Politică și poale

Am înțeles că vicepremierul Oprea se afla într-o mașină care a trecut neștiutoare pe lângă un om care se chinuia să moară într-o groapă din București. Ministrul era, ca toți miniștrii, în misiune. I s-a făcut semn să circule și el s-a conformat. Pardon, nu el, ci șoferul, că doar șoferul avea mâinile pe volan și talpa pe accelerator. Pe cine dăm vina pentru acest incident și vâlva care s-a creat în juru-i? Lista e lungă: misiunea arzătoare spre care se îndrepta urgent generalul; polițaiul care l-a împiedicat pe acesta să devină erou național; Doreii care nu semnalizează gropile și șefii lor care îi pun să le sape. Și, cu voia dumneavoastră, ultimul de pe listă, Dumnezeu, care a ordonat ploaie și întuneric în clipa nefastă.

S-au trezit unii să-i ceară demisia și, pentru că nu și-o dă, a început războiul în presă. Ăștia răi scormonesc în trecutul glorios al vicepremierului și prin anturajul său pentru a găsi eventuale găuri negre. Noroc că mai sunt și oameni buni, printre care consiliera personală a ministrului de omenie, care-l apără. Pe când acesta tăcea mâlc, ea se oțărea prompt pe internet la pseudo-jurnaliștii care îndrăzniseră să-i cheme șeful la ordine.

Mie fătuca asta mi-a atras atenția mai mult decât obrazul gros al domnului general. Am vrut să văd cum arată domnișoara consilier de 23 de ani. Că e tupeistă și are porniri de mahalagioacă am observat din textul scris cu degețele ei. În ce domeniu ar putea sfătui o tânără mediocră un vicepremier probabil că n-o să aflu niciodată. Am căutat fotografii și așa am văzut-o pe studenta drăgălașă transformată în vampă. Domnișoara și-o fi propus și a reușit să devină încrucișarea perfectă dintre Elena Udrea și Oana Zăvoreanu. Am fost dezamăgită să văd încă o tânără care își scoate în evidență nurii înaintea inteligenței și care se îmbracă la serviciu ca la discotecă. Chiar nu există un cod vestimentar în mediul politic și al ONG?

Fetelor, voi mai sperați să găsiți o cale de afirmare alta decât țuguiatul buzelor și scoaterea protuberanțelor la înaintare? Vi se pare că scopul scuză mijloacele? Credeți cu adevărat în egalitatea de gen sau vi pare doar un subiect cool de debate? Uitându-mă la fotografiile consilierei și citindu-i declarațiile înflăcărate, am văzut doar o păpușă Barbie care-i sărută poalele lui Ken. Orice motivație ar avea ea - naivitate, admirație sinceră, strategie sau pură prostie -, prestația publică a domnișoarei consiliere are o concluzie tristă: pentru a reuși în cariera politică, femeile sunt în continuare trimise la tuning. 

De citit și comentat și în Ziarul de Vrancea. 

Slujbaș în școala suedeză - 4

Ieri am avut o zi grea la școală, una dintre acelea pentru care nicio facultate nu te pregătește. A trebuit să-i explic elevei mele că pe lumea asta sunt oameni răi care omoară copii în școli, dar, cu toate acestea, viața merge mai departe.

Joi s-a creat un precedent în Suedia: un individ a intrat mascat într-o școală și s-a apucat să dea cu sabia în stânga și-n dreapta, lăsând în urmă ceva morți și răniți. A doua zi, toți copiii suedezi au ajuns la școală cu aceleași spaime și întrebari: mi-e frică! oare suntem în siguranță aici? Eleva mea, care nu aflase de tragicul eveniment, a avut surpriza să afle detalii de la mine. A trebuit să-i explic ce înseamnă sabie ninja, nazism, islamism, xenofobie, extremă dreaptă. Niște noțiuni cam greu de digerat pentru un copil de 10 ani. La prima oră de curs s-a discutat subiectul cu scopul de a liniști copiii. Aceștia au pus întrebări și și-au dat cu părerea. Iată ce am auzit:

De ce nu are armă paznicul școlii?

Omul a ieșit la înaintare cu sabia pentru că avea ceva de spus și altfel nu era ascultat.

S-a dus să omoare islamiști, pentru că sunt răi și fac război.

Era german, nu? Că avea o mască germană.  Răspuns: era un suedez de 21 de ani.

La noi în școală sunt și copii străini? Răspuns: cea mai mare majoritate sunt suedezi, chiar dacă arată altfel (???).

După care copiii au continuat cu povești care mai de care mai sângeroase, în ton cu evenimentul și cu petrecerea de Haloween pentru care veniseră deghizați, machiați și mascați. Magia morților vii a șters urmele de sânge ale realității. Moartea Viața merge mai departe.

