15 decembrie 2007

Anunt oficial pentru domeniu+hosting de la Haipa, episodul doi

A venit timpul sa declar deschisa „competitia” pentru un domeniu oferit de Haipa.ro pe luna ianuarie.

Eu sint cistigatoarea unui domeniu+hosting gratuit timp de un an (cu posibilitatea de prelungire a gratuitatii), cadou pe care il puteti admira chiar aici. Haipa se ocupa de mutarea calimarei-cu-cerneala in noua sa casa si o face admirabil (iar eu sint un client cam dificil).

Pentru a fi declarati eligibili trebuie sa va straduiti muuult, sa scrieti cit mai deees, sa fiti foaarte activi pe alte bloguri... V-ati cam speriat, nu?

Acum vorbind serios, oricine se poate inscrie pe aceasta lista, astept propuneri si autopropuneri in cunostinta de cauza. Cel mai important criteriu de eligibilitate este dorinta pura si simpla de a primi acest dar si de a-l folosi!

Imi doresc sa primesc cit mai multe comentarii care sa inceapa cu „Vreau”. O sa intru pe blogurile tuturor celor care se inscriu / sint inscrisi pe lista.

Multumesc, Irina, pentru gazduirea acestui anunt (care e clar ca, fara tine, n-ar fi existat si n-are sanse de supravietuire prea mari) si Haipa.

Va astept in noua calimara cu cerneala.

12 decembrie 2007

M-am mutat

Dupa cum va amenintam, m-am mutat. Inca nu sint varuiti toti peretii, mai am si mobila de carat, ca sintem numai doi la pus circa, iar eu sint mai mult cu indicatiile:) Aici o sa mai fie loc doar pentru superoferta de site pe luna ianuarie. Blogul o sa mai existe, daca nu mi-l inchide cineva pe motiv ca n-am voie la doua domicilii... Ca sa-l pot folosi in caz ca nu rezist in lumea fara subdomeniu in titlu. Va multumesc pentru intelegere si va astept sa ma cautati si in afara bloggerului.

11 decembrie 2007

Trinta cu siglele

Sa zicem ca ai treaba la ITM. Pentru neinitiati: Inspectoratul Teritorial de Munca. Cel al sectorului 6 se afla in Piata Maracineanu, nu strada cum ai crede tu. Du-te pe jos dinspre Universitate sau Sala Palatului, pentru ca e mai simplu daca te parchezi la un kilometru distanta (daca ai noroc chior) si poti cauta placuta cu numele institutiei mai usor. Las’ c-o gasesti tu!

Ai vazut ce de prejudecati ai?? Adica de ce ar fi obligata administratia sa-si puna placute peste tot? Uite aici pagina A4 xeroxata pe care sint indicate foarte clar toate informatiile de care ai nevoie, cu nume, prenume, camera si etaj. Gardianul-jandarmul de la intrare te masoara si socoate, dupa privirea ta pierduta, daca esti in premiera mondiala in zona. Indreapta-te hotarit spre lift, ca sa scapi de discutii si confirmari inutile.

Ai nevoie sa mergi la etajul 6? Ce bafta pe tine! Liftul merge pina la 4. De-acolo pornesti intr-o calatorie asemanatoare celei lui (who the fuck is) Alice in Tara Minunilor. Doar ca in acest imobil de dinainte de razboi (poate primul) caile sint intortocheate, intrarile si iesirile nenumarate si, in general, iti trebuie ceva timp sa te situezi in spatiu. Culoarele sint lungi si fac turul cladirii fara ca, paradoxal, sa se intilneasca in acelasi punct. Sau nu esti tu (inca) in stare sa dibui drumul cel bun, n-ai reperele necesare (ti-am zis doar sa presari firimituri din convrigul ala).

Norocul tau in viata e ca, de la etajul 4, apar pe toti peretii afise cu sageti de genul: „camera 3... =>” Si tot asa pina intr-un punct in care nu mai vezi nici o sageata, doar birouri de avocati, toalete, alte lifturi. De aici trebuie sa te iei dupa placuta „iesire”. Pe care trebuie sa o gasesti, da’ la treaba asta nu te mai pot ajuta...

