30 septembrie 2013

Ce-am făcut io duminică şi voi nu

Mai întâi că am avut chef de citit şi am pus mâna pe o carte care mă aştepta de mult: Excursia în plină desfăşurare, a lui Gh Iova. * Eram în pat şi dădeam să mă trezesc. * După primele doujde pagini m-am oprit că mi se-nchideau ochii. * Am schimbat cartea, am luat Liviu Antonesei, Un taur în vitrina de piatră. * Asta da, foarte bun, poezie de clasă. * Nu reproduc, luaţi şi voi şi citiţi. * Am mai stat în pat gândindu-mă la noile împrumuturi de la FMI ale ţării noastre. * Ne împrumutăm de câţiva ani buni, cea ce desigur spune că ceva nu merge bine de loc în Românica. * E ca în familie, dacă te împrumuţi peste plapumă, ajungi la închisoarea datornicilor. * Traian Băsescu iese pe media şi spune că minerii ăia de la Roşia, îmbrăcaţi C. Dior, nu sunt mineri, că acolo nu se mai extrage nimic din 2006. * Asta behăie presa de vreo zece zile şi şeful Traian n-a zis nimic. * Apoi, ne dăm jos din pat. * Mai e ceva cafea şi dăm să vedem un film românesc. * Alegem Tache al lui Igor Cobileanschi sau cam aşa ceva, un film cu Mircea Diaconu, şi alţii. * El e gropar şi gata, v-am spus filmul de la cap la coadă. * Strângem plapuma, o băgăm în sertarul de rufe de lângă pat. * Acolo doarme şi Porumbelul nostru Poştaş, că noi nu primim ştirile pe mail. * De data asta, Porumbelul n-a adus nicio ştire, pentru că este neplătit de două luni. * Şi n-are, evident, decât o ştire de acum două luni: "Mâine se va scufunda Atlantida." * Ce să mai facem? * E duminică, 29 sept, şi încă nu ne-a sunat nimeni de-o bere, de-un fotbal, de-un Gigi Becali, de-un Adrian Năstase sau de-o Elena Udrea. * Nimic, pare o zi liniştită cu multe ploi. * O bătaie în uşă, cioc, cioc, cioc. * N-am deschis, pentru că s-ar fi putut să fie Bianca Drăguşanu ca să mă invite la nuntă şi io n-o cred. * N-o cred c-a făcut-o din dragoste, ci mânată de ceva bani. * Va urma sigur un divorţ pe şi mai mulţi bani. * Seara apare Gâdea şi zice ceva de telepatie. * Telepatie e atunci când dânsul lucrează la Antena 3 şi e nevoit să-l spele pe Voiculescu. * Aşa cum îl spăla Voiculescu pe Florin Piersic, când acestuia i s-a dat dosarul de informator de la CNSAS, aşa face Gâdea acum. * Nu ştiu cât se ia pentru telepatie, dar îndeobşte nu se ia nimic. * Aşa că ni se făcuse foame. * Dar nu era bine să halesc nimic, pentru că gazele au luat-o din loc cu 3% pentru consumatorii casnici, şi deci oul nostru nu mai costa un leu, ci patru. * Şi aşa mai departe.

Denis

28 septembrie 2013

Dinspre Maidanezia catre România



Cunoașteţi, desigur, jocul acela în care două echipe trag fiecare de câte un capăt al unei funii și câștigă echipa care o răstoarnă pe cealaltă. Într-o parte se află așa-numiţii iubitori de câini, care sunt împotriva eutanasierii maidanezilor, de cealaltă se află cei care cer eliminarea acestora. De pe margini împing cei care propun alte soluţii de rezolvare a acestei probleme naţionale: adopţia, castrarea, construirea de pensiuni pentru câini, etc. Cam așa se poartă discuţia în presă, în timp ce pe fundal se derulează ultimele imagini cu băieţelul de 4 ani, alergând către moarte. Personal cred că toată lumea tolerează prezenţa animalelor, chiar dacă nu vrea sa le vadă fără stăpân pe străzi și-n parcuri.
De asemenea, cred că toată lumea vrea să se simtă în siguranţă, atât pe trotuar cât și în parc. Pe lângă cîini, pe trotuare ne împiedicăm și de mașinile parcate claie peste grămadă. Stimaţi șoferi, nu pedepsiţi pietonii pentru că primăria nu construiește parcări lângă fiecare scară de bloc, așa cum vi se pare normal. Lăsaţi-le copiilor loc pentru șotron. Părinţii nu mai îndrăznesc să-și lase copiii să se joace în faţa blocului, pentru că acest loc a devenit nesigur. Iluminatul public deficitar, locuri de joacă puţine și nesecurizate, prezenţa unor indivizi mai mult sau mai puţin turmentati transformă și parcurile în locuri mai degrabă nesigure pentru copii. Numai în Focșani, în cele două mari parcuri, locurile de joacă sunt situate în preajma unor localuri în care se consumă alcool.
Haideţi să ne oprim o clipă din a hingheri Vinovatul desemnat de tribunalul mediatic si să vedem dacă nu cumva există mai multe întrebări care ar putea fi puse în cadrul acestui proces public. Pe prima o repetăm retoric de fiecare dată când ieșim pe stradă: cum e posibil să mai vedem atâţia cîini maidanezi în libertate? Cum se face că, în România, nu există instituţii în care copiii să fie încadraţi pe timpul vacanţelor? Cine are grijă de elevi, în timpul anului școlar, când părinţii sunt la serviciu? Centrele de tip after-school, puţine câte există, sunt foarte scumpe. Cine și cum să se ocupe de copii pe timpul unei vacanţe de vară, de 3 luni, în condiţiile în care concediile de odihnă ale părinţilor nu durează atât de mult? De ce au preșcolarii vacanţe atât de lungi? Cât se mai bazează Statul pe bunici, vecini și bone (plătite de cele mai multe ori la negru)? Iată, bunica nu mai poate să alerge dupa cei mici prin parc. Sunt ei în siguranţă atunci când nepoţii se află în grija ei? N-ar fi mai bine ca firmele să plătească un paznic în plus, în loc să se folosească de serviciile fidele, gratuite și, uneori, criminale, ale unor maidanezi?
Mie mi se pare că, în această poveste cu implicaţii sociale și economice, Vinovatul e anonim, dar colectiv și se remarcă prin absenţă

De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea.

