31 decembrie 2015

Fericirea la români în 2016

Generalul de brigadă Manole Ben Manole, cel care apără Constituția României pe malurile Neajlovului, primi înștiințare că se apropie anul 2016, unul nou dar foarte apropiat de cel vechi, adică n-avea cum să vie 2020, de exemplu, după 2015, deci primi înștiințarea odată cu o notă pe care scria: Vezi dacă putem băga în Constituție Fericirea. Adică să fie un capitol separat care să stabilească drepturi și obligații pentru ca românii să fie fericiți cum este și în alte Constituții. De exemplu, în cea americană.

Generalul își strigă nevasta. Florica Ben Florica apăru cu ligheanul în care mesteca musacaua. Băi, Florico, ce-i trebuie românului să fie fericit? Când? Păi, în 2016. Nu în general? Nu. La noi, la români, nu se poate prevedea nimic pe termen lung, în general, că câștigă alt partid alegerile viitoare, face un nou studiu de fezabilitate și șterge ce am stabilit noi. Ai dreptate. Deci, ce-i trebuie? Păi, ceva pe care să se bazeze. Cum ar fi? Dragostea, Dumnezeu. Nu banii? Nu. Păi, și p-asta cu Dumnezeu de unde o scoseși? Suntem de 60 de ani împreună și nu te-am auzit niciodată vorbind așa. Și de unde să ia românii dragoste și Dumnezeu? Că guvernul nu poate să le dea. Din ei înșiși. Nu te întâlnești cu Dumnezeu în tine ești un bou. Cu dragostea la fel. Păi, asta e bine, Florico, o să mă decoreze, că guvernul n-are cum să dea dragoste și Dumnezeu și le pot trece liniștit în Constituție că-s vorbe goale și vorbele goale-s pe toate paginile. Ce, nu știi? Vai, ce fericit m-ai făcut. Credeam că trebuie să scriu aici de bani, de macarale, de autostrăzi, de cântece. Cântece? Păi, da, că un popor care nu cântă degeaba are Constituție, cum e cazul la noi. Hai, du-te și te spală să ne fericim constatarea.

La poarta generalului, cea care dădea spre lunca Neajlovului, se adunaseră vreo șase mii de oameni. Nu se înțelegea ce voiau și atunci Manole le zise să trimită la el un reprezentant. Ce doriți? Vrem ulei, zahăr, alt guvern, bidinele, vodcă, sarmale, linguri, șosete și ace de cusut. Și? Și nici nu știi, generale, cât de fericiți vom fi.

Denis

28 decembrie 2015

Previziuni economice 2016 și creșterea gagicilor

Armăsarul generalului Manole Ben Manole, adică al celui care apără Constituția pe malul Neajlovului, înghiți tava de jeratic pe care i-o adusesem și ciulindu-și coada și urechile îmi zise: Anul 2016 va fi mai bun. Vor crește agriculturile de pepeni cu 2%, alea de mașini de cusut cu 5%, turismul în anumite zone doar cu 3 turiști, nu cu 3%, ci cu 3, tractoarele, trotuarele cu 1% și vom ajunge ba Turcia, ba Bulgaria, ba Ungaria din urmă. Nici învățământul, dar nici sănătatea sau curlingul nu vor rămâne ultimile, vor staționa și ele cu 6%, dar important e că nu scad, apoi industria de armament va crește, dar și industria SRI va crește spectaculos cu mult mai mulți popi la hectar. Ești mulțumit? Da, am răspuns, și i-am dat animalului periuța de dinți se să spele de jeratic.

Apăru generalul, încălecă și spuse: Hai, în Clejani să abolim sclavia. Suntem curând în 2016 și nu se mai poate. Râd alții de noi. Țiganii stăteau pe marginea drumului și cântau melodii americane. Vezi, Doamne, fuseseră la Johnny Depp pe marginea piscinei și nu mai cântau decât d-alea. Bă, am strigat noi la ei, de astăzi abolim sclavia, așa scrie în Constituția României, și ei au înțeles că le aducem o boală gravă care cu a înainte și ne-au pus pe fugă. Cel mai tare alerga armăsarul, de fapt zbura, pentru că mâncase jeratic. L-am ajuns din urmă abia în pădure, la Uiești. Ne-a spus: 2016 nu numai că va fi un an mai bun, dar va fi și unul foarte prost. Cu promisiuni electorale și fără gagici. Asta cu gagicile ne-a dat peste cap.

Așa că, întorși acasă, așezați sub un pod de pe Neajlov, generalul a scos Constituția României și s-a uitat la ce a zis calul. Păi, nu, nu era adevărat, nimic, nimic din ce spunea. Scria în Constituție, negru pe alb: Gagicile, ca și cele enumerate mai sus de armăsar, vor crește cu 9%, dar fiind Olimpiadă în Brazilia și CE de fotbal în Franța ele vor crește cu 16%, și din cauza scutului antirachetă de la Deveselu cu încă 22% și tot așa.

Fericiți, am trântit Constituția și ne-am urat unul altuia LA MULȚI ANI!!! Și dvs, desigur, celor care zăboviți pe acest blog.

Denis și Aida

24 decembrie 2015

Submarinul german din lacul Snagov

A căzut să facem Crăciunul la Snagov, cu purcel cu cățel, cu sarmale și piftii pe un domeniu în capătul căruia, în lac, este un submarin german, singurul din tot Snagovul. Nemții ies seara și beau la Paul, o cârciumă mișto pe pontoane și când le e foame ies doar în jurul vasului lor și mănâncă tot peștele localnicilor și braconierilor. Geaba autoritățile Snagovului l-au chemat pe Arsenie Boca ca să le prezică fioroșilor marinari nemți că WW2 s-a terminat, geaba, că ei tot ce știu fac: Ies seara să pună mine, fură bărci și așa mai departe. Așa că trebuie să-i invităm și pe ei la Crăciunul nostru, și om vedea cum ne-om înțelege că dintre noi doar doamna Tina Cumva vorbește germana.

Dar l-am invitat și pe Arsenie Boca la Crăciun, sfântul ăsta care face minuni sau cam așa ceva, ca să ne zică dacă poate prezice ceva din dosarele CNSAS, și dacă nu poate, să ne prezică dacă în 2016 le vom vedea publicate sau ce trebuie să facem pentru asta. Da' Arsenie Boca nu era printre noi, că n-a putut să vină, era prezent sub formă de carte poștală, și cartea poștală a lăcrimat și a zis: Păi, se dărâmă bruma de democrație pe care o aveți dacă dosarele alea văd lumina zilei. Și vreți voi asta? Noi am zis că da, că avem dreptul la informare. Prin Constituție. Cartea poștală a plâns și mai tare și a luat foc.