Bun, ai nimerit sa iesi, dupa cum ti s-a spus. Iesi intr-o casa a scarilor in care reapar, vesele, afisele cu sageti. Sus pe scari. Faci calcule si-ti ies doua etaje de urcat. Cei care nu sint vigilenti (fraieri, da) si nu numara etajele, au incurcat-o. Mai au totusi, o sansa, daca se uita cu atentie la nivelul balustradelor atunci cind urca: cineva a comis un gest de inalt civism si a scrijelit numarul corespunzator al etajului. Inalt, pentru ca putea sa puna un numar la misto, nu?

Hai, ca daca ai urmat traseul pe care ti l-am indicat, ajungi la intrarea / aripa de cladire cea buna. La usa, puhoi de oameni. Orienteaza-te daca stai la coada care-ti trebuie, ca aceasta gramada din semi-intuneric e totusi organizata in functie de inspectorul la care e arondat cetateanul. Ai verificat daca ai toate actele cerute sau potential de cerut si 2 copii? Mult succes!

Ai retinut toate detaliile?

Foarte bine, acuma uita-le, ca biroul o sa se mute pe strada Octavian Goga.

Se-ntorc pasarile calatoare

Sau ne-am inmultit noi peste masura, spre bucuria Statului ca are cine plati impozite si spre fericirea pensionarilor, ca are cine sa cotizeze la pensii. Altfel nu-mi pot explica de ce, in acelasi vagon de metrou, se auzea, sincron si dolby surround, una bucata vals „Dunarea albastra” (sau cum s-o numi imitatia dupa Strauss) la acordeon si una bucata „Domn domn sa-naltam”.
Pai sa se organizeze si sa acopere, in mod egal, toate vagoanele, nu? Sa ajunga pentru toata lumea!

A treia zi, dupa...

A inviat cumva radio Contact sau am eu auzenii?

Mintiti poporul cu televizorul

Am pus titlul asta doar ca sa atrag atentia. Ca problema nu se mai pune asa. Televizorul suprainformeaza-dezinformeaza. Nu mai minte. Spune doar prea multe adevaruri. Impartial, ca tot romanu’.

Uite Realitatea, de exemplu. Daca as avea peoplemetru pe televizor (adica as cistiga si eu un ban cinstit), la cit ma uit eu uite-asa i-ar creste audienta!

Deunazi plingea pe umarul pensionarilor care cotizeaza la Case de Ajutor de Reciproc ca sa cumpere malai mai ieftin si sa se imprumute pentru masa de Craciun. Emisiune din care am aflat eu ca sint 3.000.000 de romani saraci. Cit de saraci? Dupa criteriile Uniunii Europene? E inadmisibil, spunea Razvan Dumitrescu, luindu-i la rost pe toti politicienii din studiouri (ca asa e moda la ei, sa faca duplexuri prin toata Casa Presei Libere), mai putin pe Lavinia Sandru desi era cam pe dinafara si-o tot tragea cu pensionarii in sus, pensionarii in jos la orice intrebare. Probabil c-o simpatizeaza de la emisiunea „Vrei sa fii europarlamentar?”, unde distinsa a adoptat tactica crastavetelui. Domnul presedinte al pensionarilor era pierdut in spatiu si avea nevoie de-o pilnie ca sa auda mai bine. Oricum nu-l interesa discutia in sine si avea un singur raspuns la orice intrebare (dupa ce i se explica despre ce e vorba): Nu ma intereseaza de unde, da’ guvernul sa ne dea bani de la buget!

Dupa reportajul cu batrina care-si vinde la talcioc camasa de noapte luata pentru internarea la spital si batrina care-o cumpara, imi dau lacrimile. Repede, cit sint pe val cu subiectul si pina nu-l fura Raduleasca: sa faca Tatulici un teledon ceva, sa se deschida un cont in care poporul solidar sa doneze bani.

