28 martie 2015

Doua la un leu - 66

Am stat strîmb, asa ca musai am judecat drept:

1. Nu face educatia pentru egalitatea de gen cît a facut filmul "Frozen" pentru fetite. Albastrul a înlocuit rozul pentru moment.
2. O sa fim surprinsi cît de multi depresivi, bipolari si alti afectati la turnul de control ne conduc. Unii dintre ei habar n-au ca sînt bolnavi. Ce facem, îi închidem pe toti? Îi bagam în concedii medicale lungi si dese? Dam liber la antidepresive? Legalizam marijuana?

Doua la un leu - 65

De reclama! La locurile cele mai dragi mie în Malmö. De notat ca, oricare ar fi ordinea, unul fara celalalt nu se poate. Fara dulce, viata e pustiu. Fara miscare, viata atîrna greu (la cîntar).
1. Hot Yoga Malmö. Sala de yoga în care m-as muta.
2. Play Bake Malmö. Cofetaria de care nu pot sa stau departe. Cu multi români dragi si amandine, savarine si eclere!

27 martie 2015

Ştirile week end-ului ăsta

Dakino 24, felicitări. Bravo Dan Chişu şi la mai multe. În deschidere, filmul Still Alice, care la Oscar 2015 a luat premiul de interpretare feminină pentru Julian Moore. Film mediocru spre adormitor. Dacă Arsenie Boca sau Ion Iliescu, să zicem, s-ar fi prezentat la concursul CNC din România cu scenariul ăsta erau daţi afară din ţară. Chiar Irina Margareta Nistor ar fi dat nota 2 pentru el. Mostră: Ea are Alzheimer şi-şi pierde telefonul. Face criză nasoală. O ajută să-l caute soţul ei, Alec Baldwin. Nu-l găsesc. Abia după o lună telefonul apare dintr-un coş de gunoi. Asta vedem. Întrebare: Nu putea fi apelat telefonul şi găsit instantaneu pentru ca biata femeie bolnavă să nu înnebunească? Ei bine, nu. Din nou felicitări pentru longevitatea festivalului, pentru calitate şi aşa mai departe.

Percheziţiile la Darius Vâlcov acasă au scos la iveală, în pereţi, 94 de tablouri semnate Renoir, Picasso, Balzac, Degasse, Grigorescu, Norica Neculai, Monica Tatoiu şi alţii. Toate pânzele o imaginau pe Lavinia Şandru, imparţială cum e, ieşind pe porţile şcolii de la Băneasa. Se pare că acest zidit al tablourilor era doar un exerciţiu în vederea zidirii Laviniei în pereţi, rol pe care şi-l doreşte de când se ştie.

PUBLICITATE O babă-şi adună dinţii de pe jos. Dă de un tablou Renoir. Îl ia, şi apare sloganul: Cine sapă groapa altuia cade în ciocolată Poiana. Sau cam aşa ceva.

Profeţiile lui Ion Iliescu, care-i ţine locul lui Arsenie Boca: Mai mult porumb, zahăr şi mineriade.

De luni, 30 martie, Peştişorul de Aur vine la fiecare din dvs acasă şi vă îndeplineşte câte trei dorinţe: 1. Pas cu Pas, 2. Ion Iliescu judecat, 3. Mama-i numa' una. Proverb: Aveţi grijă ce vă doriţi.

PUBLICITATE O babă se uită la QED, film românesc cu Florin Piersic Jr în rol aproape principal. Baba plânge, se sinucide, crezând că vede De ce eu al lui Tudor Giurgiu. Apare sloganul: Cine sapă groapa altuia şi aşa mai departe.

Dan Şova îşi va face un parlament privat. Apoi guvern, că prim ministru are.

SPORT Proaspăt eliberat, Becali va juca în primul 11 al Stelei.

WEATHER Anu' ăsta nu vine primăvara.

Agenţia CĂLIMARA

26 martie 2015

Kyra Kyralina

Film de Dan Piţa. Scenariul Ioan Grigorescu, Dan Piţa, regie Dan Piţa. După Panait Istrati, adică din prozele lui. Ioan Grigorescu şi Dan Piţa au luat prozele lui nea' Panait, au rupt paginile care nu le conveneau şi din ce-a rămas au făcut filmul, că nu-i niciun scenariu. Sunt doar nişte secvneţe cu povestitorul fumând în neştire, frunze galbene, dansuri, pedofili şi plimbări prin Lunca Dunării, undeva pe lângă Brăila unde probabil a hălăduit şi a scris ne'a Panait. Am vrut să închidem, că aveam treabă.

Dar a sunt la uşă prietenul nostru Crize Ion, vecin de curte, care ne-a cerut o linguriţă de piramidon ca să-şi facă un cozonac. L-am invitat în living. Până am găsit piramidonul el a văzut video-ul aprins. Zice: Te uitai la Kyra Kyralina!! Da, de unde ştii? Păi, la secvenţa asta eram şi io când am simţit nevoia să ies. Ştii, mai zice, se pune o întrebare: Cum se iau banii ăştia la CNC ca să faci aşa ceva. DNA-ul ăla nu-ntreabă? Aşa, pas cu pas. De ce iau fonduri numai filmele astea, Kyra, QED, Selfie, Rocker, Dşoara Aurica? Că am şi io un scenariu despre piramidonul în viaţa femeilor, lungmetraj, şi sunt şi din noul val.

