Vederi din București, 2016

Cît se-nvîrte Denis prin Stockholm și vă povestește ce-a vorbit cu regina la fika de five o'clock, mă bag și eu în seamă cu niscai poze și impresii din Bucureștiul din vara asta. De-acum o lună, mai precis. Ca în fiecare an, mi-am făcut și anul ăsta pelerinajul obligatoriu în România, pe traseul București-Focșani și retur. Încă nu mă încumet să mă abat de la el. Poate la anul să prind ceva curaj și să merg la mare și la munte, dacă CFRu' o să fie la fel de simpatic și punctual. 

Deci București. Centrul Vechi. 

Cumințenia pămîntului, stingheră deasupra tiparnițelor de făcut bani.

Un pic mai jos, spre kilometrul 0, expoziția în aer liber a lui Murivale. Un experiment social care s-a lovit la un moment dat de obtuzitatea oamenilor legii.

Murivale în acțiune, făcând cuiva o poză cu Dumnezeu. "Atingerea inefabilului" a numit artistul gestul. Și l-am atins și eu!

M-am plimbat destul de mult prin oraș și am constatat că nu mai recunosc mare lucru. Multe din punctele mele de reper au dispărut și parcă sînt și mai multe mașini care îneacă orice panoramă. Indicațiile stradale și pe clădiri sînt zgîrcite. Cică hai să ne întîlnim la Cocor. Da' nu mai scrie Cocor pe magazin, de unde să știu eu că e tot acolo?? Păi dacă îți spun eu că e!

Înainte de a încheia, aș vrea să-i felicit pe utilizatorii RATB pentru stoicism și resemnare. Deh, fiecare cu soarta lui. Metroul e la fel de prost organizat, cu linia circulară fără sens, cu afișaj incomplet al trenurilor care ajung în stațiile arondate la două direcții de mers și, în general, cu indicațiile minimaliste pour les connaisseurs. În rest, călătorii români sînt la fel de zombie ca și cei din afară, așa că nu m-am simțit prea străină în țara mea natală.

Gata, ne vedem la anul!

Vedere de la Mediterana - 6

Ei bine, da, sînt tot aici, coafura rezista în ciuda mistralului care bate, bate. Gata cu invidia, încep sa pregatesc întoarcerea în tinuturi mai reci, mai înnorate, mai scandinave. Mai am de stat timp de-un concediu « normal », dar n-o sa fac plaja în disperare din doua motive : abia ma vad în oglinda de neagra ce-s si nu-mi permit conditiile atmosferice. Apa e rece, asa ca nici macar nu-mi mai înmoi în mare unghia de la degetul mic. A cam trecut vara…

În rest, situatia e la fel de agitata ca si pîna acum. În imobilul de vizavi s-a deschis o sala de rugaciune pentru musulmani. Vecinii nu sînt încîntati si fac petitie pentru închiderea ei. Dreptu-i ca, oricît de umblata prin lume as fi, informata si toleranta, tot am o strîngere de inima cînd îi vad intrînd sau iesind, barbosi si îmbracati în rochii pîna la glezne. Francezii, care sînt cei mai nepracticanti dintre catolici, nu-i vad deloc cu ochi buni.

Aseara am asistat la o actiune de arestare a unui individ agresiv. Lume adunata ca la circ. Eu si copilul ne-am îndepartat de locul actiunii, însa cetateanul încatusat a încercat sa fuga, dar a fost pus la pamînt si lovit de politisti, chiar sub ochii copilului. Care nu s-a speriat – am încercat sa-l împiedic sa vada scena – si a întrebat: o sa-l puna în cusca?

Au navalit cersetorii cu accent estic; îi banuiesc ca ar fi români.

Senzatia ca as fi pe o alta planeta persista înca. Între doua plimbari, ascult stirile la radio si aflu ca s-a mai prabusit un avion, ca se pregateste înca un razboi, ca virusul Ebola omoara mii de oameni, ca nu mai iesim odata din criza asta nenorocita. În acelasi timp, se pregateste lansarea automobilului zburator, iar daca schimb postul dau peste o vara incredibila si unica.