P-ormă, Crăciunul a demarat și Vlad a zis că să repetăm pentru Eurovision, evident după ce halim jumările lui și trufele doamnei Tina Cumva. Și am început să repetăm "Da, mamă, sunt beată", da' nemții au zis că la ei numa' tata bea de se-mbată, așa că e greșit și au început ei o melodie cu "Da, tată sunt beată", că am păstrat genul feminin la bețivă. Și cântam noi, cântam frumos până când oberstamfurerul lor sau al nostru, ăla de l-am ales în 2014, a zis să terminăm cu behăielile astea, adică e timpul ca muzica ușoară românească să treacă de fete bețive și de tați sau mame idioți, da, așa a zis, și a început să tragă cu mitraliera de-a lungul lacului.

Pe lac treceau bărci cu Sirene. Sirenele știau de nemții din submarin și veneau la ei să le spună cât e ceasul și dacă vor numerele lor de telefon. Sirenele aveau în bărci teancuri de bani pe care le aruncau parlamentarilor români care ieșeau din apă. Și ziceau: Ia, mâncate-ar mama, pensie mai mare, ia de-aici. Și era vânzoleală mare, că nemții au crezut că parlamentarii români se dau la sirenele lor. Și țin-te bătaie.

Da, așa o să fie de Crăciun. Și doamna Tina o să zică: Bă, da' ia luați-i pe nemți și hai la o ciorbă de perișoare făcută de Marina!!! Și așa vom face, având fiecare câte patru perișoare în farfurie, că se repartizau după câte dosare de la CNSAS aducea Arsenie Boca. Și, brusc, pe măsură de haleam perișoarele a început să se clatine democrația. Da' rău de tot.

Denis

23 decembrie 2015

Valizoiul Ceușeștilor

Delfinul alb care l-a luat pe Ceaușescu de pe acoperișul CC-ului în ziua de 22 dec 1989 n-a vrut să zboare mult cu el. Pilotului, Maluțan, îi era frică să nu se tragă în elicopter. Așa că a luat hotărârea să-i abandoneze pe cei doi Ceaușești în apropierea șoselei care duce la Târgoviște, ținta lui Ceaușescu, pentru că acolo avea un centru de comandă complet independent de unde, credea el, va îndrepta situația dezastruoasă din România acelor zile. Ceaușeștii au coborât la marginea șoselei și cu un valizoi cât toate zilele. Pilotul a plecat și cei doi au început să facă ia-mă, nene!! Într-un final a oprit o Dacie 1300 roșie. Șoferul i-a recunoscut și s-a codit. Au pus valizoiul în portbagaj și au plect la drum. Șoferul, un doctor cunoscut în Târgoviște i-a abandonat, tot de teamă, pe platforma oțelăriilor târgoviștene în fața Institutului de Plante al orașului. Aici, de gardă era o femeie de serviciu, care când îi vede pe cei doi face apoplexie. Sună la miliție. Miliția vine și-i duce pe cei doi la unitatea colonelului Kemenici. Care nici Kemenici nu știa ce să facă cu ei. I-a trimis până la urmă în pădure la Rățoiaia, până se mai linișteau lucrurile, pentru că Ceaușescu mai era încă șeful statului. Ce-a urmat, e istorie.

În pădure la Rățoaia, Ceușeștii vor să-i mituiască pe cei doi subofițeri care-i păzeau în Dacia miliției. Vor să le dea câteva milioane de dolari în schimbul libertății. Elena știe că are banii la ea, în valizoi. Fac o cercetare mentală rapidă și își dau seama că valizoiul cu bani a rămas în Dacia roșie. Deci la revedere bani. Doctorul plecase cu ei pentru totdeauna.

Peste ani, lucrând subsemnatul la cotidianul România Liberă, 1994, m-am întors ca reporter pe firul evenimentelor. Am aflat că Dacia 1300 era a unui doctor care plecase în America, la New York. Brusc, după revoluție. Cu purcel, cățel, copii. Și că și-a deschis acolo o clinică, care în timp a devenit de succes. Am luat legătura telefonică cu dânsul, și l-am întrebat ce-a făcut cu banii din portbagaj. Mi-a zis că în portbagaj nu era niciun ban. Atunci l-am întrebat din ce bani și-a făcut clinica americană. Mi-a închis telefonul, și nu l-am mai putut găsi niciodată. Și nici altcineva din media de la noi.

Mâine e Crăciunul, car'va'zică. I-am cerut Moșului o vorbă în privat. Nu vreau să audă nimeni ce băsmim. Mergem dară pe marghinea lacului Snagov, la capătul bulevardului Vlad Leu, într-un chioșc pe malul apei unde nici peștii nu ne-aud, nici țânțarii. Vreau să-l întreb scurt, amenințător: Bă, unde-s banii!! Și el să-mi răspundă: Îți zic imediat!!!

Denis

22 decembrie 2015

22 decembrie 1989

În dimineața zile de 22 decembrie 1989 muncitorii din București au ieșit la revoluție. Așa li s-a spus de la fabrici și uzine, din Pipera la IMGB, din Ferentari în nu știm ce alt colț industrial al Bucureștiului. Ceaușescu căzuse, deci nu mai era niciun pericol. Treceau veseli pe sub balconul meu, recitând pancarte și lozinci scrise peste noapte de cineva. Cineva era în frunte și ținea ordinea. La stânga, la dreapta. Oamenii erau liniștiți, erau veseli, era o acțiune nouă, altfel decât cele de până acum când ieșeau în aceeași ordine la 23 august sau 1 mai. Ieșiri care se lăsau cu mult adorații crenvuști. Nu, acum, pe 22 dec, ei dădeau jos un regim, care fusese dat jos peste noapte, 21 dec, la Inter, dar ei fugiseră acasă de la manifestarea din 21 de sub balconul CC-ului. I-am văzut cum zburau ca potârnichile spre metrou. Aveau copii, bunici acasă ziceau. Da, le spuneam, și cei care rămânem în noaptea asta la Inter avem copii și bunici acasă. Și poate mai mult de atât. Cert este că în dimineața aia, 22 dec, Ceaușescu a plecat definitiv din viața noastră cu un elicopter alb. Se înțelege că datorită lor, a muncitorilor? Da, așa se înțelege, și așa se va înțelege de acum înainte întrucât ziua de 22 decembrie va fi comemorată de toți neaveniții care n-au fost njci măcar în fața televizoarelor în 1989, d-apoi în noaptea de 21 decembrie la Inter.