M-am întors la film. Nişte bandiţi, fraţii lu' nu ştim cine, Florin Zamfirescu şi Costache Florescu umblă cu puştile ca-n Ultimul tren din Gun Hill. Nu trag în nimeni multă vreme şi când o fac ratează de la doi metri, şi-ncepe o gonetă p-acolo.

Sună iar vecinul la uşă că n-are oţet pentru acelaşi cozonac. Zice: Şi io tot la secvenţa asta eram. De altfel vreau s-o bag şi-n filmul meu, ăla cu piramidonul la femei, pentru că este bine filmată, are frunze galbene şi nici urmă de Kyralina, că e mai mişto ea să nu fie în cadru. Dar, de fapt, unde e? Zic: Îl caută pe Dragomir şi chiar aşa era, Kyralina aleargă vreo două ore prin lunca asta frumoasă şi strigă: Dragomir, Dragomir.

Într-un târziu, vecinul a dat telefon la poliţie că n-o găseau ăia pe Kyralina, da' ea era la ospiciu, ne-am dat seama după salonul de spital alb ca Covalactul.

Vecinul ne-a invitat la cozonac. Ne-am dus. Zice: Cum e posibil ca-n secolul 21 să mai faci filme d-astea? Dan Piţa a mai făcut vreun film? I-am spus că nu şi, gustând din cozonac, ne-am dat seama că e foarte bun, mai ales că nu pusese nici unt, nici făină, nici nimic, numa' oţet şi piramidon.

Denis Dinulescu

24 martie 2015

Copiii

Doamna Eugenia Diftong, 55 de ani, şi soţul ei, Ion Epopee, 60 de ani, stau sub pătură într-o dimineaţă şi, înainte de a se da jos din pat, discută una alta. Sunt amândoi dezabie, cu cafele pe noptieră, el din când în când bagă mâna sub pătură şi-i face nu ştim ce, ea la fel.

Draga mea, ar trebui să mai facem doi, trei copii. Ai dreptate Ioane, copiii sunt bucurie la casa omului. Ieri când călcai ai stricat şi maşina şi reşeul. Ce legătură are asta cu copiii? Ziceam. Ieri, când am venit de la piaţă, câinele s-a purtat curios. Adică? A lătrat nu ştiu cum, iar când am vrut să-i dau o frunză de salată s-a repezit la mine. Păi, tu dai salată câinelui? Poate lătra ştii tu de ce. De ce? Din cauza extratereştrilor de la noi din bloc. În sfârşit. Ce legătură are însă chestia asta cu copiii pe care trebuie să-i mai facem? Şi de ce doi, trei? Aşa. Mă gândeam că dacă tot îi facem, să ne cumpărăm şi o volieră, îi ţinem acolo. De ce, Ioane? Să-i învăţăm să zboare de mici. N-ai umor. Ai reparat sistemul? Care? Nu ştiu, că avem mai multe.

În dormitor a intrat dl Feri Bî Tun. Se bagă şi el în pat, nu înainte de a se dezbrăca de tot.

Discuţia continuă. Cu ăştia doi, trei copii, am avea zece, la ce ne trebuie zece? Ce să le dăm să mănânce? Ştii că ăştia din guvern pleacă la mare? Da, ştiu. Dar ce legătură are cu copiii noştri? Păi, mergem şi noi şi nu mai facem, că la mare nu-i bine. Stai aşa pe nisip şi-ţi intră nisipul acolo, înţelegi? Dar legea, legea lui Arhimede o ştii? Nu. Ce-are cu copiii, că mă-nebuneşti? N-are niciuna, da' mai schimb şi io vorba că e ăsta în pat şi să nu-şi dea seama ce spunem.

În dormitor a intrat şi dl Margarin Stroescu, medic veterinar, care-şi scoate ţoalele şi se bagă şi el lângă ceilalţi trei.

Toţi trei bărbaţii o pipăie acum pe dna Diftong. Aceasta naşte instant opt copii.

În cameră intră şi extraterestrul de la etajul doi, dl Mi Sen Vasile. Vrea şi el un copil.

Ancheta continuă cu cei cinşpe copii sub stare de arest, pentru a li se stabili paternitatea.

