Pentru că sunt româncă

Am auzit, de când trăiesc în afara României, multe. Că aș fi țigancă, că ar fi trebuit să fiu mai brunetă, că n-ar trebui să zic că sunt româncă, pentru că românii sunt așa și pe dincolo (adică nasoi de tot). M-a durut, dar nu atât de mult cât m-a durut astăzi, când a trebuit să-i explic elevei mele că, în ochii celorlalti, ea este doar o emigrantă româncă.

Eram la școală și elevii participau la o oră de geografie aplicata, în care aflau de unde vin refugiații de război, ce traseu au urmat. Li s-a explicat că aceștia sunt în mare parte sirieni, că fug de războiul din țara lor și că vor să ajungă în Germania și Suedia, în principal. Li s-a spus că Suedia e una dintre țările cu cel mai bun sistem social din lume și de aceea o preferă refugiații. Am văzut și un documentar lacrimogen despre pelerinajul refugiatilor dinspre infern către paradis, cu sugestii ca ar putea fi si impostori printre refugiati. Copiii învață la școală că oamenii vin la ei în țară fie pentru că sunt foarte săraci, fie că fug de război, iar în Suedia se pot bucura de o grămadă de avantaje.

Apoi copiii din clasă au făcut legătura dintre refugiații de război și rromii din Malmo, a căror tabără abia ce-a fost demolată. Care rromi au fost trimiși acasă, în... România. A, păi și noi (eu și eleva mea) venim tot din România. Brusc, reflectoarele s-au așezat pe noi odată cu privirile copiilor din clasă. Eleva mea nu înțelegea de ce se tot pronunța cuvântul România. A trebuit să-i explic ce-nseamnă să fii străin în țara altuia care se uită la tine cu milă. Nu zic că-s toți aborigenii exigenți, însă cei din partea locului unde muncesc sigur sunt. 

Înfrunt de mult timp privirile pline de compasiune și dau de mult timp probe de bună conduită, de parcă aș avea obligația morală de a spăla păcatele românilor celor ”răi”. În Suedia sunt numărată printre excepții; sunt, din câte mi se spune, aia „bună”. Cică ăsta e compliment. Nu, e umilință. Oamenii ăștia se așteaptă ca noi toți, rasa românească, să fim cerșetori și hoți. 

Aș fi vrut să nu fiu eu nevoită să-i vorbesc fetiței despre confuzia rromi-români, ajutoare sociale, națiunea suedeză care se crede superioară altora. Mă simt de parcă aș fi intrat cu lămpașul și bâta în Țara minunilor. Și am petrecut toată ziua cu nodul în gât, nefiindu-mi clar cât de mari sunt daunele pe care le-am provocat. Și mi-e greu să mă iert pentru că i-am arătat lumea în forma ei hidoasă, în care oamenii sunt etichetați după origine și conform unor șabloane rasiste. Știu, nu e întotdeauna așa. Sper că numai azi.

Vacanta în România - 2

Nici daca as vrea nu ma pot plînge, pentru ca în România m-am bucurat de aceeasi vreme ca-n Suedia! Cu exceptia unei zile caniculare, al carei apogeu l-am atins pe cînd eram cu picioarele în balta, sub un parasol în Cismigiu, am avut parte doar de vreme capricioasa.

Am venit în România ca în oaza mea de liniste, asa ca m-am bucurat cît am putut de mult si am ramas indiferenta la ceea ce ma deranja pîna mai acum: mîrlanie, masini parcate alandala, neprofesionalismul unora, etc. Am relativizat si dedramatizat si, drept rezultat, am avut o stare de spirit pozitiva si NU m-am enervat! Ba am constatat, din nou, ca lucrurile si oamenii se misca mai repede decît pe alte meleaguri si cu bani mai putini. Cine nu traieste printre straini nu-si da seama cît de reconfortant e sa poti vorbi pe limba ta. Cît de biling sau plurilingv ai fi, cel mai usor si complex te exprimi în limba materna. Si-apoi cu "ai tai" altfel functioneaza comunicarea, fie ea non-verbala, parca e mai puternica îmbratisarea si mai calda vorba... am dat drumul la cutia cu dulcegarii. 