În fiecare vineri, țara e un cântec. Pe Pro cântă negri, albi, moldoveni melodii vechi din anii 50, soliști tineri fără voce sau talent. Asta nu înseamnă că jurații nu întorc scaunele și nu vorbesc fiecare câte o juma de oră de ești nevoit să cauți un post cu Becali. Pe Antena 1 cântă câini, copii, vedete autohtone care se deghizează în elefanți sau zebre în fața unui juriu în care doar Pepe și Delia sunt firești. Și aici muzica e prost aleasă, e veche, este la nivelul celor care îi selecționează pe puștii concurenți. Nici câștigătorii de la Pro, nici cei de la Antena 1 nu fac carieră după premile luate, nu. Dacă ajunge câte unul backing vocal pe la Loredana, Smiley sau Delia e mare lucru. La TVR 1 se cântă unul în țoalele populare ale altuia. Și noi nu ne dăm seama, dar emisiunea se pare că are un rating deosebit pentru că este urmărită de acea parte a publicului din România care se uită cu sfințenie la emisiunile de la ora 5, ceva Măruță, Simona Gherghe, Teo Trandafir. Așa, și? Ce vrem să spunem cu asta? Că mediocritatea acestor emisiuni ne ține departe de adevărata muzică a secolului în care trăim, halim, cântăm și iubim. Nu suntem în pas cu vremea nici la acest capitol, cum nu suntem nici la autostrăzi sau calitatea votantului. Păcat. În ultima emisiune a Vocii de pe Pro a apărut Dan Bittman. Bravo lui pentru nivelul la care se ține: Voce, profesionalism, linie melodică, apariție scenică.

Ne sună mereu o doamnă, nu-i dăm numele deși poate ar trebui, care ne invită la clinica Platinum din strada Latină nr 6, sector 2 București, să ne facem gratuit "analizele". S-o credem? Să n-o credem? Avem noi de aflat ceva în ce ne privește? Da, am zis, ne interesează prostata și cât se mai eschivează Ion Iliescu de dosarele revoluției și mineriadei. Ne ducem deci în strada Latină nr 6 la clinica PLATINUM. "Analizele" se iau cu un creion sau băț electric. Îl ții în mână un minut, el bâzâie, după care iei loc pe un scaun dintr-o sală de conferințe dimpreună cu alți pacienți și ești întrebat, la derută, dacă ai adus apă de acasă. N-a adus nimeni, deci capitolul ăsta n-a putut fi dezvoltat de acești escroci. Dacă nu e apă, atunci ne este prezentat un aparat cu multe lentile colorate. Aparatul vindecă orice boală: Pui lentila albastră spre operația care nu s-a închis și, extraordinar, fasciculul închide rana. Pui lentila galbenă pe tine, îți trec dinții și durerile de spate și ești ca tânăr. Pui lentila roșie și îți trece arterita sau artrita. Aparatul arăta ca o lanternă pe postativ. Se rotea. Se apleca până unde aveai tu boala. Trebuie că costa scump, ăsta fiind scopul "analizelor", dar noi n-aveam bani de așa ceva, de o așa înșelătorie. Menționăm că în sală, la analize, eram doar oameni în vârstă, nu riscau ei să cheme tineri informați. Oricum, nu mergeți că pierdeți timpul, iar noi vom urmări "analizele" acestei clinici că poate e cazul de anunțat poliția. Zău!!!

Denis

21 decembrie 2015

După 26 de ani

Titlul consacrat al unei perioade de timp bune din toate punctele de vedere pentru momentul retrospectivei este DUPĂ 20 DE ANI. Ne-a tras-o Dumas și așa a rămas. Niciun titlu din literatura universală nu l-a bătut. În literatura română există o palidă încercare, mi se pare a lui Sadoveanu: "Dumbrava Minunată". În filmul românesc e "Un etaj mai jos". Ei bine, după 20 de ani puteam să avem adevărul despre mineriade și revoluție, despre averile cutare cutare, despre CNSAS, despre ce-a făcut Ion Iliescu la Moscova, despre cum arată oamenii care bat din palme la congresele PSD, despre autostrăzi, despre firmele de "consultanță", despre "studiile de fezabilitate", despre gradul de rudenie dintre toți bugetarii țării, despre Remus Truică și câte și mai câte. Dar după 26 de ani ce pretenții să mai ai? Niciuna.

De obicei, la retrospective se pomenesc oamenii răi, oamenii buni, faptele rele sau bune. La noi, principalul rău a fost Justiția. Al doilea, Ion Iliescu. Sau invers. Faptele bune sunt multe, românii în general, anonimi cu milioanele, fac multe, foarte multe fapte bune: Udă florile, se bucură când se fură banii statului, votează numai cu Ion Iliescu, fură mașini, șterpelesc numai prin Scandinavia, se îmbolnăvesc subit numai când apare DNA-ul, stau cu orele în mașini bucuroși că nu-s acasă să spele vasele, îi doare în fund de mediu, de legi și de toate alea.

Ne uităm la teve. Atmosfera de sărbătoare predomină: Țăranii cântă cu foc în ii imaculate, caltaboșii se fac singuri, copiii cresc cât alții în zece ani, bunicile sunt roșii în obraz și trag ochiade la tineri de 20, bărbații sunt aspri sub mustăți și căciuli hidoase din blană de miel, mierea e mai bună nu știm cum, merele mai acre, și dacă-s acre trebuie date în școli, ni se arată o școală dansând în jurul câtorva tone de mere acre, sportivii sunt veseli pentru că în 2016 vor câștiga mai multe medalii nu știm de care nu se spune, vedetele vor avea mai multe concerte la care vor cânta fals numai căcaturi, vasele se spală singure, munții descresc în înălțime, autostrăzile au răsărit din pământ, iar Bucureștiul, capitala noastră dragă va deveni port la Dunăre, adică iei o bărcuță, pleci cu ea spre Foișor la bere, și ajungi prin Canalul Mânecii la Londra ca să vezi dacă regina Elisabeta se uită la "De ce eu?" al lui Tudor Giurgiu. Da. Atmosfera este destinsă în România, veselă, duioasă, că mai apare și câte un copil care n-are mâini și brusc are, așa că 2016 o să fie mai bun, mai bun, mai bun. Mult mai bun.

Denis

20 decembrie 2015

Crăițele lunatice

Moșul ne-a întrebat dacă am fost cuminți. Am fost: N-am zis nimic de demolarea autostrăzii Sibiu Orăștie, nimic de scufundarea bd Eroilor, nimic de matrapazlâcurile EADS, nimic de CNSAS, ne-am bucurat că nu e zăpadă, că suntem mințiți pe teve în legătură cu orice, și câte și mai câte așa că Moșul a zis că vine pe la noi cu sacul plin. A zis că întâi citește scrisoarea noastră, a mea și a Tinei Cumva, dar noi n-am scris nimic, considerăm că e destul dacă avem un schimb de priviri cu Bătrânul.

