31 octombrie 2014

Amintiri din copilărie

Adică trebuia să furăm cireşe, că aşa fac toţi copiii, şi ne-am dus la bătrâna Lili de pe strada principală, al cărui cireş era cela mai mare din lume. Da' cireşe nu erau, şi nici baba, le furase cineva înaintea noastră şi doar am apucat să mai vedem maşina DNA-ului luând-o spre Clejani.
Am zis atunci să mergem la furat pepeni, că aşa fac toţi copiii cu scaun la cap, şi ne-am dus în bostănăria unui tip, nea' MIhai, aciuat de puţin timp la noi în sat. Da' bostănăria era goală, era acolo numa' nişte băieţi de la DNA, care-l reţineau pe nea' Mihai pentru 24 de ore.
Păi, atunci, hai la pere, a zis unul din noi, ceva tot trebuie să furăm azi. Şi la pere am găsit DNA-ul. Tocmai încărcaseră patru tone de pere şi le arătau la televizor, ca să vadă americanii că-ş fac treaba.
Nu ne mai rămăsese decât să mergem la scăldat. Ne-am lăsat ţoalele pe mal şi ţuşti în Neajlov. Da' am păţit ca-n Creangă, a venit DNA-ul şi ne-a luat ţoalele, de-am rămas în puţele goale. Şi aşa în puţele goale am demonstrat în piaţa Victoriei, ca să ne împotrivim lu' nu ştim cine, da' să ne dea ţoalele înapoi, că-i o greşeală.
Din clădirea aia mare din piaţă a ieşit un nene, candidat la preşedinţia României. A zis: Măi, copii, şi ne-a dat la fiecare câte un leu ca să ne întoarcem acasă.
Asta am şi făcut, şi cu banii pe care-i aveam am investit într-un cireş ca să avem ce fura la anu'.
După care am avut o copilărie fericită, plină de ideea că cireşul nostru a ajuns pe National Geographic la rubrica Curiozităţi din copilărie. În sensul că cireşul nu mai făcea fructe, era păzit de mascaţi, iar de sus, din copac, vorbea tot timpul, incontinent, un tip despre democraţie.

Denis

29 octombrie 2014

Hamlet

Generalul de aramată Manole Ben Manole din comuna Obedeni, jud Giurgiu, apăra, cum am mai spus, Constituţia României în comună. Lasă că stătea acolo, pe malul Neajlovului, cu superba lui soţie, Florica Ben Manole, o generăleasă grasă, urâtă, dar vioaie, aşa cum cerea constituţia de la femei.
Se apropiau alegerile şi generalul era neliniştit. Zise Floricăi: Uite, apropo de alegeri, niciunul din Obedeni nu iubeşte ca Hamlet. Mai zise: că dacă ar iubi ca Hamlet nu şi-ar mai bate joc de candidaţii ăştia de pe garduri. Nu le-ar mai pune mustăţi, nu le-ar mai lua uleiul şi alte alea, ştii tu. Da' Florica zise înţepată: Păi, ce, Hamlet a trăit în Obedeni? Mai zise: da' ce, Constituţia României zice ceva de Hamlet? Păi, zice, urlă Ben Manole de pe verandă, zice la nu ştiu ce articol: Poporul român trebuie să se iubească între el ca Hamlet. Vezi? E paragraful ăla de pe la mijloc, unde zice şi de că bătaia la români e ruptă din rai.
Florica, abia acoperită cu chiloţii de lână cu craci, cu un sutien în care încăpea tot Obedeniul, zise înţeleaptă: Uite, cum s-o iubeşti pe Udrea ca Hamlet. E ea vreo Montague? Vreo Capulet? Generalul explodă: La noi în comună nu-s nici Capuleţi, nici Montagueţi, să ştii. Mai zise, furios: Şi nu de Udrea e vorba, e un principiu aici, care spune că poporul român nu iubeşte pe nimeni şi nimic.
De furie, generalului Manole Ben Manole îi scăpă un pârţ. Mirosul se răspândă peste sat. Atunci, luă Constituţia României ca să vadă la ce paragraf este prevăzută chestia asta. Şi da, era prevăzută la capitolul 2: Pârţurile şi alte aere ale poporului român atestă bunăstarea pe care este obligat să o aibă.
Şi-atunci, generalul mai trase unul.

Denis

28 octombrie 2014

Rahatul planetar

Dacă crede cineva că fecalele, miliardele de fecale diurne ale omenirii, sunt strânse cu grijă, împachetate şi trimise înapoi în cantine, şcloli, grădiniţe sau armată se înşeală. Nu. Fecalele omenirii sunt deversate în mări, oceane, fluvii şi râuri, astfel că în jurul continentelor s-a format o barieră stacojie de căcat. Singurele vietăţi marine care rezistă acestui asalt urât mirositor sunt meduzele. Când vedeţi meduze la Marea Neagră, să ştiţi că în apropiere s-a deversat o mare de căcat. Meduzele atacă orice. Portavionul Ronald Reagan a fost imobilizat de milioane de meduze, taman la ieşirea din docurile de construcţie, punându-se problema renunţării la el deşi a costat 5 miliarde de dolari. Nişte meduze mari cât un frigider au imobilizat o centrală nucleară din Japonia. La această centrală s-a renunţat. Vaselel mici pescăreşti care scot în plase milioane de meduze sunt răsturnate de greutate şi pierdute definitiv. La noi nu există asemenea pericole, întrucât căcatul este mâncat zilele acestea în campania electorală. Există însă pericolulul ca după campanie căcatul din Carpaţi să acopere toată ţara şi s-o scoată din istorie. Aşa că fiţi pregătiţi.

