REVELION 2024, 2

Așa că ne-am trezit dimineață cu chef mare de petrecut. Am convenit cu toții să sărim peste ziua de 30 și s-o luăm în piept pe 31. Să mâncăm, să bem, să dansăm, să citim, artificii, bradul. Dar parcă lipsea ceva. Și atunci ne-a scos Giorgiana din încurcătură. La primăria din Giurgiu se închiriau urși pentru noaptea de revelion. A dat telefon și ne-am trezit cu el în curtea Mellei. Urs mare, arătos, numit Radu, foto. El ne-a zis: hai, că arătați giugiuc, ne vom simți bine, mor, mor, mor și făcea din coadă întrun fel care amintea de filmele lui Radu Beligan cu care era rudă. Radu ne-a mai cerut 2.000 de euro pentru prezență, o cameră la Mella, neapărat cu vedere la muntele Nistorești, cartea lui Denis Tatiana de Rosnay și a adormit că făcuse călătorie lungă, cu folos. Noi ne-am repsit în tombolă. Io am tas un pix, Daponte alt pix, Dănuț și el un pix, așa că ne-am apucat să scriem Opera de trei parale pentru pix. Ce ne doream noi pentru anul care vine? Sănătate, sănătate și iar sănătate și pentru că începuse să se arate sănătatea la orizont am ieșit în curte să jucăm fotbal. Ultimul pe 2023. Pocnea Breaza. Se colorase cu artificii. Urări. Radu s-a sculat și a ieșit în oraș să se plimbe. Cu Giorgiana, care-i știa obiceiurile din primărie: somn, plimbare, conferințe de presă, asfalt la tot orașul, podul Prieteniei, și câte un pește din când în când când băga congelat la piață. A venit și ora 12 și am început să ne mințim că o să fie mai bine în 2024. Cu banii, cu familia, că fetele, cu Izvoru, Lizica, cu Schengenu’, cu pensiile. Am reluat fotbalul. Io am tras un șut. Am pierdut mingia. A găsit-o Radu în oraș. Era s-o mănânce, dar și el și mingia erau pe inventarul de la primăria Giurgiu. Am zis să petrecem 2025 tot aici, că ne plăcea, și curcanu’ Mirei era foarte bun, foto.

Dacă a văzut, un curcan, Radu s-a apucat să vorbească cu el: bă, cum te chiamă? El: Rebecca. Radu: Păi, bă, Rebecca, tot din Giurgiu ești? El: da, ies numa’ la deszăpezit, d-asta nu mă știi. Radu: parcă te-am văzut și-n Vamă. El: trec des pe-acolo. Strâng banii de la camionagii turci și-i depun la bancă. Radu: mulți? El: nu, nu așa mulți, depinde de conturi. Unele-s la București, altele aiurea, așa că LA MULȚI ANI!, Radule! Radu: La mulți ani, Rebecca, la mulți ani!

REVELION 2024, 1

Vesela și Pestrița gașcă de băieți și fete din Giurgiu, foto, trebuia să facă Revelionul undeva. La Turda? La Tâncăbești? Nu. Mi se pare că io am fost ăla care a zis: bă, facem la Breaza! Aer curat, chestii! Da, dar pe care? Care Revelion? Cel din 2035? Din 2067? Aici a obiectat Giorgiana: Până atunci mi se strică piftia. Cu piftia a avut o obiecție și Mella, gazda noastră: Păi, măi, copii, până atunci mi se strică piftia! Tot io am fost ăla care a zis: Nu, bă, pe ăla din 2024! Așa că ne-am suit în mașini și am aburcat spre DN1. Ne era teamă de o coadă nasoală, teamă că coada începe încă de pe la Ploiești, că așa-s românii: stau pe DN1 cu anii pentru binele copiilor și nu numai. Frumos afară. Drum bun. Muzică. Dialog, io: Mira, dacă i se strică piftia Giorgianei? Mira: Sau a Mellei? Pericol mai era și cu curcanul congelat din mașina noastră. Dacă-și lua zborul? Cântam Delicated sound of thunder, o melodie populară scrisă de Pink Floyd. E așa: Deeeeeeliiiii….. Cateeeeedîdîdî…!!! Am ajuns. Să mâncăm la Carmangeria Poliției. Era închis. Dănuț, soțul Giorgianei: Ia, vezi, s-a stricat piftia? Breaza așa cum o știți. Nenea cu brânza n-avea brânză. Mâine aduc. Ne-am retras. Ne-am uitat pe calendarul majorării pensiilor. Se majorează de la 1 ianuarie, dar de fapt de la 1 sept. Sunt doar câteva zile diferență, o minciună micuță, dar cine să-i zică ceva lui Ciolacu? Jucăm remi. Etalarea la 45 de puncte. Daponte se etalează cu 46. Asta e. Mira joacă cel mai bine și se hotărăște să încerce piftia. Cald rău. Silvana face tombola. Cel mai mai baban obiect de la tombolă este o chiuvetă care n-a fost adusă că n-a-ncăput în nicio mașină. Am tras-o io. Ați luat artificii? Am luat! Le tragem mâine în grădină. La fix. Ascultăm mesajul de Anul Nou al lui Ionel Muscalu, vice în Giurgiu: Vă doresc în anul care vine șosele și grădinițe! Mella ne aduce ecler făcut de ea. Am rețeta pe undeva, v-o dau după sărbători. Adunat în cer grămadă, întunericul își face de cap. Câteva luminițe pe terasa noastră. Facem poze. Programe de toată rușinea pe teveuri. Manele, populare, ușoară cum nu se mai cântă nicăieri în lume. Oprim și cântăm Delicated sound of thunder. E așa: Deeeeeeeeeliiiiiicaaaateeeedîdîd soooooouuuund….în timp ce piftia s-a teminat. Și asta a fost doar prima zi, dați-vă seama! Da, doar prima zi. Legendă foto, de la stânga: Daponte, Dănuț, Silvana, io, rândul de jos. Rândul de sus: Giorgiana, Mira. Va urma.