Agenţia CĂLIMARA

23 martie 2015

Certificat de om simplu

Nu credeam că cumpăratul unui frigider este o treabă atât de complicată. Cum nu credeam că, pentru a cumpăra ale ustensile de bucătărie, ca şi în cazul frigiderului, ne trebuie certificat de om simplu. Geaba ai bani, geaba ai citit Pas cu Pas, geaba crezi că lupta anticorupţie din România e doar de hohă, că fără certificat nu-ţi poţi lua, de azi înainte, nici măcar un set de nasturi pentru plapumă. Ori, nouă cine să ne dea un asemenea certificat? Nouă ca nouă, dar altor milioane de oameni din ţara asta? Şi de când măsura asta aberantă?
În sfârşit, ne-am zis, dacă trebuie, trebuie şi ne-am dus la librăria Ion Creangă din Bucureşti, unde am auzit că, culmea, se eliberează aceste ţidule.
Era vorba, ca să vezi, de o piesă de teatru a clasei coordonate de prof Dan Tudor, dimpreună cu Adriana Guluţanu şi Ana Maria Lazăr, piesă de teatru care se chema Certificat de om simplu, scrisă excelent de medicul Ctin Venerus Popa.
Ne-am aşezat la ghişeul care primea cererile de om simplu. Funcţionara se uita la telenovele braziliene, ceva Esmeralda sau Udrea. Apoi, s-a deschis ghişeul şi primul dintre noi, la coadă, a primit un formular. Ca să capete Certificatul de Om Simplu, omului trebuindu-i undeva la cimitir, el avea de făcut un traseu prin instuţie pe la doctorii de psihiatrie, infecţii, şi ginecologie. Din acest moment începe un absurd şi hazos joc al situaţiei reale a obţinerii unui certificat, absurd şi umor foarte bine jucat de tinerii actori Adi Dima, Mirela Zaharia, Horia Muntean, Ştefan Fieraru, Matei Dobrovici, Isabela Bataila şi Luiza Predescu.
"Ineditul cunoscutelor" situaţii de obţinerea unor ştampile iscă hohote de râs, cu aşa ceva ne confruntăm zilnic şi nu zâmbim deloc. Umorul, ironia, burlescul situaţiilor fac din periplul Omului Simplu care vrea certificat un calvar care atrage atenţia asupra societăţii româneşti şi la treburile ei nerezolvate.
Jocul este alert, pe măsura vârstei celor de pe scenă, are situaţii imprevizibile, vezi "La ginecolog" în care ginecologul femeie trebuie să verifice calitatea de bărbat a solicitantului.
Qui pro qourile, pistele false ale textului întregesc un spectacol care, credem, dat pe mâna acestor tineri va face carieră.
Evident că ne-am pupat la final cu dna Gabriela Toma, gazda bibliotecii şi cu dl Vlad Leu, coordonatorul din partea Hyperion al actorilor. Şi cu încă cineva, da' am uitat.

Denis

PS Nu facem, cum s-ar crede, parte dintre cronicarii specialişti în teatru, textele noastre din Călimara cu Cerneală nu depăşesc ambiţiile unor comentarii de spectatori.

22 martie 2015

Ştiri pe scurt

Din surse sigure aflăm că Serena Williams a renunţat la turneul de la Indian Wells, de teamă să nu fie întrebată de DNA de unde are banii câştigaţi până acum.

S-a închis Librăria Bastilia. Era şi cazul, purta numele unui alt eveniment care a zguduit Franţa şi nu era cazul să se întâmple acelaşi lucru şi în România, acum când, pas cu pas, ne îndreptăm spre "lucrul bine făcut". Păcat.

Ion Iliescu n-a participat la Consiliul PSD. E supărat rău. Se pare, spun aceleaşi surse, că tot dânsul este şi la originea "profeţiilor" lui Arsenie Boca. Astfel, dânsul a prezis prin anii 60, sec trecut, că omul va ajunge pe Lună. Iar faptul că nu se mai vizitează acest obiectiv se datorează altei profeţii a aceluiaşi: Dacă un corp solid este scufundat într-un lichid, ce să mai căutăm pe Lună, când în ţară sărăcia creşte exponenţial din cauza lui Ponta?

Ca să se bage în seamă, dna Aurora Liigheanu zice ceva de Udrea, că e la modă: Ea şi-a pierdut popularitatea când a distribuit un filmuleţ despre pantofii ei. Căcat, dnă Liigheanu.

PUBLICITATE Doi tineri ard gazul la Universitate. Pe lângă ei trece Ion Iliescu. Apare sloganul: Să vezi că scapă şi de data asta!! Mai alb, mai ca la ţară, da' scapă!!

METEO Se-ntorc ninsorile până prin iulie.

