30 ianuarie 2016

Surorile Monica: Tatoiu, Macovei și Ciuvică

Mariah Carey a acceptat să fie nevasta miliardarului australian James Packer. Urmează deci nuntă mare. Înainte de eveniment însă, solista i-a cerut lui James, simplu și modest, așa cum și cântă, să-i îndeplinească o dorință: Să fie invitată în platou la Măruță. Avea de spus câteva adevăruri dureroase pentru omenire și simțea că numai acolo le putea face auzite. James s-a conformat. În emisiune au mai fost invitate și surorile Monica,Tatoiu și Macovei, precum și bandul Direcția 5. Mariah Carey a vorbit despre hoții de mașini din Statele Unite și de comerțul ilegal cu mașini furate din State spre Ghana sau Sierra Leone. Surorile Monica au cântat cu bandul noua lor melodie LaLaLaM10, iar în platou s-a adus un cozonac cu nucă și săpun. La final, Măruță, copleșit de emisiune, a cerut-o de nevastă pe Mariah Carey, Andra a fugit cu miliardarul australian iar surorile Monica s-au mutat la emisiunea Monicăi Ciuvică. Vom reveni, că n-a fost asta tot.

Tânărul Nicușor Parfumdetei din comuna Fundata, județ Brașov, era cioban la oi în localitate. Avea în grijă vreo 300 de capete. Acum era la stână, asculta Surrealistic Pillow și se gândea: Mă duc la Bran, mă fac cavaler de Malta sau de Predeal, agăț o gagică în Râșnov, șutesc din Castel o armură și o cer de nevastă pe Minora, c-așa o chiamă pe gagica mea, Minora. Apoi, cer coloană oficială și mă duc la Poiana Țapului unde am o mătușă. Dacă nu-i acasă, o împușc. Zău o împușc. Își aprinse o țigară. Își dădu seama că gândea în pas cu timpul, tineresc, năvalnic, ca societatea civilă din București. Văzu apropiindu-se coloana oficială. Luă un kil de brânză, două de zer și se sui în prima mașină.

Familia Besnier, Franța, cea care deține una din cele mai mari companii lactate din lume, Lactalis, își bea laptele de dimineață pe domeniul lor de pe râul Loire. Bătrânul Besnier îi dădu 100 de euro tânărului Besnier și-i spuse: Ia banii ăștia, du-te în România și cumpără Albalact. Și adu laptele-ncoace. În ce? Într-o cană. Besnier Jr ajunse la Alba Iulia. În cinstea lui străzile fuseseră vopsite cu lapte. La primărie îl aștepta șeful ALDE, Tăriceanu, căruia i s-a repartizat acest ciubuc, numai lapte și miere, dar mai mult lapte și brânză Făgăraș. Tratative. Nu, că-i mai scump. Cât? 200 că 100 e a mea. În ce cană? În aia albastră că e culoarea ALDE. În aia albastră. Suit în avion, Besnier Jr făcu cale-ntoarsă. Aeronava făcut un popas deasupra Eleției. Besnier scăpă cana din mână. Avea să plătească cinci milioane de euro despăgubiri.

Sectorul 3 al capitalei va deveni Sectorul Verde. Vom avea cămăși verzi, bilete verzi, gagici verzi, frezuri verzi, cartofi verzi, mașini verzi, amenzi verzi, spectacol verzi, poante verzi, brânză verde, lopeți verzi și așa mai departe. Doar pentru locuitorii sectorului. Pentru cine nu stă acolo e degeaba. Ca noi.

Denis

29 ianuarie 2016

Teribilă poveste de dragoste

Tânăra Tamisa Georgescu, membră a partidului M22 stătea la partid până seara la ora 9. Târziu adică, în loc să-și vadă de treburile ei de fată tânără, că, deh!, toți știm care sunt alea. Primise ordin de la șefa partidului, o purie blondă cu păr pe picioare și salcâmi în curte: Tu, Tamisa, stai după program și aranjezi înscrierile din partid. Vezi de unde iei membri, de la PSD, UNPR, PNL, nu mă interesează și înscrie-i la noi, ca să pară că avem cum spune legea: în cel puțin 15 județe câte nu știu câți. Nu te teme, toate partidele fac la fel, niciunul n-are numărul de membri. Așa că Tamisa, fată tânără cum spuneam, în loc să spele rufe cântând acasă sau să-și bată fratele mai mic cu toporul, stătea și născocea membri noi ca să nu vină controlul. Numai că în seara asta avu chef să intre pe Facebook. Văzu acolo un tânăr care cânta la fluier. Cânta frumos. O melodie din care nu se-nțelegea nimic, ca alea ale lui Holograf sau Direcția 5, adică melodii fără melodii, dar îi scrise: Îmi place foarte tare.

Ieșiră la cofetărie. El, Mitică Personaj, ceru o savarină, ea un cataif. Mitică scoase fluierul și începu o melodie de Bere Gratis. Ei îi dădură lacrimile. Celorlalți din cofetărie la fel, așa cu unul gras care mânca plăcintă cu carne de batal zise: Una veselă, mișto, nu știi? Că ți-l bag pe gât. La fluier se referea. Nu, a zis Mitică. Și-atunci omul gras îi dădu una-n cap, îi băgă fluierul în fund și plecă cu toată familia la altă cofetărie.

Tamisă atât așteptă, să aibă grijă de Mitică. Îl luă acasă. Îi scoase fluierul din fund. i-l puse în cadă, îi dădu piramidon și-i puse feșe calde. Așa a apărut primul lor copil, o fată de 30 de ani pe care o numiră Noemi Bărăgan. Și, de fapt, așa începu iubirea dintre cei doi tineri, Tamisa Georgescu și Mitică Personaj.

Anii treceau, partidul M22, devenise partidul M44 și se adresa nu numai tineretului, ci și lui Mitică Personaj. Partidul îi ceru lui Mitică să organizeze o demonstrație la guvern prin care să ceară mai multă hârtie, că cu prea puțină e nedrept și raportul MCV e din ce în ce mai nefavorabil. Făcu demonstrația, scrise lozincile spontane cu aceleași caractere de letrasset, fluieră ce fluieră pe-acolo și o luă spre casă.

Aici o găsi pe Tamisa plângând. Cât fusese el plecat la demosntrația M44 ea fusese cerută în căsătorie de vecinul N.N, nu-i dăm numele, cu care, până să vie el făcu doi copii. Unul mic, Emil, și unul mijlociu, Radu. Ce era de făcut? Se uitară în statutul partidelor lor. Scria că trebuie trăit până la adânci bătrâneți, fericiți până când moartea sau cam așa ceva. Așa făcură.

Denis

28 ianuarie 2016

Interviuri plauzibile și Impozitul pe Profit

Ni se cer interviuri reale, plauzibile, probabile, imaginare etc de către diverși politicieni aflați în lupta împotriva corupției, a implantării unui sistem sănătos de recoltarea broaștelor și a mașinilor cu girofar. Să vedeți cum a fost.