Efectul minijupei

Știu, e jenant, dar încă dă rezultate trucul ăsta. 

Ieri m-am îmbrăcat cu fustă scurtă ca să merg cu mașina la service. Nu că mi s-ar încurca picioarele între poale apăsând pe pedale. Nu, am vrut să ajung rpd la șurubelnița măiastră a mecanicului - ohohoho. A ținut. Am ajuns nesperat de repede în atelier, mașina a fost luată în primire urgent și nici n-am avut nevoie sa plătesc. Bine, n-a trebuit să fie dat jos motorul, dar totuși. Ăsta a fost efectul imediat.

Înainte de a merge la service m-am prezentat la serviciu având aceeași uniformă. Efectul întârziat s-a înregistrat azi. Trei profesoare au uitat de frig, vânt, păzit elevi și s-au îmbrăcat cu fuste mai mult sau mai puțin scurte. Deci așa: dacă nu mă aud doamnele când le salut, asta nu-nseamnă că nu văd cum sunt îmbrăcată.

Doua la un leu 68

Continue mirari suedeze:

1.  Traiesc printre oameni cu mari tendinte suicidare. N-am vazut nicaieri pe planeta asta, doar aici, cetateni care sa vorbeasca la telefon în timp ce merg cu bicicleta, adica avînd o mîna pe mobil si cealalta pe pedalo-mobila, trecînd în viteza prin spatele masinilor care ies din parcare sau oprindu-se, pur si simplu, pe strada, ca sa vorbeasca la telefon. În timp ce claxonam ca proasta în oras un cetatean care-si oprise boii pe o strada îngusta (sens unic, din care jumatate ocupat de masini parcate), acesta îmi zice, senin si extrem de turmentat pentru ora 15.00: "Pai a sunat telefonul, nu trebuia sa raspund??"

2. Sun la policlinica pentru o înnoire de reteta. Raspunde robotul: "Pentru cutare si cutare apasati 123456 si *. Toate liniile sînt ocupate si nu e nici o sansa sa vorbiti cu cineva azi. Pentru urgente uitati-va pe site-ul cutare. Daca sînteti pe moarte sunati la 112. Pa!"

Doua la un leu - 66

Am stat strîmb, asa ca musai am judecat drept:

1. Nu face educatia pentru egalitatea de gen cît a facut filmul "Frozen" pentru fetite. Albastrul a înlocuit rozul pentru moment.
2. O sa fim surprinsi cît de multi depresivi, bipolari si alti afectati la turnul de control ne conduc. Unii dintre ei habar n-au ca sînt bolnavi. Ce facem, îi închidem pe toti? Îi bagam în concedii medicale lungi si dese? Dam liber la antidepresive? Legalizam marijuana?

Doua la un leu - 64

Din presa suedeza:

1. Ministrul de afaceri externe afgani roaga Suedia sa nu mai expulzeze cetatenii afgani, ca la ei în tara e... razboi.

2. O tînara a fost vizitata de politie pentru ca si-a atîrnat în fata geamului doua baloane cu heliu care a arata lumii ca împlineste 21 de ani. De-afara, un vecin îngrijorat a vazut un semn de propaganda pentru Statul Islamic. Culmea e ca tînara a si înlaturat baloanele incriminate.

Je suis Charlie

Duminică îmi anunțam prietenii pe Facebook că mi s-a întâmplat un miracol: am asistat la sfințirea unei case de români ortodocși din Poitiers (Franța), cu ocazia Bobotezei, de către un preot greco-catolic. Patrafir, cruce și Tatăl Nostru ca la ortodocși. După slujbă, părintele și-a pus straiele deoparte și-a stat cu noi la un pahar și-o vorbă. Nu mai era părinte, ci Gabi, prieten de familie, tătic a două fetițe și soț al unei dentiste care profesează în Franța. Și-am aflat că e preot bihorean, dar acum că slujește la zile mari într-o biserică catolică care-i cedează spațiul cu generozitate. În restul timpului e zugrav. Un miracol, v-am spus.

S-a întâmplat că, în aceeași zi, să aflu că niște oameni (polițiști, caricaturiști, ziariști) au fost omorâți în numele unui profet. Mohamed ar fi fost răzbunat prin moartea acelor oameni. Răzbunat pentru ce? Pentru niște desene? Inteligența și umorul sunt arme mai redutabile decât o sabie, numai că nu au trăinicia vestelor anti-glonț. De câtă umanitate dă dovadă cel care îi ”pedepsește” cu moartea pe ”blasfemiatori” și cât de creștini sînt cei care, de pe margine, strigă că și-au facut-o cu mâna lor? Cine a comis păcatul cel mai mare?

