VINRI DE LA 7 JUMATE. ELEGANT INTERVIU CU MIHAI BISERICANU

REDACTOR: Fă-ți o scurtă prezentare pentru cititorii noștri. Mulți dintre ei potențiali spectatori ai spectacolului Vineri de la 7, 30 de la ARCUB, regizat de Mircea Cornișteanu. MIHAI B.:Născut sub semnul Vărsătorului, împrăștii zâmbete către toți cei cu care interacționez. Educația muzicală și teatrală mă ajută să aleg diferite modalități de exprimare, ajungând astfel direct către centrul emoțional al privitorului. Antrenamentul vocal și corporal, cât și studiul diferitelor instrumente muzicale de-a lungul anilor, mi-au dezvoltat capacitățile de exprimare, ajungând astfel să exist în toate formulele de apariții scenice sau spectaculare. De la teatre la filarmonici sau opere, de la film sau televiziune la dublajele vocilor pentru jocuri pe computer, desene animate sau filme, interpretând, compunând, cântând, sau chiar făcând pantomimă. Nu numai că vocea mea este în Arhiva de Aur de la Radio România, dar sunt singurul actor de pe planetă care a făcut PANTOMIMĂ la RADIO! Cei de la Guiness World Records nu au fost de față, dar caut Guiness de câte ori pot... Ador să ofer bucurii publicului și mai nou, să împărtășesc din toate aceste tehnici noilor generații de actori, pentru a putea să atingă și ei coardele sensibile ale publicului. REDACTOR: De dimineață lângă lac pescarul amator se întâlnește cu Peștișorul de aur. Să zicem că tu ești pescarul amator. Ce dorințe ai vrea să-ți îndeplinescă Peștișorul? Spune-ne, să zicem, vreo cinci sau șase dintre ele. MIHAI B.:Nu am decât 430 de dorințe, așa că mă rezum la primele... 500? Să fiu înconjurat de Zâmbete, să nu văd fețe triste în jurul meu și să putem descoperi în fiecare zi numai Bucurii și puterea de a merge mai departe. REDACTOR:În Cei trei muschetari este un capitol în care Athos, Porthos și Aramis sunt la București, în Centrul Vechi. Porthos povestește acolo haios de tot: Am mâncat fasole cu cârnați, am băut fasole cu cârnați și Athos a pus ochii pe o gagică pe care a luat-o la Paris. Mai zice: În Centrul Vechi erau și Frații Jderi. Am legat o vorbă cu ei. Te-ntreb, Mihai, de ce nu apare dialogul dintre ei nici în Frații Jderi a lui Sadoveanu și nici în Cei trei muschetari a lui Dumas? MIHAI B.: Nu aflaseră de foldarea spațiului și timpului în Universurile paralele. Sau pur și simplu ne le-au ajuns parAlele să interacționeze, s-au dus toate pe fasole și pe bere...

READCTOR: Am auzit că aveți și tombolă în spectacolul vostru Vineri de la 7, 30. Este foarte bine. Mi-ar trebui un frigider. Dacă nu am auzit bine, ce se întâmplă în spectacolul vostru? MIHAI B: Mai bine tombolă, decât tomberon... Se întâmplă doar ceea ce se întâmplă, dar din plin, cu râsete, dans, versuri, și cântece, iar cine dorește să afle, are șansa și ocazia să ajungă să vadă personal: vineri de la 7.30 la sala ARCUB de pe Lipscani. REDACTOR: Cânți foarte bine la pian. Totuși nu te-am văzut la Enescu. Ți-aș sugera să cânți cu o mână la pian, cu alta la acordeon, cu piciorul drept să bați într-o tobă, cu stângul să ții partituri. E posibil? Ai fi omul orchestră. MIHAI B.:Nu m-ai văzut pentru că ai ratat momente din program. La Festivalul George Enescu în acest an amavut ocazia să particip pentru a doua oară, pe data de 3 septembrie, într-un spectacolcu sala arhiplină și ``sold out``. Sugestia însă este foarte binevenită. Acordeon și tobă mai găsesc, dar partituri... eu nu prea cânt pe note, ci pe bancNote! Iar dacă nu se întâmplă deocamdată povestea cu Omul Orchestră, îmi ajunge să fiu și numai Omul, pentru început. MIHAI B.: Întrebarea ce nu mi s-a pus niciodată și pe care o aștept de mult timp este: De ce? Iar răspunsul ar fi de bună seamă: De ce NU?Iar cine dorește răspunsuri mai amănunțite, poate vizita și canalul meu youtube intitulat 4U4Tube1, unde va găsi compoziții proprii interpretate... tot de mine, texte literare și alte interpretări. Oricum sunteți așteptați pe 22 septembrie la ARCUB, la spectacolul ``Vineri de la 7.30`` REDACTOR: Mulțumesc! A consemnat DENIS DINULESCU