L-am sunat pe Nicolae Bălcescu. Era ocupat, ne-a spus, cu găsirea unei modalități de a se afla în cât mai multe buzunare ale compatrioților aflați în necazuri financiare, precum și de găsirea tot a unei modalități de a avea o valoare mai mare pe bancnota de 100 de lei. 104 lei, de exemplu, sau chiar 199. Ne-a răspuns la o singură întrebare. Noi: La alegerile locale din 2016 se vor aproba două tururi. E bine? Răspuns: Câte două tururi pe tur, adică patru? Da, e foarte bine, pentru că între cele patru tururi vor fi pușcăriași care-și vor termina cărțile și vor fi liberi să candideze. Vă mulțumim.

Pe FB l-am găsit pe Andre Malraux, celebrul scriitor francez, primar al Parisului după WW2. Ne-a răspuns și dânsul amabil la o singură întrebare, întrucât era ocupat cu aflarea brandului de identitate al Parisului și oscila între un fluture galben, o frunză galbenă și un mușchetar, fie el și Porthos, cu o pălărie galbenă în cap. Noi: Ați rezolvat într-un timp record, în condiții grele fiindcă era după război, ați rezolvat spuneam canalizarea Parisului, care culmea, nu avea la acel moment. Ați pus lifturi în toate blocurile de peste trei etaje, ați văruit toate clădirile care erau negre de la suflul bombelor. Cum ați procedat? El: De unde ați spus că sunteți? Din România. Și urmează localele și am vrea să împărtășim din experiența dvs noului primar. El: Păi, nu se poate. Noi: De ce? El: Păi, că e butada aia a lui Balzac care spune că la Porțile Orientului nu se poate face nimic pentru că se mănâncă prea mlte dulciuri. Noi: Dar acum e desuetă chestia cu dulciurile. El: Normal, acum se mănâncă bani, asfalt, ciment, mall-uri, Snagov și altele asemenea și nu e timp de inițiative sociale sau de infrastructură. Vă mulțumim.

Deci cu interviurile am dat-o în bară, altădată, stimați prieteni, poate vom avea mai mult noroc, și ne-am dus să încasăm Impozitul pe Profit de la locuitorii străzii Echinocțiului din București, sect 5. Bum, bum, la poartă. Iese cetățeanul Marin Lafontaine, prim mezelar la o fabrică de măsluit salamurile nevândute. Zice: Nu-l dau pe Impozit pe Profit. Noi: Sunteți obligat. El: Nu-l dau și gata. L-am crescut de mic, toți angajații mei au girjă de el, mama, sora mea, nevasta, înțelegeți? Și rămânem fără o bucurie în casă. Noi: Ne pare rău, asta este legea. Ce valoare are? El: E neprețuit. Pentru noi este peste Picasso sau cine vreți dvs. Și acum, valea, că-l strig și vă mușcă. Și începe să strige ca un nebun, Profit!!! Impozit!!! Din fundul curții a apărut un dulău de dimensiuni considerabile, patru pe patru și cinci înălțime, furios, vesel că ar fi avut ce mușca și mânca, care s-a gudurat întâi pe lângă stăpân. Care ne-a spus: El e Impozit pe Profit, așa îl chiamă. Vă mulțumesc!!

Agenția CĂLIMARA

26 ianuarie 2016

Donald Trump în România

CLEJANI TIMES - În campania electorală pe care o suține pentru președinția USA, candidatul Donald Trump a trecut prin Clejani. A fost invitat de autorități, primar, preot, învățător, doi țigani cu viori, la discuții. Donald Trump a luat cuvântul și a recomandat autorităților locale să atace Japonia și Madagascar. Apoi s-a băut țuică și confeti.

RĂDĂUȚI CHRONICLE - Donald Trump în vizită electorală și în Rădăuți. Dânsul a observat că în oraș nu curge apa. A dat un telefon și i s-a adus din USA o cană plină, apoi a declarat că vrea să candideze și la primăria locală.

INFORMAȚIA BUȘTENIULUI - Bușteniul duce lipsă de tractoare și Donald Trump, candidat la președinția USA, a sosit în localitate cu o roată și doi grădinari. În acest fel a marcat locul viitoarei fabrici de tractoare de pe Valea Prahovei, tractoare care nu trebuie nimănui dar vor înlocui frunza de pe brandul de țară.

GIULEȘTI AUJOURD'HUI - Donald Trump, candidat la președinția Americii de Nord, aflat în vizită de lucru ]n capitala noastră a fost invitat la emisiunea Sinteza Zilei de la Antena 3. Aici, viitorul președinte american a avut un dialog cu Mugur Ciuvică despre Institutul de Căutări Politice pe care marele gânditor român îl conduce. Dându-și seama că Mugur Ciuvică nu conduce nimic, Donald Trump a vrut să-l ia de nevastă.

REȘIȚA DIMANCHE - Donald Trump, viitorul președinte american este interesat de oțelăriile din Reșița. A cumpărat un kg ca să-i afle calitatea. Oțelul se îndoia, tremura, se desfăcea în șuvițe, cânta, mânca, se dezdoia deci nu era bun. Donald a recomandat ca oțelăriile se fie decorate de guvernul român pentru incompetență. Lucrul n-a fost acceptat, pe motiv de neamestec în treburile interne.

ARENA NAȚIONAL NEWS - Donald Trump singur pe Arena Național. Iarbă verde, porumbei, tribune goale. La un moment dat, strigă: Hai, Dinamo!!!

Agenția CĂLIMARA

25 ianuarie 2016

Autostrada Pitești Pitești

Stăm de vorbă din întâmplare cu domnul Miroslav Ceaun din Italia, expert în faună marină, pe care l-am cunoscut la o petrecere cu urzici într-o situație oarecare din capitală. Noi peroram într-o bisericuță, cu pahare de vin în mână și chiftele pe platou, despre utilitatea excepțională și urgentă a autostrăzii Pitești Sibiu enumerând necesitățile el naționale. Când, la un moment dat, domnul Ceaun a spus: "Nu e așa. Autostrada Sibiu Pitești nu se va mai putea face niciodată. Vă văd mirați. Da, așa va fi, dintr-o cauză foarte simplă. Eu sunt expert în faună marină, ori Marea Neagră a dvs a devenit o groapă de meduze. Vă dau un exemplu de ce vreau să spun amintindu-vă că Marea Neagră a fost cea mai mare rezervație naturală din lume de hamsii. Și părea eternă. Odată venite cu mâna omului aceste meduze în Marea Neagră, ele au halit toată hamsia. Neavând ce să halească în continurare meduza de Marea Neagră va intra în țară, în România, prin canale, pe Dunăre, pe Olt. E, aici e aici, că intrând pe Olt în sus, meduza va ataca Sibiul până la dispariție, chiar dacă e protejat guvernamental din cauze pe care le știm, repet: chiar dacă. Meduza va ataca infrastructura Sibiului, bine, nu numai al lui, ci și pe cele ale orașelor străbătute, așa că înțelegeți dvs că o autostradă Sibiu Pitești acum este imposibilă. Se va putea face una mai mică de la Pitești la Pitești, una de 10 metri, pe care guvernul o va folosi la paradele de 1 decembrie, Unirea Mică, Unirea Mare, Unirea Mijlocie și Unirea Botoșani când joacă cu Unirea Dinamo". Domnul Miroslav Ceaun a încetat expunerea, și-a luat un coniac foarte bune și ne-a privit de sus. Felul în care ne privea, amuzat, copios, inteligent și sumbru ne-a făcut să credem că are dreptate.