Atentatul de la Paris ne învață cel puțin două lecții. Una e că libertatea de gândire și de exprimare naște, încă, martiri. A doua e că ne putem alege tabăra. Fie ne dăm cu un pas în spate și tăcem de frică, sperând că vom supraviețui (”Ciocu' mic, că acum noi suntem la putere!”), fie facem un pas înainte și ne apărăm drepturile cu viața. O mare națiune nu face niciodată un pas înapoi. De aceea vedeți francezii ieșind în stradă și strigând că nu le e frică și că ei sunt Charlie. Pentru ei, atentatul de la redacția hebdomadarului Charlie Hebdo este un atentat la unul dintre simbolurile republicane – am numit aici laicitatea. O dată cu Revoluția din 1789 ei au scos de-adevăratelea Biserica dintre instituțiile Statului și l-au desacralizat pe Dumnezeu. Da, își permit să râdă de cele sfinte, de excese, de politicieni, de vedete, de prostie în general. Multora le e greu să înțeleagă și să accepte această stare de fapt, mai ales celor care fac, sistematic, un pas înapoi. Ei sunt cei care propovăduiesc frica. Ar trebui să ne fie frică de cei mai puternici decât noi. Forța brută e delicată și nu are simțul umorului. Să nu o provocăm. Să nu reacționăm. Să stăm liniștiți la locurile noastre.

Mă întreb câți români ar mai fi făcut Revoluția în fața televizoarelor dacă Ceaușescu i-ar fi ucis pe cei care spuneau bancuri despre el.

De citit si în Ziarul de Vrancea, unde au aparut si comentariile de înalta tinuta ale cititorului meu preferat.

Doua la un leu - 61

Tot post-electorale:

1. Daca tot ne sucim gîtul dupa omul prezidential, de ce nu facem din România monarhie sau macar republica prezidentiala?
2. Bune sloganele "Mîndru ca sunt român" si "Presedinte care uneste". Promisiuni realizate înainte de închiderea votarii. Candidatul însa e declarat nul.

Doua la un leu - 60

Rautacisme dupa vot:
1. A declarat cineva ca emigreaza daca NU iese Ponta presedinte?
2. Divorteaza Daciana?

Doua la un leu - 59

Vazute la Malmö:

1. Reclama stradala la o agentie de voiaj care promite hoteluri fara copii.
2. Mama alaptînd în timp ce-si consulta telefonul mobil. Sau invers?

Vedere la de la Mediterana - 5

Între timp m-am prins si cum se organizeaza schimburile de turisti pe aici. Exista doua mari grupuri: iulistii si augustistii. De aceea în ultimul week-end din luna iulie traficul este un cosmar nesfîrsit. Traficul e un cosmar mai limitat în celelalte sîmbete de peste vara, cînd se preda stafeta la vacante. Sîmbata e ziua în care unii pleaca, altii vin, deci autostrazile sînt blocate pe ambele sensuri, iupiiii !

Anii petrecuti în Suedia mi-au pus o alta pereche de ochelari de cal, asa ca, uitîndu-ma jur împrejur, am sesizat lucruri grave, care în Suedia nu se pot întîmpla nici în ruptul capului. Sa-i dai o palma la poponeata odraslei care te scoate din pepeni (ala rosu e la 1,50 euro kilu’) ?! Protectia copilului, proces si închisoare scrie pe tine. Sa-ti asezi cumparaturile gramada pe banda, fara sa întorci codul de bare spre tine ? Îti auzi vorbe de la casier.

In general, francezii marseiezii sunt mult mai indisciplinati decît suedezii. Atît de indisciplinati încît am auzit o casiera mirîndu-se ca cetatenii nu se se aseaza la casa ei, în ciuda cartonului « casa închisa » cocotat la capatul bandei. Ah, turistii astia care le strica buna reputatie !

Sa nu te opresti tu, sofer, cînd vezi parinti si copii care vor sa traverseze pe trecerea de pietoni ? Sa nu strîngi tu rahatul din urma patrupedului – e drept, mai frumos pedigree-ul frantuzesc decît corcitura suedeza ? Sa nu faci tu gratare pe orice centimetru de spatiu verde ? Aici nu e voie la gratar, din cauza riscului mare de incendiu. Nu e voie sa fumezi în anumite parcuri si plaje.  Sa îmbraci fetite de doi ani cu slip si sutien, cînd se pot balaci bine mersi dezbracate ? Sa ai o conexiune internet de doua centime pe care o platesti de 1500 de ori mai scump ? Sa nu sortezi deseurile în nspe tomberoane ? Sa te plimbi nesimtitor pe banda rezervata bicicletelor ? Sa-nchizi magazinele duminica si-n zile de sarbatoare ?

Si-or mai fi.