Agenţia CĂLIMARA

21 martie 2015

Mata Hari la Teatrul Mic, regie Liana Ceterchi

Devenită dansatoare profesionistă în cercuri selecte şi curtezană în Parisul începutului de secol 19, Mata Hari, nume real Margaretha Zelle, s-a iubit cu Contele CUTARE, cu generalii germani, francezi şi ruşi CUTARE, a luat masa cu regele, împăratul, ducele şi mareşalul CUTARE ba în Germania sau Italia, ba la Londra sau Paris, şi a cărat în geamantanele ei, prin Europa, secretele ţărilor beligerante din WW1. E posibil, oare, ca zecile de milioane de ostaşi morţi în timpul conflagraţiei să-şi fi aflat sfârşitul datorită spioanei care a devenit Mata Hari? Greu de crezut.
Venită la Paris în 1902, Margarethei îi cam chiorăiau maţele de foame. Mariajul eşuat nu producea nicio pensie, aşa că s-a hotărât să-şi pună în aplicare un vis de tinereţe: Vroia neapărat să devină dansatoare exotică, cum văzuse ea în ţara în care trăise până atunci, India. Şi şi-a luat numele de scenă, Mata Hari, în traducere liberă, Ivirea Zorilor. Numele era perfect justificat pentru meseria ei cea nouă, streap teas-ul: După petrecerile grele cu multă băutură, fără neveste, cu femei şi cântări pe măsură ale oamenilor cu bani ai vremii, veneau dimineţile mohorâte şi mahmure şi atunci apărea ea, dansând goală şi ziua începea pentru toată lumea bine, iar teşchereaua Margarethei se umplea văzând cu ochii. Aşa a ajuns Mata Hari bogată, aşa s-a infiltrat în toate cercurile politice, economice şi militare ale vremii.
Interesantă femeie, ne-am zis, şi ne-am îmbrăcat să mergem să vedem cum arată pe scenă un asemenea colosal personaj. Şi nici una nici două a început piesa Mata Hari la Teatrul Mic, de Philippe Collas şi Eric Villedary, cu Dana Dembinski Medeleanu şi Sorin Medeleni în regia Lianei Ceterchi.
Cantitatea mare de informaţie care se revarsă peste tine din textul original, din care rar ţii minte ceva, este foarte bine domolită de regizoare prin scenografia gândită a fi foarte funcţională. Câteva volume paralelipipedice, înalte cam de 6, 7 metri, se mişcă continuu pe scenă imaginând o curte de puşcărie, Saint - Lazare, o celulă, birou de anchetator, vorbitor, scene de luptă ale armatei franceze, deci spaţii care dau o grafică specială, de efect fiecărei scene, lucru ce face posibilă asimilarea informaţiei de către spectatori. Pomenim numele scenografului, Maria Miu, pentru că secretul reuşitei acestui spectacol este duetul Liana Ceterchi, Maria Miu.
Lucrând serios asupra textului, Liana Ceterchi reuşeşte să ofere partituri excelente actorilor Dana Dembinski, Mata Hari, şi Sorin Medeleni, căpitanul anchetator. Dramatizarea regizoarei are tensiune, suspans, emoţie, aroganţă, atunci când Mata Hari încă nu crede că ea poate fi arestată pentru ceva, naivitate şi dragoste.
Mata Hari este în final condamnată la moarte. Este împuşcată în curtea închisorii. Aici este ratat un posibil final foarte bun: Soldaţii aduc un omagiu celebrei curtezane aruncând flori peste cadavrul ei.
Dar nu se termină aşa, mai începe o melodie, se mai mişcă cortina, apoi acelaşi pluton se aliniază la scenă şi tu, spectator, crezi că piesa o ia de la început. Dar nu-i aşa, şi e foarte bine.
Viitorul procuror militar Mornet, unul din locotenenţii care au semnat condamnarea la moarte a Matei Hari în octombrie 1917, avea să declare după eveniment: A fost prea mare tevatura pentru nimica toată.
Ne-am zis: Poate procurorul are dreptate, poate nu, aşa că am ieşit în frigul de pe stradă, mestecând în minte ideea că am văzut un spectacol foarte bun.

Denis Dinulescu


16 martie 2015

Doamna 3D

Noi suntem vecini şi prieteni cu o Doamnă 3D. Prima din lume. Stă, cum ar veni, la apartamentul 12, pe când noi stăm la 22, deasupra ei. Doamna 3D este făcută din sârme şi ţevi, are ochii două becuri de cinci mii de lumini şi urechi cu căşti albastre. Dar şi aşa este foarte frumoasă, mai ales că are 2 metri jumate înălţime, aspect lucios de metal, pe tot ce pune mâna se transformă în euro şi-i place să gătească. Mai vorbeşte şi gros, are trei băieţi şi în fiecare dimineaţă îşi ia zborul spre un centru spaţial din parcul nostru.
Ne-a invitat şi pe noi în centrul spaţial. Ne-am dus duminică ce trecu, io şi Tina Cumva. Doamna 3D se ocupă acolo cu nişte flori maro. Le lua, le scotea seminţele, le cultiva, le stropea şi din ele ieşeau nişte flori galbene. Foarte frumos. După ce făcea asta, Doamna 3D vorbea cu nişte ecrane foarte mari unde raporta într-o limbă necunoscută chestia cu florile. Odată a dictat şi o reţetă de sarmale a Tinei Cumva şi ăia de dincolo de ecran au copiat-o şi nu le-a plăcut. Normal, acolo nu este varză, am aflat, aşa că în dimineaţa următoare le-am dat altă reţetă: Mere acre româneşti cu sare şi usturoi. Le-a plăcut foarte mult.
În câte o seară o invităm la noi pe Doamna 3D. Ne-a povestit că tatăl ei, Iron Mann 6, este într-o Galaxie apropiată unde se găsesc, la fel ca pe pământ, şoareci, corupţi şi merdenele. Că tatăl ei se plimbă într-o sanie uriaşă în care mama ei doarme de 500 de ani, din cauza nu ştiu cărăor cercetări la femei.
Tina Cumva, ca să fie drăguţă, punea la patefon Polnareff şi Doamnei 3D îi plăcea foarte mult. Aşa că tot duminică seara ne-a invitat la Light, la film, să vedem Cenuşăreasa, film pentru copii, dar, zicea, ei n-au voie să vadă filme mai grele. Filmul a fost mişto, chiar dacă un basm, cu Cate Blanchet nene, excelentă, şi Elena Bonham Carter nene, tot senzaţională, cu un condur, cu un prinţ, că Doamna 3D a început să plângă şi sârmele ei scoteau o eoliană ciudată.
Am ieşit de la film şi Doamna 3D ne-a invitat în naveta spaţială. Ne-a dus pe Viilor, unde stăm, şi a intrat cu noi în casă. Şi-a scos bateriile, şi-a stins luminiţele. microfoanele, difuzoarele, generatoarele, memoria, ecranele, cizmele lungi şi s-a culcat.
Acum aşteptăm să se scoale.