Apoi ne-am dus la Premiile UARF, patronate de dl Ioan Cărmăzan. Prima premiată, Margareta Pâslaru în calitate de mare actriță. Adică dânsa a jucat în filme românești de mama focului. Dl Cărmăzan chiar a spus: N-o putem premia pe doamna Pâslaru pentru cariera ei de solistă, că așa-i Uniunea noastră, e de film, dar să știți că în 1960 dnei Margareta i s-a interzis un film chiar de Elena Ceaușescu, deci era disidentă chiar de atunci. Mamă, mamă și uite-așa ne-am adus aminte că în 1960 Elena Ceaușescu n-avea nicio funcție. Au mai fost premiați niște unii, printre care și Marian Crișan, care pentru Morgen mai treacă meargă, dar pentru Rocker nu, că e foarte prost.

Pe strada noastră nu trece plugul, undeva vizavi de Bellu. N-am găsit de cumpărat. Ne trebuie unul cu lamă de patru metri lungime, doi înălțime precum și un camion la care să-l atașăm. Cine, dinre cititori are vreunul, să ne scrie pe Călimară. Mulțam!!

Denis

22 ianuarie 2016

Mica Publicitate

Cumpăr căciulă blană cu urechi și fular care să răspundă la numele Florica, negociabil.

Vând sau nu vând garsonieră, nu contează, rog seriozitate, cartier Dudești cum te uiți la depou în stânga, etaj zece, ocupată, aer condiționat.

Opel Astra care nu se mai deschide de mult pentru că n-are uși, an de fabricație 2009, adusă Germania, 3.000 km, are un bilet de dragoste pe bord unde scrie așa: Gigi, nu mă mai suna, te sun io!, Clara!! Negociabil, binențeles.

Predau contract câine de vânătoare, credit 20 ani, avans 0 la sută, latră sau mai bine zis nu știm dacă mai latră, dar e vesel, mănâncă numai la Carrefour, galben cu stea albastră în frunte.

Vând telescop ruginit, dar se vede bine prin el viața politică de la noi. Acum când citiți anunțul, Vasile Blaga face o vizită de lucru la Secția 19 Poliție, Viilor, unde până în 89 a fost șef. Set lentile colorate. După ora 20.

Domn în vârstă caut fată tânără să-mi citească din Patapievici, Creangă și Cehov de la brâu în jos. Ofer cazare și masă, condiții bune. Rog seriozitate, după ora 19.

Schimb ultracentral.

Vând echipament naționala României. Dacă înșelați vigilența lui Iordănescu puteți juca cu el în meciul de deschidere al CE de fotbal de la Paris. Împotriva cui? Păi, a Franței. Negociabil sau pe bucăți.

Pod între Vadu Lat și Bucșani, nou nouț, neterminat, la curte 3.000 mp, distruge mașinile, preț fix 60.000 euro, că are deschidere de 10 m și lungime 50.

Cumpăr stele căzătoare. După ora 16.

Cumpăr știri din 1912. Seriozitate.

Agenția CĂLIMARA

21 ianuarie 2016

Trubadurul Element

Trubadurul Timofte Element din comuna Sadova, județ Bihor, se spăla la cișmeaua din curte. Făcea, vezi Doamne, parte din statistica aia cu rurali care aveau wc-uri în curte, dar nu-i păsa. Se spăla, soarele răsărea, o vrabie cânta geamparale, nevastă-sa plecase la coasă și el se gândea cu apa șiroindu-i pe față: Acum dacă s-a ieftinit barilul de petrol nici că-și va ma reveni și atunci io trebuie să-mi schimb repertoriul. Nu le mai cânt p-alea că să-ți trăiască mă benzina că acciza e pricina sau aia cu geaba mărul, geaba părul, că petrolu-i viitorul, nu. Trebuie să sublinez că s-a întâmplat ceva, că lumea își revine, nu va mai mânca numai petrol, ci și vegetale, bio, d-alea, d-alea.

Își luă acordeonul, vioara, țambalul, tobele, harpa, cinelele, trompeta că el cânta la multe de-odată, nu ca ăia de la Direcția 5 omul și intrumentul, deci își luă sculele și plecă la parlament. Așa gândise: Mă duc la parlamaent, că ăia-s oameni serioși, își dau seama că acum e momentul să ieftinească toate alea în țară ca să-i fie românului mai ușor.

În parlament vorbea deputatulsenator psdaldeunprudemrpnlindependentM10mp Cutare. Spunea: Să mărim accizele la carburanți, că de unde crește Dumnezeu dă mai mult sau cam așa ceva, poate să spună și doamna Firea. Aplauze. De parlamentarul Cutare se apropie un portar mirosind a petrol ieftin: Dle, se află la poartă trubadurul Element, care vrea să ne doinească a petrol ieftin, că adică să ieftinim și noi pompa, alimentele, alea, alea. Timofte Element nu fu primit și atunci omul își puse sculele pe un covor în fața parlamentului, o bască de încasat bani și începu să cânte.

Veni nevastă-sa cu mâncare. Un ou, ceva. Zice: Omule, dragă, la noi în curte a țâșnit petrol ieftin. Coana Mandinga, vecina, a zis că e pentru o mie de ani acolo. Hai acasă. Om vedea. La nevoie ne separăm de parlamentul ăsta cu forța, nu la vot, că la vot ne trișează.

Denis

20 ianuarie 2016

Ion Lilili

Mihai Trăistaru vrea să câștige Eurovision 2016 pentru România. El a ales o melodie modernă, așa cum e toată muzica ușoară românească, atractivă, ușor de lălăit și de cumpărat, așa cum este, am mai spus, toată muzica ușoară românească. El și-a ales pentru concursul final celebra melodie Pe Valea Prahovei a Ilincăi Cerbacev, 1963, o melodie în care este vorba de autostrăzile care traversează Sinaia, Predeal și Bușteni pe marginea cărora stau români pas cu pas și cu flori veseli că un cântec a-nflorit. El, solistul, se va îmbrăca, zice, pentru finala Eurovision 2016 în Star Wars, adică văzând extratereștri că pe Valea Prahovei un cântec a-nflorit vin cu bucurie aici cu bastoane electrice ca să construiască educație și sănătate. Așa, pe scris, poate că nu se înțelege nimic, dar cântată melodia este mai tare ca Satisfaction a Stone-silor.

Aflând că Pe Valea Prahovei un cântec a-nflorit, președintele Obama a declarat din balconul Casei Albe, în fața unei mulțimi entuziaste de americani: Păi, dacă-i pe-așa, să știți, dragii mei compatrioți, că nu numai pe Valea Prahovei un cântec a-nflorit, ci și în sufletul poporului american, care asta urmărește de mult, și nu numai un cântec, ci două sau trei, pentru că visul american este inconfundabil și este prezent oriunde te-ai duce în lume nu numai pe Valea Prahovei.

Cetățeanul Ion Lilili din comuna Lehliu, stabilit aici din cauza căsătoriei cu românca Lenuța Bembem acum Lilili, ascultă la radio melodia Pe Valea Prahovei în interpetarea lui Mihai Trăistaru. Se hotărăște brusc s-o importe în China. Acolo, se gândea, ar face furori și s-ar umple de bani. Păi, ce, Valea Prahovei e și-n China nu numai aici la leneșii ăștia de români. Și acolo sunt autostrăzi mai dihai ca asta singură a lor, și acolo, așa cum scrie în cântec, sunt roșii și vinete mai verzi ca pe Valea Prahovei a lor și, mai știi, o poate cânta chiar el la Eurovision pentru China și România.