Filmul de duminică: La porţile pământului se întoarce

Nu-i vorba chiar de filmul La porţile pământului al lui Geo Saizescu, 1970, ci de un remake mult mai bun, mai inventiv, mai energic construit şi scris, mai ancorat în realităţile abstracte de la noi, produs în 2013. * Povestea mai întâi, aşa cum v-am obişnuit: Nişte stânci în zare. * Pe ele, doi tineri discută. Nu se aude nimic, e atât de departe că nu se aude nici greierul de prin preajma operatorului. * El o iubeşte. Ea la fel. * Sunt doi tineri cu posibilităţi intelectuale, pentru că în loc să se întindă brusc pe jos ca să facă dragoste, ei discută despre exportul fabricii la care lucrează, o fabrică de ligheane fără fund, din cele folosite la inundaţii, din cele aduse de Ion Iliescu de la Moscova, pe când studia hidro. * Ea, Ileana, îi spune acolo printre stânci, oful ei: sigur că-l iubeşte cu pasiune pe el, cel din faţa ei, dar e măritată, are trei copii, şi dacă află omul ei, fierar betonist la fabrica de căldări fără fund din localitate, căldări aduse de Ion Iliescu de la Moscova pe când studia hidro, deci dac-o află ăla o omoară în bătaie şi-i ia şi copiii şi-i aruncă la porţile pământului. * El o ascultă liniştit, trecându-şi mâna prin barbă şi prin pantaloni, că Ileana era frumoasă, sânii îi jucau în razele soarelui, deci era calm, aşa că zise: şi io sunt căsătorit, am opt copii şi dacă mă află nevasta îmi aruncă copiii tot la porţile pământului. * Ea tresare: unde-or fi porţile pământului? * Şi pleacă amândoi într-acolo, către porţile pământului. * Iau cu ei doar un pat, pentru că dragostea trece ea prin stomac, dar trece mai întâi prin pat, şi de câte ori oboseau căutând porţile pământului, aşezau patul în orice poziţie le permitea terenul şi făceau dragoste. * Astfel avură cinşpe copii împreună, şi de la un moment dat uitară de porţile pământului şi de copiii fiecăruia. * Discutară acest lucru. * Ce facem cu ceilalţi din celelalte căsătorii? * El, un bărbat hotărât, probabil Andi Vasluianu sau Mădălin Voicu, zice: îi aruncăm la porţile pământului sau în dăm în adopţie. * Îi dădură în adopţie. * Copiii însă se făcură mari, şi cei din căsătorii, şi cei cinşpe ai lor de pe drum. * Deveniră o forţă civică. * Aşa că făcură o echipă de dialog social şi veniră la Antena 3 să vorbească în numele poporului român cu Ciuvică, Gâdea şi Ciutacu. * Ileana şi omul ei muriră de bătrâneţe fizică, chiar acolo, la porţile pământului. * Un film epigonic, parcă făcut de Porumboiu, parcă făcut de Mungiu, dar sigur făcut de Mircea Daneliuc cu secund Şerban Marinescu. * Un film etalon, de avangardă, similar reclamelor de pe şosele, reclamele alea în care vedem un lemn şi pe legendă scrie: protejaţi pădurile ca să le fure ăştia care fac export. * De văzut, *****.

Denis

27 septembrie 2013

Curat murdar, coane Fănică!!

Gh. Mencinicopschi ieşea pe media şi ne spunea mereu cum să mâncăm, de exemplu, varza: tăiată mărunt, în combinaţie cu marmeladă ca nu cumva caloriile să ne cotropească gâtul, curul şi la femei sânii. * Nu se lăsa şi apărea şi când aveam chef de ouă. * Zicea: ouăle în combinaţie cu ghimbirul nu duc la nimic bun, ba chiar ne istoveşte de puteri. * Apoi, zilele trecute a luat şase ani cu executare. * Dan Voiculescu ieşea pe media şi zicea că are o fundaţie care ajută tinerii să ceva, cumva iar imaginile arătau nişte tineri uitându-se ba la televizor, ba la Gabi Firea, nu se ştie de ce, ba la Mihai Gâdea şi aşa mai departe. * Ca să n-o mai lungim, curând a luat şi el cinci ani cu executare. * Cu Năstase a fost la fel, una zicea, alta a căpătat la puşcărie. * De Gigi Becali ce să mai zicem? * Concluzia? O fi intrat justiţia pe linia care trebuie? * Noi ne îndoim, şi credem că tot ce se face acum, se face de ochii Europei, pentru că altfel s-ar confisca şi banii şterpeliţi de cei care au înfundat puşcăriile. * Exemplele de oameni până mai ieri curaţi, care s-au murdărit brusc peste noapte pot continua. Şi? * E vreun semn ăsta că societatea noastră începe să se trezească, să meargă bine? * Noi credem că nu. * Uitaţi-vă numai la cine-şi dă cu părerile pe teve: Monica Tatoiu, Bogdan Chireac, Mugur Ciuvică, Cumva Ursu şi vă veţi da seama că avem dreptate. * Şi aşa mai departe.

Denis

26 septembrie 2013

Mai dăm şi noi cu nasul prin media

Apare doamna Grapini şi zice ceva de IMM-uri. * Că n-au bani, că nu vin fonduri europene sau nu sunt atrase. * Însă domnul Adrian Vasilescu, BNR, lămureşte totul:"Nu putem pune taxe pe resurse, trebuie puse pe muncă. Dacă punem taxe şi pe resurse şi pe muncă, ajungem unde? La TVA de 80%? În condiţii normale, IMM-urile trebuie să se descurce cum ştiu, întrucât asistenţa socială a murit de mult sau cam aşa ceva şi atunci ne aflăm în faţa fluctuaţiei valutei, ori, ce vrem? Leu puternic? Euro puternic sau să bem vinuri moldoveneşti?" * La o altă emisiune, apare domnul Ciuvică şi zice: "La Roşia Montană s-au luat mulţi bani, multe şpăgi, aşa că acolo funcţionează legea cererii şi ofertei: dai şpagă, iei cianură. Cianura poate fi folosită la copt cozonacii, la micii de pe grătar, precum şi la volumul părului." * Butonăm mai departe. * Rămânem tot în zona de social politic, pentru că vrem cu îndârjire să aflăm ce se întâmplă cu adevărat în România. * La alt canal de ştiri, apare domnul Ciuvică şi zice:" UE nu ne bagă în sân, nici în buzunare, aşa că demonstranţii din piaţa Universităţii au văzut cum a căzut ăla de la etaj la Intercontinental şi asta e o consecinţă directă a faptului că USL una zice, alta face, pentru că puteau să-l prindă pe individ pe la etajul doi şi să-i afle părerile, poate una se potrivea cu Roşia Montană". * La o emisiune de balet pentru bărbaţi, apare domnul Ciuvică şi zice:" Trebuie să intervină Justiţia, această marotă sau mascotă a democraţiei, care nu-şi face datoria, întrucât baletul se face pe sârmă iar nu în camere cu oglinzi. Trebuie văzut de unde au avut oamenii ăia bani de oglinzi şi câte şpăgi s-au dat pentru a urma această amărâtă şcoală." * La o emisiune despre flatulaţia la bărbaţi, apare Andreea Pora şi zice:"UE nu mai poate răbda, nu mai poate aştepta până când bărbaţii politici ai acestei ţări se poziţionează în aşa fel încât să stea cu faţa la Germania, dar ce zic io Germania, dânşii trebuie să stea cu faţa la doamna Merkel, noul stăpân al Europei." * Mai sunt şi alte emisiuni pe micul ecran, toate educative, interesante, ca cele de mai sus. * Din ele învăţăm cum se vede Poziţia Copilului de către aleşii neamului, vedem cu ce maşini merg "în teritoriu", cu ce banii noştri îşi plătesc nevestele, şi aşa mai departe. * O excelentă luare de poziţie a lui Mihai Bendeac. * Dânsul scrie pe Fb un material care-l face praf pe A. Arşinel pe bună dreptate. * Omul ăsta, la Arşinel ne referim, a distrus Teatrul Tănase şi măcar pentru asta nu merita un nou rinichi, zice cu obidă tânărul actor Mihai Bendeac. * Şi aşa mai departe.