Medicii din Obedeni, jud Giurgiu, domnii Fe Laolaltă Dumitru şi Ion Singapore Dorel, chirurgi celebri în toată ţara, au studiat corpul feminin şi au ajuns la concluzia că sexul femeii e pus prost pe verticală şi taman între picioare. Aşa că au hotărât mutarea lui în plan orizontal şi mai aproape de sâni, ca să fie mai la vedere din prima, adică atunci când femeia îşi scoate cămaşa. Revoluţionara lor metodă a a atras în Obedeni milioane de femei care văd deja avantajele practice ale acestor mutaţii: economisirea banilor daţi pe chiloţi, spălatul mai lesnicios şi mulţumirea soţului cu doar o privire. Ofertele celor doi doctori pot fi găsite pe site-ul www.laolaltaobedeni.com.

O vorbă de duh a unui prieten: N-aş vrea să se culce cineva cu nevastă-mea ca să vadă cu cât de puţin mă mulţumesc.

Denis

26 octombrie 2014

Ce-ţi doresc io ţie, scumpă Românie?

Păi, io îţi doresc pe 2015, 2016 ş.a.m.d. să rămâi aşa cum a zis Brâncuşi: Te-am lăsat săracă şi proastă în 2014, te-am găsit şi mai săracă şi mai proastă în 2015. Îţi mai doresc să nu mai ai şosele, poduri, ci cât mai multe gropi. Îţi doresc să dai amnistie, să tai pensiile, să nu faci nicio investiţie şi aşa mai departe. Îţi doresc ca la prezidenţialele de duminica viitoare să iasă toţi candidaţii, pentru că fiecare are ceva de bine cu România în care trăim şi suntem îndemnaţi să votăm naiba ştie de ce. Şi pe cine. Restul de lucruri pe care ţi le doresc, se vor întâmpla de la sine, nu mă mai obosesc să le enumăr.

Văzut Fury cu Brad Pitt. Film de băieţi, care după gustul nostru o să tragă la un Oscar. E acolo eroismul soldatului american, politeţea lui,
delicateţea, grija faţă de elementul feminin, puterea de luptă, camaraderia, viziunea, omenia şi aşa mai departe care vor atârna greu la premiu.

Simona Halep trebuie numită urgent ministru de finanţe. După aflarea câştigurilor sale, Ponta ar putea mării pensiile cu banii ei.

Calea Victoriei din Bucureşti va fi demolată. În locul ei se va construi un azil de bătrâni.

Urmărim campionatul naţional de baschet masculin. Câte un american pe ici, pe colo, în rest numa' băieţi care nu nimeresc niciodată coşul.

Combinatul siderurgic Galaţi n-a fost cumpărat de niciun Mittal. Ia fost oferit de guvernul României, pentru ca indienii să păstreze muncitorii. Un fel de mită dată pentru păstrarea locurilor de muncă ale gălăţenilor, care altfel ar fi îngroşat numărul pescarilor ciorditori.

Amnistia, ca şi mama, e numa' una şi toată lumea se teme că va fi dată după alegeri.

Ce-ar mai fi de spus? Nimic.

Denis



25 octombrie 2014

Brâncuşi, din eternitate

Tina Cumva a zis să mergem la film. De fapt sunase Mihnea şi a zis, bă, nu mergeţi cu noi la film? Şi Tina Cumva mi-a băgat-o: A sunat Mihnea, zicea că să mergem la film. La ce film? La ăla nou, românesc, Brâncuşi, din eternitate, în regia lui Adi Popovici, după scenariul lui Ioan Cărmăzan şi Radu Aneste. Aşa a fost, adică nu ne-am dus de capul nostru, io şi Tina Cumva la Patria, nu. Pe urmă a-nceput filmul şi Brâncuşi e cu un pistol în mână. Curioşi: oare ce-o face cu el? Ei bine înpuşcă o gagică urâtă, da' sexoasă rău, care trăia şi cu el şi cu alţii, una d-astea cum le spune, şi e noapte, o maşină şi-ncepe filmul. Da' nu-ncepe brusc, ci cu Milarepa sau Milano sau Miltiade interpretat de Claudiu Belonţ, un savant pe care-l iubea Brâncuşi, care este de fapt o reverie a lui Brâncuşi, cu galben ceva, cu mult roşu, care pluteşte pe ecran. Mamă, mamă. Şi uite-aşa, filmul se aşează la poveste. Apare statornica gagică a lui Brâncuşi, numele n-are importanţă, dar actriţa e Iulia Verdeş, care gagică stă numai în pat. Ea mănâncă, pozează, se iubeşte, citeşte, merge la atelier, cu metroul stând în pat. Dar Brâncuşi o iubeşte şi-i trimite scrisori. Şi invers. Printr-un mesager de 12 ani, care chestia asta ar fi putut fi filmul şi nu prostia care a urmat. Şi apare şi Manet, care moare, şi Picasso care nu se-nţelege că e Picasso, adică vezi Doamne în ce lume se învârtea Brâncuşi, da' apariţiile astea sunt fără nicio noimă, sunt puse cu mâna şi uite aşa. Din când în când, în mintea lui Brâncuşi apare savantul ăla indian, Bleonţ, care pluteşte alături de niscaiva corifei, adică exact momentul când Tina Cumva a zis hai s-o ştergem, că aşa film imbecil n-am mai văzut de mult. Îi face un deserviciu lui Brâncuşi. Secvenţele sunt de căcat, n-au nicio legătură, iar dacă nu-nţelegeţi nimic din materialul de faţă este pentru că aşa e filmul. Tina Cumva a zis să mergem La Mama să mâncăm plăcinte. Ne-am dus. Cam asta a fost cu premiera Brâncuşi, din eternitate, pe care vă rugăm să nu-l vedeţi.