Așa că ne-am hotărât să facem piftie. Am făcut listă: Sare, multă sare, vodcă, vin, fără vin nu merge, cafea, unt, ulei, produse tradiționale românești cum ar fi ouă, marmeladă, iiiiii, scaune, pături, cozonac sărat, că cu zahăr e scump, pere și mere acre, mezeluri vechi și scumpe, baticuri și câteva cântece populare cu costume cu tot cu care să mergem să vedem Star Wars.

Acu' eram pregătiți de Crăciun, așa că am zis să mergem la teatru: Efectul Razelor Gamma Asupra Crăițelor Lunatice. Teatrul Metropolis. Cu Oana Pellea, Cristina Casian, Florina Gleznea, și Alexandra Halic, regia Mariana Cămărășan, scenografia Vladimir Turturică. Piesa s-a mai jucat la București acum 50 de ani, nu știm dacă în aceeași distribuție, că actrițele erau tinere, da' mai știi? Subiectul te interesează vag: O familie decăzută din cauza mamei, o bețivă înrăită, care nu câștigă mai nimic. Una din cele două fete are aplecare spre studiu. La școală află de atom, de raze gamma, tot tacâmul. Face experimente până și acasă. Este fata care va trage familia spre lumină, viitor, speranță, spre civilizație și dragoste. Și care și reușește. Toată chestia asta se poate întâmpla și în România zilelor noastre. Da, dar puțin mai scurt. Adică piesa e lungă. Are burți în care te gândești dacă 133 mai merge pe la piața Galați, adică că cum plecăm de la teatru când s-o termina cu Crăițele. Trioul fetelor: Oana Pellea, Cristina Casian și Florina Gleznea foarte bun. Oana Pellea, care în câteva momente, cele de final în special, este magistrală. În rest folosește tușe destul de groase care n-o prind. Noi n-am mai văzut-o decât prin filme în ultimii ani, așa că am avut o surpriză plăcută. Un spectacol bun, iar dacă va fi scurtat cu 40 de minute ar fi excelent.

Întorși acasă ne-am repezit la cuptor. Uitasem să-l stingem când am plecat la teatru și plăcinta era înăuntru. Însă cuptorul era stins, pentru că noi nu facem plăcintă niciodată. Am răsuflat ușurați. Ba chiar io am zis: Dom'le, da' nu-i nimic în cuptor. Am deschis instalația și am intrat amândoi înăuntru. Într-adevăr, în cuptor nu era nimic.

Denis

18 decembrie 2015

Dragoste și revoluție

Petrică Încotro se sculase de dimineață răvășit. Visase că începe revoluția în țară, că guvernul Ponta avea să fie în sfârșit schimbat, că el va putea să-și facă o formație mai tare decât Gravity și că ce mai la deal la vale, rândul lor, al tinerilor, venise și era un moment bun, înălțător cum nu mai simțise din clasa a opta când ieșise la un ceai, primul, cu Elena, colega lui de franceză. Era foarte, foarte frumos. Doamna Încotro, mama lui, intrase brusc în casă și-i spuse: Să nu te duci cu golanii ăia la revoluție, atâta am să-ți spun. Dacă n-ai școală azi, cum ai zis, scoate câinele la plimbare, vezi că vine doamna Gelatină și faceți împreună cozonaci pentru sămbătă, să nu pleci nicăieri. Și ieși rotindu-și fustele, parfumul, buclele, fundul, că avea unul baban și tocurile pe parchet poc, poc, poc. Petrică deschise brusc calculatorul și pe FB văzu chemarea.

La Universitate lumea era deja adunată. Vorbea de Piedone, de Jos Piedone, de Colectiv, de guvern, de Oprea. Jos Oprea. Fu interpelat de o tânără cam de-o seamă cu el: Nu ești de la școala nr 19? Era foarte frumoasă, cu plete până la brău, plete de-alea negre, cu o canadiană roșie și ținea în mână o pancartă pe care scria Jos Proful de Mate. Ba da, răspunse el, luat de emoția revoluției la care participa, prima din viața lui. Dar ce ai cu proful de mate? N-am nimic, e scrisă de mama care a fost la revoluția din 1989. Păi, și ce avea matematica cu Ceaușescu? Nu, că mama o moștenise de la un bunic care o purtase la revoluția din 1848. Înțelegi? Nu. Se priviră. El își dădu seama că au multe în comun: nici el nu putea suferi matematica. Decât să facă o adunare, mai bine îl pui să taie lemne la vreun cămin de bătrâni de care auzise că există pe la margini de București. Hai să bem un suc la Pescarul. Restaurantul ăsta are marea șansă de a fi martorul tuturor revoluțiilor de la Inter. Și nu l-a întrebat nimeni niciodată nimic. Hai!!

Băură vodcă și vin, că erau în clasele mari. Ea spuse: Te iubesc. Ea zise din nou: Știi ce? N-o să schimbăm noi mare lucru cu pancartele astea, așa spune tata, sistemul nu se schimbă așa. Dar iubirea noastră poate să atragă atenția la sentimentele celor tineri. La ale noastre, de exemplu. Tata mi-a zis că Zgonea sau Tăriceanu n-au sentimente. Că nu-i lasă sistemul să aibă sau să se manifeste ca și cum ar avea. El zise: Nu contează sentimentele lor. Numai alea noastre. Față de noi, față de lume. Și o vom schimba, stai liniștită. Că io așa văd viitorul nostru, al amândurora: Tu stai acasă și gătești, iar eu fac revoluții până-i schimbăm pe ăștia. Îți convine? Da, îmi convine. Dar nu mi-ai zis ceva. Îți zic acum: Te iubesc.

Mâncară doi mici c-o salată. Afară revoluția continua: Jos Guvernul, Jos Totul, Acum e rândul nostru. Plătiră și ieșiră în tumultul străzii. Ea scoase două plase și spuse: Mă duc la piață, ce vrei să gătesc? Iar el își încruntă privirea și rămase la revoluție. Până târziu, până pe la 90 de ani când înțelese că revoluțiile din România nu reușesc pentru că, vorba lui Balzac, aici, la porțile Orientului se mănâncă prea multe dulciuri.

Bătrân, în baston și fără vedere, Petrică Încotro aruncă ciocolata din buzunar, pancarta greșită cu Proful de Mate și plecă spre casă, unde o nepoată de vreo 30 de ani îl aștepta cu musaca aburindă.

Denis

17 decembrie 2015

Minciuni fără dovezi

ALDE Tăriceanu funcționează după legea partidelor: mii de membri în 15 județe și așa mai departe. Ia bani de la buget după legea partidelor și așa mai departe. Corpul de control al nu știm cui își face datoria și așa mai departe.