Denis

25 septembrie 2013

Cu comisia parlamentară la Roşia Montană

Am fost invitat în camionul de 12 locuri al Parlamentului să însoţesc comisia parlamentară care va da raportul asupra Roşiei Montane. * Suntem pe drum acum şi ascult bârfele celor 12 senatori şi deputaţi. * N-am să le dau numele, din raţiuni raţionale. * Un senator bătrân, fost participant la răscoala din 1907, zice: "Păi, noi cu un  topor şi-o nicovală lămuream de mult agitaţia asta din jurul Roşiei, apoi dădeam foc la tot şi fugeam la Cluj. Nu ne mai prindea nimeni. * Un senator tânăr, fost coafeză în regimul Năstase: " Mi-am luat briciul şi pot executa la Roşia câteva frizuri a la C Dior de-ţi stă mucii unde-ţi stă capul sau invers." * Un alt senator, fost securist: "Mai bine făceau Roşia asta în piaţa Romană, nu ne mai deplasam atâta, că rudele mele stau în Bucureşti, ce dracu' să caut io acolo." * Un deputat, fost ziarist la revistele de hrană pentru femei: "În filmul Poziţia Copilului trebuia să surprindă grija femeii ăleia faţă de orientarea sexuală a victimei, nu să dea bani părinţilor, că şi aşa nu au ce face cu ei, dacă mă-nţelegi!" * O deputată, ajunsă deputată datorită skandenbergului internaţional: "E o manipulare crasă, mai bine ne întoarcem, bă, şoferule, hai, înapoi." * Şi aşa mai departe. * Ajunşi la Roşia, minerii primiseră cateringul: salată de varză cu ananas şi portocale dulci, fripturi de porc şi vită mestecabile, după preferinţe, ciorbe de ghimbir cu roşii păstăi. * S-au schimbat de costumele şi fracurile Hugo Boss, şi-au dat jos căştile Armani şi s-au apucat să halească. * Între timp, unul cu gura plină a zis: "Vrem salarii mai mari, că n-am mai fost pe aici din 2006 de când minele astea au fost închise, aşa, salarii mai mari, alocaţii pentru copii chiar celor care n-au, un teren de fotbal ca să jucăm cu CF Barcelona în nocturnă şi aşa mai departe. * A murit Geo Saizescu. * Filmul lui, Păcală, a fost vizionat în 1974 de aproape 15 milioane de spectatori în România. * Da, pentru că altul nu rula, şi te ducea cu şcoala, cu grădiniţa, cu sindicatul la film. * Pe scurt, a murit un regizor care n-a făcut niciun film. * Un regizor care nu s-a adaptat la libertatea de expresie de după 1990. * De altfel, nici nu ştia cum s-o facă, n-avea habar. * Şi aşa mai departe.

Denis

24 septembrie 2013

O altă poezie excelentă

Succesul zdrobitor al poeziei Mama, mi-a creat obligaţii. Tot FB-ul mai vrea. Mai încercăm una:

PETALA DE TRANDAFIR

M-am sculat de pe covor
Cu gândul să mă duc la cor
Dar io te iubesc.

Mama mi-a zis. iar te duci la aia
Cu coşuri pe faţă, cu fusta despicată la subţiori
Dar io tot te iubesc.

Treceau aşa ba un cal ba o vacă
Când io am simţit un fior
Te iubeam cu inima lată
Natura îşi luase cumva fără plată
Şi io te iubeam.

Măi, măi, mi-a zis atunci un arici
Care era vrăjmaş al iubirii mele
Du-o la film pe cucoană
Şi dă-i o petală de trandafir
Cu care să se înţepe în noadă

Dar io tot te mai iubeam şi n-am făcut-o

Apoi, a venit o zi plină de nori
De nu vedeai nimic cale de-o zi sau două
Şi dacă mi-ai simţit iubirea nemărginită
Te-ai apucat de făcut şase ouă.

Denis

O poezie excelentă

Dacă am văzut că în jurul meu toată lumea scrie poezii, am zis să scriu şi eu una:

MAMA

Mama munceşte la Roşia Montană
În abataj
Pleacă în fiecare dimineaţă de acasă cu lopata
Halva şi şerveţele
Îmbrăcată în fuste albastre cu picăţele

Dă ea cu târnăcopu' acolo
Până apare auru'
Vine poliţistu' i-l ia
Şi-apoi mugeşte ca taurul

Şi uite-aşa se termină o zi de muncă
Cu taur, cu aur şi halva
Nouă la şcoală diriginta
Ne predă o matematică de mucava

Soarele răsare când nu te aştepţi
E aşa la început o pată
Deşi sunt un ditai zdrahon cu perciuni şi cu barbă
Mama m-a botezat cu nume de fată

Florica îmi zice, Florico treci la călcat
Să nu vină tac-to de la mină
Cu pălăria-ntr-o parte
Şi tu să miroşi a căcat.

Ai grijă, ai grijă de tine, Florico
Viaţa nu-i simplă cum vezi în filmele cu Vivien Leigh
Trec anii şi când tragi linia
Constaţi că ai opt sau doişpe copii.

Denis



20 septembrie 2013

Interviu plauzibil

Jennifer Lopez: "La voi n-ajunge să luptaţi doar împotriva corupţiei, ci e obligatoriu să luptaţi şi împotriva imposturii".

Călimara cu Cerneală: V-aţi exprimat dorinţa de a cânta un cântec mineresc la Roşia Montană. Versurile sunt cu cianură sau fără?
J. Lo: Ce contează? E încurcată cu Roşia, încurcată rău, proiectul, cânt nu cânt eu, tot se va face.
C.C.: Au avut loc premiile muzicale autohtone la Sibiu. Ce ştiţi despre muzică uşoară românească? Despre rock? Despre Inna, Loredana?
J.Lo: Nimic.În discuţiile pe care le am în Los Angeles cu prietenii mei care mai ştiu fenomenul muzical din Balcani pomenim deseori de impostura din show bizz-ul de la voi. Sunt oameni nepregătiţi pentru acest segment de viaţă, de şou, de eveniment, de spectacol. Oameni care mai bine se făceau coafeze sau bibliotecari lucrează cu nonşalanţă ca DJ-ei, ca directori de radio.
C.C.: Ştiţi vreun exemplu?
J.Lo: În muzică nu prea, muzica voastră nu se aude peste ocean, dar pot să vă spun de impostorul Cristi Pepino, regizor la Teatrul de Păpuşi Ţăndărică, de Geo Saizescu, decan al unei facultăţi de film, de Alexa Visarion şi de mulţi, mulţi alţii, care mai bine se făceau contabili, o meserie mai frumoasă şi mai benefică pentru societate.
C.C.: Cum putem stârpi impostura?
J.Lo: Grea întrebare. Poate doar prin promovarea asiduă a unor valori tinere. A atâtor de multe valori, încât impostorii să nu mai aibă ce face, să nu mai poată promova "solişti" de muzică populară la infinit, solişti care vă fac de râs peste hotare.
C.C.: Ce planuri de viitor aveţi?
J.Lo: Am venit în România să fac un film despre nimic cu Porumboiu. Un film despre nimic. În care eu discut şase ore cu o ipotetică soră a mea despre gelul cu care trebuie spălaţi caii.
C.C.: Cine va juca rolul surorii?
J.Lo: Florin Chilian, că arată a soră, şi are şi voce de soră mai mare. Sau mai mică, depinde cum decurge înţelegerea cu regizorul Porumboiu.
C.C.: Vă mulţumim.