Denis

22 octombrie 2014

Bazaconii

Cetăţeanul Cristian Demostene Pătrunjel, de profesie plantă acvatică, din com Obedeni, jud Giurgiu, se întreba, pe bună dreptate, la ce-s bune orele de vară şi de iarnă pentru români. Gândea, stând cu toporul înfipt în gâtul soţiei: Dacă dau ceasul cu opt ore înainte pot fura mai mult? Mai puţin? Da' dacă-l dau cu cinci înapoi, fac ăştia canalizare la noi în sat? Aduc ăia cu papucul Dacia în loc de pepeni femei? România asta ce treabă are ea cu orele astea? Da' să zicem, că dau ceasul pe loc. Nici înainte, nici înapoi. Ce, ies alţii la alegerile astea? Nu, nu ies, îşi spuse tot singur, şi dădu să scoată toporul din gâtul femeii. Dar aceasta nu mai era în pat, era după uşă. Cu un ceas în mână. Tic, tac, tic, tac şi o explozie puternică le zgudui casa.

Directorul fabricii de încălţăminte de piciorul stâng din com Ampoiţa, jud Alba, dl Legal Dumitru, tocmai înghiţise un nasture la micul dejun. Unul mare, galben, cam cum ar veni de plapumă. Zise nevestii: Bate-mă pe spate, poate-l scap în cană. Nimic. Dă mai tare, mai sus, aşa, aşa. Nimic. Dezbracă-te, să vedem dacă iese la o mică zvârcoleală erotică. Şi dăi, şi dăi, da' nimic. Îl durea din ce în ce mai tare. Se îmbrăcă şi se duse la Alba Iulia, la doctor. Doctorul de nasturi, o blondă super tare, d'astea fără şcoală, îi provocă o erecţie cumplită. Da' nasturele nimic. Blonda îl trimise la PNL. Apoi la PSD, la PMP. Tot nimic. Întors acasă, dl Legal Dumitru o rugă pe nevastă-sa să-i coasă nasturele definitiv. Femeia făcu întocmai, şi-l cusu pe bărbat-său de nasturele de la sutien.

Submarinul american Yelow Melow zăcea pe fundul râului Neajlov în dreptul com Obedeni, jud Giurgiu. Era patrulă. Căpitanul submarinului, căpitanul John Guatemala Jr, privea prin periscop. O vacă intrase în râu. Linişte, ceru căpitanul. Dar vaca nu era singură. Era călărită de o tânără fată, frumoasă, cam brunetă, cu cracii lungi şi ţâţe babane, cel puţin aşa dădea periscopul. Fata zise: Căpitane, nu-mi cumperi vaca? John rămase prostit, oare cu mă vede asta? Ia să deschid chepengul să-mi dau seama mai bine. Ieşi la suprafaţă. Vaca se-nfurie şi-i dădu o copită între ochi. Dacă văzu aşa, fata puse stăpânire pe Yelow Melow, ditamai submarinul, şi o luă spre Clejani ca să-l voteze pe Ion Iliescu.

Agenţia CĂLIMARA

21 octombrie 2014

Ştiri pe scurt

* Cu peronul pe partea stângă.

* PUBLICITATE O tânără de 4 ani, 3 luni şi 2 zile, deci o tânără de 4,3,2 aleargă după un moş de 80 de ani. Îl ajunge, normal. Are la ea un cuţit cu care îi stoarce un coş. Apare sloganul: Flatulaţia? Durerile de stomac? Din această clipă uită de ele.

* Dacă în turul 2 al prezidenţialelor din România ajung Macovei, Iohannis, Ponta, Udrea, Vadim şi Iliescu, în turul 3 vor ajunge doar Iohannnis, Macovei, Udrea, Vadim, Ponta şi acelaşi Iliescu. Ce-i de făcut, se întreabă ONG-ul numit Ne doare-n cur.

* În trenul de Ampoiţa Bucureşti s-a deschis o bibliotecă. Pe parcursul călătoriei se poate sta de vorbă cu personaje din Fraţii Jderi sau Neamul Şoimăreştilor, intepretaţe de Daniela Nane, Radu Beligan şi Mihăiţă Neşu.