VINERI DE LA 7 JUMATE, EXCEPȚIONALUL INTERVIU AL ACTORULUI RADU GHEORGHE

REDACTOR: Sunteți în distribuția spectacolului Vineri de la 7,30 de la ARCUB, spectacol regizat de Mircea Cornișteanu. De ce o oră atât de exactă? Nu se putea de la 7 și 44 de minute? De unde boala asta planetară aș putea spune cu ora exactă? Ne întâlnim la 6. De ce nu la 5, 55? Hai să mâncăm pe la 19. De ce nu la 8 și-un minut? Cât face trenul? Trei ore. De ce nu 3 și 6 minute? De unde vine acest obicei mondial? RADU GHEORGHE: Cred că e vorba doar de o convenție. Dacă stabilim de comun acord să începem la o anumită oră, acea oră poate fi oricare ! Rațiuni de ordin organizatoric și financiar, pot influența o decizie în acest sens. La noi (în România), nu trebuie să vă spun eu dle Denis Dinulescu, problema e cu respectarea oricărui program prestabilit. Dacă spectacolul se numește „Vineri de la 7,30”, spectatorii vor fi mulțumiți dacă spectacolul chiar se joaca vineri ! Nu cred cred că se așteaptă cineva să înceapă la 7,30 fix ! Pe la 8, 8 și ceva. Și chiar și așa tot vor mai fi ceva întârziați, care vor orbecăi printre rânduri căutându-și locurile rezervate și călcând pe picioarele celor care au avut proasta inspirație să fie punctuali. REDACTOR: Eurovision nu va mai fi cu cântece. Prea multe, prea proaste. Va fi numai cu poezie, cu folk. Se vor prezenta cei mai tari soliști din Europa. Aș vrea să particip și eu, dar nu găsesc finalul unui text excepțional. Reproduc prima strofă: ‘’La castel în poartă oare cine bate, cioc, cioc, cioc?/ Cioc, cioc, cioc, de două ori/Cioc, cioc, cioc’’! Dacă vă interesează, putem continua împreună. Aș vrea încă o strofă. Ca să aducem Eurovisionul la București. RADU GHEORGHE: În opinia mea, Eurovision e compromis total ca și concurs ! Mai bine participăm la Festivalul de la Mamaia, sau Brașov dacă se va mai ține ! Mă bag să compun muzica, în caz că aveți textul ! „Cioc, cioc, cioc,” e un început promițător ! REDACTOR: Exista prin secolul trecut, anii 70,80, exista la radio o emisiune de calitate, umor sută la sută care se numea Cotele apelor Dunării. Câns scădea Dunărea țara era întro jelanie cumplită, când îi creșteau apele era o bucurie de nedescris. Personal am fost odată în Cișmigiu cam pe vremea aia și când s-a anunțat că Dunărea crește, tot parcul s-a ridicat și a început să danseze. Ar mai fi posibilă o emisiune radiofonică identică acum când vorbim?

RADU GHEORGHE: Cotele apelor Dunării ? Ce spuneți ? O emisiune foarte serioasă și de un real folos celor care, pe vremea când nu exista podul dintre România și Bulgaria, doreau să treacă de pe un mal pe altul fără să-și ude marfa de mic negoț frontier. Doar își suflecau puțin pantalonii, când se anunța o cotă mică ! De aceea se și prezenta emisiunea în mai multe limbi ! Corect ? Asta și timpul probabil, forme vechi ale actualei Alerte Naționale de...de toate. Și, care, te alertează...după !!! REDACTOR: Te ocupi și cu folkul. De ce nu există în București un local special, dedicat folkului în care să poți merge liniștit cu gagica, să bei o bere și să asculți live mari folkiști autohtoni sau străini. RADU GHEORGHE: Există ! Chiar mai multe, dar, din păcate nu au un program coerent. Unul dintre ele este Pub Universității (fostul Gambrinus), sau Berăria H (în Herăstrău). Văd deseori afișe cu folkiști, care mai de care mai...titrați, anunțați că vor cânta prin diferite cafenele ! REDACTOR: Să reamintim cititorilor noștri cam ce avem de văzut în spectacolul Vineri de la 7, 30 din 22 septembrie 2023.