Doua la un leu - 58

De la plaja:
1. Unele de-o anumita religie îsi pastreaza basmalele si rochiile pîna-n nisip. Multe occidentale îsi îmbraca fetitele de doi ani cu slip si sutien.
2. Copii cu doi tatici.

Vedere de la Mediterana - 3

Stiri locale bîntuite de mistral. Zile de plaja putina, cu cantitati mari de nisip la bord si-n nas, gît, ochi, urechi. Se mai întîmpla si din astea, noroc ca-s mai mult localnica decît turista, si nu trebuie sa-mi numar orele de plaja. Mai am hat-hat si-s deja bronzata. Asa ca circul prin urbe, mai la un doctor, mai la o posta sau la piata. Ba nici nu trebuie sa ies din casa: daca am pîine, circul intra pe fereastra deschisa. Localnicii au temperament, se cearta în gura mare si cu ferestrele deschise si mai cheama si politia sa faca galerie.

Martea e zi de piata întinsa pe toate stradutele din centru. Cu greu înaintezi printre papuci, sosete, cepe si pepeni la 3 euro kilul. O mica parte din circ revine seara, la piata de noapte de care am mai vorbit, animata de-o gurista neobosita. Luuuume si catei, mai mult de talie mica. Parca toate vînzatoarele si coafezele sînt echipate cu un catel, iar numarul de saloane de frumusete pentru catei e egalat doar de cel al centrelor de servicii funerare. Deunazi am vazut o cetateanca strîngînd în punguta rahatul lasat de patruped pe strada. Bravo, tanti! Era prima persoana pe care am vazut-o facînd acest gest pe aceste plaiuri.

Ca o vikinga demna ce ma gasesc, în fiecare dimineata îmi depun deseurile reciclabile în containerele prevazute în acest scop. Spre deosebire de Suedia, aici sînt numai 3: pentru sticla, hîrtie si ambalaje (plastic, metal, carton – la gramada). De fiecare data vad numai cetateni de vîrsta a treia în preajma lor. Pfiuuu, ce-am îmbatrînit! Despre asemanari si deosebiri dintre francezi si suedezi într-un episod viitor.

Post restant: Mediterana 2

Mai bronzata, mai relaxata, cu cearsafurile mai pline de nisip. Au trecut deja 2 saptamîni de cînd merg la plaja sau la tobogan (cere copilu’) de 2 ori pe zi. Sa va zic ca apa e atît de calda încît îmi vine si mie (oricît de anti-intrat în apa si anti-înot îmi e caracterul) sa ma balacesc? Îmi mai scade entuziasmul cînd aud: meduze, baaa! (în traducere foarte libera). Evident, n-o sa fiu niciodata la fel de neagra precum bronzatii de competitie care ajung la plaja la ora 12, cînd eu îmi pun capotul si-o sterg acasa. Nici ca localnicii care vin la plaja în pauza de masa sau înainte de a merge la lucru, ca multi par a lucra în restaurante deschise seara.

Exista si viata înainte si dupa plaja. Sa amintesc de kilu’de rosii care variaza de la 1 la 2,90 euro. De pastaile verzi pe care le puteti cumpara si cu 5,90 euro daca va ambitionati. De concertele cu guristi care-i fac concurenta lui mos Ene si de tarabele de la piata de noapte unde se vînd prostioare la un euro, Buddha de toate marimile si vata pe bat.

Printre rahatii care orneaza si parfumeaza stradutele întuecoase se strecoara masini si motociclete - de departe cel mai raspîndit mijloc de transport în centrul orasului. Sînt la fel de inodore si insonore ca si cele de pe la noi. Pe locul doi sînt trotinetele, folosite atît de copii, cît si de adulti. Ba am mai vazut si un tatic pe role care-si plimba copilul în carucior. Mai ca as baga mîna-n foc ca asta-i suedez. Numai în Suedia am vazut combinatii naucitoare, gen parinte facînd jogging, cu castile pe urechi, împingînd un carucior pe lînga care alearga un catel cu limba scoasa.

Pe lînga faptul ca accentul lor e, pe alocuri, ininteligibil, ca trebuie sa le faci semn sa opreasca masina ca sa treci pe trecerea de pietoni, aborigenii mai au si alte obiceiuri ciudate. Într-o seara, pe cînd ne conectam pasnic la energia colectiva, atîrnati la fereastra, auzim poc! Ce sa fie, ce sa fie?! O saltea aterizase fortat umplînd strada, dar si de spume pe cetatenii din pragul locuintelor. Care cetateni au chemat politia sa recupereze cutia neagra ca sa afle cauzele aproape tragicului eveniment. Va dati seama daca-mi cadea în cap chestia asta?! se întreba retoric un martor care, evident, nu a vazut nimic, desi se afla la fata locului. Hmm, cercetarile continua.