* Dar dacă mafioţii ăştia din mafia retrocedărilor aduc pădurile înapoi? Le vrea cineva?

* Cam până pe 16 noiembrie, ora 16, mai găsiţi bilete la meciul de înot sincron Ampoiţa Obedeni. Da, până atunci.

* În com Obedeni, jud Giurgiu, s-a găsit un os uman lung de opt metri, lat de doi, care a declarat: Mă simt foarte bine în campania electorală actuală din România. Io reprezint un ciolan, şi ca să fiu ros va fi bătălie mare. Ha, ha!!

* PUBLICITATE O tânără 4,3,2 aleargă după o babă de 104 ani. Strigă la ea: Fă, babo, stai!! Baba stă. Tânăra 4,3,2 scoate un cuţit. Da' şi baba scoate unu'. Începe lupta pe fondul sloganului: Noul Hyundai 300i de la 33.000 euro, o plăcere.

* Unde dai şi unde crapă, referitor la nu ştim ce. Dar reporterul nostru, Cătălin Radu Tănase se află acolo. Ia zi, bă!!! Bună seara, stimaţi telespectatori, e ceva aici, futu-i, da' nu avem lumină şi nici bani să transmitem.

* Şi acum ştirile din sport. La 2 2 echipa gazdă a răcit. * Mama e numa' una şi e în echipa Bistriţa Năsăud. * Arbitrul Clorofil Mărgeanu din Bucureşti a venit la stadion însoţit de o tânără fată de 20 de ani, care a intrat pe teren numai în bikini. Meciul n-a avut istoric.

* Vremea: La Ampoiţa e mişto pe arii extinse, la Obedeni la fel.

Agenţia CĂLIMARA

20 octombrie 2014

HOROSCOP 20 - 26 oct

VĂRSĂTOR E o conjucţie, nu ştim care, cert e că spre final de săptămână trece Iohannis pe strada dvs şi vă îndeamnă la Vorbe nu Fapte. Şi-atunci începeţi o ceartă cu vecinii, care ţine până duminică şi care vă afectează buzunarele. Primiţi un telefon.

TAUR Sunteţi primarul com Obedeni, jud Giurgiu şi vreţi să emigraţi din partea PSD, tot ca primar, într-o comună engleză, dacă se poate mai aproape de Canalul Mânecii. Faceţi cerere. Veţi avea un wend minunat, cu fasole, femei, floricele şi-un furt.

PEŞTI Marte în consonanţă cu Jupiter, asta înseamnă o stare bună de sănătate la mâna stângă. Restul corpului fiind paralizat, trebuie să mergeţi la Meleşcanu că este Un Bun Român, să vă dea bani de operaţie. O excursie cumva, cu prietenii, un maraton.

FECIOARĂ Statutul partidului din care faceţi parte, PMP, vă cere să purtaţi o fustă lungă pe sub cea scurtă, ca să nu semănaţi cu dna Udrea. O nouă încercare la slujbă, grea de tot.

LEU Plouă în majoritatea timpului. Ion Iliescu este la geam şi suduie apa care cade ca o nesimţită din cer. S-o bea, să n-o bea? A uitat ce-a învăţat la şcoală. Duminică aveţi parte de un nou născut.

BALANŢĂ Naiba ştie ce-i cu zodia asta. E grea, e al naibii de grea. Tot ce vă putem spune este şi aşa mai departe.

SĂGETĂTOR Multă grijă pentru cel aflat foarte aproape de tine. Taie-i piciorul, dat nu-l jigni, lucrurile astea se-ntorc. Spre mijlocul săptămânii vorbiţi cu motanul vecinului. E de bine, că motanul are bani.

SCORPION Nativii zodiei vor să scape de întrebarea: cine a pus căcat pe clanţă. Pentru asta, miercuri sau vineri se duc în pelerinaj la guvern că poate căcatul de pe clanţă e un plagiat.

CAPRICORN Aici e mai dificil. Zodie neliniştită. Cei născuţi în această săptămână duc rufele la spălat, zugrăvesc. Curge sudoarea, dar ei fiind lideri spală rufele partidului. Banii, banii vorbesc în cazul nativilor zodiei. Cum vorbesc? Păi, zăngănind în buzunarele altora, nu în ale lor.

Restul zodiilor nu se ilustrează prin nimic în această săptămână. Poate săptămâna viitoare.

Astrologul CĂLIMAREI

19 octombrie 2014

Şi covoarele se bate, nu-i aşa?