A consemnat Denis

19 septembrie 2013

Revista presei internaţionale

Drăgăşani News, publicaţie ezoterică. Aşa credem. O bătrână de 88 de ani traversează chiar acum Canalul Mânecii înnot. Are în costumul de baie 20 de kg de cianură furată de la Roşia Montană. Vrea s-o arunce în Canal ca să scape România de cianuri, dar a uitat cum. De la balcon o vede regina Angliei. O chiamă la ea. Baba, pe numele ei Aglaia Tudorache, cofeză din Drăgăşani, se duce, n-are ce face. Regina Angliei îi scoate costumul de baie şi vede cinaura. Se pun pe mâncat amândouă, că aşa credeau ele că se foloseşte chimicăria aia.

Justiţiarul Trop Tard, benzi desenate. Un tribunal suedez a permis masturbarea în public. Cetăţeanul Vasile Daiboj Creţulescu din Cluj, strada Vasile Daiboj Creţulescu s-a dus în grajd cu gândul să-şi masturbeze vaca. Lu' vaca nu i-a plăcut şi i-a dat o copită între ochi cetăţeanului Vasile Daiboj Creţulescu. Pe piatra funerară a cetăţeanului din Cluj se putea citi: Aici odihneşte primul Masturbator de Vaci din istorie.

Chitila Power Flower, cotidian de cartier. În lupta contra corupţiei din România s-a implicat şi tânăra Georgeta Vaslui. Dânsa se culca numai cu oameni corupţi, fie ei cizmari, tractorişti, muncitori forestieri, vânzători şi câţi alţii din vestita comună. După ce a făcut avere, dânsa a declarat: dacă nu mă lăsa fizicul, luptam şi acum. Da' luptam la sânge până eradicam corupţia din Chitila, că e o ruşine.

The Grindu Telegraph, publicaţie de modelling. S-ar putea ca Elena Udrea să candideze la preşedinţia României, caz în care ar fi votată de 90 la sută din electoratul prezent la vot. În Grindu s-a făcut un sondaj pe această temă. Un sondaj fără întrebări, ele plutind în aer. Toată suflarea din Grindu a răspuns da, la chestia cu Udrea, şi tot da la chestia cu "dacă fabrica locală de iaurt ar folosi cianură la fabricarea produsului Iaurt Mineralizat, l-aţi mânca?

Sport Magazine, publicaţie de box sau cam aşa ceva. Minerii din Roşia Montană nu ştiu cât aur au voie să extragă din subteranele lor, aşa că s-au luat la bătaie. Sosit la faţa locului, domnul Daniel Barbu, ministrul culturii, a decretat Patrimoniu UNESCO această bătaie sângeroasă. Morţii au fost beatificaţi, iar unul din ei, prins cu mult aur sub cască, a fost sfinţit. De acum înainte minei respective i se spune Sfântul Brebenel, că aşa îl chema pe un văr al celui mort, asupra decedatului negăsindu-se niciun act de identitate.

Pârvulescu Light, publicaţie cu pagini goale. Cititorii sunt îndemnaţi să-şi scrie opiniile. Nu scrie nimeni.

Denis


18 septembrie 2013

Stiri suedeze la minut

Sa nu care cumva sa credeti ca îi fac concurenta lui Denis cu a lui geniala Revista a presei. N-am eu atîtea resurse sa adun laolalta ziare, reviste si aparitii editoriale atît de insolite. Sigur le ia pe sub mîna sau i le-aduce porumbelul direct la fereastra de la bucatarie, altfel nu-mi explic de ce nu le gasesc niciodata la chioscul de coltul strazii.
Eu citesc ce gasesc în cutia postala sau în cutiile de pe strada: ziarele gratuite, pentru cei fara dare de mîna, cititori de cafenele, autobuze si alte spatii destinate asteptarii. Asteptînd eu azi la banca, am citit în Metro urmatoarele:
  • Niste doctori destepti au bagat la raze niste suspecti sa vada ce au în stomace, ca asa venise comanda de la politia suedeza. În van au sustinut oamenii ca erau doar paste (mîncasera niste penne la prînz), doctorii nu si nu, cica eu pungute cu droguri. Nu ni se spune în ziar cum au avut politistii dovada ca oamenii au mîncat, într-adevar, paste. Banuiesc ca e vorba de facut caca-olita sub ochii si nasurile politailor. Purtatorul de cuvînt al spitalului nu comenteaza, sanchi, pentru ca informatiile despre pacienti sînt secrete. 
  • Acum 2 nopti s-a lansat nu stiu ce mega-joc pe calculator, GTA V. S-a lansat, noaptea, în toata Suedia si amatorii au stat la coada ca sa-l încerce. A doua zi, unii nu s-au putut trezi pentru a merge la scoala sau serviciu, asa ca au sunat si-au zis ca sînt bolnavi, normal.
  • Un nene pedofil (cîti alti or mai fi?) e judecat pentru ca a obligat 24 fetite si adolescente (atîtea s-au adunat pîna acum) sa-i pozeze (si alte gesturi sexuale mai grave) via webcamera, amenintîndu-le ca va publica poze trucate cu ele daca nu o fac. Eu l-as închide pe viata pe omul asta sau l-as lasa fara vedere. 
  • Pentru a se stabili vîrsta exacta a celor care cer azil în Suedia - mai ales pentru cei care nu au acte - se practica asa-zisa stabilire a vîrstei cu ajutorul radiografiilor. Problema e la adolescenti, pe care un an îi poate separa de vîrsta adulta, deci de trimiterea acasa cu un adio si n-am cuvinte drept bun ramas. Cum sa facem, sa dregem, sa asa si pe dincolo? Un articol de o pagina fara un raspuns exact, doar ar fi bine sa... si noi nu recomandam asa ceva.

Ziarul, cronică sau poveste cu final neașteptat?