În juriul de la Românii au Talent lângă Florin Călinescu vor fi aduși noi jurați: Andreea Marin, Mitică Dragomir și Partidul M10.

Autostrada care face legătura dintre Sibiu și Orăștie va trece, din 2016, și pe la Eroii Revoluției. Ea va prelua o parte din traficul spre Valea Prahovei direcționându-l spre Valea Neajlovului, important obiectiv turistic.

PUBLICITATE O babă veche, foarte veche face micșunele pe toate părțile. În jurul ei, curând, sunt milioane de micșunele. Apare un moș cu sloganul: Câte minute meriți atâtea capeți: Două.

Spectacolele de la Nottara se vor juca în Foișorul din Cișmigiu. Între orele 12 - 14. La ce repertoriu are teatrul orele sunt foarte bune.

Filmul românesc Aferim va fi cuplat cu filmul românesc Un etaj mai jos, numindu-se Aferim, dar un etaj mai jos, și va avea premiera la Cannes, cum altfel?, în mai 2016. În film, un tip sună la ușă. Zice: Am venit după Aferim. Răspuns: Da, da' un etaj mai jos. Este finalul uluitor al filmului în care personajul care a sunat la ușă coboară un etaj mai jos și uită să sune la ușa de la un etaj mai jos ieșind din bloc copleșit de gânduri și introverteli personale, că despre asta este vorba.

Bugetul pe 2016 a trecut. Din el, 5 lei for fi dați partidelor, ca să funcționeze la parametri normali.

Bucureștiul, va zice Bușoi, port la Dunăre, Mediterană și Atlantic. Din Atlantic orice bucureștean va putea lua o bărcuță ca să se plimbe în Triunghiul Bermudelor căutând epave ale flotei române. Când găsește una, să zicem, vine cu ea în spate la ANAF. Controale chestii, că de unde o are, și ia patru ani de pușcărie cu executare. Este o nouă formă de turism, zice Bușoi, pe care o recomandăm pensionarilor și surdo-muților, pentru care, de altfel, se va edita și un cd cu Holograf.

Că tot pomenirăm de Holograf, s-a aflat că legendarul grup rock românesc va efectua un turneu în mai multe orașe europene: Dej, Zimnicea, Constanța, Lehliu, Ghimpați, Bicaz și Putna. Biletele sunt deja în vânzare deși turneul ține doar o zi: 1 martie 2016.

PUBLICITATE O babă face micșunele, pere, mere, alune și mazăre pe toate părțile. Apare un moș cu o găleată și-i dă cu ea în cap. Baba moare. recolta ia foc. Din studio nimeni nu bagă sloganul.

Denis

16 decembrie 2015

O poezie pe Amazon

Participăm la răscoala ciobanilor. Din întâmplare: Mergem să ducem o carte lui Dinu Grigorescu, bun prieten, și ne pomenim în mijlocul cușmelor, blănurilor și toiegelor acestor oameni ciopliți în brânză, vânt și unt. Întrebăm: Care-i treaba. Păi, treaba-i așa că cineva ne-a îndemnat să ieșim că legea vânătorii e strâmbă, adică de ce să n-am io dreptul să împușc rața cârâitoare decât între 1 septembrie și 15 februarie, adică în rest dacă cârâie s-o las în pace?, că atunci nevastă-mea care e mai cârâitoare decât rața nu spune legea ce să fac cu ea, în sfârșit, aia cu câinii e strâmbă, că ce dacă am douăj de câini, ce ei mănâncă pe banii poporului?, nu ei parlamentarii sunt pe banii poporului, că, uite, Netanyahu ăla din Israel avea doar un câine și nu la munte, ei bine, câinele ăla a mușcat doi oameni la o chestie religioasă și atunci legea de ce e făcută așa, te întreb io pe dumneata, că p-ăla care ne-a mobilizat să ieșim la București, om cu școală la Băneasa că de acolo sunt repartizați ăștia care devin poeți, jurnaliști, sportivi sau moderatori teve, deci p-ăla nu l-am întrebat. Înțelegi, mata?

Vrem să trimitem o carte de poezii pe Amazon, pe cel mai mare magazin online din lume, în ideea că poate ne cumpără cineva poeziile traduse în engleză. Păi, ISBN-ul are un cod la coadă care arată țara din care vine cartea. Și atunci, electronic, Amazonul trece cartea sosită din România la coada cozilor, că pe nimeni nu interesează nicio poezie de la Gurile Dunării. Și nici la târgurile de carte din lume nu interesează pe nimeni nicio poezie din România.

Am scris o proză despre prietenia unui român cu un japonez. O traducem în japoneză și engleză. Unde s-o vindem? Că la București, ciuciu. Păi, pe Alibaba, cel mai mare magazin online chinez. Păi, ISBN-ul are un cod care divulgă țara din care vine proza. Și atunci, electronic, Alibaba-ul trece cartea sosită din România la coada cozilor dacă nu la trash. Pentru că nimeni nu citește proză din Carpați. Restul sunt povești de scris prin ziare.

Nu se mai fac revelioane stradale. Gata cu artificiile, cu șampania, cu ochiadele la gagicile din Ferentari, gata cu concertele în aer liber cu care ne-au obișnuit celebri noștri soliști.

În sfârșit BRAT, instituția care măsoară performanțele produse de media, face o analiză serioasă la final de an și zice că Internetul a halit presa scrisă, ba chiar și pe aia video. Se poate. În ce privește presa avem rezerve. Cititorii au așteptat altceva de la presă: dosarele revoluției, mineriadelor, CNSAS, cum s-a îmbăgățit Oprescu și multe altele și nu au aflat nimic. Și atunci de ce să mai cumpere? Lasă că BRAT băga și unele minciunele în ce privește tirajele reale ale ziarelor. Poate că nu din cauza lor, dar faptul că presa stă pe tarabe e o realitate.

Denis

15 decembrie 2015

Peter Pan: În Țara de Nicăieri accidentul de la Eroilor trebuie să aibă loc zilnic

Am ajuns imediat în Țara de Nicăieri, era vorba de o stație de 226 până la Academia Militară de pe Panduri. Acolo începe Țara de Nicăieri în care trăiește Peter Pan, cel cu care vrem să stăm de vorbă despre una, alta, și despre Anglia, România sau Panama. Țara de Nicăieri, ca să aveți idee, ține de la Cartierul Panduri până la Iași, de la Constanța la Timișoara, de la Cluj la Giurgiu, din Carpați la Marea Neagră, fiind numită uzual România. Pe Peter Pan l-am găsit încercând noi aripi cu care vroia să zboare la Clăbucet ca să se dea cu plapuma pe zăpadă, cum a văzut la televizor. Am intrat ușor în vorbă.