Vecinu' a-nceput de dimineaţă să bată covoarele, pac, poc, poc!! Zic să ies să-i zic s-o lase mai pe seară când lumea e mai bine dispusă iar hărnicia asta veselă, de anii 50 trece neobservată. Da' n-am zis nimic şi am plecat la Rm Vâlcea, unde trebuia să lansez o carte, Arta Sunetelor. Cu Radu şi Big. Da, aşa a fost.
Şi nici una nici două m-am încăierat pe Militari ca să ieşim pe autostradă. Lumea în maşini vorbea. Bă, da' ce, Beatles ce n-are? Dar Grand Funk Railroad? Ce, nu mai au mesaj? Bă, nu, nu mai au. Da' să ştii, că oricum e bine să-i ai la colecţie că cresc ăia mici mari şi ascultă, îşi fac cultură. Nu merge, bă, nici aşa, că Metallica a făcut trecerea la ăştia noi, Sevenfold, Five Finger Death Punch, sunt mai ritmaţi, mai rapizi, au mesaj de secolul 21. Şi-atunci Bob Dylan? Eric Burdon? Păi, nu, bă, chestia e că bătrânii nu mai fac nimic. Uite şi tu la Pink Floyd sau U2. Lasă că U2 n-au cântat nimic niciodată, da' ăsta nou al lui Floyd e ca Holograf hodorogit. Mă rog, Floyzii au dat Wish you where here sau Atom Heart Mother.
Şi brusc ajungem la Rm Vâlcea. Să mâncăm ceva, a zis cineva din maşină. Chiar aşa a zis: să oprim că ştiu io un han mişto, să mâncăm înainte de lansare.
Lansarea avea loc la Clubul Nuşcum din centrul oraşului. Lume multă, Io, Big şi Radu hop pe scenaă să vorbim de muzică, că de ce ne fute pe noi grija de sunetele astea, de ce ascultăm şi iote şi-o carte. Se uitau ăia la noi de parcă vroiam buletin de Rm Vâlcea.
În sfârşit. Cartea lansată şi a urmat concert George Baicea Band. Adică George la chitară, Cătălin la bass şi Nicu la tobe. A fost mişto, cu aplauze, cu răcnete de ziceai că-n Rm Vâlcea a sosit Hendrix.
Noi ne-am întors la Bucureşti şi de cum am intrat pe str Echinocţiului acelaşi vecin cu aceleaşi covoare. Poc, poc, poc!!! Ce să-i faci? Ăştia sunt oamenii care-l votează mereu pe Ion Iliescu, sunt indestructibili, inatacabili, zdrobesc inteligenţa cu bătătorul.
Noi am intrat în casă şi ne-am pus Wrong Side of Heaven de la Five Finger Death Punch şi asta a fost tot.

Denis

17 octombrie 2014

Scrisoare deschisă de la Foişor

Berea era la rece deja, vinul aşişderea. Aceeaşi masă, că am întrebat, tot masa aia. Subiectele de aruncat pe masă erau destule: că vine Wooten, că ce mai spune şi Bob Dylan, că muzica e muzică nu spectacol cu The Wall, vrem şi cartofi prăjiţi că data trecută n-am luat, cu muştar iute, varză acră, încă un vin. Limbile s-au dezlegat şi reieşit necesar să-l încurajăm pe pretenul nostru să plece în Franţa definitiv, să muncească acolo, undeva în Burgundia. Nu banii, ci demnitatea te face să pleci şi la plecatul ăsta ,mai contribuie şi Meşleşcanu, Iojhannis, că când îi vezi îţi dai seama că ţara noastră n-o să-şi revină niciodată. Nu mai are cum. Da, chiar aşa am zis cu toţii: Nu mai are cum. Păi, da, da' poate copiii, nepoţii noştri? Nu, nu-şi va mai reveni niciodată. A avut grijă Ion Iliescu ăsta să aranjeze lucrurile de aşa manieră că nu mai pot fi descurcate. Mai luăm un vin? Da' de ce nu facem noi o scrisoare deschisă de aici de la Foişor lu' toţi oamenii politici, lu' toţi afaceriştii, gen Videanu, Udrea şi aşa, o scrisoare în care să le spunem ce ne doare? Păi, hai să scriem una. Luăm un pix roşu. Intelectualul grupului scoate o foaie A4. Scriem: Noi suntem Cuminţenia Pământului, în sensul că plătim taxe, batem din palme, voi nu, voi, ăştia de la putere nu sunteţi Cuminţenia Pământului. Şi pentru asta ar trebui să vă ciomăgim. E singura soluţie. Nu puşcăriile din care rămâneţi cu banii, nu fofilarea de la un partid la altul ca să vi se piardă urma.
Odată scrisă scrisoarea, am lăsat-o deschisă şi a semnat toată cârciuma. Erau acolo coregrafi, muncitori în Spania veniţi special, crainici de teve, actori, case de bilete, steaguri, promisiuni, două gagici care semănau cu Bonye Taylor, un sac cu cartofi, un film la televizor în care nişte indieni vroiau şi ei să semneze.
Cam asta a fost, iar acum aşteptăm răspunsul ăstora de le-am scris. Va dura o vreme, dar vin avem din belşug, nepoţi ni se nasc oricum, Cuminţenia Pământului va pleca după Badea Cârţan iar acoperiţii din România vor face copii între ei, că restul populaţiei se cară. De silă.

