29 martie 2018

Mașina de spălat vase


Bătrânul era doar prof de tehnică și-i învăța pe elevi să fie practici să nu mai stea cu nasul în telefon la ora lui, adică se ducea la școală și preda o oră ceva, deci ora lui se numea de practică. Băteam cuie, le scoteam, le ungeam, le aruncam, și se făcea o dimineață frumoasă de mers în parc unde știai că vine și Margareta și-ți aducea plăcinte, că erau ele destule dar tu nu le dădeai la nimeni le mâncai cu ochii-n ochii ei ca să vadă cât o iubești și-apoi, după plăcinte, i-ai spus o poezie cu un mac, adică mac, mac, mac, care aduce copii pe la sate, doar că alea erau berzele și ți-a spus Margareta că poeziile fără femei, doar cu păsări sunt nite prostii, așa că te-ai întors la școală, unde bătrânul încerca să inventeze o altfel de mașină de spălat vase, a se vedea foto, mult mai reușită, adică vasele se scurgeau, și se scurgeau până în nisipurile Saharei pe care le iriga și răsărea varza de Sahara atât de bună la gust pe care o exorta deja România cu această învenție a bătrânului și era joi ziua în care venea la școală să ne ia temperatura că eu aveam 36 iar Margareta 44, dar i-au zis că e îndrăgostită și iar i-am spus o poezie cu doi maci, dar ea iar a spus că fără femei viața n-are rost și nici mașinile de spălat n-au viitor până când la butoanele ei nu apare o gagică.

Acasă era liniște și pace, pentru că porumbelul plecae să ducă poșta, bătrânul repara mașina de spălat vase, iar Margareta juca șotron singură. Un, doi, trei, patru. Și din nou, unu, doi, trei, patru până când, era-ntr-o vineri, s-a zvonit că se umple livada de cireșe. Era nemaipomenit, nemaipomenit. Am luat apoi cireșele și le-am vândut, iar omenirea a aruncat sâmburii la noi în curte, care sâmburi s-au strecurat printre gtratiile mașinii de spălat și a fost destul de neplăcut. Destul de neplăcut. Da.

D.

24 martie 2018

Surorile Monalisa


Parcă venise seara de dimineață, lăptos. Surorile Monalisa se pieptănau la oglindă. Să luăm cu noi un pix, să notăm. Plutiră pe geam și luară drumul vilei generalului Manole Ben Manole. Generale, ziseră de cum au intrat, nouă ne trebuie informații serioase despre trecerea Neajlovului în mileniul III, despre coaja de mesteacăn pe care trebuie s-o topim în mierea din pădurea noastră pentru oja aia cu care, știi și tu, că se dă și Florica. Trebuie să-ți mai spunem că n-am ajuns la primărie cu treaba aia, că acum primăria este suspendată, așa au construit-o ăștia iar la muzeu la noi încasările au scăzut că am auzit turiști spunând: băi, păi, astea sun Monalisele alea de lângă Clejani. Sunt ceva mai urâte, mai colorate. Înțelegi? Niciun răspuns. Surorile așteaptă. Nimic. Una din ele aprinde lampa cea mare. Generalul nu era în cameră. O fi în curte, la batalionul lui de lopeți verzi.

Generalul era în curte și-l certa pe greier: păi, e frumos ca tu să fii cântat toată vara și acum să vii la furnică să-i ceri cardul, sexul și fărâma de boabe de porumb? Nu. Ai face bine să te duci la primăria suspendată din Bucșani ca să-ți aranjezi ceva concerte acum iarna prin Bolintin sau chiar pe autostradă. Dacă apuci loc pe autostradă, nu te mai clintește nimeni două mii de ani, că altele nu mai fac și de-acolo ieși la pensie. Ahă!!! Nici nu știi tu. Și-apoi, toți plozii pe care-i are furnica sunt ai tăi? Nu sunt și adoptați? Că văd și o muscă, o gărgăriță. Păi, dacă sunt toți ai tăi, du-te și cântă, cum ți-am zis. I-ați un taburet, un lighean pentru bani și stai la km 44. P-acolo trec ăia cu bani. În cinci ani ești un greier făcut.