RADU GHEORGHE: La reprezentația din 22 septembrie, spectatorii vor avea rarisima ocazie de a vedea pe aceeași scenă, câțiva artiști de marcă, greu de adunat într-un Show în aceeași zi ! Și totuși, iată că îi vom vedea performând în aceeași seară pe : Adina Cezar – coregraf de dans modern Ioana Cazacu, Mara Constantinescu și Eduard Chimac - dansatori Cerasela Iosifescu - actriță Andrei Teașcă - iluzionist mentalist Claudiu Bleonț - actor Varujan Vozganian - politician Nicu Alifantis - cantautor Mihai Bisericanu și Radu Gheorghe, actori și prezentatori

REDACTOR: Îți mulțumesc! RADU GHEORGHE: Și eu, nu mai puțin ! A consemnat DENIS DINULESCU

Știri din Vikinglandia - 1

 De la căldura asta tropicală în septembrie scandinav mi-a venit Ideea. Vine sfîrșitul lumii și-o să muriți fără să știți cum stau lucrurile, pentru că sunteți mințiți cu televizorul, vi se spune adevărul pe jumătate și vi se pun ochelari roz de cal cînd vine vorba de Scandinavia. E cazul să scriu o rubrică de știri peninsulare, după cum le percep eu pe geam și din ziarele locale. 

 Poate că ți se pare oribil să arzi Coranul și să mai chemi și presa și gură cască să vadă chestia asta, dar în Suedia se practică. Aici libertatea de exprimare este un drept la fel de respectat ca și cel al apartenenței religioase. E un gest abominabil, dar cei care nu sînt educați în spiritul libertății de tip suedez e timpul să se pună la curent cu legislația suedeză, spune ministrul Integrării. 

 Am fost într-o școală nou-nouță, hi-tech, din aia după care tînjiți. Nici clanțe numai sînt la toate ușile, îți trebuie cartelă ca să le deschizi. Senzori și alarme peste tot. Sălile de clasă sînt spațioase, au pereți mari de sticlă, ecrane uriașe, table interactive. Spațiile deschise sînt mari, generoase. tot personalul în papuci, șosete sau cu săculeți de plastic peste încălțări ca să se păstreze școala cît mai curată. M-am minunat pînă cînd am rămas blocată în Mediatecă, avănd o cartelă care refuza să colaboreze. Pînă să reacționeze cineva la gesturile mele disperate, că era vineri după ora 15, am avut timp să visez. Se făcea că eram într-o situație de atac terorist, fix aia în care trebuie să-mi imaginez că mă aflu, când fac anual cursul de pregătire pentru astfel de situații. Și se făcea că trebuie să fiu într-o cameră cu pereți în care să mă baricadez, să închid lumina și să mă fac ne-vă-zu-tă. Și n-am avut unde. Dar poate că geamurile sînt blindate și nimeni și nimic nu poate intra fără cartelă, nici măcar un glonț. M-am trezit, că mi-a deschis cineva ușa de pe partea cealaltă a enclavei de sticlă. Miraculos, cartela mea a început să funcționeze. Cică nu există să nu meargă cartela. N-am știu eu să o folosesc.

 Tot în Suedia e dreapta la putere. Ba chiar și extrema dreaptă, care la ultimele alegeri a reușit performanța să fie atît la putere, cît și în opoziție. La putere e neoficial, deși programul de guvernare îi aparține în mare parte, că altfel nu ieșea coaliția. În opoziție se plasează automat cînd nu-i convine vreo măsură luată de guvern. În general, e nemulțumită de viteza cu guvernul îi pune programul în aplicare și promite că o să facă treabă serioasă cînd va cîștiga alegerile din 2026, iar șeful partidului o să devină, cu voia dumneavoastră, prim-ministru. În programul de guvernare e un punct în care se prevede ca funcționarii publici să denunțe persoanele care nu au locuiesc legal în țărișoară. Cel mai mare sindicat al personalului didactic s-a declarat împotriva acestui punct aflat, deocamdată, în fază de studiu, pe motiv că dascălii nu ar fi delatori.

Probabil că va urma.