- Sunt de la Călimara cu Cerneală, am vorbit la telefon. Am dori să ne răspundeți la câteva întrebări.
- Da, de ce nu?
- Tunelul de sub Canalul Mânecii s-a făcut fără să se demoleze niciun cartier din Franța sau Anglia.
- La noi, în Țara de Nicăieri, nu se poate așa ceva. Și asta doar pentru că constructorii metroului mai au și alte sarcini în timpul săpăturilor. De exemplu au sarcina de la DNA de a căuta averile celor de la Eroii Sanitari. Cum să faci acest lucru? Să le bați la ușă? Nu. Surpi cartierul și averile ilicite îți cad în poală. Mai au sarcina să trezească interesul locuitorilor locali. După Colectiv se obișnuiește donarea de bani, ori aici la Eroilor, în groapa nou răsărită în peisaj se poate amenaja un punct de colectare al banilor pentru biserică, pentru că bisericii i-au fost tăiate nu-ș ce fonduri. Deci, o groapă pe zi, ca cea de la Eroilor, este binevenită din mai multe puncte de vedere. Io am atins doar două.
- Am înțeles. Deci totul în Țara de Nicăieri, în care locuim, are un rost. Da. Mai departe. Cum considerați că va fi 2016? Mai bun? Mai rău pentru țara noastră, Țara de Nicăieri?
- Mai bun. În primul rând din cauza Marii Britanii. Referenduumul de acolo privind apartenența la UE ar ajuta sau încurca UE la afaceri, turism etc. Dar chiar dacă votul englezilor va fi negativ, e bine pentru noi cei care trăim în Țara de Nicăieri. Pentru că în acel moment Anglia va dori să fie parte a Țării de Nicăieri, și asta este cel mai important. Și știți de ce? Pentru că groapa de la Eroilor va fi declarată de guvernul Cioloș Monument al Culturii de Nicăieri ori englezii n-au așa ceva și vor veni s-o vadă. Vă dați seama de urmări?
- Bun, și a doua cauză?
- Un impact planetar vor avea noile ecluze de la Canalul Panama. Traficul va crește acolo de trei ori, ceea ce va schimba rute, afaceri, pălării.
- Ce ziceți de Acordul de las Paris?
- Este o nouă victorie a noastră, a celor din Țara de Nicăieri. Pentru că, potrivit noului acord, cel de mediu, semnat de sute de țări, țările subdezvoltate cum e și țara noastră, vor primi câteva sute de miliarde pentru contracararea încălzirii globale, pentru protejarea mediului astfel încât să refacem clima planetei. Păi, vă dați seama ce ar însemna sute de miliarde dați PSD-ului, PNL-ului, UDMR-ului doar ca să se ocupe de climă? Realizați?
- Da, e îngrozitor. Văd că vă puneți aripile. Zburați undeva?
- Da, la Vocea României ca să particip.
- De ce?
- Acolo se cântă fals și io nu pot altfel, îmi place. Chiar și Loredana a cântat fals, ceea ce e foarte bine în Țara de Nicăieri.
- Vă mulțumim.
- Și eu.

Călimara cu CERNEALĂ
A consemnat Denis

14 decembrie 2015

Impostura în România e mai gravă decât terorismul

Curtea generalului Manole Ben Manole era plină. Generalul, așa cum știm, apără Constituția României în zona Neajlovului și locuitorii vroiau să știe ce e scris sau nu în Constituție din ce citeau pe media, auzeau pân vecini, iubeau sau beau până le cădeau dinții.

Primul care vorbi, fu un viezure stricat: Bă, Manole, păi, de ce să-mi sechestreze averea când io am furat mai puțin ca alde ăla din capul satului și n-am decât o casă cu nouă etaje, piscină pe etaj, înțelegi, adică io sunt mai slab cum ar veni ca ăla din capul satului, care se știe ocolit de toată justiția din România. Ce, nu te face că nu știi că sunt mari averi care vor scăpa neatinse, ele sunt ale unor oameni mai presus de justiție sau de vreo autoritate a României. Ori, ce scrie în Constituție, acolo? Suntem sau nu egali în fața legii? Generalul întrebă: La ce capitol? Viezurele: Păi, ce-i pe capitole? Nu e doar o pagină? Una în care avem voie totul? Nu. Păi, atunci de ce unii au și alții n-au? Cine? Te faci că nu știi? Păi, da, mă viezure stricat, dacă oamenii ăștia nu sunt scriși în Constituție, n-avem ce la face. Înțelegi? Hai, mai lasă și pă altcineva, că nu se înțelege nimic din ce spui.

Vorbi și lebăda Agripina, o pasăre galbenă ca muștarul, roșie la pantofi: Spice Girls, alea coreene de nord, nu s-au mai dus în China să cânte și am auzit că trebuiau să vină la noi, la Vadul Lat. Ce scrie în Constituție de chestia asta? Adică? Păi, n-au venit nici aici. La așteptam la Căminul Cultural. Generalul răsfoi Constituția. Spuse: Nu scrie nimic. Altcineva.

Ieși în față și doamna Ipotenuza Georgeta, profa de geometrie: Decât să mintă ăia că Bucureștiul în următorii 30 de ani se va dezvolta și în lățime și în înălțime, și sub pământ, și în munți sau la Dunăre, nu e mai bine să facem noi aici pe Neajlov toate subteranele, suprateranele și autostrăzile care zic ăia că le fac ca să-i votăm? Să mă uit, zise Generalul, și începu să dea paginile Constituției. Zice: Nu scrie aici de minciună. De ce? Păi, că niciunul dintre politicieni nu minte. Păi, și Tăriceanu în 2008 când ne mințea că ne ocolește criza cum era? Păi, el vorbea de ocol, care poate fi de mai multe feluri numai din care ai înțeles dta nu. Altcineva.

Cu greu și cu voce groasă, șoptită, vorbi un mecanic de locomotivă din anii 50: Scrie în Constituție, Generale, că la noi în țară impostura e mai gravă decât terorismul? Nu. Altul.

Ultima care vroia să vorbească era o broască râioasă din primul război mondial. Zise: Cu CNSAS-ul cum e? Ce să fie? Ce scrie acolo? Nimic. Până când? Cum până când? Așa cum ai auzit: până când nu putem afla toate dosarele? Așa scrie în Constituție? Nu, nu scrie asta, dar se subînțelege.

Curtea rămase goală. Florica Ben Florica, soția Generalului, apăru pe verandă, aruncă cât colo Constituția și-l trase pe General sub plapumă, de unde, curând, se auziră zgomote specifice. Din alea nescrise în Constituție.