Surorile Monalisa ascultau. Era așa un obscur în grădină că nu se vedeau. Bune sfaturile generalului. Observară ligheanul sub un cireș. Vioara greierului era alături. Ușor, plutind fără zgomot, cele două surori luară ligheanul și vioara și se instalară la km 44 pe autostrada București Pitești. În prima zi făcură zece mii de euro. Ligheanul devenise neîncăpător. A doua zi făcură douăzeci de mii de euro. Le trebuia un compozitor. Îi chemară pe Beethoven și pe Berti Barbera, că-ncep toți cu B și era mai simplu.

D.

22 martie 2018

Iarna pe uliță


Mașina noastră a rămas afară, în stradă, când am fost anunțați că a venit iarna pe uliță. Adică omul de Boutiqoue a scos o tobă, a scris un text scurt, ceva Iarna pe Uliță, și a ieșit în stradă, a bătut și a strigat până ce lumea a băgat de seamă. O parte din lume. Că una era cu dna Dăncilă la Junker că să-i ducă nu-ș ce scrisoare de care depinde ceva namaiauzit pentru țară, alta era la tramvaiul suspendat ca să-l dezăpezească, alta era în birou la Ion Cristoiu ca să facă selfie cu Ghiță, dar era și o mică parte, vreo doi, trei indivizi ca noi, care nu ne amestecam, că știam de la răposatul Andrei Gheorghe că dacă stai mai mult de zece minute în jurul proșilor ți-ai ratat viața.

Noi, adică familia noastră, am văzut că mașina e troian, am scos lopețile, pumnalele, covoarele, măturile, roabele, halvaua, roșiile, scaunele, pernele și copiii și am început un comerț ambulant acolo în stradă, pentru că oricum să ieșim cu mașina nu ne interesa, poate doar p-ăla mic, mânca-l-ar tata, care s-a-ndrăgostit de fata femeii de serviciu din bloc. Se plimbă de mână, chestii, fac împreună curat când mama ei e la Paris cu banii de pe etajul 5 pe care stăm noi.

Și a trecut și Poliția și a văzut că tot ce facem e ca la carte, ba l-a și încurajat pe ăla cel mai mic al nostru, Micminor, care la 2 ani citește engleză de mic și au văzut la el cele trei cărți pe care trebuie să le ai la tine în caz de înzăpezire: Mama, de Sadoveanu sau Coșbuc, Mătușa Maria de Sadoveanu sau Coșbuc și De ce iubim femeile de Cărtărescu sau Coșbuc. Și a plecat mai departe polițistul, pentru că i-a zis unul prin stație: Bă, iarna pe uliță-i și pe Calea Victoriei.

Așa că noi, cei ieșiți la dezăpezire ne-am făcut partid la rugămintea lui Adilă, care pe mine m-a pus să fac programul economic al partidului pe 73 de ani, ceva cu întâi cultivăm, vindem tot, apoi raportăm că nu s-a făcut. E ceva de treabă, dar va fi un partid nou, cu noi doi, Buduca, și unul pișpiriu care stă întotdeauna într-un colț la masă și notează ce behăim.

D.

21 martie 2018

18 martie 2018

Maria Ben Manole


Foto Călimara cu Cerneală

E dimineață și caisele-și fac socotelile: două mergem la piață, tu, aia neagră și tu, aia gris, trei mergem să apărăm Constituția în locul Generalului Manole Ben Manole, iar eu am să trag o țigară babană că e rândul meu. Caisele plecară la program și atunci se sculă Generalul. Horcăi puțin, se-ntinse, aruncă cu perna după un motan de plastic care mieuna de zor la ceva. Deschise teveul la știri. Ba că o țeavă, ba că o crimă într-un dulap, ba că agricultorii mâncau, de foame, semințe de floare, și de-odată știrea că Madam Merkel a luat pentru a patra oară Cancelar în Germania. Asta era veste mare, care avea să-l scoată din anonimat. Își chemă cele trei fete mijlocii le el.