2.12.0.0

ISTORIA SUNETELOR (V), LA URBAN BLUES FEST 2023

Primul eveniment conex organizat la Urban Blues Fest #4 este lansarea antologiei ISTORIA SUNETELOR, al cincilea volum al redacţiei revistei virtuale Arta sunetelor şi invitaţii lor. Acest volum este coordonat de Radu Lupaşcu şi Gabriel Petric și îi are printre autori pe: Alina Ciolcă, Ioan Big, Alexandru Mamina, Virgil Mihaiu, Talaba Nimrod, Claudiu Oancea, Mimo Obradov, Emil Răducanu, Bogdan Lucian Stoicescu, Cornel Stranschi şi George Volceanov. Conferinţa de presă este programată pentru 21 octombrie 2023, ora 18. După lansare, trioul GRAIU va susţine un minirecital. Evenimentul se va desfăşura în sala mică de la Pub, iar intrarea va fi gratuită. „Am rămas pe baricadele rockului, bluesului, jazzului şi am sprijinit artiştii români cu real talent şi caracter. Nu am ignorat pe nimeni, însă am fost nevoit să ocolesc aroganţa, falsitatea şi impostura. Experienţa de peste 25 de ani din publicistica mioritică m-a ajutat să trec peste toate opreliştile media, să aleg grâul din neghină şi am continuat să ofer tuturor celor interesaţi, tineri sau maturi, adevărată faţă a artei sunetelor, care dăinuie şi rămâne mărturie generaţiilor viitoare. Am pus pe harta Bucureştiului un festival de blues cu personalitate, unde am promovat deopotrivă artişti români tineri sau consacraţi, din toate provinciile României. Pentru următoarea ediţie am pregătit lansarea unei antologii unicat, Istoria sunetelor, despre care se va vorbi şi comenta mult pentru că am avut fiecare curajul de-a spune lucrurilor pe nume! Am un regret profund că editurile mari nu ne sprijină în a promova muzica autentică, pe artiştii ei şi a pătrunde informaţia artei sunetelor în toate cotloanele ţării.” (Radu Lupaşcu) “GRAIU reinterpretează organic muzici în graiuri din ceea ce poate unii am auzit la școală că sunt dialectele istorice românești (două din ele pe cale de dispariție): aromâna, meglenoromâna, istroromâna și, desigur, dacoromâna (româna standard nord-dunăreană), într-o oglindă tematică și sonoră cu muzica tradițională în graiul afro-american de dinaintea bluesului și jazzului. Cântece ritualice și de joc, balade haiducești, doine, cântece lirice și pastorale din Tessalia, Pind, Meglen, Albania, Macedonia, Istria și diferite zone din România, iar de cealaltă parte a Oceanului – field-hollers, spirituals, shouts, prison blues, cântece de muncă și gospel.” (Alina Ciolcă) Ediţia de toamnă a Urban Blues Fest, primul festival din București dedicat bluesului, sold out la prima ediţie şi a treia ediţie, se va desfăşura în excelenta locaţie The Pub Trocadero, de la Universitate, în zilele de 20, 21 şi 22 octombrie 2023. COTIDIANUL 7 sept