Zilele acestea pline de evenimente generatoare de sentimente care mai de care mai otrăvite și turbate, i-au adus iarăși în prim plan pe ei, făcătorii și desfăcătorii de opinie publică. I-am numit aici pe ziariști și alţi analiști din mass media.
Aţi citit și dumneavoastră ziare și v-aţi uitat la știri și la talk-show-uri. Aţi văzut cum poate fi un eveniment ignorat de către unii jurnaliști și cum poate fi el exploatat de către alţii. Unii trag cortina, în timp ce alţii folosesc lupa. Depinde de patron, interese economice, politică editorială. S-a mai văzut și puterea presei, care a ridicat un eveniment de fapt divers la rang de tragedie naţională sancţionată printr-o lege. A fost, desigur, doar o minge ridicată la fileu, în speranţa că populaţia va uita de cianură, aurul și rușii de la Roșia Montană. Nu că problema câinilor vagabonzi nu ar fi și ea la ordinea zilei. Agenda naţională e plină de probleme, mai mult sau mai puţin ocultate. Drept rezultat, se profită încă de temperaturile exterioare agreabile și se fac manifestări, care pentru, care contra eutanasierii, pe lângă longevivul de acum protest împotriva proiectului Roșia Montană. Da, s-a văzut încă o dată cum pot reţelele sociale și presa să-i scoată pe (unii) oameni în stradă, cum îi transformă din spectatori în actori și invers.
În loc să ne pierdem în obișnuitele dezbateri despre manipulare versus adevăr, presă cumpărată versus presa independentă, importanţa știrilor de interes local și naţional, vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Mi s-a întâmplat de multe ori să citesc comentarii contradictorii la materialele mele sau ale altora. Același subiect era considerat interesant de unii și lipsit de interes de către alţii. Iar dacă subiectul era interesant pentru toată lumea, atunci autorul articolului era considerat îndreptăţit sau, dimpotrivă, neîndreptăţit să-l scrie. Exerciţiul pe care vi-l propun este următorul: imaginaţi-vă ziarul ideal, cu subiectele pe care le-aţi dori abordate, în ce frecvenţă, scrise de autorii pe care îi doriţi dumneavoastră. Dacă aţi avea puterea financiară să deţineţi un ziar, cum ar arăta și în slujba cui (persoană, cauză etc.) ar fi? Aţi avea pretenţia ca lumea să ia de bun tot ce scrieţi? Aţi difuza o opinie unică sau aţi lăsa loc și pentru opiniile diferite (care nu trebuie să meargă neapărat în sens contrar)? Aţi avea o viziune rigidă sau v-aţi adapta la evenimente, plătitorii de publicitate și cititori? Cum ar veni, ziarul dumneavoastră ar fi o cronică sau o poveste cu final neașteptat? Sau poate că deţineţi o formulă revoluţionară de agregare a informaţiei si doriţi să o puneţi în pratică. Vă așteptăm!
Un ziar este scris de jurnaliști, de specialiști care știu să culeagă informaţii și să le facă publice. Dar dacă v-aţi așeza alături de ei și aţi pune mâna pe condei? Dacă le-aţi furniza dumneavoastră subiectele care vă interesează cu adevărat si i-aţi solicita sa prezinte în ziar evenimentele pe care le organizaţi? Zilele acestea, o mână de oameni au reușit să-i scoată în stradă pe ziariștii care îi treceau cu vederea în mod voit. Se poate, deci, să facem istorie și presă în același timp. Tineţi ochii presei deschiși, dragi cititori!

De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea!

Am adoptat şase câini

La presiunea străzii am adoptat şase câini. * Unul negru, George, unul alb, Vasile, unul maro, Grigore, unul verde, Rovana, unul gris, Carmen Tănase şi unul roşu, Cumva. * George slujise în armată, era pensionar de la 12 ani şi vroia de la mine să-l bag în primăria Bucureşti unde lucrează toţi foştii miliţieni, foştii din armată, şi foştii securişti ieşiţi la pensii cam pe la 40 de ani. * Dacă a văzut George ce greu se obţine o slujbă s-a dus la Oprescu şi l-a muşcat de picior. * Oprescu, medic fiind, şi-a bandajat piciorul şi a zis că face o autostradă de două ori suspendată, deci delira. * Pe George l-am împuşcat, pentru că nu voiam să muşte oameni. * Vasile şi Grigore lucraseră cu fonduri europene şi văzând că n-aveam în frigider aşa ceva au început să mă latre, ba chiar Grigore s-a repezit la copilul meu şi l-a muşcat de ureche. * Evident i-am împuşcat pe amândoi. * Rovana m-a luat de mână şi m-a dus la Roşia Montană. * Acolo, minerii îmbrăcaţi Hugo Boss, mâncau icre negre din fondurile guvernului, citeau Paris Match în care li se descriau protestele, şi-l aşteptau pe Ponta. * Ponta a venit, a vorbit nu se ştie ce, că pe ecranul teveului au apărut numai minciuni, a zis că mineritul e viitorul şi a plecat. * La aşa minciuni am împuşcat-o pe Rovana pe loc. * Cu Carmen Tănase şi Cumva, ultimii câini pe care-i mai aveam, am ieşit la plimbare. * Au fost cuminţi până l-au văzut pe Piedone. * Au sărit la el, reproşându-i furăciunile din piaţă, mezelurile fără bon de casă, brânzeturile fără acte şi-n general jaful care are loc sub ochii cetăţeanului. * Ba chiar, cuprinsă de isterie, Carmen Tănase, căţeaua în care credeam cel mai mult, a sărit la el şi i-a zis că vrea să joace şi ea în La Vie d'Adele, să fie lesbiană şi tot aşa. * Am fost nevoit să împuşc ambele patrupede acolo, în Rahova, şi să mă duc să-mi cumpăr două bilete la 6 din 49. * Cam aşa a fost şi sunt mâhnit că n-am putu să-mi iau un maidanez. * Dar nu-i totul pierdut, că mâine plec la Sibiu la un  festival de film şi sigur găsesc unul acolo. * Seara ne-am uitat pe Antena 3. * Ministrul Culturii zicea ceva de patrimoniul de la Roşia, Cornel Nistorescu zicea de uriaşa corupţie care a avut şi are loc acolo, tot la Roşia. * Şi că cine-i dă de capăt? * Da' chiar, i se poate da de capăt? * Noi credem că nu şi că Roşia va merge mai departe, rostogolindu-se în minciună, în prostie, impostură şi hoţie pe faţă, cu ajutorul mass media deja cumpărată. * Şi aşa mai departe.

Denis

16 septembrie 2013

Doua la un leu - 50

Despre tobosari, harpisti si alti virtuosi ai unor intrumente scumpe la auz.