Fetelor, dacă mi-o aduceți pe madam Merkel s-o iau de nevastă, vă dau jumate din Obedeni, Bulbucata întreagă, Clejanii la fel și Neajlovul care curge între ele. Apoi, la nuntă, vă mărit cu trei generali americani care au în subordine Atlanticul, Pacificul și Colentina. Fetele plecară. Prima, Valentina Ben Manole o luă spre Bulgaria. Avea ea un iubit la Nessebar, pe care, din întâmplare îl chema Merkel, Merkel Stioanov. Făcură nuntă mare, mutară insula mai spre Tel Aviv că-i mai cald și începură să cultive lalele ca să taie Olanda din rădăcini.

A doua, Yoko Ben Manole, plecă după Ușeriu la Pol. Dar mergea atât de repede că-l depăși și se trezi singură în ditamai Siberia. A-nceput să strige: Merkel, Merkel. Niciun răspuns. Parcă odată, după trei zile, s-a auzit: Ya, ya, ce-i? Și Yoko îi zise ceva de Costinești, că adică să aducă Berlinul la Costinești, că uitase de ce-o rugase taică-său. Și bătu în clipa aia un vânt cumplit, că biata Yoko îngheță pentru totdeauna devenind mirajul marinarilor ruși.

Cea mai mică dintre fetele mijlocii ale generaluluii, Maria Ben Manole, își puse cea mai frumoasă rochie roșie din dulap, foto, se îmbrăcă cu ea și se duse în Centrul Vechi. Avea o întâlnire. Trecu pe lângă o masă la care niște oameni galbeni vorbeau galben despre politică. Între ei era unul gras cu pălărie albă. Omul zicea tare: Merkel în sus, Merkel în jos, v-am spus!!! Maria se supără. Nimeni n-avea voie s-o vorbească de rău pe viitoarea nevastă a lui Manole Ben Manole, taică-său. Așa că luă un pumnal și-i reteză gâtul omului. Șterse pumnalul cu rochia și se-ntoarse acasă. Unde era seară. Manole la teve. Pisica la cartofi. O creangă. Tramvaiul 21 pe Neajlov. O broscuță, da, o broscuță. Așa că se puse pe plâns.

D.

13 martie 2018

Horoscopul zile de ieri


Întors recent de la Adidas Baba, domnul Sfântul Găleată cel Frumos, specializat acolo în prezicerea unor evenimente trecute, ne împărtășește astăzi horoscopul zilei de ieri, 12 martie, 2018. Ia să vedem.

MILIGRAM. Nativii zodiei se duc la Bancomat să scoată ceva bani de cheltuială. Poate 100, poate 300 de lei, în funcție de unele gânduri ascunse, care nici astăzi, marți 13 nu au ieșit la iveală. Pe drum își face socoteala: 50 lei, ca să-mi bat nevasta, 100 ca să-mi răpesc copilul ca să cer un milon pe el, 30 plus 30 plus 30 ca să beau bere pe traseu. Și așa mai departe. Ajunge la Bancomat. Mașina nu are bani. Astfel că nativii scot ciomagul și distrug conjuncția dintre Saturn și Jupiter. Seara, la teve, ca să simtă cu Busu vremea de mâine, 13 martie.

LIBELULA. Libelulii, că-s numai bărbați, aprind brichetele. Se face lumină. În bucătărie. Toate sunt la locul lor. Numai ciorba de burtă nu. Încep căutările până duminică. Spor la bani. O bătaie bună. Un pumn între ochi pe la ora 16. O scrisoare. Cu un singur cuvânt. Becul se sparge. Libelulii trebuie să aibă grijă mare, pe 13 martie se-mplinesc nu-ș câți ani.

TAUR. De Tauri ce să mai zicem? Zodie hotărâtă. Bea ceai, zeamă de murături, ciorbă de mure. Pentru sănătatea cam precară. Trece salvarea. Se aud sirenele de cutremur. E o simulare. Congresele PSD și PNL din aceeași zi pregătesc o mare Unire. Telefon neplătit la ceas de seară. Ceva umor când soția vine acasă și găsește pisica în cuptor.

PATEFON. Dacă Forma Apei, ultimul Oscar, ar fi fost filmat în România cu Marinuș Moraru, el s-ar fi numit Operațiunea Monstrul. Și ar fi luat toate premiile Gopo.