Media din China a preluat bucuroasă melodia Pe Valea Prahovei. De atunci prețul petrolului a scăzut și ditamai China privește de pe margine Văii Prahovei cum vine peste ea falimentul. Oare ce-i de făcut?

Denis

18 ianuarie 2016

Viitorul e departe de noi

În partea civilizată a lumii, cea care trăiește cu adevărat în secolul XXI, viitorul sună binișor. Dăm câteva exemple aplecați la cafea, sub zăpada de pe acoperiș, îmbrăcați în halatul negru de casă, convinși că Ion Iliescu trebuie să plătească din greu pentru ce a făcut. 1. În 5, 8 ani motoarele de căutare vor deveni asemănătoare oamenilor. Motoarele vor avea abilități greu de imaginat astăzi. Ele devin un fel de asistenți peronali. De exemplu, ne-ar putea sugera în timpul unui dialog o anecdotă care se potrivește momentului. 2. Automobilele Google, care se conduc singure, vor deveni ceva obișnuit pe șoselele adevărate. 3. În 10 ani ne vom putea dezactiva celulele adipoase. 4. În 5, 10 ani ne vom putea controla greutatea indiferent de ce mâncăm. 6. La imprimantele 3D personale ne vom putea tipări hainele de care avem nevoie într-o seară specială. 7. Vor lua ființă fermele de legume și carne verticale. 8. Vom folosi exclusiv energia solară, iar ultima și cea mai îndrăzneață, care are bătaie spre 50 sau chiar 100 de ani: vom întineri pentru totdeauna.

La noi, viitorul e departe. Oricum l-am socoti: în 5, 10 sau 200 de ani. Dăm câteva exemple după două sarmale matinale, adică Tina Cumva ne-a zis: scrie cu sarmalele-n stomac nu scrie la foame, după obositoarele știri cu viscolul de azi și de ieri și cu convingerea aia cu Ion Iliescu. 1. În 50 de ani se va termina autostrada Comarnic Brașov. Sau poate-ntr-o sută. 2. În 200 de ani vom vedea dosarele de la CNSAS modificate genetic. Sau poate nu. 3. În 200 de ani, partidul lui Tăriceanu va câștiga alegerile cu același slogan: În 2008 criza mondială nu ne va afecta, cheltuiți-vă banii!! 4. În 100 de ani, partidul M10 va deveni M11 și se va adesa tineretului rural, cel care crește de la an la an cu o sută cincizeci la sută. 5. În 2, 3 ani autobuzele RATB nu vor mai opri în stațiile special amenajate pe trasee, ci unde vor ele, trezind astfel interesul pentru alergări ale călătorilor. 6. În 2, 4 ani stațiile de metrou se vor construi numai în piața Unirii, întrucât e mai ușor să faci acolo un bloc de 50 de etaje, decât o linie nouă până la Otopeni. 8. Și așa mai departe.

Ca la un semnal, marii înțelepți ai neamului, Liiceanu, Manolescu, Cărtărescu și alții iau atitudine împotriva scriitorilor din pușcării, împotriva literaturii penale. De ce acum? Scriitorii din pușcării scriu de vreo patru, cinci ani, nu de ieri de azi. Ce să fie? Ce să fie?

Urmărim pe HBO filmele românești "De ce eu?" și "Autoportretul unei fete cuminți". Câteva secvențe din fata cuminte: ea stă în balcon și fumează. 5 minute. E cu spatele în cadru, nu-i vedem trăirile. Apoi, se culcă. Face patul. Pune cearceaful, chestii, tot 5 minute. N-avem prim plan, nu știm dacă o face cu răutate sau cuminte cum e titlul. 10 minute până acum. Stingem. Și așa mai departe.

Denis

17 ianuarie 2016

Minciuni fără dovezi

Pe femeile din închiori nu le interesează libertatea. Ele nu scriu lucrări științifice. Oare de ce?

Liderul MP care-și căuta iubită a fost trimis la pușcăria Târgșor.

Germania vrea să facă un Schengen mai mic format doar din noi și ea.

Trenurile care circulă pe distanța Arad Oradea circulă de fapt pe distanța București Constanța.

Piedone tot cade, n-a scăpat. La Colectiv au murit oameni, nu sarmale ca la restaurantul Ciocârlia (vizavi de tribunal) unde maestrul era ospătar.

Pentru reducerea pedespelor din închisori nu se vor mai accepta lucrări științifice, ci melodii de muzică ușoară gata scrise de Bere Gratis, Holograf, Inna, Lore, Loredana Groza și alții.

Noul partid baban de opoziție din România va fi format din alianța PSD, PNL, UDMR, ALDE, UNPR și un partid moldovean al cărui nume și lider ne scapă.

Băile termale din Balotești au tobogane care te pot duce rapid la Otopeni. Așa că linia de metrou prevăzută pentru a lega Bucureștiul de aeroport va fi sistată.

Arsenie Boca va fi chemat la dezăpeziri. Așa că stați liniștiți.

Prețul petrolului va scădea atât de tare încât va permite benzinarilor români să scumpească carburantul la pompă la 10 lei litrul.

Pisoii Aidei vorbesc deja engleza. A noastră, numită Sinuzita, nu.

La Antena 1 un nou format de succes: Dan Negru va vorbi în platou cu câte o sută de femei cu barbă. Le va întreba d-astea de cultură generală, cum e dânsul obișnuit: Unde e Bucureștiul? Care capitală din lume consumă marmeladă? De ce unii da și alții nu!?

Agenția CĂLIMARA

16 ianuarie 2016

Legea lui Arhimede

Ea era o fată caldă și frumoasă și în fiecare dimineață se uita pe geam la gutuiul înflorit din curtea ei. Era ne-mai-pomenit. Stătea ore în șir cu cafeaua și cu câte o carte de versuri și privea liniștită. Erau cele mai frumoase clipe din viața ei de până acum, adică de 22 de ani. Dar acum când vă spunem povestea era iarnă, gutuiul nu era înflorit, iar ea, Ana, studentă la medicină plângea. Mama o întrebă, de ce plângi, dar ea nu și nu, nu răspunde.

Miron, student la matematică, 24, se sculă de dimineață, își luă paltonul, ieși în frigul cumplit de afară și vrând nevrând trecu prin fața geamului Anei. Îi știa obiceiul, văzând-o însă plângând își dădu seama că ceva e în neregulă. Îi spuse: Hai dragă să fugim în Țara Gutuilor Înfloriți. De ce să suferi?

Își făcură bagajele, ea luă toate cărțile de poezie, el teoremele lui Pitagora și Legea lui Arhimede și se suiră în avion fără să spună nimic părinților, care-i credeau la școală, la ora de religie obligatorie. Prinseseră bilete unul lângă altul, așa că se țineau de mână. Ea citea o carte, el rezolva teorema lui Pitagora. La un moment dat când trecu stevarda, Miron îi spuse Anei: Te iubesc până la capătul zilelor. Io la fel, răspunse Ana, pentru că nu găsi niciun vers. Dar avionul prinse a se hurducăni. Era un vârtej de vânt, cum sunt alea pe mare când vin pirații. Ei bine, pirații erau și acum.

