28 aprilie 2010

Cronica de România 2

Episodul 2: Clientul nostru, stapinul nostru
Asta-i episodul despre vinzatoare, gestionare, buticare, cosmeticiene si, bonus, vecina de la 3. Toate intra in aceeasi categorie de nesimtire si ineficienta la locul de munca si de trai in comun. Niste ele, ca sint atit de numeroase incit barbatii exercitind aceeasi profesie se strecoara nevazuti printre fustele dumnealor. La o farmacie dintr-o scara de bloc, farmacista a batrina sta lata peste o masuta citind Libertatea. La supermarchet, casierita isi ocupa timpii morti vorbind la mobil. La o dugheana, vinzatoarea de covrigi nu se dezlipeste de telefon nici cind ii faci observatie, daca nu-ti convine servirea nu cumperi, ea oricum vorbeste cu cine vrea ea. Munca inutila si risipa de materiale atinge paroxismul la BRD-GSG, unde, pentru a schimba doi franci in cinci lei completezi 1 formular, in timp ce consiliera iti introduce datele de identitate in calculator, iar paznicul iti trage cartea de identitate la xerox. In rest, toate-s vechi. Pentru a-ti schimba pasaportul platesti in doua locuri, alergind in puncte diferite ale orasului, bineinteles. La Trezorerie mergi la doua ghisee, la unul spui ce vrei, iar la al doilea platesti, logic. Daca ai pe"cineva", treaba merge mai repede oriunde, ca e depunere de acte sau plata la casa magazinului discount. Fara jena, cunostinta merge in spatele tejghelii si-si plateste cumparaturile in vazul prostilor de la coada care tac. Chelnerul e la fel de moale si nu-ti spune in cite secole ajunge felul pe care l-ai comandat. Unii dau buna ziua, altii abia catadicsesc sa-ti raspunda, uitind ca de la tine din portofel maninca. O sila infinita sau cel putin o lipsa de chef, asta citeam pe chipurilor celor mai multi lucratori cu oamenii. Clientii nu au tratament diferit fata de marfurile care sint scanate si aruncate de partea cealalta a casei de marcat. Si vesnica resemnare "asta e situatia, eu n-am nici o vina, sefu' a decis". La coaforul de la bloc fetele se cam plictisesc, stau pe telefoane, iar patroana ajunge si ea cind se trezeste, pe la ora 1. Da buna ziua fetelor, desi eram si eu cu picioarele in lighean, m-o fi si considerat si pe mine fata, fataaaa! Iar vecina a depus cireasa pe tort. A extins intimitatea caminului la blocul intreg, dupa ce a pus acoperis peste apartament. La ambitul ei n-a vrut sa-si varuiasca peretii exteriori ca restu' populatiei de pe scara, ca sa iasa blocul baltat dupa gusturile ei de tzatza. Vorbeste in gura casii si din geam ca sa stie toata lumea cine e cocosul in casa si cum cotcodaceste el. De cit de prost sint imbracate romancele, in uniforma modei, blonde si cu ochelari bulbucati ca ochii de musca, mai vorbesc in episoadele urmatoare.

26 aprilie 2010

Cronica de România 1

Episodul 1: Drumurile noastre poate
M-am intors in Romania dupa 7 luni. In timpul asta eu mi-am vazut de ale mele, dar am stat cu ochii pe presa romaneasca, iar Romania si romanii si-au vazut de criza, de alegeri, de pus muraturi. Ma rog, fiecare ne-am vazut de treaba noastra. Primul contact cu asfaltul made in Romania l-am avut la aterizarea avionului si din clipa aia am tot dat ochii si genunchii cu petice, gropi, abisuri cascate cu sau fara crengile de atentionare, trotuare rascolite de radacinile copacilor cautatoare de lumina si flecuri. Am senzatia ca numarul masinilor s-a dublat si nu inteleg de ce. Drumurile sint din ce in ce mai proaste, locurile de parcare din ce in ce mai putine, iar salariile din ce in ce mai mici si mai rare. Trotuarele si bordurile sint acoperite de praf si de masini. In Focsani n-am vazut colt de strada in care sa nu fie parcata o masina. In acelasi timp autobuzele sint goale, cred ca taxatoarele se plictisesc de moarte si tricoteaza in draci. Soseaua nationala serveste de autostrada in afara localitatilor. Trebuie ca soferii sa-si mine si ei caii putere pe undeva, nu? Si-atunci sa vezi depasiri peste linia continua, in curbe, bot in bot cu vehiculul de pe sensul opus, slalom printre masini, camioane, carute... Doar pentru a se defula intre doua limitari la 50 sau 70, radare, politai in fiecare sat. Urbea vrinceana e in plin proces de recalificare urbana. Ce-o fi insemnind treaba asta stie numai genialul traducator. Ce vede omul de rind sint niste panouri cu desene SF, piata Unirii ingradita si muncitori care sapa intr-o veselie. Nisipul turnat cu sacii peste iarna a izvorit cratere primavaratice. Nisipul nu se volatilizeaza, ci supravietuieste sub forma de praf care se depune peste tot, pleaca si se intoarce dupa placul vinturilor. Vrei sa-ti plimbi copilul cu caruciorul? Pe raspunderea ta. Ca pe trotuarele bombardate iti poti pierde o roata, doua. Ca trecatorii nu-ti prea acorda prioritate, nu prea te-ajuta sa treci de usi inchise sau sa urci trepte nedotate cu rampa - ce, te simti handicapat? Absolut toata lumea vorbeste la mobil pe strada sau are un mobil in mina sau in buzunar, inclusiv tincii de clasa a III-a. Tot pe strazi am vazut blocuri peticite in zeci de culori, de un prost gust tipator si-o nepasare crunta. Estetica nesimtirii se scrie chiar azi, in direct. Izolarea bordeiului e urmatorul pas dupa i-au fost atasate termopanele. Aia de la parter si-au extins apartamentele, si-au facut butice sau le-au inchiriat la diverse firme. Asta da, afacere. In anexa apare gradinita din fata blocului, ingradita cu sirma ghimpata si cu lacat cu cifru. Linga ea, tomberoanele vizitate din ce in ce mai des de nevoiasi inainte ca baietii rai de la salubritate sa le goleasca. Iar intre ele, inevitabil, cite o masina, doua, trei. In episoadele urmatoare: vinzatoare, spitalul de urgenta, emisiuni tv...

25 aprilie 2010

Am ajuns se intoarce

De unde am plecat. Adica m-am intors, mai, din Romania. M-a retinut peste program cenusa islandeza. Revin cu o condica de sugestii si impresii, in serial. Felicitarile, dansul si masa vor avea loc, deci, in curind, in calimara.

03 aprilie 2010

Am ajuns

In Provincia europeana, dupa cum o dragaleste Blog de Vrancea. Am dat in gropi, mi s-au lipit ochii de televizor, am inghitit metri cubi de praf. Bine-am venit acasa!