Agenția CĂLIMARA.

08 martie 2018

Un 10 la Monj


Grădina Mon Jardin 1965

Dacă vroiam să prind prima oră la școală luam tramvaiul 5. Trecea pe Magheru și avea stație la Vasile Conta, taman în fața blocului meu de la Biserica Italiană. Un ghiozdan ceva, un caiet. Nu luam niciodată mai mult de un caiet fie că aveam botanică, fizică sau sport. Îl văd venind dinspre Universitate. A doua stație era la Cinema Patria. Am timp să mă gândesc: ce am prima oră de mă grăbesc așa? Dar a doua? A treia stație a lui 5 era la restaurantul Mon Jardin, unde coboram, că liceul, Sadoveanu, era imediat pe dreapta. Spre Monj, cum îi ziceam noi, traversa Ovidiu. Îl întreb: bă, ce avem prima oră. Istorie. Și? Păi, aia cu Gh Doja. Dar a doua oră? Româna. Păi mai bine intrăm puțin la Poarta Albă să bem câte un țap. Așa am făcut, pentru că în anii 60 cârciumarii deschideau devreme. Poarta Albă era o berărie în picioare lipită de Monj. Peste Monj și Poarta Albă se ridică astăzi fostul hotel Dorobanți acum Johnson, așa ca să știți.

Ovidiu a plecat la a doua oară, nu mai știu ce-am vorbit. Poate de poker, de voleiul de la Radu din curte. Naiba mai știe. La masa mea s-a lipit un individ scund, cu părul mare în față, cu degete negre de tutun. Am băut câte o bere și brusc, văzându-mă în uniformă, m-a'ntrebat: ești de la Sadoveanu? Da. Nu cumva ești elevul meu, D.D? Ba da. Și eu îl recunoscusem: era Dragnea, proful meu de română. Nu te-am văzut niciodată la orele mele. Nu. Ai de gând să vii? Nu știu. Și când recuperezi? Ce? Am trecut de jumatea manualului. Repet: ce să recuperez? Înseamnă că știi ceva? Știu. Păi, ia zi ceva de Sadoveanu. I-am vorbit un sfert de oră de Sadoveanu, chit că nu-mi plăcea. Apoi, de Cezar Petrescu, de Rebreanu, aici proful a specificat: ăsta se-nvață la anu', de Labiș, de filmele cretine românești, d-alea cu Mihai Viteazul ieșind din apele mării la Mamaia, de Lovinescu sau de Mateiu Caragiale. N-a scos o vorbă. Citești, a apucat să zică. Da, foarte mult. Îți dau 10 pentru azi și te anunț când avem teză. Ne-am dat mâna și-am ieșit amândoi. La a treia oară vroiam să mă duc, că-mi plăcea profa de rusă.

La întoarcere nu mai luam tramvaiul 5. Ne opream la Eugen să jucăm poker. Io am pierdur odată cu un full de valeți o sumă foarte mare. Cam așa era. Da, cam așa.

D.

06 martie 2018

FOTOGRAFUL UNIRII


Păcat că n-ați venit. Au fost mii de oameni: șomeri, brutari, pricepuți în ale teatrului, cam ca o doamnă care mi-a spus după spectacol "Domle, nu se poate să fii și de stânga și de dreapta", elevi cu înghețate în buzunar, tipe, doamne, istorici care au făcut din istoria României o mare minciună, balerine, hingheri, catteringiști, profi de latină, mecanici, un tip cu Porsche, și mulți, mulți alții. Pentru că n-au mai fost locuri în sală, s-a stat și în holul de la intrare, și în parcare, și pe cupola TNB. Mulțumesc tuturor.

D.D.

05 martie 2018

Bran 640


Se mai primesc texte până la 1 Mai. Cititorii noștri abia așteaptă să scrie. Pe 1 iunie se dau premii substanțiale, iar cele mai bune 100 de lucrări vor apărea în volum. Premiile și lansarea volumului vor avea loc la Castelul Bran, 1 iunie, 2018.