1. Cum ar fi ca muzicienii, între doua interventii, sa vorbeasca la telefon, cum ar face orice vînzatoare de bun-simt?

2. Cum sînt platiti acesti interpreti? La nota, la masura...?

Atentat la siguranţa naţională

Normal că ne-am dus să vedem Blue Jasmine, Woody Allen. * Normal că ne-a plăcut. * Credem, fără rezerve, că este cel mai bun film al lui Woody Allen din ultimii 10, 15 ani. * Pe lângă scenariul excelent, castingul pe măsură, simplitatea relaţiilor de cuplu şi a situaţiilor de viaţă, jocul actorilor, montajul, trecerile elegante ale timpului vrem să ne referim la jocul lui Cate Blanchet. * Actriţa australiană face aici, până acum, rolul vieţii ei. * Elegantă, frivolă, beţivă, psihopată, cuceritoare, veselă, tristă, mamă denaturată, soră nefericită, mincinoasă, Cate Blanchet ne regalează cu un rol excepţional pe care, culmea, şi noi îl jucăm în viaţa de zi cu zi fără să ne dăm seama. * Şi ne-am gândit că dacă lui Cate Blanchet i s-ar tăia căldura, ca oricărui actor din România, ar fi un atentat la siguranţa statului australian. * Dacă lui Nicole Kidman, tot australiancă, nu i-ar veni la timp autobuzul 331 care s-o ducă la Casa Scânteii, ar fi tot un atentat la siguranţa naţională a statului australian. * Dacă celor de la Bee Gees sau AC/DC li s-a fi tăiat curentul electric în timp ce cântau tot atentat la siguranţă s-ar fi numit. * Dacă, în Brazilia, lui Neymar, Ronaldinho sau Pele nu li s-ar plăti salariile la timp tot atentat la siguranţa naţională s-ar fi numit. * Şi exemplele pot continua. * N-o să facem stupida comparaţie cu siguranţa naţională a statului român, că ne pierdem timpul, atâta timp cât ni se poate explica pe "media" că Oprea, Blaga, Văcăroiu sau Vosganian reprezintă stabilitatea ţării noastre. * Ponta s-a dus la minerii de la Roşia. * Ei bine, când au ieşit din "subteran" minerii erau îmbrăcaţi ca la paradele de modă din Paris sau New York: cămăşi curate, căşti albe noi, salopete neatinse de praf de cărbune, pantofi Dior, bărbi de la şcoala din Băneasa şi discursuri despre locurile de muncă necesare roşiei. * Porumbelul Poştaş, bun prieten de-al nostru, ne-a adus scrisoarea de graţiere a lui Becali către Băsescu. * O ducea mă-sa la Cotroceni, dar Porumbelul i-a şutit-o. * Spicuim din scrisoare: "Când era mic, se spăla pe mâini şi pe dinţi după fiecare masă, domnule preşedinte. N-avea mingie, ca alţii, avea un cuţit cu care tăia colţii oilor ca să nu muşte copiii. Nici ce încălţa n-avea, nici ce-mbrăca, aşa că atunci când s-a făcut mare a fost nevoit să asculte de sfaturile proaste ale unor "băieţi" care i-au vrut răul. Aşa că, vă rog frumos, daţi-i drumul, o mamă". * Ion Dichiseanu a ieşit în pielea goală în balcon. * Dichi, cum îi zic prietenii, n-a făcut niciodată niciun rol, şi încearcă acum la 80 de ani. * Din păcate, rolul e prost şi urât, aşa cum îi e şi fizicul. * Dacă ar fi căzut de la balcon, vă asigurăm că accidentul n-ar fi fost socotit de autorităţi atentat la siguranţa naţională a ţării. * A scumpei noastre ţări. * Şi aşa mai departe.

Denis

14 septembrie 2013

Filmul de duminică: Peştişorul de Aur

Filmul demarează brusc, fără avertisment: o tipă cade într-un canal şi acolo este un Balaur. * Balaurul îi spune: dacă mă scoţi de aici ceva frumos o să ţi se întâmple. * Când vezi un aşa început e film rămâi fără rezerve să-l vezi pe tot. * Pentru că urmează o senzaţională poveste de dragoste, aşa cum suntem obişnuiţi în filmele româneşti. * Fata se uită în oglindă, avea oglinda la ea, se uită la înălţimea canalului, pentru că o făcea de jos în sus, îl ia pe Balaur în braţe, ca să vază cât atârnă, şi se hotărăşte să-l lase acolo. * Dar Balaurul, mai zise: scoate-mă şi ai să vezi!! * Fata, pe numele ei Aglaia, era fată de măcelar, deci obişnuită cu riscurile. * Era înaltă, scundă la şolduri şi purta un palton albastru, iar la nasul absolut roşu avea asortată o pereche de ochelari negri prin care nu vedea nimic, pentru că în canal abia mai încăpea lumina. * Cu Balaurul în braţe, Aglaia ajunse acasă. * Taică-său se bucură la maxim, pentru că nu tranşase niciodată un Balaur, şi ştia bine că nimeni din cartier nu mai mâncase carne de aşa ceva neam de neamul lor. * Luă barda şi îi tăie capul. * Înainte să-i cadă căpăţâna pe podea, Balaurul zise: Cruţă-mă şi nu vei avea decât de câştigat. * Uimit, măcelarul făcu întocmai şi în faţa lor, că era şi Aglaia acolo, Balaurul se transformă în Peştişorul de Aur. * Peştişorul spuse: Vă îndeplinesc trei dorinţe după care tu, măcelarule, mi-o dai pe fata ta, pe Aglaia, de nevastă, pentru că o iubesc. * Şi io te iubesc, Peştişorule, si-i sări în braţe arătaniei din aur pur de 24 de carate. * Ca să profite, măcelarul îşi spuse prima dorinţă: vreau un topor de aur. * Şi pe loc, pe bancul lui de măcelar apăru un topor de aur. * Măcelarul mai zise: vreau să dispari acum de aici, şi să-mi laşi fata în pace, nenorocitule!! * Dacă văzură aşa, cei doi tineri, Peştişorul şi Aglaia, plecară în lume. * Ajunseră la New York, la ICR. * Aici era o expoziţie de pictură a unor români care se exprimau prin culoare, carton, şi multă băutură americană. * Văzând atâta nepricepere, cei doi tineri, Aglaia şi Peştişorul, luară câte o bidinea şi începură să picteze pe pereţii sălii de expoziţie. * Se vedea cât de colo cât de mult se iubesc, pentru că din mijlocul culorilor pe care le aşterneau se iţea o dragoste colosală, precum şi cei patru copii care vor urma. * În timpul ăsta, măcelarul, văzând că a fost tras în piept, luă toporul de aur şi-l aruncă după cei doi îndrăgostiţi. * Toporul străbătu Europa, Atlanticul, ajunse la New York exact în mijlocul expoziţiei şi-i căzu Peştişorului în cap, despicându-i-l. * Aglaia, disperată, luă şi ea toporul şi-şi tăie gâtul, acolo, în expoziţie. * Aşa se sfârşi cea mai frumoasă poveste de dragoste din literatura română, că filmul e făcut după o carte, best seller, apărută la editura Nemira, care numai cu asta se ocupă, carte a unui român care trăieşte într-un canal, i-am uitat numele, dar care se vinde foarte bine. * Un film de o forţă colosală, un film despre relaţiile de cuplu la care numai scenariştii români se pricep, vezi Răzvan Rădulescu şi al lui Poziţia Copilului. * Şi aşa mai departe.

Denis

13 septembrie 2013

Interviu plauzibil

Christina Aguilera: "Da, am fost în România, am cântat la festivalul de la Braşov, aşa intitulatul Ursul de Aur, Bivolul de Aur sau cam aşa ceva, dar n-am luat niciun premiu la concurs".