Acum, daca m-ar întreba cineva daca m-as întoarce sa locuiesc în tara, as raspunde cu entuziasm DA. în ciuda reactiilor neîncrezatoare pe care le-am primit, cînd am testat afirmatia pe prieteni si rude. Ce sa faci aici, totul e scump, platesti impozite din ce în ce mai mari, nu gasesti de lucru, etc.? Asa e peste tot în lume. Macar în tara simt ca fac parte dintr-o comunitate, sentiment de care aici sînt lipsita.

Un fleac, m-au ciuruit!

Gata, m-au învins! Cineva mi-a hackerit adresa de pe yahoo.com de i-a mers fulgii. A trimis un spam disperat catre toate cunostintele din agenda. Unele au facut gestul minunat sa ma întrebe daca sînt bine, la locul meu, nu la Londra, jefuita în nu stiu ce parc si cu datorii în lire sterline la hotel. Va anunt pe aceasta cale ca sînt bine mersi, tot acolo (adica NU la Londra), nu datorez bani nici unui hotel si n-am mai fost în parc de duminica. În schimb cineva mi-a blocat contul yahoo, mi-au disparut mailurile si adresele voastre, asa ca daca mai primiti mailuri dubioase nu le mai acordati atentie, daca se poate sa nu le cititi si, va rog mult, nu le trimiteti înapoi. Am speranta ca toata lumea din generatia mea stie cam ce-i aia spam si cum arata el, fara sa fie nevoie sa-l deschida, mai ales atasamentele. Pe scurt: nu fiti naivi! Va multumesc, oricum, pentru grija si va doresc sa NU vi se întîmple.

Un fost cel mai frumos

Cîndva cel mai frumos cîntec din lume. Poate este si acum, pentru altcineva...

Ora oarba a Pamîntului

De ziua Orei (oarbe a) Pamîntului am gasit un mail de la "Aurica Vasile" <aurica@alldeankenya.com

cu titlul: Cum poti reduce factura de curent electric fara sa stingi becul? Oamenii astia de business online muncesc fara preget, chiar si-n zi si ora de sarbatoar. Bravo, Aurico, iesi-ti-ar cincinalu' de spamuri în 3 luni!

Omul de tinichea

Ia uite, se misca ! Da’ ce ciudat, se misca exact ca mine !

Inclin capul la dreapta, inclina si el capul la dreapta. Ridic aratatorul de la mina stinga, intinde si el acelasi exemplar. Trag de par, trage si el. Ma strimb, se strimba si el. Identic. Imi petrec doua degetele, de la ambele miini, in V rasturnat, prin fata ochilor, a la Pulp Fiction. Si el la fel. Ma retrag repede, fuge si el. Imi strecor usurel o ureche, un ochi. El dupa mine.

Mai sa fie.

Sa fie, da’ cine ?

Inaintez degetele de la o mina. Unul dupa altul. Le vad si pe ale lui, in aceeasi ordine. Ni le apropiem intr-o atingere rece. Ne apropiem corpurile, insa atingerea tot rece ramine. Ne uitam cu coada ochiului, pe furis, pe de-a dreptul, holbat, nerusinat, ne despuiem din priviri. Vad ce vede si el, din acelasi unghi, in aceeasi secunda. Nu captez nici o fotograma in plus, nu rateaza nici el nimic.

What a fuck ?!

Incercam sa vorbim, dar cuvintele ne ramin, aburite, intre noi. Bariera de argint, transparenta, fidela. Palmele noastre se unesc, incercind sa faca loc vorbelor. Dau la o parte vidul, tacerea, jena, greutatea, rautatile. Le imping in stinga si-n dreapta, buzele sufla. Curatam temeinic. Ne spalam pacatele, dorintele, promisiunile, frustarile, suferinta.

Hai sa o luam de la capat.

Din nou voci mute care predica in pustiu. Zimbete aninate de ochi vii. Multe sperante in buricele degetelor care ard, arunca flacari in sticla rece. Blestemat argint. Ca gloantele ce ucideau odinioara voinicii de balada.