Denis

14 martie 2015

Ştiri pe care dorim să le auzim

Înepând cu viitorul campionat de fotbal, arbitri nu vor mai avea voie să intre pe teren de la începutul meciului, ci numai la sfârşit, în minutul 90 plus 4. Ei vor fluiera doar sfârşitul meciului, eliminându-se astfel prostiile care se întâmplă pe teren la meciurile din campionatul intern.

Echipa de fotbal Viitorul Constanţa va câştiga campionatul intern pe merit. Hagi, patronul clubului, va declara: Am câştigat pe merit, noi ne antrenăm cu briza mării în faţă, cu generalii de patru stele care trec pe la, mă rog, sau stau pe litoral, fiecare din ei având câte cinci copii la echipă. Mi se pare normal să câştigăm. Ce, Elena Halep n-a făcut-o? Pardon, Vasile Halep, mă rog, ştiţi la cine mă refer. Cu trei zero?

Invincibila flotă română înarmată cu un crucişător american, văzut ieri în portul Constanţa, face exerciţii militare în apele Mării Negre. Un mareşal rus al marinei a declarat: Nu ştim cât durează aceste emoţionante exerciţii, dar noi n-avem treabă cu ele. Noi mai întâi cucerim terestru până la Timişoara, Cluj, Giurgiu şi Constanţa, iar din Constanţa, de la On Plonge, cu ciorba de peşte în faţă putem în sfârşit să admirăm manevrele româno americane.

Câinele moare de drum lung, iar unele televiziuni de grija lui Marian Vanghelie.

Voltaj nu vor mai merge la Eurovision. În locul şoului lor va merge spectacolul Zelda, Teatrul Mic, în care Ioana Pavelescu cântă o melodie în interiorul ei, în ea însăşi, că-n sală nu se aude.

Unificarea României cu Moldova de peste Prut se va face la Sala Palatului. Vor cânta Şeicaru, Andrieş şi Bertzi. Vor dansa Arşinel şi Stela Popescu, vor prezenta băieţii ăia doi de la "Africa, scoate-mă de aici".

O cimilitură nu vine niciodată singură.

Agenţia CĂLIMARA

12 martie 2015

Incident diplomatic neobişnuit

Din Codlea, Braşov, pleacă spre piaţa Rahova din capitală un camion cu măsline. Sunt opt tone, adică 140.897 de bucăţi de măsline ambalate în cartoane pe care scrie măsline.

Secretarul de stat american al apărării avea să declare: Acest transport demonstrează că România a renunţat la avioanele F16 de luptă portugheze. Vom cerceta în amănunţime situaţia şi vom discuta cu autorităţile române intenţia Ucrainei de a intercepta transportul, măslinele fiind considerate o muniţie mai mult decât necesară.

Aflată în studioul Realităţii TV, Monica Tatoiu, declară: Cu aceste măsline e clar că situaţia economică a României este pe drumul cel bun. Se dezvoltă. Dacă sunt coapte, măslinele vor umple buzunarele românilor până de Crăciun. Şi pentru că comercializarea artificiilor chinezeşti este interzisă, se va trage cu măsline.

Mugur Ciuvică, gânditorul fără drept de apel al măslinelor: Aceste măsline nevinovate sunt ale lui Băsescu, pentru a destabiliza democraţia din ţara noastră.

Ministrul de externe al măslinelor, declară la conferinţa de presă: De când au apărut pe teritoriul României sunt probleme. În cel mai scurt timp le vom nunăra şi le vom trimite cu avioane speciale înapoi, acolo în deşert unde le e locul, iar nu aici, unde poporul nostru cântă doine şi bani.

Prim ministrul României, Victor Ponta: Am discutat cu dl preşedinte Iohannis problema măslinelor. Şi cu dl Dragnea. Şi am ajuns la concluzia că dacă împărţim câte o măslină fiecărui cetăţean din diaspora se rezolvă problema investiţiilor străine în ţara noastră.

Ministrul rus al apărării: Vom bombarda acest convoi cu măsline şi gata.

Haiducii din păduea Uieşti, judeţ Giurgiu, stau la sfat. Unul zice: Să atacăm măslinele când trec prin Vadu Lat. În felul acesta va scădea nivelul de trai al românilor, ceea ce e bine, că pentru asta luptăm.

Ajuns în piaţa Rahova, camionul cu măsline este tras în curtea poliţistului şef Miron Baclava Minulescu. Acesta dă un telefon. Imediat apar patru dube şi încarcă măslinele. Apoi dispar.

La ştirile de seară, unul din şoferii dubelor declară: Dacă ne uităm în DEX, măslină e atunci când e ceva mic şi negru, seamănă cu rahatul de oaie şi deci nu e bun de mâncat, că are un gust nasol, de căcat.