Denis

10 decembrie 2015

Drepturile ciobanului

Prin lume, prin democrațiile spre care tindem se pun cipuri. Întâi copiii, apoi toată planeta. Suntem urmăriți prin telefon, carduri, amante, facebook, internet, în mașină, în pat, în bucătărie, în concediu, la nepoată, la mama, la servici și pentru că nu ajungea vom purta cipuri. Cipurile vo fi conectate la un calculator planetar. Să ne rugăm la Dumnezeu ca acest calculator să fie în Pipera și de el să răspundă Oprea, Șova, Udrea, Videanu, Tobă, și ceilalți pe care degeaba îi pomenim că se știu.

De azi înainte ciobanii singuri au dreptul la un câine. Ciobanii doi au dreptul la doi câini. Ciobanii trei au dreptul la trei câini. Dacă câinii nu-și mai pot plăti rata la bancă la prima casă, casa e luată de bancă. Așa și? Păi, dacă nu-și mai pot plăti rata pot lua casa ciobanului în care să facă în continuare lapte, ouă, brânză și blană. Așa și? Păi, în acest fel crește turismul în România. Cum? Păi, vin turiștii, văd ciobanul cu un câine și zic: Uite un cioban cu un câine. Și scot pistolul și-i împușcă. Și tot așa până când industria de pistoale crește sută la sută. E vorba de pistolul românesc Carpați. Aceste reglementări poartă de astăzi numele de Drepturile Ciobanului.

De anul viitor vom plăti taxele cu cardul. Dar pentru că funcționarii nu pot fi dați afară de la ghișee, plata se va face în felul următor: Vine funcționarul acasă la tine, îi dau cardul, îi dai Pinul și te culci. Funcționarul merge la banca la care lucrează, mănâncă bine de pe cardul tău, își oprește comision și ți-l aduce înapoi. Cu taxa sau fără taxa plătită? Nu se știe, legea nu spune.

A început Festivalul Studențesc al Universității Hyperion. E valabil până pe 11 decembrie a.c. Mergeți azi și mâine.

Europenele de Fotbal din 2020 repartizate în România își va ține meciurile în metroul care va aduce echipele de la aeroport. Și asta doar o stație, atât cât va fi terminat până atunci.

La Crinuța Dumitrean la birou poștașul sună întotdeauna de două ori și de fiecare dată este Ioan Olteanu.

Agenția CĂLIMARA

09 decembrie 2015

DNA-ul italian

Singurul discurs coerent care răzbate de la noul guvern de când s-a instalat este al vicepremierului Vasile Dâncu: Avem creștere economică cu care ne împăunăm în statistici, dar este creștere economică fără dezvoltare. Adică treaba ar veni cam așa: Fabrica de cărămizi raportează mai multe milioane la hectar. Cărămizile nu le cumpără nimeni, pentru că importatorii români de cărămizi aprovizionează șantierele cu material din alte părți europene. Da, dar cărămizile românești sunt mai ieftine. Da, dar construcțiile scad. Da, dar nu se dau credite, ba s-a mai aprobat și chestia cu casele la bancă, astfel băncile devenind un mare stăpân pasiv peste niște clădiri cu care nu face nimic. Și atunci? Cum spargem cercul? Păi, nu-l spargem, rămânem cu statistica, ca cea de pe vremuri când aveam mai multe găini la hectar și cu asta basta, că n-avea nimeni curajul să-ntrebe nici unde sunt găinile, nici de ce, și nici cine are nevoie de statistici dacă găinile nu circulau și din cauza asta alte unități industriale erau pe scădere, ba chiar dădeau faliment. S-a înțeles ceva? Bun.

Și în Italia prin anii 60 ai secolului trecut a venit DNA-ul și a arestat jumate de peninsulă. DNA-ul lor, ca și al nostru, era silit de americani să facă treabă. Și uite așa Italia, vreo 30 de ani, a tot fost arestată până când americanii văzând că corupția a scăzut au spus STOP, gata, Italia e curată. În tot acest timp, structural nimeni n-a deranjat sistemul, el a expandat în anii noștri mai dihai, că acum aceeași americani se iau cu mâinile de cap și nu știu ce să facă. Prima măsură pe care au luat-o, care credeți că a fost? Confiscarea averilor. Parcă seamănă cu "la noi".

David Cameron la București, azi 9 decembrie, 2015. Va discuta câteva minute cu premierul Dacian Cioloș, după care valea, că are treabă prin Europa. Despre ce discută? Am aflat pe surse: Dacă România tot nu poate face autostrăzi, atunci să se introducă circulația pe stânga. Vă dăm noi oameni, vă dăm echipament. Și uite-așa s-a mai pus de-o afacere româno engleză, care se va concretiza și printr-un festival de film românesc la Londra unde vor rula filmele Aferim 1, Aferim 2 și Aferim 3 cu specificația că în seria 3 joacă și Ion Dolănescu.

Dimineață, azi 9 decembrie, am avut o surpriză. La ușă ne-a sunat Peștișorul de Aur. L-am recunoscut după solzii de aur și după coroana fabuloasă de peștișor de aur. Avea în mână o servietă diplomat. A intrat în casă și ne-a spus: Vreau, adică trebuie să-i iau un interviu doamnei Tina Cumva. Am fost de acord. A scos un reportofon, s-a așezat ușor pe marginea televizorului și a întrebat: Ce mai faceți, doamna Tina Cumva? La care doamna Tina Cumva a răspuns: Bine. Peștișorul a strâns mulțumit și a plecat, nu înainte de a ne îndeplini trei dorințe. Nu spun care.

Denis

08 decembrie 2015

Bun e vinul Gorghiuliu - Presa străină

CHIAJNA TIMES - O nălucă trece prin Chiajna. Sperie oamenii. Este cu un ziar în mână. De fapt, ca s-o luăm invers, năluca este Alina Gorghiu, liderul PNL. În ziar scrie "noile ce n-ai voie să faci și să fi fost" în PNL: să nu fi fost securist, cu penalele, cu averile, cu corpuția, cu toate alea. Ziarul cu care sperie oamenii se numește "Ionescu Quintus" și este cotidian.

COLENTINA NEWS - Compozitorii din Colentina lucrează de zor, cu bani de la buget, la adaptarea melodiei "Macarale". Ei vor s-o rescrie sub numele de "Autostrăzile zac în soare argintii, și te iubesc". Se pare că există interes optim, barosan de achiziționare a acestei melodii celebre din partea unui grup internațional, care nu și-a declarat identitatea din motive numai de Onțanu știute.