Oare ce-mi spune ? Oare stie ce-i spun ? Buzele se misca la fel, in acelasi ritm disperat. Lacrimile cad in acelasi timp. Poc, poc, poc. Gindurile se lovesc, in tacere dureroasa, unele de celelalte, fara sa se atinga.

Unde esti ?

Eu sint aici, citesti. Eu sint aici, citesc. Aici, unde ? Aici, unde ?!

Dincolo, nicaieri.

Linga mine. Nu cald. Nu invaluitor. Nu fierbinte. Rece, invaluit in ceata, invocat din amintiri, proiectii, sperante. Rasarit ca un spiridus dintr-o lampa fermecata. Pe care nu-l pot atinge, nu-l pot simti, nu-l pot avea.

Cit as vrea sa te pot trage de mina. Iti arat si cum as face. Iar tu te tragi de mina in aceeasi clipa cu mine.

Ai vrea si tu.

Si as vrea si eu.

Blestemata oglinda.

Aparut în Salonul literar nr.79, 2013.

A Winter's Tale... by Queen

Cam asa e si la mine în suflet... si am multa zapada în jur...

Spamuri din viitor

Aseara nu am putut accesa contul de pe yahoo, cica system is down si probleme la unele conturi, dar se rezolva. Si s-a rezolvat, cam la 15 minute dupa ce am sesizat eu problema. Merge yahoo atit de bine incit primesc spamuri din viitorul destul de indepartat - ca alea din trecut le primeam si inainte de operatiunile de mentenanta.

Tombe la neige

À mon joli papa...

Socul zilei

Doi tineri care se sarutau pe o banca in fata bisericii. Sarutat? Biserica?

Revelatie

Am descoperit azi dimineata un blog si nu mai pot sa-mi iau gindul de la el. Ii "cunosc" proprietara, am fost cindva "colege de serviciu", iar acum descopar cu bucurie si emotie ceea ce scrie. Sentimentele sint amestecate si intrebarile tisnesc una dupa alta: oare ne cunoastem cu adevarat, noi cei care ne dam buna ziua aproape zilnic? Cum se face ca cineva poate simti atita energie (pozitiva!) debordind dintr-un ecran de calculator? Oare mesajele sint receptionate la fel de catre toti sau le primim atunci cind sintem pregatiti sa le ascultam? Oare, oare, oare poate si asa de simplu sa fim noi insine?

Bucatarisme - 19

Pina ma apuc sa-mi dau cu parerea pe subiecte mai serioase - stiu, amenint de mult, da' nu ma tin de cuvint, propun o alta baterie de bucatarisme. Ca, vorba aia, presedintii si razboaiele trec, foamea ramine. Mergem la discoteca, la referendum sau la biserica, dupa care mincam, nu?! 

Saptamina asta am executat brocoli si rosii gratinate la cuptor (cu smintina, felii de jambon si ou, domnu' sef!), un crumble cu pere si am prapadit o supa chinezeasca prestata de sot (cu diverse, printre care si carne de pui, domnu' sef!). Acum sa vad daca reusiti sa identificati care e care:

Aaaa, sa nu uit: am mincat papusoi!! Fiert in oala sub presiune:

Singura pata de culoare in toamna suedeza cea gri si ploioasa.

Bucatarisme - 17

Ce, a si trecut o saptamina?? Iar m-am trezit cu legume la usa si a trebuit sa fac ceva cu ele: supa de brocoli, intru deliciul sefului capcaun, patronul acestei rubrici permanente din Calimara. Supa facuta dupa acelasi calapod: prajit usor ceapa verse si usturoi (tot verde, de data asta), adaugat 2 linguri de faina, amestecat, adaugat brocoli taiati buchetele, apa, un cub de legume, un pic de smintina si fiert la foc mic vreun sfert de ceas, cit sa inmoaie brocoli. Apoi mixat, adaugat sare, piper, nuscsoara, boia dulce, turnat in farfurii si executat. Mincat si laudat inclusiv de Nicu! Iata pozele din timpul procesului:

Bucatarisme - 16

M-am intors in Suedia, carevasazica m-am intors si la cratita. Din verzaturile si albiturile aterizate in fata usii am confectionat o supa de... gulii + cartofi + fencicul + ceapa verde + usturoi verde. Dupa binecunoscuta metoda: taiat in bucati, innabusit, pus la foc mic cu apa si smintina. Ar merge si lapte, dar nu foarte mult sa nu fie supa prea lichida dupa ce se mixeaza. Se adauga patrunjel si se ureaza pofta buna la meseni!