Agenţia CĂLIMARA

08 martie 2015

Interviu plauzibil

Pe doamnele mama lu' Ştefan cel Mare, mama lu' Mihai Viteazul şi mama lu' Take, Ianke şi Cadâr le-am găsit croşetând în faţa televizorului. Mă aşteptau şi cum întârziasem vreo două zile profitau şi se uitau la emisiunea aia de pe Naşul TV la care nu se uită nimeni, drept care aparatul era închis. Asta nu înseamnă că nu s-au bucurat că m-au văzut.
M-au invitat să iau loc, mi-au adus dulceaţă de busuioc cu miere şi cu coaste de miel fără carne, au aprins un bec şi discuţia a început fără nicio oprelişte.

Io: E vorba de afacerile băieţilor voştri. Umblă vorba pe câmpurile de bătălie că n-ar fi curate. Că aşa şi pe dincolo.
Mama lu' Mihai Viteazul : Băiatul meu a deschis cu dinţii lu' Sinan Paşa, pe care i-a găsit în drum spre Giurgiu nicidecum sub pod şi nicidecum în urma bătăliei de la Călugăreni, că acolo ne-au bătut turcii, noi am fugit, deci i-a găsit în drum spre Giurgiu şi cu ei şi-a deschis cabinet dentar. De atunci, de atâtea sute de ani el pune gratuit dinţi tuturor giurgiuvenilor. Deci nu pot fi acuzată de DNA de complicitate, deşi am făcut avere din cabinet. Avem un oraş lângă Braşov, un sat lângă Alba Iulia şi două submarine care ne poartă numele, unul cu sonar şi altul fără.
Mama lu' Ştefan cel Mare: De câte ori Ştefan cucerea vreo biserică sau vreo femeie îi lua banii şi mi-i trimitea mie. Io deschideam, pe hârtie, nimic real, o cantină la care mânca toată oastea lu' Ştefan: ieniceri, neieniceri, spahii, iobagi, lotul de fotbal de la Nistru pân' la Tisa, toţi procurorii din Ţara Moldovei, braconierii de pe Prut şi p-ăia care jucau la Casinoul din Constanţa. Sigur că am făcut avere cu cantinele astea la care nu serveam nimic, aşa că avem trei sute de mănăstiri, din care o sută la Ierusalim, bijuterii de vreo doua sute de milioane de euro, aşa că nu înţeleg de ce vă legaţi de mine, că-mi dau lacrimile şi asta se chiamă hărţuirea lu' Mama lu' Ştefan cel Mare, iar fii-miu e procuror şi o să apară plângând la televizor.
Mama lu' Take, Ianke şi Cadâr: Noi nu avem copii, iar băiatul pe care l-aţi fotografiat la Paris cu fetele alea e al lui Take dintr-o altă căsătorie, una veche şi nu-nţelegem de ce toate astea au imixtiune politică, de ce ne deranjaţi dvs pe noi şi pe femeile astea cu suspiciuni precum că am participat la hoţia generalizată din ţările române.
Io: Vă mulţumesc.

Agenţia Călimara cu Cerneală.

(Toate drepturile rezervate. Cine vrea să dea la DNA acest dialog, trebuie să menţioneze sursa)

07 martie 2015

Ştiri pe scurt

Războiul dintre Rusia şi România va intra în ţară pe la Feteşti. Nu se ştie de ce, dar se va întâmpla pe la Feteşti. Acolo, călare pe un tanc, un general vestit al armatei ruse va spune ca să audă toţi soldaţii: "În raniţa fiecăruia dintre voi se află bastonul de mareşal al armatei române, precum şi suma de bani aferentă. Daţi şpaga, că nu daţi de la voi". Apoi, războiul va continua să şuiere spre Craiova, de acolo în Colentina, apoi spre Breaza şi Buşteni cu şefii armatei schimbaţi în funcţie de şpăgile date de români.

Boabele de fasole ale recoltei din 2015 vor fi pas cu pas mai mari.

Filmul românesc "De ce eu?" va ajunge şlagăr celebru în cadrul concursului Eurovision 2015, unde va fi interpretat de Luminiţa Anghel, Monica Anghel, şi Tudor Giurgiu Anghel, cunoscuţi şi sub numele de "Surorile Anghel".

"Vine, vine primăvara, se aşterne în toată ţara" a fost discutată în şedinţa CSAT de guvern de ieri 6 martie. Ca să ilustreze acest lucru, prin cuvinte fiindu-i imposibil, generalul Gabriel Oprea avea prins la butonieră un buchet brazi înalt de cinci metri.

PUBLICITATE Ştirista de la o oarecare televiziune apare pe ecran cu un ochi de sticlă. Îl scoate, dă cu scuipat pe el, îl şterge şi începe ştirile. Apare sloganul: Nurofen, liantul din spatele ochiului.

Ana are mere. Acest simplu adevăr a făcut să crească producţia de mere a României. Din acest moment merele autohtone sunt mai acre, cu pulpa nisipoasă şi nu se mai vând.

Autostrada Babadag Istanbul se va face până în 2020 pe deasupra mării. Parlamentul turc va da în judecată statul român din această cauză pe motiv că este construită prea târziu şi cere daune. Dacă ar fi fost construită în secolul 16 armatele otomane ar fi ajuns mai uşor la ţările Baltice şi de acolo la vânătoare în Finlanda. (Ştire neverificată, neserioasă).