BULBUCATA CHRONICLE - O păpușă mică, gonflabilă face trotuarul în această comună vitează și harnică. Locuitorii sunt revoltați. Ba că păpușa cere prea mult, ba că nu vrea decât în anumite poziții, ba că mănâncă numai soia, ba că vrea la bazin și câte și mai câte. Asta pe de o parte. De cealaltă, BOR, cu sutana în cap, nevăzând unde e păpușa au cerut-o la biserică s-o boteze, în ideea că nu poate face prostituție nebotezată. Au numit-o Cangrena.

NUCET DAILY - În această comună celebră, din cauză că aici este cel mai mare cosmodrom din România, s-a furat ceva din sediul ALDE. Poliția a venit imediat. Lipsea o casă de bani de sub portretul lui Tăriceanu, președintele. Hoții au declarat că era goală, că dacă n-ar fi bănuțul de la buget, ALDE s-ar desființa instant.

CLĂBUCET WEEKLY - Câțiva cetățeni respectabili ai localității umblă cu coasa pe Valea Prahovei și taie capete în neștire zicând că sunt Moartea. Cei afectați au zis că se plâng la președinție. Pe Moarte o doare-n cur. A declarat: Io fac asta din cauza lu' democrația, unde fiecare face ce vrea ca să-l dea la televizor.

TIMPURI NOI JOURNAL - La CNSAS se pregătesc dosarele spre a fi făcute publice. Se ocupă de asta, personal, dl Cazimir Ionescu.

CLEJANI DIMANCHE - Ziar liberal, ca și dna Alina Gorghiu. Ziarul este îmbrăcat chiar ca dânsa, incredibil. Vorbește ca dânsa și are dioptriile identice. Oamenii din Clejani nu știu ce să creadă. Muzicanții locali, buni lăutari, au rezolvat însă problema: Au compus o melodie numită "Bun e vinul Gorghiuliu" și o cântă cu foc în limba liberală la toate nunțile din țară.

Agenția CĂLIMARA

07 decembrie 2015

Știri pe scurt

În timp ce ne bucuram de rectificarea de buget care ne arăta negru pe alb că nu se mai dau bani la biserici, preafericitul general Ciobotea, alias Daniel, capul bisericii vorbea la telefon cu domnul Cioloș și obținea banii pentru construcția de noi lăcașuri de cult. Doar așa, "în măsura posibilităților".

În timp ce ei vorbeau la telefon, medicamentele din spitale se terminaseră, cinci doctori erau arestați pentru luare de mită, transporturile nu primeau nimic din bugetul rectificat, majoritatea banilor se ducea la armată, cinematografele se închideau fără să fie puse altele în loc, parcările creșteau cu duiumul în București, bani pentru un nou concurs CNC nu erau și multe altele.

PUBLICITATE Doi berbeci vorbesc într-o cameră cu multe perdele galbene. Unul zice: Bă, ai luat noul Nurofen? Care bă? Ăla bă, care când trece Tăriceanu bați din palme. Nu, nu l-am luat. Păi, o să intri în vizorul SRI.

Nimeni nu mai pleacă în vacanța de iarnă la Paris. Așa că televiziunile vor începe un reality Show acasă la Șova, ca să vadă poporul cum e în arest la domiciliu.

Scările rulante din pasajul Universității merg continuu. Sub Oprescu nu mergeau, nu știm de ce.

PUBLICITATE Doi berbeci destul de grași tac din gură într-o cameră foarte caldă cu perdele galbene. La un moment dat se stinge lumina. Un operator zice: Să luăm Nurofen!

Anunț bombă la România TV: Imediat, exclusiv, dușmanii României vin la România TV!!! Așteptăm. Apare o gagică a lui Nicolae Guță și șterge cu buretele cuvântul dușmanii și-l înlocuiește cu prietenii. În direct.

PUBLICITATE În timp ce doi berbeci albi, grași, tunși bine ard gazul într-o cameră cu perdele galbene în care cânta un cocoș, generalul prefericit Ciobotea vorbește cu domnul Cioloș la telefon. Se aude vocea prefericitului, sugrumată de emoție: Bă, dă banii!!

SPORT Becali își face partid.

Agenția CĂLIMARA



06 decembrie 2015

Victor

Să mergem la un film, n-am mai ieșit de mult. Mai căscăm gura, ne mai vede lumea, mai shopingărim ceva. Tina Cumva vorbea serios. Ce-am fi făcut acasă? Bugetul se rectificase, SRI-ul salvase țara din ghiarele terorismului, biserica mai lua un căcat din banii noștri, așa că eram liberi, o libertate de conștiință pe care o avem de când guvernează Cioloș. Ne-am pus manșoanele, basmalele, ne-am suit în mașină. Bătea, sigur bătea ceva, pară identificasem un vânt, dar nu-i puteam spune pe nume.

La ce film? Și ne așezăm la coadă. Tina Cumva îmi zice: Uite, la noapte ar fi bine să ne alegem un personaj din actorii ăștia pe care să-i visăm. Știi ce mișto ar fi? Tu s-o visezi pe Norica Neculai, io pe Brad Pitt. De noi, luându-i vorba din gură, s-a apropiat un băiețel de vreo opt ani. Frumușel. Cu un paltonaș albastru pe el, sub care avea un elegant costum bleu din tergal. Ținea în mână o coroană de flori pe care tocmai și-o dăduse jos de pe cap. Ne-a spus: Îmi luați și mie un bilet? Îți luăm, dar părinții tăi știu că ești la Mall? La film? E destul de târziu, aproape nouă. Știu. Iar după film zbor spre casă, nu vă faceți griji. Am intrat toți trei. Băiețelul mirosea frumos, a liliacul din care avea coroana. Flori albe. Urmărea atent filmul. Râdea când trebuie, a stat la tot genericul. Apoi, a dispărut fără urmă. Ne-a spus doar rapid, peste umăr: Alerg, vine Moșul pe la mine.

Ne-am băgat sub plapumă, pregătindu-ne fiecare să ne visăm personajele. Tinei Cumva îi era ușor, mie aproape imposibil. Ce dracului să visezi cu Norica Neculai, iar s-o schimb nu se putea. Poate biata femeie se pregătise să fie visată și era nasol. Un zgomot s-a auzit din sertarul în care îmi țin medicamentele. O fi câzut piramidonul, îmi zic. Dar zgomotul se repetă, o fi calmantul, zise Tina Cumva. Am aprins veiozele și ne-am uitat la sertar. Începuse să se deschidă. Încet. Încet de tot. Și din el apăru băiețelul de la cinematograf. La fel îmbrăcat, numai coroana de flori era schimbată. Acum florile erau roșii, trandafiri. Ne-a spus: Eu sunt Victor.

Denis