Denis

16 octombrie 2014

Bazaconii

O babă bătrână, veche, roasă pe la margini, plină de praf şi manele, cu nasul mare, urechi verzi şi unghii răvăşite, deci o babă bătrână stă întinsă peste toată România. A fost întrebată de ce şi a zis că-i ţara ei şi că are dreptul. Mă rog. Trecem peste asta, aici, în chestia cu dreptul nu se pot pronunţa decât nişte oameni de soi, din ăştia care dau verdicte fără suspendare. Bun. Pe lângă babă, pe numele ei Didina Carpaţi Marea Neagră România, trece într-o seară Badea Cârţan. Bună seara, Didino, ce te-ai lăţit aşa, nu mai e loc în ţară de tine. Să ştii, Bade, că întrebările le pui io: Ce cauţi la Roma? Numa' slană ai găsit să duci, când noi avem acum dosare Microsoft şi-un prezidenţiabil, Iohannis, pe care nu-l va alege nimeni chiar dacă candidează singur? Şi de ce la Roma? De ce taman la coloana lui Traian? N-aveam şi noi Coloană de Mercur de-o zic ăştia la Vreme? Ce culoare politică ai? Miţoasă? Adică eşti cu Udrea?
Badea Cârţan se sătură curând de întrebările stupide ale babii care-şi spunea România. Scoase un cuţit şi-o tăie în două. De-atunci, numa' sânge curge spre Dunăre.

Tractoristul Gh Ibrahim Motorola se îndrăgostise de Mary. Mary era o femeie făcută din pânză de cort. Pânză militară, kaki. Cel care-o sculpase, croise şi-o pictase greşise puţin măsurile, astfel că Mary era lată în fund, lată la piept şi lată la faţă. Cu toate aceste imperfecţiuni Ibrahim o iubea nebuneşte. Acum o umfla, avea o pompiţă la spate, şi se gândea s-o ia cu el pe câmp, unde avea de cules sălcii pentru porci. Mary se umflă prea repede şi din neatenţia lui Ibrahim îşi luă zborul. Ajunse la Clejani, jud Giurgiu. Văzând o frumuseţe de femeie, chiar dacă din cort militar, zburând pe deasupra primăriei, bărbaţii au ieşit la agăţat. Dar în urma ei alerga s-o prinză Ibrahim cu tractorul, zbierând: e iubita mea, huooooo. Începu o luptă aprigă între bărbaţii din Clejani şi Ibrahim. Ibrahim le dădu cu tractorul în cap şi-i băgă pe bărbaţii din Clejani în pământ, de se transformaseră în fundaţii pentru noi construcţii.
Apoi, Ibrahim s-a luat după Mary, a prins-o spre Giurgiu şi a tăvălit-o într-o căpiţă de fân. Văzând că n-are nimic între picioare, Ibrahim plânse şi se înscrise în PSD.

Doamna Maria Pompidu Alfons Georgescu, mama primarului din Bucşani, jud Giurgiu, dl Marin Hitachi Junior, împreună cu prietena sa, Doiniţa Vergara Hodoronc, de fapt rudă cu aceasta, care la rândul ei era prietenă bună cu învăţătoarea satului, Ninigra Delvechio Pumn, s-au sculat într-o dimineaţă şi s-au dus la baia comunală, secţia femei. Se dezbrăcară, se unseră cu nămol, praf de stele maro, ceva roşu, ceva alb, mai întâi pe faţă, apoi pe corp, şi începură să vorbească: Dragă, dacă tot ne-am îngrăşat atâta, n-ar fi bine să-l votăm pe Ponta? C-a zis că ne face wc-ul în copaci şi nu mai e nevoie de fosă? Da' de ce nu pe Iohannis, că n-a zis nimic. Taciturnii ori e deştepţi, ori e proşti, ori la preşedinţia României ce trebuie? Da' noi, femeile, n-o votăm pe Monica Macovei? Brusc se deschise geamul. Un vânt comunist sparse faianţa, uşile şi brăzdase vopseaua de pe faţa femeilor. Una muri. Mi se pare că Ioana Giurgiuvea Ionică, venită din Italia să investească în România în curtea Mariei Pompidu. Cam aşa a fost.

Agenţia CĂLIMARA

12 octombrie 2014

Ampoiţa 4

Era un soare de să-ţi baţi copiii, din ăla rămas pe cer din anii 50, aşa că noi am plecat spre Ampoiţa, că era ziua Magdei. Da' n-am plecat aşa simplu, să vedeţi cum a fost. L-am chemat întâi şi-ntâi la mine pe Porumbelul Poştaş, preten cu mine de se chiamă Giovani Zburătoru şi i-am zis: Mă car la Ampoiţa, cum sunt drumurile?, du-te şi aruncă o privire. Giovani a ieşit şi a zis că mă sună, da' io în timpul ăsta n-am decât să mă aştern pe autostradă, spre Piteşti. Da, aşa a fost. Mi-am luat o plăcintă de la Cristiana şi am plecat la drum. La Alba Iulia m-a ajuns Giovani din urmă şi mi-a zis că drumurile sunt okei, pot să mă duc la Ampoiţa. Era obosit. L-am luat în maşină.
Magda era în grădină şi La mulţi ani, la mulţi ani!!!, da' ea, de fapt, nu ştia cum să mă facă să votez cu Monica Macovei şi io nu vroiam. Aşa că am hotărât să se ducă la vot Giovani.
E şi acu' ce să zic? Ampoiţa era în prag de toamnă. Culorile erau aşa: roşu, cărămiziu, galben, verde, cărămiziu, asta am mai spus, da' merge că să zică cititorul că e adevărat. Şi au apărut şi invitaţii în decorul ăsta de film, da, de film, aşa-i acum la Mama Luţa.
JHai, să bem, cioc, cioc. Hai să mâncăm, cioc, cioc, şi Giovani a fost trimis după tort, copane, ciorbă, ceapă verde, cartofi şi altele.
Noi am vorbit: Că teatru-i aşa, că Udrea, Ponta-s aşa, că Faust e aşa şi pe dincolo până când Giovani a cerut voie să-i invite la masă pe toţi Porumbeii Poştaşi din ţară, că aşa merita Magda de ziua ei. Magda i-a dat voie.
Şi uite aşa au apărut Nae, Cruduleţ, Mircea, Gigi, Beligan, da, era un Porumbel Poştaş Beligan, bătrân, tare bătrân, care uita în zbor direcţia şi te trezeai cu el la Mamaia când de fapt avea corespondenţă pentru Timişoara.
În sfârşit. Magda şi-a început poveştile şi s-a făcut seară ascultând-o.
Cam aşa a fost, dacă vreţi să ştiţi, da, cam aşa a fost, că p-ormă ne-am culcat şi de dimineaţă am luat-o de la capăt.