Am plecat de aici:

Am trecut prin faza asta:

Dupa ce-am mixat supa, a devenit asa:

Din parc

In parc, asteptind sa se elibereze unul dintre cele 2 (doua) leagane. Acestea sint ocupate de 2 frati, paziti de cineva care seamana cu o bunica. Fratele cel mare e in leaganul pentru copii mari, cel mic e in leaganul cu protectie pentru copii mici – desi ii atirna si lui picioarele si risca sa atinga pamintul cu talpile. Fratele cel mare coboara din leagan si-o lasa pe fata mea sa se dea si ea. Se prezinta bunica :
- Da’ de ce te-ai dat jos ? Hai ca eu tre’ sa merg la banca, am lasat telefonul acolo si poate ma suna cineva Fa-i vint si lui Robert, da’ nu tare !
- Da’ de ce ?
- Pentru ca ameteste si uite ca se loveste la picioare.
- Robert, ridica picioarele asa ! rezolva fratele cel mare problema.
- Si da-te-n spate ca te loveste leaganul. Nu asa, asa ! il trage bunica in spate pe baiatul care impingea ambele leagane. Si nu mai da tare !
Noroc ca mi s-a plictisit copilul de atita dat in leagan in mod abuziv si spre deranjul stapinei leaganelor din parc.

De la Focsani

Sint de 2 saptamini in Romania  si am trecut deja prin coduri galbene de canicula (si-o sa fie si mai si), ore de mers cu trenul (clasa intii, aerul conditionat tot nu merge), o crima cu substrat religios (preot injunghiat in biserica), alegeri cu final asteptat (si dezertarea unora din partidul invins in rindurile cistigatorilor, ca doar tot ai nostri sint la putere, ca-i votam sau nu), o intilnire de 10 ani de la…
Inca nu m-am prezentat la apelul capcaunului sef, ca tre’ sa-mi fac coraj si sa rezolv mai intii anumite probleme personale, asa ca alerg prin oras, atunci cind imi permite indicele confortului termic.  Vizitez zilnic noul loc de joaca din parcul de la casa de cultura – dupa care am tinjit atita in anii trecuti. Parcul asta e singurul loc ingrijit cu adevarat din orasul asta. Ma refer la spatiile verzi, la alei si la toaleta (cu program si tarif pentru persoanele mai mari de 7 ani ! ! dar am avut « surpriza » sa fie inchisa si in timpul programului). Nu stiu ce sa le urez chioscurilor cu marmura si termopane… sa-si gaseasca investitori ? ! Dar dalelor din Piata Unirii care au si inceput sa dea pe dinafara, dupa numai citeva luni de calcat in picioare… niste constructori mai priceputi si mai cinstiti ? !
Ma bucur de multe spatii verzi, trecatori volubili, culori vii. Nu-mi plac masinile si iarba care au invadat trotuarele, aceleasi spatii verzi, dar neingrijite, mizeria din spatele blocurilor si spatiile inguste. Palatul Copiilor e o ruina urit mirositoare. Oare de ce o fi fost reales primarul cu un numar atit de mare de voturi ? Ca sa nulase si altora sansa de a se imbogati ?
Ma gindesc la cite lucruri frumoase s-ar putea face daca focsanenii ar arata putin spirit civic si ar iesi la facut curatenie in jurul blocului, macar o data pe an. Daca reusesc sa scape de niste credinte adinc infipte de democratie in creierii cetatenilor  (pe un sanatos fond arhaic, bine inteles) : « Primaria tre’ sa faca curat, ca d’aia platesc taxe » (preferata mea), « De ce sa fac, ca se murdareste la loc » si « Da’ ce, io-s mai prost ? ! Ala nu iese la munca voluntara, sa matur io pentru el !? » (cea mai raspindita).
In rest, ma aflu in aceeasi saraca tara bogata, plina de contraste – vile si case care nu mai incap si orase si sate la moda, masini claie peste gramada ; zeci de cabinete de notari, avocati, stomatologi plus frizerii si magazine la parterul blocului ; oameni care se pling de salarii de mizerie si de saracire accelerata ; oras care arata jalnic in afara centrului, cu o arhitectura haotica, blocuri cirpite si tone de betoane pe centimetrul patrat ; iarasi spatiile verzi, uneori in exces, ca nu se ocupa nimeni de ele. De la o vreme se descompun vesel gunoaiele sub soare si emana un suav miros de hoit… Se asorteaza cu lehamitea si resemnarea romanilor care continua sa se descurce fiecare pe felia lui, sa nu gindeasca pe termen mediu si lung – ca, oricum, n-o sa iasa – si sa nu se uneasca pentru a face– ca, bineinteles, o sa vrea unul sa fie sef si o sa traga spuza pe turta lui si ca, in genere, orice miscare in pofida inertiei e inutila.