2.12.0.0

2.12.0.0

POȘTA REDACȚIEI sau FIECARE ROMÂN CU GPL-ul LUI

ANATOL POPESCU GIONI, București. ’’Votăm, dle redactor, numai lozinci de căcat. Ponta o avea p-aia cu Mândru că sunt român. Iohannis era cu România normală. Și când a văzut că ciuciu normală a dres-o cu România educată. Și după ce erai și mândru și normal, vedeai că n-ai niciun ban în buzunare și nu era bine. Nicio lozincă nu-ți aducea bunăstarea promisă, de care aveai nevoie. Da. Propun pentru 2024 câteva lozinci de bun simț, poate vreun candidat citește Călimara dvs și folosește vreuna. De exemplu: Un român - un GPL, Să mâncăm online, Cine nu-i gata îi mărim pensia. Și câte și mai câte’’. Lozinci de bun simț, dle Gioni. Le propunem unor partide. Să vedem. Dar mai trimiteți și ceva cu copiii, cu arșii, cu Arafat. De exemplu: Cine-a pus arafat pe clanță? MANUELA BIBESCU, Ploiești. Veneam ieri de la Breaza, spuneți, și am făcut dreapta pe DN1. În fața mea, în coloană, zeci de mii de veverițe mărșăluiau spre capitală. Umăr la umăr, coadă lângă coadă, alună lângă alună. O mare stacojie de blănuri și dinți. Unde mergeți, am întrebat. La guvern. Să ne cerem drepturile. Vrem ghindă mai ieftină, păduri fără taxe, piscine, scorburi, gagici pentru ăia mai bătrâni care nu mai pot, umbrele, mingii, catifea, pălării, palete de tenis, sacoșe pe care să scrie ceva cu ecologie și cu bio, bio alune, bio semințe, bio oameni. Și mături, da, mături ca să facem curat. Coloana era acum spre Florești Prahova. Grupuri, grupuri de veverițe se opreau pe marginea drumului și râdeau. Râdeau de ele. Pentru că nu mergeau de bună voie la București. Erau silite de securiștii pădurii. Altfel erau date afară. Și nu mai găseau altă pădure. Începuse să plouă. Pe alocuri cu grindină. Pe alocuri cu bucăți de mușețel. Prin alte părți cu mingii de ping pong. Le-am lăsat în urmă. În urmă le-am lăsat. CECE VASILESCU, Craiova. Ați organizat un meci de fotbal pe stadionul din localitate. Patru echipe. Dinamo, Steaua, CFR Cluj și Arsenie Boca din Cugir. A rezultat un fotbal de calitate cum numai patruzeci și patru de jucători pot presta. Au fost puse două porți și pe lateralele stadionului, astfel că fiecare jucător marca unde voia, urmând o ploaie de goluri. Meciul s-a terminat 8 la 9 la 10 la 11 pentru cei de la Arsenie Boca. Propuneți ca fotbalul românesc să se desfășoare de acum înainte în acest mod. Patru echipe odată. Interesant, dle Cece. Foarte interesant. La valorea actuală a soccerului authton, propunerea dvs va fi binevenită.

DENEUNU MAN

...bună, bună, nu dragă, n-a fost așa...în primul rând că Sixto cânta degeaba pe străzile din Detroit crezând că-l va detrona întro bună zi pe Bob Dylan...degeaba...primul lui disc pe care era și Sugar Man a fost un eșec pentru că producătorii au vrut să-l fure...în sfârșit, discul ajunge nu se știe cum în Africa de Sud pe vremea aparthidelui și Sugar Man face carieră acolo...pe stadioane, în baruri, pe străzi, până când a fost eliberat Nelson Mandele...da, dragă...Sugar Man era socotit revoluționar... Dar Sixto, în Detroitul, lui habar n-avea, a trebuit să vină Mandela la putere ca să afle...vestea i-a adus-o un grup de ziariști sud africani...și așa a început celebritatea lui Sixto Rodriguez, așa să ști....Nu l-a detronat niciodată pe Bob Dylan dar a avut o carieră excepțională după acel eveniment cu Mandela...ce chestie, nu? La noi va fi la fel...Cu melodia aia Pe Valea Prahovei a Ilincăi Cerbacev...Pe valeeee, pe valea prahovei un cântec aaaaaa-nflooooriiiit...mai ți minte, nu? Ei bine, toți cei care stau nemișcați de ani de zile pe DN1 vor adapta melodia până va deveni revoluționară și ăștia de la putere vor pleca fără să miște un deget, își vor blestema zilele că în 35 de ani n-au făcut autostradă... înțelegi? Hitul se va numi Deneunu Man și-l înveți cât stai alea cinci șase ore între Curmarnic...cum? Comarnic? Nu, dragă, se scrie așa și se citește Curmarnic...așa...și Bucișteni, cum, Bușteni?, nu, dragă, se scrie cum spui dar se citește Bucișteni...în sfârșit, ai înțeles diferența...Sugar Man a instalat democrația în Africa de Sud...la noi Deneunu Man va izgoni o șleahtă de nepricepuți la gunoi....Și vor veni alți nepricepuți, dar noi vom cânta Deneunu Man până se va desființa țara asta, că așa se v-a-ntâmpla...Înțelegi? Nu, nu pun ouă...budinca e bună așa, crudă... puțin usturoi, puțin piper...din paste? Din paste o faci? Nu știu, ce să zic? Deneunu Man va fi începutul...Melodia se va duce spre Bulgaria, acolo la fel...Apoi, spre Ungaria...va face carieră până se va face o autostradă ca lumea de la Sofia la Brașov sau cam așa ceva...Ce să fac? Sunt la Breaza, pe terasă...Latră un câine, cad mere, îmi calc o cămașă...pa, pa, tu...Vorbim....