Agenția Călimara

04 martie 2018

Bazaconii

Domnul Slătineanu Virgil, poreclit Glonț, repara scaune. Ți se rupea un picior la scaun și dl Slătineanu era deja la ușă. De-asta era poreclit Glonț. Suna instant la ușă până să se termine pârâituta scaunului. Venea cu geanta cu scule. Avea mii de șurubelnițe, chei de 4, garnituri și picioare de schimb. Chiar și umane sau de animale. După ce termina rapid reparația, își încasa suta de lei și dispărea la fel đe repede precum venise. În ziua în care a avut loc povestea de față, dl Glonț a primit un telefon: Alo!! Da!! Sunteți dl Glonț? Da. Veniți urgent pe la mine. Era Baba Cloanța. Dl Glonț ajunse în pădure, bătu la ușă și intră. Baba Cloanța îi arătă picioarele celor opt scaune descărnate pe care le avea și-l luă la bătaie. Nici azi nu s-a aflat de ce. Bietul domn Glonț fu incinerat și îngropat în pădure cu o cruce formată din picioare de scaune.

Câinele Andaluz era bun prieten cu Pisica Andaluză. Mergeu împreună la restaurant, la mall, la concert, în Coreea de Nord, cu submarinul și așa mai departe. Într-o zi, pe traseul lor apăru Șoarecele Andaluz. Un tip mare, gras, cu blana albă. Căra în spate un brad de Crăciun. Nu mă ajutați? Și porniră tustrei cu bradul în spate prin pădurea plină de ciripeli, urlete de urși și alte lighioane. Ajunși la coliba Șoarecelui Andaluz, acesta se dădu la Pisica Andaluză. Îi făcu propuneri indecente. Câinele Andaluz atât aștepta. O luă la goană. De atunci, Șoarecele și Pisica, amândoi Andaluzi, trăiră sute de ani în deplină armonie, iar pe copiii lor îi făcură profi de fizică.

Generalului Manole Ben Manole îi curgea mov din barbă. Florica Ben Florica, nevasta lui, sugeră c-ar fi o problemă cardiacă. Îl întinse pe general pe pat și-i făcu respirație gură la gură. Movul curgea în continuare. Luă aparatul de resuscitat, îl ținu o oră pe pieptul soțului, și tot nimic, movul deja umpluse covorul. Florica sună la salvare. Care, ca de obicei în România sau ca domnul Glonț, sosi instant. Din mașină coborî un doctor bărbos, care avea aceeași problemă: îi curgea mov din barbă. Florica îi lăsă pe amândoi bărbații în dormitor și plecă la cumpărături. Luă un căruț și-l umplu cu sarmale, ghiață, varză, gogoși, zahăr, mere toate mov.

D.

02 martie 2018

HOROSCOP 5 - 11 martie


Întrucât doamna Sistermorphine este la Bruxelles cu slănină și sarmale pentru europarlamentarii români, iar domnul Sfântul Găleată cel Frumos la pescuit în munții Retezat, Horoscopul săptămânii viitoare este prezentat de surorile Bell din fanfara satului Uiești, județ Giurgiu.

TAUR și PEȘTI. Nativii acestor zodii sunt norocoși. Ei evoluează până pe 9 martie împreună datorită conjuncției lui Saturn cu Pluto sau cam așa ceva. Împreună sapă după apă. Găsesc la 50 m adâncime. E de fapt un râu galben. Se suie în barcă și vâslesc până la sursa galbenului. Este de fapt aur. Bună dispoziție. Telefone la neveste. Scot din desagi cireșe fără sâmburi. Mănâncă.

GEMENI. Influențe negative din partea colegilor de birou. Pe geamăna noastră a salvează telefonul. E de la soț: Dragă, am găsit aur, e pe râul subteran pe care l-ai visat acum doi ani. Am toporul și m-apuc de treabă. Nu uita copiii la școală săptămâna asta, știi că aia de chimie e nasoală. Te pup până duminică 11 martie, ora 13.