Opriră avionul și atacară la babord cu frânghii, cumva clasic, se mai văzuse în filme. Căpitanul lor, unul Val Vârtej, un român din comunismul sălbatic, cu o aia neagră la ochi, se opri în dreptul Anei: Dă, fă tot aurul de pe tine, altfel unde-ți stă sexul va fi ceva groaznic. Ana nu avea decât cărțile de versuri. Îi dădu una. Erau versuri de Gigi Becali, d-alea scrise în pușcărie, și Val Vârtej fu mulțumit. Dar se ivi o problemă. Piraților le trebuia avionul, și n-aveau ce face cu pasagerii. Îi aruncară.

Ana și Miron se țineau de Legea lui Arhimede și pluteau spre pământ. Lege eara solidă, îi ținea pe amândoi. Odată ajunși pe pământ, fugiră la școală ca să nu-i pună absenți. Aici se studia religia după o nouă carte scrisă de M.M.Stoica în pușcărie, în care Maria Magdalena, vecina lui MM, îi furase acestuia o cămașă de pe sfoară.

Așa că Ana și Miron trăiră fericiți până la adânci bătrâneți ascultând Holograf și făcând 16 copii.

Denis

14 ianuarie 2016

Cazul Electricitatea

Într-o dimineață de ianuarie, cum ar fi de exemplu azi, Electricitatea a fugit din oraș. O imensă mingie de foc, cu o basma în flăcări, pustiind totul în jur. Se opri în pădurea Haiducilor, apropiată de București, chemă haiducii la întâlnire și le spuse că chestia cu salariul minim pe haiducie nu e așa, ci altfel. Când să plece își dădu seama că veniseră la întrunire mai mulți haiduci decât știa ea. Așa că arse vreo zece mii și o luă spre mare.

La mare avea de executat o nuntă. Se tocmise nașă de anul trecut, așa că nu avea ce face. Se duse pe faleza Tataie unde o așteptau milioane de miri. Alese o pereche mai negricioasă, pe restul îi curentă mortal. Urmă o masă cu ridichi de lună, negre adică, pătrunjel și rapiță, că negricioșii erau vegetarieni iar Electricitatea încă nu se pomenise să mănânce ceva. Ea doar lumina locul și oamenii. Așa că negricioșii deveniră portocalii. Plecă mai departe. O mingie de foc, cum spuneam, deasupra României.

De sus văzu că nu mai e nicio pădure în țară, niciun Arsenie Boca, nicio autostradă, nicio fezabilitate, niciun lucrul bine făcut, ci doar cărți științifice din seria "Gratiile Știe Tot" a unor edituri de căcat, școala SRI unde învață Societatea Civilă și o mare minciună. Opri la un automat de gară ca să-și cumpere produse originale românești, cumpără o Coca și, așezată pe bancă, se întrebă ce-i de făcut cu unii care-și fură singuri căciula.

Cum stătea așa pe bancă așteptând un fantomatic tren autohton apăru în fața ei o fetiță. Cam de vreo doi ani. Blondă, bine educată. Zise: Tanti Electricitatea, io următoarea grupă de la grădiniță vreau s-o fac în Anglia. Că e altfel de școală acolo, altfel de oameni, înțelegi? Mi-a zis tata să mă duc într-o țară care trăiește în secolul 21, nu să rămân în una care abia a ieșit din Evul Mediu, și asta doar pe bucăți. Înțelegi, tanti Electricitatea, înțelegi? Mă apucă plânsul.

Electricitea scoase o batistă. O flutură în aer de trei ori și o transformă pe fetiță într-o tânără de 20 de ani. Care se vedea că vine de la Londra. Care era veselă, înfloritoare, inteligentă, haios îmbrăcată. Amândouă fetele, Electricitatea și tânăra englezoaică ieșiră din gară. Ce frumoase erau. Înainte de a porni la drum, Electricitatea stinse radioul gării la care cânta Holograf. Normal. Pentru ele, începea o nouă eră, iar melodia asta le trăgea înapoi.

Denis

13 ianuarie 2016

Presa străină

BUCUREȘTI MORNING - Un cui baban de 10 cm umblă liber prin Bolintin. Îi trece prin cap să vină la București. La Universitate trebuie să ia metroul ca să meargă în Pipera, unde stătea profa cu care făcea meditații la geografie. La metrou vânzoleală, era duminica aia în care pasagerii umblă fără pantaloni. Din vânzoleală cuiul nostru intră în fundul cuiva foarte tânăr, ca la 18 ani, sex feminin. La spital, fata avea să declare: Mi-era cald și mi-am scos blugii. Cuiul n-a mai ajuns la meditații, ceea ce este un atac la adresa democrației române. Sau cam așa ceva.

FOTBAL TIMES - O mingie tânără, cu petice alb negru se duce la stadion unde avea să fie așezată la mijloc pentru meciul Dinamo Steaua. Pe drum, cam prin piașa Matache, în stația troleului 85 ea vede un copil cu o mingie și mai mare. Îl ia la bătaie pe băiat. Intervine poliția chiar înaintea bătăii. Văzând cine sunt combatanții, polițiștii s-au bătut între ei. Iată, deci, o dovadă că putem avea încredere în poliție. Și nu numai.

CIULEANDRA CHRONICLE - Ofițerul acoperit Gigel Mânădreaptă trăgea la rindea. Nu-i convenea că după școală fusese repartizat tâmplar. Ar fi vrut să fie repartizat ca poet, ca jurnalist sau ca parlamentar. Trăgea la rindea și gândea: De supărare, mă duc în lume. Își luă rindeaua și o luă spre Barcelona, localitate în care auzise că e nevoie de tâmplari. O vedea el acolo. La fața locului găsi un dulap. Îi dădu foc. Pieri și el în sinistru.

VĂCĂREȘTI JOURNAL - Ziar de limbă franceză. Doi francezi în plimbare prin România. Sunt agățați de două prostituate. Amândouă aveau o garsonieră unde-și duceau clienții. Deci și pe francezi. Acolo, la intrare, făcură o ciorbă de lobodă, că așa se înțelesese de la străini. O ciorbă de lobodă urmată de cașcaval pane. Mâncară și se îmbătară. Atât de tare, că pe la două dimineața se aruncară cu toții de la etajul zece.

MAGHERU STREET - Săptămânal de cultură românească, cu teatru, film, muzică. Paginile sunt goale. La final un reportaj dintr-o piață bucureșteană. Un tânăr vinde arpagic. Zice: Să nu credeți că noi nu știm ce-i aia masonerie. Știm. Știm și că luptă pentru binele omenirii. Ca și noi. Și-atunci de ce nu ne chiamă nimeni în nicio lojă, să ne unim forțele?

NEW MUSICAL EXPRES - Cuvântul MUZICĂ e numai un răspuns, lui nu-i corespunde nicio întrebare, a declarat tânărul compozitor Gelu Domajor, a cărui lucrare pentru surdomuți, "S-auzim de bine", a impresionat planeta.