Denis

11 octombrie 2014

M-am hotarît: votez!



Gratie premierului multiubit, am sansa de a vota pentru alegerile prezidentiale în 3 tari. Ba chiar în mai multe, daca ma organizez bine.

Concret : vin în tara de sîmbata, pentru ca merit si sînt patrioata. Am gasit pentru 1 noiembrie zbor cu SAS la 242, 52 eur, 2h35min. TAROM-ul ia numai 306, 27 eur pentru 6h40min de zbor. Pot sa fiu si mai patrioata. O camera la hotel modesta ar costa cam 100 de eur. Diurna, alta suta de euroi.

A doua zi ma urc în taxi, un 40 de roni, votez la aeroport la prima ora si urc în avionul spre Paris, tot cu TAROM, la 9h15. Pentru 240, 32 eur ajung la Paris la 11h35min. Iau taxiul, pentru ca merit si sînt patrioata si merg la ambasada. Distractia costa cam 80 eur. Plus diurna de 200 euro, ca se manînca scump pe lînga Turnul Eiffel. Înapoi la aeroport pentru zborul catre Stockholm. Sper ca ambasada o sa fie deschisa pîna la ora 20, ca sa am timp sa votez si în Suedia. 
Pentru cine se pricepe sa caute zboruri, pot sa fac si-o escala. Evident, o sa coste mai scump. Hai, cine m-ajuta sa-mi fac datoria de bun cetatean?

08 octombrie 2014

Ştiri pe scurt

* Dacă e, numa' azi poa' să fie ziua Magdei. La mulţi ani!!!
* Dacă râurile inundă toate oraşele de pe traseul şoselei expres Comarnic Braşov e bine, dacă nu, nu.
* La masă cu Anglia.
* Criminalul în serie Surinam Vasile Obositu a declarat pentru Agenţia noastră: Dacă tre' să fac moarte de om pentru ca alegerile astea să iasă bine fac. Deja am omorât 16 copii şi 9 babe care-i însoţeau la şcoală.
* Pe drumul de costişă ce duce la Vaslui nu trecea nimeni.
* Adunare mare la Ampoiţa, pe malul râului, la Mama Luţa, cu ocazia zilei Magdei. Invitaţii aduc miere, invitatele gogoşari, neinvitaţii roade oase.
* Monica Macovei vrea să lupte contra corupţiei cu cearceaful. Păi, s-a gândit ea de câte cearceafuri ar fi nevoie pentru toată ţara? Nu. Şi-atunci rămâne aşa.
* Apele râului Elena Udrea.
* S-a găsit un mesaj ciudat într-o sticlă adusă de apele Mediteranei pe Neajlov. Redăm conţinutul mesajului, poate recunoaşte cineva stilul şi telefonul: "Ţi-aş fi scris mai de mult, dar am tot amânat
Între noi o sticlă
O sticlă s-a spart.

Era oare sticla prin care curgea
un lichid albăstrui?
Nici nu mai ţin minte
Dacă ochii tăi erai albaştri
sau căprui.

Dar, dar tot te iubesc"

Telefon 0244 342 902


Agenşia CĂLIMARA

07 octombrie 2014

Ştiri pe care dorim să le auzim

Angajaţii hotelului Noi Vrem Pământ din com Clejani, jud Giurgiu, au ieşit ieri în faţa guvernului cerând premierului Victor Ponta o Statuie a Libertăţii mai mare ca aia americană. În plus, Libertatea din Clejani trebuie să aibă la ea mult fier vechi şi câteva mii de acordeoane.

Aşa şi aşa, a hotărât Vasile Blaga referitor la economia României. Ceea ce este foarte bine.

Emigranţii englezi stabiliţi în număr mare la Zimnicea vor vota cu Monica Macovei pe 2 nov, iar pe 3 nov cu Vadim Tudor.

Minciunile cu drumurile expres vor fi legale.

Boxerul american John Turturo Malherbe va candida la preşedinţia României a sectorului 3.

Roşiile se vor scumpi aprioric.