Vedere de la Mediterana - 4

La ora 6 trec masinile – mie mi se par c-ar fi vreo 5, pentru ca le aud trecînd si pe strazile vecine – care spala strada si strîng gunoiul. Cetatenii îsi depun sacii de gunoi în fata portii, seara, însa arunca pe strada chistoacele si alte ambalaje nefolositoare în orice moment al zilei. La ora 8 strazile sînt deja murdare. Ieri, în mod exceptional, dupa baia de dimineata a urmat un potop de nivel 5 pe scara Noe. Timp de o ora si mai bine au siroit apele pe strazi pîna la mare. Tunete, fulgere, nori negri amenintatori si ploaie deasa si rece, brrrr. Dupa care n-a fost nevoie nici macar de-o ora întreaga pentru ca totul sa fie uscat si senin. De parca nu se întîmplase nimic. Hmm. Si noi care plecasem la cumparaturi cu cizme de cauciuc si impermeabile. Localnicii ne priveau amuzati. Doar o cîte-o balta ridicola mai amintea de ploaia de dimineata. Ploaie ? Care ploaie ?! Plajele închise si mistralul care a început deja sa-si faca de sa dea din cap erau ultimele consecintele logice, desi nedorite de nimeni ale potopului. Le mistral se lève, se spune pe aici. Aveam nevoie de un pic de racoare, dupa temperaturile comparabile cu cele din România. Avem noroc, de’.

Vedere de la Mediterana - 3

Stiri locale bîntuite de mistral. Zile de plaja putina, cu cantitati mari de nisip la bord si-n nas, gît, ochi, urechi. Se mai întîmpla si din astea, noroc ca-s mai mult localnica decît turista, si nu trebuie sa-mi numar orele de plaja. Mai am hat-hat si-s deja bronzata. Asa ca circul prin urbe, mai la un doctor, mai la o posta sau la piata. Ba nici nu trebuie sa ies din casa: daca am pîine, circul intra pe fereastra deschisa. Localnicii au temperament, se cearta în gura mare si cu ferestrele deschise si mai cheama si politia sa faca galerie.

Martea e zi de piata întinsa pe toate stradutele din centru. Cu greu înaintezi printre papuci, sosete, cepe si pepeni la 3 euro kilul. O mica parte din circ revine seara, la piata de noapte de care am mai vorbit, animata de-o gurista neobosita. Luuuume si catei, mai mult de talie mica. Parca toate vînzatoarele si coafezele sînt echipate cu un catel, iar numarul de saloane de frumusete pentru catei e egalat doar de cel al centrelor de servicii funerare. Deunazi am vazut o cetateanca strîngînd în punguta rahatul lasat de patruped pe strada. Bravo, tanti! Era prima persoana pe care am vazut-o facînd acest gest pe aceste plaiuri.

Ca o vikinga demna ce ma gasesc, în fiecare dimineata îmi depun deseurile reciclabile în containerele prevazute în acest scop. Spre deosebire de Suedia, aici sînt numai 3: pentru sticla, hîrtie si ambalaje (plastic, metal, carton – la gramada). De fiecare data vad numai cetateni de vîrsta a treia în preajma lor. Pfiuuu, ce-am îmbatrînit! Despre asemanari si deosebiri dintre francezi si suedezi într-un episod viitor.

Vacanta în România - 2

Nici daca as vrea nu ma pot plînge, pentru ca în România m-am bucurat de aceeasi vreme ca-n Suedia! Cu exceptia unei zile caniculare, al carei apogeu l-am atins pe cînd eram cu picioarele în balta, sub un parasol în Cismigiu, am avut parte doar de vreme capricioasa.

Am venit în România ca în oaza mea de liniste, asa ca m-am bucurat cît am putut de mult si am ramas indiferenta la ceea ce ma deranja pîna mai acum: mîrlanie, masini parcate alandala, neprofesionalismul unora, etc. Am relativizat si dedramatizat si, drept rezultat, am avut o stare de spirit pozitiva si NU m-am enervat! Ba am constatat, din nou, ca lucrurile si oamenii se misca mai repede decît pe alte meleaguri si cu bani mai putini. Cine nu traieste printre straini nu-si da seama cît de reconfortant e sa poti vorbi pe limba ta. Cît de biling sau plurilingv ai fi, cel mai usor si complex te exprimi în limba materna. Si-apoi cu "ai tai" altfel functioneaza comunicarea, fie ea non-verbala, parca e mai puternica îmbratisarea si mai calda vorba... am dat drumul la cutia cu dulcegarii. 

Acum, daca m-ar întreba cineva daca m-as întoarce sa locuiesc în tara, as raspunde cu entuziasm DA. în ciuda reactiilor neîncrezatoare pe care le-am primit, cînd am testat afirmatia pe prieteni si rude. Ce sa faci aici, totul e scump, platesti impozite din ce în ce mai mari, nu gasesti de lucru, etc.? Asa e peste tot în lume. Macar în tara simt ca fac parte dintr-o comunitate, sentiment de care aici sînt lipsita.