Agenția CĂLIMARA

11 ianuarie 2016

Șarpele îndoielii și CNSAS-ul

La cârciuma din comuna Obedeni, județ Giurgiu, numită La Evelin, printre două beri, câteva verze și alune sau înghețată, la o discuție despre politica guvernului Cioloș, doamna Tina Cumva a zis că ei i-a intrat un fel de șarpe al îndoielii în suflet și n-ar prea da crezare la tot ce se înșiră în materie de realizări ale României în 2016. Și alții înainte au promis și nimic. Uitați-vă la podul nostru de la intrarea în sat și e destul.

Vecinii doamnei Tina Cumva, alți necunoscuți aflați ciopor când era vorba de tăiat frunză la câini se posomorâră când aflară că pe doamna Tina Cumva o supără șarpele îndoielii. Ce, adică, nu puteau să-l găsească și să-l omoare?, ca s-o scape astfel pe doamna Tina Cumva de el? Ce, adică armonia satului lor stă într-un șarpe de căcat? Și prost pe deasupra, că e îndoielnic, nu unu' sănătos cu ochelari sau cu clopoței. Mă rog. Să mergem după el, să-l ucidem ca să stea doamna liniștită.

Primul grup se duse în pădurea Uiești aflată la doi km distanță. Strigară șarpele: Băăăă, îndoitule!!! Ieși la iveală, nu scapi!! Șarpele nimic. În loc de șarpe văzură câteva gatere care tăiau ilegal pădurea. Li se promise câte o sută fiecăruia dacă ajutau și nu vedeau nimic. Ajutară.

Al doilea grup o luă spre Giurgiu, pe asfalt. Că pe asfalt, adică pe drumul național se văd mai ușor șerpii. Dar nu trecu niciunul șoseaua. Era curat ca-n palmă, nici urmă de îndoială sau șarpe. Ca să nu se întoarcă cu microbuzul gol, devalizară via de mere a unui cetățean, se duseră la piața din Rahova, vândură cele câteva tone și se întoarseră la La Evelin spunând că poate șarpele îndoileii s-a dus în Germania, la gagicile alea din Koln.

Al treilea grup fu mai norocos. Ajunse rapid la Constanța cu trenul. Aici, în port, se manglea fier vechi și se vândea în Turcia. Grupul de obedenari cu 60 de tone în spate ajunseră la Istanbul. Vândură fierul și se împrăștiară în grupuri mici ca să nu dea de ei poliția. Nu se mai întoarseră niciodată în sat și de aici apăru suspiciunea că ei au găsit șarpele, l-au dezdoit și fac cu el numere de circ ambulant.

Într-o dimineață, când nimeni nu se mai aștepta, șarpele îndoielii dădu un inerviu la televizor. Spuse: Dacă nu se deschid dosarele CNSAS eu continui să exist. Să trăiesc. Chiar foarte bine. Mulțumesc.

Denis

10 ianuarie 2016

Știri pe care dorim să le auzim

Autostrada pentru biciclete făcută de nemți pentru ei va trece, după negocieri aprige, și prin România. Ea va lega Sibiul de Sibiu, pas cu pas, pentru ca invitații festivalului internațional de teatru din localitate să poată veni cu bicicletele.

Firma canadiană Bombardier va face tramvaie, vagoane de metrou, chioșcuri de ziare, coifuri militare, capace de canale, sarmale, mănuși, chiloți de tablă, magiun, mămăligă în România. Tratativele sunt în toi și se aștepată și un investor privat, ca să se poată constitui un parteneriat. Deocamdată învestorul român privat este la pușcărie, da' iese el și gata.

Cartea care n-a fost scrisă în pușcării este cea despre Ion Iliescu și ce-a făcut el la Moscova. Sunt mulți pușcăriași care știu, și chiar nepușcăriași care știu, iar cartea ar trebui să apară în timpul vieții marelui om politic, ca să zică dacă-i așa sau nu cu Moscova asta unde el a studiat apele.

Pentru Capricorni, săptămâna 11 - 17 dec 2016 este una bună: vor primi bani, îi vor pierde, vor trimite un plic, vor merge la patinoar. Se deduce de aici nu știm ce cu alinierea planetelor.

Celebra Motorola americană, cumpărată de chinezii de la Lenovo mai deunăzi, a fost falimentată special. Chinezii se orientează acum spre lansarea unui brand românesc numit: "Brânză bună în burduf de Dragon".

Festivalul Internațional de Film Feminin "Borce-ar-fi, numa să' nu faci gemeni" se va desfășura într-un centru de butelii din comnuna Clejani, județ Giurgiu. Lista scurtă a filmelor calificate pentru finală este secretă. Premiul "Butelia de Aur" va consta în bani. Mulți bani.

Agenția CĂLIMARA

08 ianuarie 2016

Ultima noapte de dragoste, prima zi de membri de partid

Mircea, 25, era lucrător la Căile Ferate. Căra de colo, colo câte o șină, adică de fapt unde era nevoie. Lipsea o bucată de cinci metri, să zicem, pe distanța Satu Mare Satu Mic el lua șina în spate și-o punea în locul ăla și tot așa prin toată țara. Unde ajungea noaptea, la Ploiești, să zicem, căuta să doarmă acolo. Așa că într-o noapte, bufetiera, Gina, 20, din gara Ploiești l-a întrebat: Tu unde dormi? Și l-a luat la ea.

El s-a spălat de pilitura de fier ce-l acoperea ca solzii crocodilului, ea de mirosul de eugenii și suc prost și s-au băgat într-un pat de o persoană. Patul ei. Zvârcoleala i-a dus prin toată casa, pe șifonier, în bucătărie, pe un bec, într-o debara că nu se mai săturau unul de celălalt. Gina și-a dat seama în scurt timp că-l iubește pe Mircea. Mircea la fel pe Gina. Ce era de făcut? S-au gândit ei ce s-au gândit și s-au gândit să dea o spargere la bufetul Ginei și cu banii să fugă în lume, la Constanța, de exemplu, unde pot pune de o mică afacere. Sau, a zis Mircea, mai orientat, ne băgăm într-un partid și behăim acolo despre democrație și alte alea, despre nu-ș ce fisc și ne scoatem. Oameni ne facem. Părăsiră garsoniera și-o aruncară în aer.

Ea se înscrise în partidul M8, că era cu limită de vârstă, iar el în partidul M9, că era la fel, vârsta conta. Și-n prima zi fură puși amândoi cu câte o bidinea să facă mustăți politicienilor de pe afișele stradale. Mircea c-o găleată, Gina cu alta. Se întâlniră de vreo trei ori, odată pe la Unirii, a doua pe la Brezoianu, a treia în față la PSD. Se sărutară. Le plăcea viața politică în care tocmai intraseră. Era în joc viitorul României, de mustățile puse de ei depindeau infrastructura, investițiile și educația. Așa li se spusese. Ba chiar, un tip din M9, căruia i se vedeau gradele și-n frunte, le-a spus: Dacă tineret nu e, nimic nu e, că doar n-o să pun io mustăți. Erau, deci mândri, că puneau umărul la mărețul efort de revenirea țării pe calea bunăstării și a mustăților.