Impresii din Romania

Din care se va-ntelege ca da, am ajuns in Romania, cu oprire si patanii la Bucuresti si ajuns la timp la Focsani cit sa votez cu cine mi-au zis mama si tata. Trecut admirativ prin noul terminal de la Otopeni, admirat pasajele aeriene, capitala proaspata dupa ploaie si inainte de alegeri, ingretosat de reclama electorala si trafic. Orasul arata mult mai bine decit acum 2 ani, de cind dateaza ultima mea descalecare la Bucuresti. Oamenii is mai civilizati si metrourile mai grabite si rapide. Pacat ca orasul e facut pentru masini si, UE oblige, pentru biciclisti: s-au inmultit locurile de parcare, sensurile unice (pentru a rezerva o banda vitalelor locuri de parcare), benzile pentru biciclete, masinile - ca daca ai creat formele, apare si fondul. Trotuarele?? Muscate pina la nefiinta, ca doar pietonul e doar o gluma proasta a sortii, un fraier nemotorizat si rupt in pingele. De ce ne-ar pasa de el?! Aflat in inferioritate numerica clara, vocea lui n-o sa treaca neam de corul de claxoane si de noxe ce se revarsa din masini. Am petrecut ore intregi in masina, ascultind Sport FM si manelizata muzica romaneasca a zilelor noastre, traversind un Bucuresti mai colorat, mai curat si mai viu decit Malmo. Reclamele electorale de pe ecranele din metrou m-au facut sa rid cu lacrimi la amestecul de plici, cruce, respect, impreuna, miini care mai de care mai intinse, ca la metrou, de'.
Mi-a fost greu sa ma uit la televizor la inceput, pe de o parte pentru ca nu mai sint obisnuita, pe de alta ca nu prea am la ce... Dar m-am dat pe brazda si acum ma rid, ca tot romanu', la glumele de 2 lei ale lui Badea si la cele resapate ale supravietuitorilor de la Divertis.
Ahh, ce bine e acasa!

La Lomma, birjar!

Cum stiam ca o sa fie cea de-a doua zi de vara suedeza - fara sa stim cind o sa se inregistreze urmatoarea - am zis sa mergem la mare, la soare, la Lomma.

Imaginati-va o zi perfecta, soare, vint atit cit trebuie, copil intelegator, eu in toane bune, barbat dispus sa manince junk-food. Adultii calare pe biciclete, copilul in remorca. In aceasta formatie ne indreptam voiosi spre - atentie maxima!: localitatea din Suedia in care se traieste cel mai bine ("här är det bäst att bo" scrie pe panou).

Ce-am  vazut noi?

Dinspre Malmö: peisaj bucolic, cimp revarsindu-se in mare, à la 2 Mai.

