlati sint. Daca da, sint curioasa ce stare de spirit le creeaza conditia de urmariti. Se simt mai in siguranta? Bucurosi ca nu (mai) sint tentati sa fure sau sa minta (la impozite, de exemplu)? Ca le tine altul socoteala banilor? Noi astia imigrantii trebuie sa declaram data de intrare si de iesire din tara (cu o saptamina mai devreme, cel mai tirziu) din paradis! Sa stie si autoritatile ce e de capul nostru (fost sot? nevasta decedata cind?) si, eventual, sa ne traga de urechi daca n-am tras apa inainte de plecare.
Daca vesel se traieste, cint-asa:

05 februarie 2011

Creier modificat genetic

Nenea ministrul agriculturii roman zice ca maninca OGM dimineata, la prinz si seara. Ca cica alimentele is controlate de UE si UE e cea mai tare din parcare si le stie pe toate. Haleste-le cu placere si sanatos (mai vorbim peste citiva ani, cind ti-o creste un corn in frunte) si lasa-ne pe noi sa mincam din astea nemodificate genetic, crescute sub balegar de vaca si tratate cu zeama de urzici. Ceea ce nu mai e posibil in UE, ca tre'sa traiasca si industria chimica si cea farmaceutica, nu?

02 februarie 2011

La tara

Ne imprumuta varul din Suedia masina intr-o zi, ca aveam de mers la tara undeva, sa mincam la niste nemti (alta poveste). Avem masina, am zis cu fericirea de altadata cind primeam o portocala. Asa ca am stat in ea cit s-a putut de mult si am dat bice prin sudul Suediei. Am fost la Ystad, la Svedala - cica chintesenta Suediei - si am vazut Coasta lor de azur. Totul se intimpla in sudul Suediei, se intelege, ca acolo ne ducem noi veacul. Am vazut deci cimpuri mai mult sau mai putin inundate, cai cu paturile pe spinare si catune. Ca sate nu le pot numi, nu vezi tu un magazin mixt, o primarie, un birt. Si-apoi casele astea is toate inghesuite, unele cu doar doi metri patrati de iarba in jur, de te-ntrebi care-i fisul de stat la tara, daca vecinul iti bate in geam direct de la el din proprietate. Pustietate, frate! Pai daca in sud e asa - cica partea cea mai populata din regatul asta, oare cum o fi in pustietatile recunoscute din nord?! Coasta e strimta, n-am vazut plaja - poate ca nici nu e cazul in tinuturile astea racoroase. Farmec? Poate mai spre vara, cind apar frunzele in copaci si cinta pasarelele. 
Deocamdata ne bucuram de primele zile de iarna tipica aici in sud: ceata, umezeala, atmosfera cenusie, noroaie, ploaie si vint. Si mai e.