La nici doua zile, alt reportaj prezentat cu mare entuziasm. Atunci l-am remarcat eu, poate ca au fost mai multe, stiu ca toate televiziunile au avut reportaje de la evenimentul cu pricina, iar televiziunile de stiri au avut toate corespondenti care ne-au tinut cu sufletul la gura la fiecare jurnal. E vorba de sine qua non-ul tirg Luxury, pentru oamenii cu porcoaie de bani. Diamante, aurarii, poleituri, suflaturi in materiale pretioase. Fite, kitchuri, inutilitati scumpe. Parvenitisme, arivisme, catzarisme. Limuzine, yahturi, trenulete. Emotie si in studio, ca s-au facut cumparaturi de milioane si milioane de euro, ca cel mai scump colier cu diamante a fost facut special pentru nunta unei printese arabe. Organizatorii isi freaca si ei palmele, deoarece cumparatorii premium nu i-au dezamagit. Nu se mai spune „bogati”, ca sa nu se prinda „saracii”.

In caz ca-ntreaba batrinele alea doua ce-i aia cumparatori premium, sa le zica cineva ca n-ati auzit bine, mamaie, premium e benzina!

09 decembrie 2007

Caut duhovnic

Ceva de genu’ taximetrist, coafeza, preot.

Prof de mate, controlor fiscal sau doctoru’ Cristian Andrei.

Oameni la care te duci sa-ti descarci sacu’ de pacate, socoteli si pofte.

Ca ieri cosmeticiana mea mi-a taiat-o scurt, in timp ce-mi scotea punctele negre de pe fata : nu mai vorbi atita, draga, si nu mai tine picioarele unul peste celalalt ca inchizi energiile si nu mai pot sa comunic eficient cu tine.

Cel mai misto cadou de la UPC

Povestea misto si emotionanta a celui mai misto cadou primit sau de primit?

Un cadou mai misto decit jucaria aia pentru care ma tavaleam in magazin, prima iesire la discoteca si cererea de nevasta in genunchi si cu trandafirul in dinti ?

Bine, fie.

Mina lui frate-miu care m-a apucat zdravan de-o aripa si m-a tras din fata masinii, pe cind umblam bezmetica, pe la vreo 4 ani, pe strada.

Poala unei mamaie care statea pe pod, la poarta, poala in care am aterizat eu de pe bicicleta cind aveam vreo 6 ani.

Primul ceas de mina pe care mi l-a daruit nasul meu, Dumnezeu sa-l ierte, si al carui geam l-a spart tovarasa invatatoare cind l-a lovit cu rigla pe Nae (sa traiesti, oricine ai fi acum), colegu’ de banca.

Patinele cu rotile (ce role, frate ??) pe care mi le-a luat tata ca pacaleala de 1 aprilie, cind aveam 10 ani.

Monedele de 5 lei pe care mi le dadeau mamaiele la biserica, dupa ce spuneam Tatal nostru la amvon, bani cu care imi cumparam turta dulce, creta rosie si papusi de cirpa de la magazinul mixt.

Bursa aia din studentie, pe care mi-ai invidiat-o si reclamat-o (ca n-o merit) o gramada de colege zeciste si tocilare.

Un alt ceas de mina pe care l-am primit de la niste elevi de-ai mei, ca n-aveam la ce sa ma uit pe timp examen. Din pacate am luat examenul si a trebuit sa-i las balta.

Increderea unui (pierdut din vedere) prieten care si-a lasat cartea in miinile mele ca sa-i fac prefata.

Artistii de origine rusa care mi-au cintat mie Ioane, Ioane (asta cu versuri in limba moldoveneasca) si Ciocarlia la balalaica, anul trecut de 1 mai, la bufetul garii intr-un sat din Franta…

Si leapsa asta care mi-a rascolit amintirile si pe care o dau mai departe Irinei, Mihaelei, lui Florin, lui Noper si lui Edward C. Multumita lui Nicu.

Nu exista cadouri misto sau cadouri nemisto. Exista bucuria de a darui si mirarea de a primi.

06 decembrie 2007

Mi-am lustruit ghetutele...

...si Mosul mi-a adus in dar un domeniu, unde sa-mi mut calimara cu cerneala, cu amintiri, comentarii si ce mai gasesc. Multumesc, Irina, pentru incredere si apreciere si astept propuneri si autopropuneri pentru domeniul care va fi acordat la inceputul lunii ianuarie.