Călimara cu Cerneală: Cerbul de Aur, la acest festival aţi participat.
Christina Aguilera: Exact.
C.C. : Cum a fost?
C.A. : Oribil. Toţi bărbaţii din juriu vroiau să se culce cu mine, aveam 17 ani, eram apetisantă, blondă, ceva rar, deosebită de concurentele brunete din Albania, Maroc sau România şi mai şi veneam din Statele Unite. Aşa că, n-am avut nicio şansă. De-asta nici nu-mi trec Braşovul sau Gheata de Aur, cum îi spuneţi voi, în palmares.
C.C. : Acum, showbizzul din România are numeroase succese, ne referim la Inna, Alexandra Stan, Dan Matei Agathon, Piţurcă, Holograf, e plin mapamondul de melodii româneşti, atractive, tinereşti, educative, poate v-ar face plăcere să reveniţi în ţara noastră.
C.A. :  Aş reveni dacă mi s-ar oferi exclusivitate pe toate cântările şi concertele de la Roşia Montană, cu condiţia să fiu acompaniată de  toţi cei care au luat şpăgile de la Gold Corporation.
C.C. : În sfârşit, ce mai ţineţi minte despre România?
C.A. : Îmi aduc aminte cu plăcere de filmele indigene pe care le-am văzut, toate semnate probabil de Geo Saizescu, că prea semănau scenariile, actorii, Marea Neagră, Carpaţii şi moacele celor care intrau la metrou, la Universitate, pentru că, am observat că toate filmele româneşti se filmează la escalatorul de la Universitate, ca să vadă vestul lumii şi să vină să facă turism. Apoi, mai sunt câinii vagabonzi foarte mulţi, ceea ce este o binefacere a civilizaţiei la care a ajuns ţara dvs. Închipuiţi-vă că sunteţi singur, n-aveţi nevastă, copii, mătuşi, o Bianca Drăguşanu acolo sau un Botezatu şi vreţi să vă plimbaţi pe Calea Victoriei. Sunaţi la telefon şi imediat vin la scara blocului dvs 60 de câini care vă însoţesc şi muşcă tot ce mişcă. De-asta e goală Calea Victoriei, bănuiesc.
C.C. : Aţi cântat cu Mick Jagger, în concertul organizat de Fundaţia Bill Clinton. Cu cine aţi dori să mai faceţi un featuring în viitorul apropiat?
C.A. : Cu Joe Bonamassa, poate, cu Lady Gaga, Paul McCartney, iar dintre soliştii dvs cu Cristi Brancu, Oana Turcu, Robert Turcescu, Mădălin Voicu şi chiar cu Paula Iacob.
C.C. : Ce proiecte de viitor aveţi?
C.A. : Să vizitez Eforie Nord, să-mi cresc copiii într-un leagăn din Bucureşti coordonat de Alice Barb, să mă angajez back vocals la Daniela Gyorfi şi-apoi să intru în politică, ca Teo Trandafir. După care să-mi găsesc un bărbat din Lehliu pe Internet, care să mă bată, să ne despărţim şi să apar tot timpul la Măruţă sau Simona.
C.C. : Excelent, foarte frumoase planuri aveţi. Vă mulţumim pentru interviu.

A consemnat Denis

12 septembrie 2013

Concertul de seara

Mi-am luat abonament la Sala de concerte locala, sa ascult Orchestra simfonica din Malmö. Sa nu va asteptati la cronici muzicale pe bune, ca n-am avut eu bafta aia sa ma nasc în familie de melomani ca sa am cultura în domeniu si gusturi. Ascult cu sufletul: daca se lipeste, bine. Daca nu, nu. În seara asta s-a cam lipit, mai ales ca, în pauza, am avut timp sa rasfoiesc brosurica de prezentare a serii si am aflat urmatoarele: ca dirijorul Marc Soustrot e francez, deci ma puteti acuza cu probe de parti-pris; ca domnul cu trompeta, Hakan Hardenberger, e taman cel mai bun trompetist din galaxie, dixit The Times si, printre altele, Prince consert Professor of Trumpet la Royal College of Music din Londra (whatever that means). Atîta va mai spun, înainte de a da drumul la muzica: publicul e, în majoritate zdrobitoare, de la vîrsta a 3-a în sus. Dezavantaj: mai usor si-ar dona un rinichi decît sa se ridice de pe fotoliu ca sa-ti faca loc sa treci. Avantaje: nu le suna telefoanele mobile încontinuu si nu te pot întrece în cursa pentru recuperarea hainelor de la garderoba.
Pentru ca nu reusesc sa asez în pagina mai multe clipuri de pe youtube, ca sa va prezint tot programul, am sa pun numai unul, cu piesa de final (si cu regrete ca nu m-ajuta tehnica).


Revista presei internaţionale

Şugatag Morning, ziar adevărat. Aşa cum clauzele contractelor cu FMI sau BM sunt secrete, nici locul în care se află Roşia Montană nu poate fi divulgat.

Simeria After Hours, publicaţie şcolară. Minerii blocaţi în subteran la Roşia Montană au cerut să coboare la ei Sultanul Suleyman, pentru că numai pe el îl văd capabil să le rezolve doleanţele.

Certej Dimanche, periodic întâmplător. Greviştii de la Roşia Montană cer ca nou născuţii lor să poarte numele de Hurrem, indiferent dacă sunt băieţi sau fete. Ex Vasile Hurrem, Doina Hurrem, Crizantema Jr Hurrem. Ei consideră că astfel le este asigurat dreptul la liberă exprimare.

Minerul Observatoir, săptămânal curios. Locuitorii din Roşia Montană cer ca solista Mihaela Mihai să îşi ia buletin de Roşia Montană şi să cânte în sala căminului cultural în fiecare seară. Ei au şi un repertoriu pentru cântăreaţă, din care fac parte melodiile Mă făcuşi mamă cumva ceva, Când eram io la Paris mie-mi vine să mă pis, Să-mi scrii din depărtare o scrisoare şi  Ai lav sou maci Roşia Montană.

Bulbucata To Day, publicaţie agroturistică. Şpăgile luate de-a lungul timpului de diverse guverne autohtone vor fi folosite la Roşia Montană în felul următor: aici se va construi autostrada suspendată a lui Sorin Oprescu, aici vor fi aduşi toţi câinii vagabonzi din România pentru a fi folosiţi la tracţiunea minereului, aici va fi mutat cartierul Primăverii din Bucureşti, aici se va rejuca meciul de fotbal dintre România şi Turcia în care scorul va fi de data aceasta 3 la 0 pentru noi, aici va fi deschis un cinematograf modern în care vor rula numai filmele lui Geo Saizescu, aici se vor construi piste pentru bicicliştii care vin din Piaţa Universităţii ca să susţină demolarea Bucureştiului şi demisia lui Onţanu, aici se va muta sediul Realitatea TV la care Ciuvică şi Chiriac să vorbească despre arta mineritului la români, precum şi multe, multe altele.

The Sun by Ciorogârla, cotidian misterios. Minerii din Roşia Montană vor să construiască prima casă şi prima rablă pentru Lavinia şi Bănică, Andreea Marin şi Prigoană, Drăguşanu şi Bote, Capatos şi emisiunea lui, Piţurcă şi Turcia, Teo Trandafir şi feisbucul, Cristi Brancu şi Gyorfi, Ciutacu şi Banciu, pentru ca cei pomeniţi mai sus să ducă o viaţă normală şi să nu mai apară la televizor aşa, la prosteală.

Bucureşti Soir, publicaţia citadină. Printul apare într-o limbă străină, necunoscută. Din fotografii se înţelege că minerii din Roşia Montană îi cer lui Ponta o parte din şpăgile care s-au luat pe acest proiect. Hă, hă, hă de câţi ani până azi.