 Intrarea in (sat? oras?), cu soseaua in reparatie:

Hai sa zicem ca intram in sat. Case in dulcele stil suedez, dotate cu masini care mai de care mai fitoase si, uneori, cu barci:

 Pedalam ce pedalam si vedem marea pe o parte..

si blocurile pe cealalta:

 Aborigenii si turistii au iesit la plaja:

Ne apropiem de centru. Zic ca sintem in oras acum, dupa cantitatea de blocuri, masini si barci parcate in fata blocului, pe linga si in canal.

 In centru se construieste mult, parca ne-am plimba pe santier:

In fine, ajungem si la plaja din oras:

Apa rece, plaja plina de alge, nisip cald, soare generos - mi-am prajit bratele, chestie la care nu ma asteptam. Liniste aproape perfecta - o barca galagioasa cind si cind. Per total: atmosfera de statiune de vacanta pentru pensionari, plictiseala maxima.

Centrul orasului: trist si dezolant, cu biblioteca in mijlocul pietei betonate:

Mi se pare locul ideal in care sa te retragi ca sa mori, daca mai ai citeva zile de trait (care sa pice in vara suedeza), tintuit de boala intr-un scaun cu rotile.

Undeva in dreapta am vazut singurul loc de joaca pentru copii (poate ca mai sint si altele, dar nu detectabile de la prima vedere):

Acasa cu noi!

nnnnllllgggf

Cronica de Suedia - 25

Inca una scrisa la nervi, ca nu mai vine (prima)vara asta odata, ca prietenii is facuti si sa te dezamageasca, ca perfecta Suedie e din ce in ce mai cirpita, ca vacanta pare inca atot de departe... Cronica de dinaintea ultimului hop scolar: testul national la matematica, in care iar tre' sa explic cu cuvintele mele suedeze de ce unu si cu unu fac doi. Explicatie pentru care o sa primesc un punct in plus daca demontrez si ca unu plus doi fac doua. Filosofie pura.

Ziceam ca-s satula de vremea asta care ma tine prizoniera in geaca de toamna-iarna-primavara cam 9 luni pe an. De sistemul lor bancar pe internet care pica - desi eroarea numai umana este -, de baiatul de la client service-ul bancii care e dezolat de problema mea ("ar trebui sa functioneze sistemul, nu-mi explic, esti sigura ca nu esti timpita??") si ma plaseaza la serviciul tehnic (pen'ca el e depasit de situatie) care NU raspunde la telefon (vinerea, la ora 15, in zi de punte pe caz de sarbatoare?? sigur ca-s timpita!). De profa care nu ne pregateste deloc pentru testul national de suedeza (subiecte multe, timp scurt - la proba scrisa; text lung si greu de inteles si  examinare la comun la proba orala). De site-uri prost facute, prin care esti obligat sa treci. De bunavointa celor care ma trimit de la unul la altul, fara rezultat si fara ajutor. De programul de lauza (10-16) nerespectat tacit in zilele de punte. De toate sarbatorile care pica joia si vinerea cit tine primavara in calendar incit ma intreb: oamenii astia cind mai muncesc?!

Ieri am avut parte de o zi frumoasa - pot sa le numar pe degetele de la miini pe cele de anul asta - in care m-am plimbat pe malul marii si-am descoperit o chestie interesanta. Zic asta ca sa aduc si elementul pozitiv in cronica asta plingacioasa. Am descoperit un colt de natura muzical! Chiar asa: un soi de con verde, o mica depresiune, cu muzica tisnind din boxele plasate in "dealuri". La mijloc, in "vale", de', se afla un loc de gratar imens - mai trebuie sa explic de ce?! 

Dar acum iarasi bate vintul si ploua.

Doua la un leu - 42

Ce-mi mai plac:
1. jurnalistii romani care vineaza greselile gramaticale ale ministrilor, avind in vedere cit de prost se scrie presa romaneasca si
2. politicienii care-si iubesc muuult poporul cind sint la putere, dar de care ii doare in c** dupa ce devin simpli muritori.