Vacanta în România - 1

Unii merg în vacanta pe nu stiu ce coasta, litoral sau vîrf de munte. Eu merg anual în România, care le are pe toate si înca multe altele, pe care le descopar în fiecare an. În episodul acesta o sa va prezint niste panouri publicitare pe care le-am întîlnit pe drumurile mele.
Cum am intrat în tara am dat cu ochii de bijuteria asta:

Ce înteleg eu din imaginea asta, cînd citesc "Alege educatia" si dedesubt vad fotografia duduii de dupa gratii? Continuu lectura "spune NU traficului de persoane" si-o vad pe fata cu mîinile în aer, fericita? Aha: daca ajung la puscarie, sa ma tin naibii de carte, ca, daca absolv vreo scoala, sînt  eliberata automat. Bine de stiut!

Pîna au sosit bagajele - caci ma aflam, nu stiu cît de bine s-a înteles, la aeroportul Otopeni, proaspat intrata pe teritoriul românesc -, am avut timp sa interpretez mesajul afisului de mai sus, a carui grafica m-a dus cu gîndul la anii liceului. 

Pe un alt perete am vazut o reclama la BRD, mai aratoasa si mai subtila:

Care "înca putin"? Ca am asteptat mai mult de jumatate de ora! Si, de fapt, care e echipa aceea pentru care omul pentru care aduce bagajul cu surprize? Nu cumva "Banca ta" care semneaza "echipa ta", ca doar cîte echipe poate sa aiba cineva? Omu' aduce bagaj cu surprize pentru banca, ha? Bineee. Hai ca am înteles si aluzia la Campionatul mondial de fotbal.

Si înca doua culese tot din Bucuresti. Una din Herastrau:

Hai sa traiasca domnu' voievod primar SMO care ureaza de bine la copii si-si lasa numele... pe toate... A mai ctitorit un loc de joaca de la el din tescherea, nu?

Ultima perla, pe post de cireasa de pe tort: un citat dintr-un clasic în viata, primar si el în Bucuresti, care si-a plantat vorbele nemuritoare pe un panou, fix în buricul tîrgului:

Hai sa traiesti si matale, dom primare, si sa treci de pe panou direct în manualele de istorie, cultura si civilizatie româneasca, epoca de tabla!

Nici un tag, nici un grafitti pe dînsele? Suspect.

Copenhaga, înainte de Eurovision

Vreme închisa, vînt puternic, coafura rezista sub caciula. Orasul e în constructie continua, asa cum era si Malmö anul trecut pe vremea asta. Sa mergi, pe vreme de megafestival international, într-un oras în renovare, e ca si cum o gospodina te-ar invita la masa în plina curatenie de Pasti. 

Eterna poarta cu afisaj electronic: a început numaratoare inversa. AMRu'azi: 25 de zile.

Meserie de criza: purtator de reclama pentru diverse cîrciumi.

Domnul care vinde ziare.

Campioni la yo-yo.

Una dintre culmile modestiei în Scandinavia: daca argintul ar putea vorbi, limba lui ar fi daneza.

Strada e blocata, dar cetatenii asteapta disciplinat culoarea verde a semaforului pentru a traversa.

Tivoli, chiar lînga gara. Ura si-am plecat!

Calatorii: Göteborg

Am ajuns si la Göteborg, al doilea mare oras al Suediei. În ciuda ploii si a frigului, orasul mi s-a parut mai frumos decît Malmö. E mai mare, are relief, fiind situat practic pe stînci, centrul e la malul marii, are tramvaie albastre si restaurante frantuzesti. Cum sa nu-l iubesti?! L-am vizitat pe vreme de zi si de noapte. Vara trebuie sa fie absolut minunat acolo, cu zile lungi pîna spre miezul noptii si cu atîtea plimbari de facut pe stînci si la malul marii.

Haios termometru, nu? Nu erau nici macar 5 grade.

 Biserica are afisaj electronic.

Biserica by night...

... and by day:

Göteborg by night...

... and Göteborg by day:

Cum se vede orasul de (mai) sus:

Göteborg, ca-n cartile postale:

Ca una-i poza prelucrata...

... si alta realitatea cenusie:

Pe lînga atîtea minunatii, am fost placut impresionata de pretul parcarii pe timp de seara si week-end: 2 coroane suedeze pe ora (30 în timpul zilei). Oh, daaa!

Iata ce am descoperit la Alfons Abergs Kulturhus (un celebru personaj literar suedez, din cartile pentru copii). Plus ca mi-a venit o idee: de ce n-am face o casa de cultura si joaca dedicata lui Nica (Ion Creanga)?

Alfons:

 Tatal lui Alfons:

Si înca una de ramas bun:

Din nou pe vapor

În sfîrsit. Fie numai si pentru cîteva ore. La Dunkerque.