Ziua trecu. Era cam pe la 5, aproape se-nserase. Gina și Mircea, cu gălețile goale, cu bidinelele uscate se îndreptau spre sediile partidelor lor, care erau foarte aproape, adică în aceeași cameră. Acestea dispăruseră însă. Acum, în aceeași cameră era partidul M11, care se adresa în special tineretului. Un preot cu gradele pe cruce, șeful partidului, îi înscrise și le dădu două găleți. Două bidinele. Ca să ce?, întrebară cei doi îndrăgostiți. Păi, ca să puneți mustăți opoziției și-n felul acesta să arătăm copiilor noștri că viitorul României și-al lor este pe mâini sigure. Hai, cărați-vă, am să trec în control, dacă lipsește vreo mustață vă exclud din M11.

Era, cum v-am spus, puțin după 5 la amiază. Trecu tramvaiul 7 cu zgomot de artilerie. Cei doi se urcară în el cu gălețile, bidinelele, cu proaspetele carnete de partid, mândri că sunt de folos țării.

Denis



07 ianuarie 2016

Bazaconii

Lupul stă ascuns după niște cărți de Gigi Becali într-un stufăriș albastru din Pădurea M. Așteaptă să treacă Scufița Roșie cu ligheanul plin de bucate, din alea de care-i plac lui: Plăcinte cu carne, răvașe cu partidul M10 în care se specifică rolul tineretului român în viața societății civile, pepene murat, vată de zahăr și alte chestii dulci. Auzi un cântec. Își ascuți repede dinții și așteptă. De după un copac înalt, care aducea a cocotier deși în pădurea asta erau numai conifere, își făcu apariția un gândac uriaș travestit în Scufița Roșie. Îi spuse lupului: Bă, n-am plăcinte, le-am mâncat io, bă, n-am răvașe, le-am dat la tineretul din pădure care s-a căcat pe ele, bă n-am nimic. Așa că, hai să bem de necaz. Cei doi o luară spre bodega M11 de la marginea pădurii. Aici, câțiva localnici o recunoscură pe Scufița Roșie și o violară. Aceasta născu sub atenta îngrijire a lupului opt scufițe mici albastre de care lupul are grijă și acum.

Potcoava Aurora D. Misterioza era îndrăgostită de măcelarul din colțul străzii ei, un băiat pe nume Grand Delamare. Grand se scula în fiecare dimineață la ora 4 și mergea la magazin prin fața Aurorei. Când o vedea, băiatul se ruga la ea ca ziua-i să fie bună, că potcoavele, știa, poartă noroc. Așa a făcut și în această dimineață. Ba chiar îi făcut cu ochiul, că Aurora înlemni de emoție și iubire. Ar fi vrut, biata de ea, să-și dea drumul de sus de atâta dragoste, dar fiind de fier îi putea sparge băiatului capul. Se hotărî doar să-i poarte noroc. Grand deschise magazinul. Hălcile de carne îl aștepatau. Luă un topor, o jumate de vacă și când să despice copanul vacii fierul toporului îi crăpă căpățâna. Muri la spital.

Înotătoarea braziliancă Marina del Fiore din Clejani, înota în această dimineață de Sft Ion prin Neajlov. La un cot al râului zări un delfin. Venea de la magazin încărcat cu conductori electrici, sape, un butoi cu asfalt. Se opriră să vorbească. Marina: În sfârșit, asfaltează la noi în sat că vin alegerile. Păi, io sunt cu asfaltul, spuse delfinul. Îmi dai o sută de mii și asfaltez numai la tine în față. O sută de mii de ce? De euro. N-am atât. Da' cât ai? Opt zeci de mii. Buni și ăia. Marina îi dădu banii și plecă mai departe. Delfinul, mai departe și el. Până seara, delfinul făcu două milioane de euro, își îngropă sculele și plecă din râu pentru totdeauna. Se duse la București. Din milioanele alea, dădu unul și fu numit ambasador în Brazilia. Din ambasadă o sună pe Marina. Îi spuse cu voce mieroasă: Marina, te iubesc. Și eu, io întoarse Marina.

Denis

06 ianuarie 2016

Uniunea Scriitorilor Pușcăriași

Uniunea Scriitorilor din România are de curând o dublă: USP, adică Uniunea Scriitorilor Pușcăriași. Dublura se referă la cele câteva sute de cărți scrise de condamnați pentru a-și mai rotunji zilele de liberare sau cam așa ceva, lucru prevăzut, culmea, în lege. Problema nu este asta. N-au decât să fie mii de Uniuni ale Scriitorilor în România, problema e că nici unul dintre marii critici, editorialiști, președinți de uniuni, filozofi, eterni la Nobel, guralivi prin cârciumi nu s-a ridicat să protesteze, să ia atitudine față de un fenomen care face de râs atât cât mai e din onorabila USR. Cum sunt prezentate standurile României la târgurile de carte? Din partea cărei uniuni se merge la Paris, de exemplu? Când știi că Becali sau Copos scriu mai mult decât orice alt scriitor, când te întreabă un cetățean german despre ce este vorba în literatura română, tu care reprezinți România, aici e o altă discuție cu cine reprezintă România, ce răspunzi?

Ca niciodată, COR, Comitetul Olimpic Român, ne zice oficial că la JO de la Rio de Janeiro, 2016, vom avea cele mai slabe rezultate și cei mai puțini sportivi din istoria participărilor noastre la Olimpiade. Pentru a participa, de exemplu, la secția de lupte, Comitetul Român s-a gândit să naturalizeze câțiva sportivi ruși, ucraineni sau moldoveni. Da, dar ai noștri unde sunt? Ai noștri sunt angajați la BGS, în Anglia la cosit, în Franța la Legiunea Străină, în Spania ca frizeri și așa mai departe. Și ceilalți sportivi? Da, și ceilalți sportivi.

Crucea aruncată de Bobotează de nu-ș ce mitropolit de la noi din cartier în râul Colentina a căzut la noi pe stradă, aproape de piața din fața cimitirului Bellu. Din autobuzele 232, 141, 323, 117, 173, din metrou, din tramvaiele 1, 11, 25, 7, din mașini sau de pe trotuare milioane de oameni au înotat, vorba vine, s-o ridice. A ridicat-o primul cineva, avea o bască cumva galbenă, n-are importanță, dar acel cineva a citit biletul agățat de cruce: Din 2016, Arsenie Boca va băga varză la piața Progresul. Ei bine, milionul ăla de oameni, stimați prieteni, s-a așezat deja la o coadă imensă. Bravo lui.

Agenția CĂLIMARA

05 ianuarie 2016

Știri pe scurt

România pe culmi de civilizație și progres: Acum 60 de ani nu puteai intra într-un WC CFR, pentru că era plin de căcat. Azi e la fel. În curând, călătorii vor face în compartimente la un preț dublu, pentru că trebuie mărite salariile ceferiștilor.

Nu trebuie să vedeți filmul The Lobster al lui Wes Anderson. E prost, plicticos, iar Collin Farell prea gras. Este din seria de filme degeaba despre care cei care nu se pricep zic că ceva, ceva e.

La Snagov, de unde venim, o trupă de elefanți gonflabili a intrat în grădina noastră și ne-a cerut, nici mai mult nici mai puțin, să repetăm incendiul de la Colectiv, ca să se termine odată cu speculațiile. Așa că acum, noi dăm foc Snagovului.