PUBLICITATE Ştirista de la o televiziune oarecare apare pe ecran cu dantură falsă. Şi-o scoate şi uită să şi-o mai pună. Începe ştirile. Apare sloganul: Nufen, li spa dinte pas cu pas.

SPORT Pe teren nimeni.

Agenţia CĂLIMARA

06 martie 2015

Bazaconii

Gilion Dumitrescu, prof de mate în comuna Uieşti judeţ Giurgiu, cu casă în pădure cum treci de Poiana de Argint, un bărbat tânăr de 28 de ani, cu nasul roşu şi urechile verzi, deci proful Gilion Dumitrescu verifica acum când începe povestea noastră Teorema lui Pitagora. Lua un ac şi-l bătea la distanţă de un al doilea. Mai lua un ac şi-l bătea la o distanţă de un pom care făcea fructe albastre cu roz. Binenţeles că l-a văzut pădurarul Pătrunjel Decuseară, care l-a întrebat: Ce faci aici, don profesor. Răspuns: Verific dacă Teorema lui Pitagora este adevărată, ca să nu zică elevii ceva. Şi? Păi, e adevărată, că dacă între acele mele arunci un bolovan el rămâne pe fundul apei. Păi, nu-i nicio apă, se zgâi la el pădurarul Pătrunjel. Ba e!! Ba nu !! Se luară la bătaie. Cu topoarele. Unul din topoare despică un copac. De-acolo căzu un bilet pe care era scrisă Teorema lui Pitagora: Un corp solid scufundat într-un lichid rămâne acolo.

Turcii, câtă frunză şi iarbă, cuceriră satul Obedeni, judeţ Giurgiu. Şi-atunci comandantul lor, unul Paşa Mehmet Odiosul, ieşi în fruntea armatei şi zise: Bă, ăştia din Obedeni, să-mi trimiteţi diseară la aşternut pe cele mai frumoase zece fete din sat, să le arăt ceva. Armata, cam două milioane de ostaşi, râse cu zgomot la spusele cu tâlc ale Paşei. Dacă, continuă Mehmet Odiosul, până la ora opt nu vine fetele, unde vă stă capul, vă vor sta picioarele. Hai, roiul.
Bărbaţii plecară în pădure, unde ascunseseră muierile. Şi p-alea de zece ani, şi p-alea de opşpe şi p-alea de nouă zeci. Femeile vrură toate, dar cu câteva condiţii. Una mai grasă, sexoasă rău, luă o bucată de hârtie şi trecu pe la fiecare din ele, că adică să spună ce vrea de la Paşă în schimbul unei nopţi. Una năsoasă vru autostradă din Obedeni la Stanbul, o alta să-l citească pe filosoful Liigheanu în turceşte, alta să fie croitoreasă la Sfânta Sofia, alta să traverseze Bosforul înot şi aşa mai departe. Dacă văzu prostiile astea, tipa grasă se supără. Se duse singură la Mehmet Odiosul şi, cu lacrimi în ochi, îi spuse că fetele din comuna Obedeni, judeţ Giurgiu s-au spânzurat în pădure. Putea să verifice. Mehmet aşa făcu şi era întocmai.

Denis

05 martie 2015

Reportaj cu călimara ascunsă

Ne-am instalat pe scările staţiei de metrou Universităţii, am ascuns călimara ca să n-o vadă călătorii şi am tras cu urechea le ce vorbesc, că adică să ne dăm seama de pulsul străzii, al staţiei de metrou, al omului de rând, al ăluia care n-are niciun puls, care se uită la ceva cu Africa sau merge la teatru la orice aplaudând la final o juma' de oră.
Lumea urcă buluc pe rulante. Trece prin faţa mea. Şi, într-adevăr, vorbeşte:
- De ce fuge pas cu pas atâta lume din ţară deşi i s-au promis locuri de muncă la autostrăzi? Ieri zicea ministrul Rus ceva.
- De ce fuge atâta lume din ţară, tot pas cu pas, deşi ar putea cultiva roşii aici? Că doar ai văzut reportajul de pe televizor. Era unul cu o roşie în mână, un ţăran, şi zicea că implementează aici experienţa lui din Italia. Şi-n spatele lui, în ecran, era nevastă-sa roşie de atâta bătaie.
- De ce fuge pas cu pas atâta lume de religia din şcoli? Nu-i mai bine să ştii ce făcea Iisus decât să ştii să-ţi închizi caloriferul la timp ca să nu plăteşti gazele?
- Dar Justiţia? Care Justiţie?
Miile de întrebări fără răspuns au vânzolit cerneala din călimară. Dacă mai stăteam, lichidul albastru şi rău la gust ne-ar fi pătat cămaşa, pisica şi şapca. Aşa că ne-a retras, dându-ne seama că un reportaj cu călimara ascunsă este o palidă încercare de a afla pas cu pas cam ce gândesc oamenii din România.