Denis

11 septembrie 2013

Aducere la zi

Denis face turism local cu scopul clar de a trage cu ochiul si urechea si a spune tot în Calimara. As face si eu, dar nu am timp: merg IARASI la scoala. De data asta învat sa scriu, unde se pune virgula, cum se aseaza degetele alea doua pe pagina ca sa scriem cu alineat si alte chestii folositoare scriitorilor în limba engleza. O sa revin cît de curînd cu detalii exclusive despre uniforma profilor universitari si mîncarea de la cantina studenteasca. Cît de departe e varza cu ceva afumat din caminul de la 8 Martie! Nici sesiunea nu mai e ce-a fost, aici practicîndu-se controlul continuu si, eventual, un mare test spre sfîrsitul cursului. Prin urmare n-am cum sa învat chineza în timp record. Dar, cum spuneam, despre alte frustrari si mirari, într-un post viitor.

10 septembrie 2013

La mamaia Trei Brazi

Cântecul nu-i aşa, da' noi până ne-aducem aminte trece iarna, începe o nouă revoluţie la Universitate, eutanasiem toţi câinii din Europa pe principiul că bătrânii-s greu de urnit, dar de-i urneşti sunt greu de-oprit şi aşa mai departe. * Cert e că ne-am suit în maşină şi ne-am dus la Mamaia. * Mai bine zis la Năvodari, unde începea un septembrie de vis, cu mult frig, cutremure şi apă deosebit de rece. * Iar pe plajă niciun wc. * Bere 9 lei, Ciuc la halbă 4. * Adică ne referim la terasa care era lângă noi, de altele nu ştim. * Aici, un bucătar italian, care vorbea româneşte, prăjea la tablă un biban de mare contra 50 de lei. Mai pui un pahar de vin, o felie de pâine sau de usturoi şi pac, suta de lei, moment în care sări din cheltuiala zilnică deşi "litoralul pentru toţi" behăit pe toată media zice că e ceva mai ieftin în perioada asta. * Bun. * Hai să ne plimbăm am zis, mergem Vama, 2 Mai, Costineşti. * La Vamă mizerie, la 2 Mai nu era nimic, la Costineşti iar mizerie, da' aici e gala HOP a tânărului actor. * Gală care te întâmpină cu un afiş urât, pe al cărui spate scrie ceva de spectacolele din festival. * Nici programul ăsta nu te îmbie la nimic, aşa că mergem în bazar şi ne luăm peruci roz. * Roz chiloţiu. *  Adică ne-am luat io şi pretena mea Raisa. * La radioul din maşină auzim că se dă din nou voie la minerit. * Adică toţi cei disponibilizaţi din adâncuri, îşi abandonează meseriile în care se calificaseră după demisii, coregrafi, ingineri, şoferi, miliţieni, masseuze  şi înapoi la lopată. * Astfel se recreează o pătură socială necesară eliminării celor de la Universitate care cer căderea guvernului, eutanasierea obligatorie a câinilor, demisia lui Onţanu şi a celorlalţi şi aşa mai departe. * Ne întoarcem la Mamaia şi facem plajă în faţa hotelului Flora sau mai la stânga. * Toate şezlongurile erau goale. * Nu e voie pe ele, cu niciun preţ, adică mai ieftin. * Magazinele erau goale sau închise, arătau a manele, cu ziduri căzute, de parcă pe acolo au trecut rachetele siriene. * Ne îndoim că Mamaia a fost plină vreodată vara asta. * Tot ce am văzut pe teve a fost dezinformare. * Nişte imagini cu un carnaval de wend şi cam atât, restul erau imagini din alţi ani. *  După o zi proastă, am zis să trecem în revistă câteva cârciumi. * La Scoica e prea multă lume, meniul banal, şi dacă la masa ta e un preten care comandă în numele tău calamari, icre negre, urşi la proţap, găini şi bibilici în sos de portocale, ei bine, chestia asta te sare din orice cheltuială. * Apoi ne-am dus la Onplonge JR. * Prost de tot. * Câteva hamsii vii în farfurie, pe care te chinuiai să le prinzi, un vin prost şi scump, şi începutul unei seri în care stătea să plouă. * Am încheiat în portul Tomis, la Pinguin. * Vinul bun, bucătăria închisă la ora 9 seara, întrucât bucătarul mai avea o slujbă pe trotuarul din faţa Cazinoului, după care se ducea să citească Moromeţii, să urce pe culmile Predealului, acolo de unde se zăreşte cabana Trei Brazi. * Şi aşa mai departe.

Denis

04 septembrie 2013

De-a roşia montană zisă Mihaela Mihai

A murit un băieţel de 4 ani mâncat de câini. * N-a ieşit nimeni în stradă ca să linşeze pe cineva din primăria Bucureştiului. * S-au scumpit alcoolul, chiriile, femeile, biletele (?), autostrăzile, benzina, abonamentul tv, internetul, Oana Zăvoranu, prostelile de pe antene sau realităţi, zugrăvelile, ouăle, pepenii, cartofii, carnea, din nou biletele (???), transportul naval, ăla CFR, femeile (mai ales femeile), iar în stradă, ca să protesteze, iar n-a ieşit nimeni. * În schimb a ieşit grămadă de lume că să zică ceva de roşia montană. * În numele acestor oameni, care habar n-au unde e roşia montană, au vorbit Mihaela Mihai (poftiiiiim?) şi Teodor Paleologu (poftiiiim?). * Asta se chiamă la noi spirit civic. * Când circul cu Cioabă şi Becali ne-a invadat intimitatea nimeni n-a ieşit la Universitate să zică STOP, ce faceţi, bă, băieţi pe banii noştri? * Când s-a văzut că prostelile de la Mamaia sunt făcute să ascundă lipsa de turişti de pe litoral, nimeni n-a hăulit la Universitate împotriva acestei dezinformări crase. * Când nu se "găseşte" contractul cu Bechtel, când se vede nivelul la care a ajuns Bac-ul, când milioane de copii ies gata şomeri din sistemul românesc de învăţământ nimeni nu iese să zică ceva nu la Universitate, ci măcar la Bucur Obor cerând demisii sau socoteala pentru cheltuiala aiurea a banilor noştri. * În schimb, cum spuneam, când au fost manipulaţi de o roşie montană numită Mihaela Mihai, gata, hai să ne facem că ştim ce e o cianură şi să n-o vrem. * Noi am fost la Bucişteni. * Cu preteni, cu vodcă, cu pepeni şi grătare. * Da, aşa am făcut la Bucişteni. * Şi seara am ieşit la urşi. * Hărăbailele astea de câteva sute de kile vin, răstoarnă ditai cazanu de gunoi, se plimbă prin Valea Cerbului câte opt, nouă deodată şi stau şi la fotografiat, ceea ce nouă nu ni s-a întâmplat. * Nouă personal, altora da. * O seară vin, alta nu. * Că am ieşit şi aseară după ei şi nu erau nicăieri. * Apoi ne-am întâlnit cu o vulpe care ne-a spus că urşii din Bucişteni se întâlnesc săptămâna asta cu Mihaela Mihai ca să-i ducă la şcoală, ca să înveţe ce-i aia o cianură sau că cum devine cu exploatarea de la roşia montană sau că cum se fac copiii ăia de la Universitate care stau pe jos degeaba. * Da, degeaba, pentru că proiectul roşia montană oricum se va face cu sau fără ei. * Sau nu se va face cu sau fără ei, ci cum vrea Mihaela Mihai cu urşii ei. * Şi aşa mai departe.

Denis