Suntem în plin Capricorn. Nativii zodiei au o relație specială cu Sirenele din Marea Neagră. Pentru că cele din Marea Neagră au dispărut, Capricornii vor cere o majorare de salarii. Nu o vor obține.

Piticii de ipsos de pe DN1 dimpreună cu berzele, găinile, broaștele sau porcii din același material vor invada Bucureștiul în noaptea de 22 ianuarie 2016. Cu această ocazie, dl Raed Arafat va declara: Suntem pregătiți, am fost și vom fi pregătiți. Îl voi suna pe Piedone, ne vom ocupa, avem 5 salvări în Ghencea, 8 medici la Dinamo și steaguri cu care să semnalizăm dacă e nevoie.

PUBLICITATE O babă moare pe trecerea de pietoni. Pompierii, SMURD și Poliția ajung înaintea ei. Baba, când vede așa o desfășurare de forțe, își revine și-o ia la fugă spre Athene Palace. Apare sloganul: Cu Clei de Oase, vederea mai bună.

Într-un autobuz de pe linia 331 a venit vara.

România nu poate rămâne nechelită de păduri, pentru că din exportul de lemn vin banii de pensii. Și, și-așa-s puțini.

VREMEA E o ceață groasă sau cam așa ceva.

Agenția CĂLIMARA

04 ianuarie 2016

Livada cu rațe

Rațele de pe Snagov vin în fiecare seară în livada cu nuci a pretenului Vlad, moment în care localnicii o numesc livada cu rațe. Sunt câteva sute. Vin din Albania, Portugalia, Nemția, Spitalia și chiar din Galapagos unde trăiesc unele cu ciocul plin de vești proaste din alte secole. Deci vin seară de seară și discută ce s-a mai întâmplat peste zi. Păi, azi, de exemplu, ce s-a întâmplat? Pe lac? La CFR? La nunta nu știm cui? La Guvern, la Auchan, în Herăstrău? La ISIS?

În timp ce se întrebau ce subiect să atace, în livadă și-a făcut apariția Arsenie Boca. El prezise instant că rața Cleopatra, un exemplar minunat din Tunisia, cu aripi bleu, ciocul de piatră sidefată și o pălărie neagră Panama, deci prezise că Cleopatra se va mărita cu rățoiul Donald, cel din filmele și reclamele americane care era în vizită în livadă ca să dea o mită la DNA pentru nu se știe ce. Până aici, Boca avea dreptate, adică prezisese și el la noroc, că dacă cele două frumoase păsări nu se luau el putea să treacă la altă predicție mai grea și să-i dea și lacrimile.

Necazul era că în livada cu rațe era în seara asta și rățoiul Bear Colindătoru care venea din Canada și care o iubea de se căca pe el pe Cleopatra. Îi adusese chiar un mantou de blană de iepure, o tejghea pentru jumări, patine cu rotile și un hamac pentru prunii din livadă. Plutea, deci, un iz de ceartă, de ciorovăială.

Bear se răsti la Boca: Bă, ce preziceri de căcat faci!! Ia, mai lasă-ne cu ele, ia-ți halatul ăsta negru și du-te și plângi prin scorburi, să te vadă ăia de la PSD că cum devine. Hai, valea!!! Donald, venit și el taman de la Hollywood, se răsti și el: Bă, Boca, du-te și ghicește-le ălora de la SRI, care te-au inventat, și lasă-ne pe noi în livadă liniștiți, cu ale noastre. Hai!!! Și-acu', mai zise, hai, Bear, să ne batem. Cine-o învinge a lui să fie Cleopatra.

Cleopatra dădea din aripi bucuroasă de luptă. Ciripea de plăcere. Guița. Stătea lângă Marin, un rățoi din comuna Gruiu, care făcea o țuică mamă, mamă, și cu care și-o punea de vreo trei ani de când luptătorii lipseau oareunde. Zise: Marine, hai la tine!! Marin: Și ăștia? Lasă-i în pace, că le prezice Boca ceva, mai apar lacrimi pe vreo cărămidă și le trece.

Luară bidonul plin cu țuică și plecară. După ei, Vlad stinse lumina și livada se înegri pentru câteva ore. Se mai auzeau doar săbiile celor doi îndrăgostiți.

Denis

03 ianuarie 2016

Pe Valea Prahovei cu parapanta

Aveam de făcut câteva drumuri importante: București Snagov, București Poiana Țapului și invers, București Poiana Brașov Otopeni București și așa mai departe dar toate pe DN1. Pe DN1 nu s-a putut circula nici în 2 nici în 3 ianuarie în niciun sens. Așa că am împrumutat o parapantă de la pretenul nostru Vlad și ne-am dus și întors de câte ori am avut nevoie pe deasupra DN1. Adică lumea ne arăta cu degetul: Ce deștepți e ăia, nu ca noi de cinci ore pe șosea și Bucureștiu-i încă departe. Alții: Nu ne-am gândit să ne luăm și noi o parapantă, ajungeam mai repede la Bușteni. Alții: Și câte persoane poate căra parapanta?, uite, sunt nouă.

În drum spre Snagov, ultimul din 2015, din parapantă auzeam tot ce se vorbea în mașinile care staționau de ani de zile între Comarnic și Predeal.

Un moș cu benzina în gură, ca să nu-l prindă DNA-ul, care conduce o Skoda Octavia: Mai bine, Lenuțo, decât să mai mergem spre Azuga, mai luăm câțiva șoferi din coloana asta nemișcată de anul trecut și dăm foc primăriilor de pe Valea Prahovei. Poate așa să ne facă șosea până în 2017.

Un domn bolnav de leucemie în drum spre Brașov, care se află la volanul unui Peugeot din alea mici, că abia încape cu nevastă-sa, copiii și două maimuțe: Futu-i!! De acum opt ani de când am plecat din București tot la Poiana Țapului suntem, nu mai ajungem la spital în Brașov. Ar trebui pusă dinamita la București, nu pe primăriile de pe Vale cum spune moșul ăla tâmpit din Skodă, numai la București trebuie pusă dinamita, mai zic odată, că de acolo se împart banii pentru autostrăzi.

Într-un Jeep imens cu mii de paltoane pe bancheta din spate, o gagică de 19 ani cu iubitul ei de 120, pufăie dintr-o lulea și zice: Dragul meu, pernița mea plină de marafeți, gigicul meu bucălat să știi că nu ajungem la timp le revelion. Stăm de 60 de ani pe DN1, io nici nu eram născută mi-au zis părinții, și nu avem chiar nicio șansă să ajungem undeva. Tu ești de vină că de 100 de ani îi votezi tot p-ăștia. Ce zic io 100, de 500 de ani tot ei, tot ei, că nici nu mai știi dacă Vlad Țepeș a fost sau n-a fost, ca-n filmul ăla.

Într-un Wartburg decapitat, doi hoți bătrâni sunt în drum spre Castelul Peleș de unde vor să șutească un tun: Bă, Dane, n-ajungem. Stăm de pe vremea lui Văcăroiu și nu vezi că nici sub Cioloș nu se face nimic? O să murim de foame aici, în mașină. Măcar să-i facem semn ăluia cu parapanta să ne ia de aici.

Am coborât, i-am luat, am luat și tunul și i-am dus la București pe o stradă din Colentina, nu spunem care. Și așa mai departe.

Denis