Denis

02 martie 2015

Casanova, o şuşă cu pretenţii pe banii noştri

E duminică seară, e 1 martie şi ne-am zis, io şi Tina Cumva să ieşim în oraş, să ne simtem bine. Adică intrăm în câteva baruri, bem ceva, zicem la mulţi ani lu' femeile de acolo, râdem, plecăm mai departe să ne veselim, că e cald afară, că accizele, că pas cu pas. Nimic nu s-a întâmplat din toate astea, lumea era tristă, se înopta, mai toţi se grăbeau să prindă prostia aia cu Africa de la Pro ca să fie la numărul audienţelor.
Aşa că am intrat la Teatrul Odeon, unde era premieră Casanova. Dramatizare, scenariul, muzica, scenografia Dragoş Galgoţiu. Şi nici nu ne-aşezăm bine că Marius Stănescu, Casanova, ne zice arborele lui genealogic. Lung, plictisitor. Îl afli şi te linişteşti. Zici: de-abia acum începe. Dar n-a început nimic. Casanova e povestitorul aventurilor sale amoroase. În orice relatare sexuală poate fi un umor nebun. Aici nu e. Şi urmează vreo 10, 15 poveşti erotice necrededibile, fără tensiune, emoţie sau pasiune în funcţie de cuceririle omului. Piesa neavând niciun fir dramatic, din nepricepere zicem noi, curge la vale spartă de momente dansante, cântate, de costume plimbate prin scenă, multe de neînţeles, multe frumoase. Şi cam atât. Pentru că odată ce intri în convenţia "futaiul şi dansul" sau "futaiul şi cântecul" nu te mai interesează nimic din piesa care ţine vreo trei ore.
Ca talmeş balmeşul să fie apocaliptic, la finalul vieţii lui Casanova apar Ludovic al 15 lea şi Ţarina Rusiei. Cu ei, Casanova discută de străzi pentru societate, de şcoli, de canalizare, de asistenţă socială, că adică să vedem noi şi cei de la primărie care dau banii că mesajul piesei nu-i doar erotic şi aşa mai departe.
Costumele sunt risipă de talent şi migală datorate Doinei Levinţa, unele dansuri, Răzvan Mazilu, şi peruci sunt foarte bine făcute, dar textul lui Casanova nu se ridică la această risipă de bani.
Vrem să aflăm în ce temei s-a pus această piesă în repertoriul Teatrului Odeon şi răsfoim Caietul Program al spectacolului. Acolo scrie cam aşa: 1756, se naşte W.A. Mozart. Sau 1743, se naşte Jean Paul Marat, voce a Revoluţiei Franceze şi exemplele fără nicio legătură cu Casanova ar putea continua.
Nu ştim ce succes au piesele lui Galgoţiu, nici nu ne interesează, cea pe care am văzut-o a fost un eşec.
Aşa, ca să ştiţi.

Denis

01 martie 2015

Moşi cu stele-n păr şi aur în gură

Cele nouă babe ale ţării se dau de astăzi în spectacol. Nu sunt numai nouă, da' nouă apucă de obicei media din cauză că au partide, sunt europarlamentare sau sunt pitite prin diverse instituţii cu bani de parandărăt. Noi o să vă facem cunoştinţă cu câteva, cu precizarea că primele trei babe sunt ale noastre.

1 martie, Baba Monica Macovei. Îmbătrânită înainte de vreme şi împinsă de la spate de niscaiva moşi cu stele-n păr şi aur în gură, dânsa are pretenţia, că să mai vorbească lumea despre ea, să facă un partid de tineret. Cu tineri de 11, 14 ani, adică până la buletin. Ca să le spună ce? Baba Monica nu ştie, da' ştie moşii cu stele-n păr şi aur în gură şi-i destul. Altfel, când e Baba Monica nu ninge, nu latră porcul, nu nimic.

2, 3, 4 martie, Baba Monica Tatoiu, soră cu Macovei, mai are puţin şi iese din rochiile fecioreşti cu care se afişează. Şi-atunci, sfătuită de aceiaşi moşi cu stele-n păr şi aur în gură zice vrute şi nevrute despre beţiile ei, de cât de bună era la oral, că cum repara singură gardul sau îşi punea argilă în urechi, şi asta doar doar ca să se mire până şi moderatorii care o invită în media alături de nişte moşi cu stele-n păr şi aur în gură. În timpul Babei Tatoiu ninge izolat, autostrada Comarnic Braşov se mută în Cişmigiu, şi-s ceva creşteri de temperatură.

5, 6, 7 martie, Baba Monica Norica Neculai, soră cu Macovei şi Tatoiu, îşi formează un partid cu ele trei ca membri, că acum e voie, denumit
Babele Şterge Pe Jos Cu Corupţia şi Corupţii din Ţară, la sugestia unor tineri cu stele-n păr şi aur în gură. Pentru lupta asta au apelat la fonduri europene de 100 de miliarde de euro, în vederea confecţionării unui mop necesar la ştergerea corupţiei endemice din Rommânia. În timpul acestui partid de trei zile vremea va fi capricioasă, se va fura mai mult, iar benzina se va scumpi de şase ori, deşi preţul petrolului va fi scăzut atunci la 2 dolari tona.

8, 9 martie, Baba Vasile Blaga. În timpul apariţiilor televizate ale lui Cozmâncă sau Stolojan îţi dădeai seama că în România nu se va schimba nimic niciodată. Aşa e acum cu Baba Blaga, care apare sprijinit pas cu pas de nişte băieţi cu stele-n păr şi aur în gură. Vremea va fi urâtă, neagră, urât mirositoare.

10 martie, Baba Cloanţa. Ce soare, nene, ce soare va fi în toată ţara. Dar asta peste vreo 200 de ani.

Denis