BALANȚĂ. Paznicul izvorului de aur dormea. Aude zgomot de topoare. Până marți 6 martie, ora 20. Își ia fierăstrăul, singura armă, cântă la el o melodie încurajatoare și iese să vadă cine e. Cine e?, cu voce tare. Topoarele au amuțit. Cine e? repetă paznicul. Nimeni, un răspuns. Liniștit, paznicul se întoarce la somn. Sforăie. Până sâmbătă, ora 15, când primește o scrisoare de la nevasta unuia dintre vizitatori: Au plecat? Să-mi faci semn, că vin de îndată, mi-e dor de tine.

FECIOARĂ. Cu aurul în barcă, fredonând melodia Pe Valea Prahovei, cei doi tauripești se întorc. E trafic pe râul subteran. Toată omenirea de pe glob, sub auspiciile lui Saturn și ale Lunii, caută aur. Paznicul vinde o uncie cu 50 de dolari. Chilipir. A strâns mulți bani. La prânz, cu toții primesc o invitație la masă. E de la Peștișorul de Aur.

CLOROFORM. Zodie destul de sinceră. Venus o patronează și strânge șurubul în jurul ei. Femeile clorofoarme sunt viteze. Bărbații cloroformi nu. Până joi, 8 martie. O invitație la plimbare cu barca pe râul subteran. Nu ratați. Se mănâncă bine.

Agenția CĂLIMARA

01 martie 2018

De dragoste

Domnul Țarălungă Cocacola a plecat în dimineața de 1 martie 2018 la vânătoare. Ia și căciula galbenă, că poate-i frig, a zis nevastă-sa. Ia și telefonul mobil, să știu de tine. Îți dau în oala asta niscai ciorbă de perișoare, în cratița asta ceva musaca, că până vine vânatul să ai ce mânca.

Domnul Cocacola plecă la drum. Traversă nouă munți și nouă câmpii până ajunse în Pădurea cu Vânat. Într-o poieniță văzu ceva negru la picioarele lui. Lăsă ciorba, armă pușca și trase. Se auzi un urlet. Trăsese în botul cizmei sale și-și retezase un deget. De altfel, nevastă-sa îi spusese: fii atent, să nu te rănești. Și fata lui de 22 de ani îi spusese: ai grijă să nu confunzi cizmele cu un șoarece, că-ți retezi degetele. Și băiatul lui de 40 de ani, îi spuse: tată, nu te duce, vânatul a dispărut de mult din pădure, este în parlament. Doar fata aia mică fu mai deșteaptă. Ea le spuse tuturor: io plec. Și-și luă o rochie, o căciulă de blană, mănuși, toate alea.

Fata cea mică, Claudia, traversa acum un râu verde. Plin de alge. Prin algele alea erau broaște și crocodili. Claudia se uita după broasca fermecată. Care apăru instant. Îți îndeplinesc trei dorințe, zise batracianul frumos nevoie mare. Fă-mă, zise Claudia, ori vânzătoare la magazin de mezeluri, ori funcționară la o firmă de fezabilitate. Vezi și tu unde-s mai mulți bani. Și se trezi vânzătoare, că la fezabilitate erau securiști grei.

Tăia ea ce tăia la parizer, fura ea ce fura la cântar până când într-o zi apăru la tejghea un băiat înalt, citit, toreador în satul Uiești, județ Giurgiu, din părinți constructori de poduri care nu țineau mult. Vreau și io patru kile de parizer. Claudiei îi tresări inima. Ce fel de om este unul care cere patru kile de parizer? Și sări la gâtul lui. Și-l sărută cu nesaț. Își găsise marea dragoste. Hai să plecăm din țara asta, spuse băiatul. Da, dar înainte s-o facem să sădim în fața mezelăriei un cireș, un gutui, și-un pepene.

Ajunseră la New York. Unii cânta la trompetă pe stradă. Alții la tobe în metrou. Claudia, pricepută în mezelărie, își deschise imediat un magazin. Într-o zi, în magazin intră un negru înalt de șase metri, probabil baschetbalist. Ceru opt kile de parizer. Inima Claudiei tresări. Negroteiul ăsta uriaș, simțea ea, era dragostea ei pe viață. Așa că fugiră amândoi în Chicago. Își luară un apartament de două camere și Claudia scrise părinților: Dragii mei, o ducem bine, iar în problema lu' tata, aia cu degetele, pot să i le refac din parizer, că mai am, vă pup, Claudia.

D.