Agenţia CĂLIMARA





06 octombrie 2014

Bazaconii

Şarpele Ion Siminică din Obedeni, jud Giurgiu, traversează încet Calea Victoriei spre librărie. Ar citi o carte de politică scrisă de Elena Udrea, sau una despre ciment scrisă de Ion Iliescu sau, de ce nu?, una despre depănuşarea porumbului scrisă de Vasile Blaga. Un scrâşnet de frâne îl aduse la realitate. Era un Maybach cu un crocodil la volan, cum nu mai văzuse. Crocodilul s-a dat jos şi i-a spus lui Siminică: Bă, puteam să te calc? Da!!! Îţi rămâneau copiii orfani? Da!!! Aşa că dă-mi o mie de parai. Şarpele a scos banii, i-a dat şi a constatat că nu i-au mai rămas bani decât de o poezie scrisă de Victor Ponta.

Întors de pe frontul din Vietnam, soldatul Pace Teodor Croll, din com Obedeni, jug Giurgiu, aducea cu el cinci prizoniere. Una, I Li, era croitoreasă. Alta, Mu Ci, era, adică punea salată verde ca lumea, alta, Di Di, era calfă, şi cu ultimile două sau trei, dacă nu cu toate, trăia el. Se instală în bordeiul părintesc, care nu fusese demolat din 1950 deşi acum în 2014 chiar şi în comună erau case arătoase. Îşi făcu o ciorbă mare, mare de tot. Într-o oală de 50 de litri. Apoi, tacticos, îşi înecă prizonierele în fiertura plină de morcovi.

Primarul Vasile Traineneacă din Obedeni, jud Giurgiu, stătea de vorbă pe marginea şanţului cu adjunctul său, un câine maro de rasă albă. Zice Traineneacă: Dacă-i votăm pe liberali, ne fac ştrand pe Neajlov, ieşim cu nevestele şi pipăim la ele în nisip. Dacă îi votăm pe pesedişti, ne face un pod care nu duce nicăieri, da'i mişto c-o să stăm pe el şi-o să cântăm Mă, ce bine-i în America, dum, dum, dum. Dacă-i votăm pe pemepişti sau pe Monica Macovei, ne asfaltează curţile, pomii, becurile, şi nepoţii, iar dacă votăm cu Iohannis vine Bayern Munchen la noi în comună să joace cu ăia din Clejani. Ă, ce zici? Câinele maro de rasă albă, Gion Mujdei Alphons Grigorescu nu zicea nimic. Îşi pipăia doar tocul pistolului. Pe care îl scoase şi trase în primar.

Denis

05 octombrie 2014

La Foişor

E Joia Tineretului în gaşca noastră şi de Joia Tineretului bem bere la terasa Foişor. Pe stânga cum mergi spre centru, pe dreapta cum mergi spre Obor, vizavi de Spitalul Ortopedic. Astfel că e foarte uşor să întrebi în troleu: unde e spitalul de Ortopedie? De ce, vine răspunsul unui individ care te vede ca nu mergi în baston. Păi, pentru că acolo e o terasă cu bere şi sunt invitat la Joia Tineretului. Ajungi cu toţi oamenii din troleu şi până îţi vin pretenii arunci un subiect pe masă, ca să însufleţeşti atmosfera: Bă, da' euro ăsta, de ce e mai mare tot timpul ca leul? Şi încep să se bage: bă, noi n-avem istorie, d'aia, bă, da' nici seminţe de struguri n-avem şi nici fasole cu ciolan nu facem bună. Nu vedeţi că Microsoft ăsta deja se palmează? Că vor să treacă alegerile, ca să-l facă uitat? Vine berea. Da' nu toţi bem bere şi atunci apar vinurile. Şi micii. Nu se fac autostrăzi? Nu se mai fac. Se fac expresuri cu două benzi pe sens, ceea ce ar fi bine, dar în România oricâte expresuri sau autostrăzi ai face, le faci deja depăşite, adică cum zicea Monica Macovei, La referendum, frate, că altfel nu se mai poate.
Terasa se umple încet încet de fel de fel de lume. Unul are o bască şi bea bere neagră, altul e cu gagica căreia i se văd chiloţii şi fundul arătos, că toată cârciuma numai acolo se uită, unul are chelie şi ne aşteptăm cu toţii să-şi toarne berea-n cap. Şi turismul? De ce nu merge turismul? S-a redeschis Gabroveni. Ei şi? E frig afară. Ei şi?
Nu-s prea multe femei la terasă şi asta dezleagă limbile. Bărbaţii mint despre orice. Cu farmec, cu inteligenţă, cu umor. O privire feminină i-ar arunca în beznă, în urâciune sau cam aşa ceva. Şi noi ce facem? Votăm? Cu acoperiţii ăştia? Da' cu cine?
E întuneric deja şi trece ultimul 85. Da, cam aşa ceva, trece ultimul 85 cu un aer de ultima maşină din România. Şi aşa mai departe.

Denis

01 octombrie 2014

Cum am votat în Suedia

Cu ocazia alegerilor prezidentiale din România va povestesc cum am votat eu acum doua saptamîni în Suedia. Nici o legatura, asa-i? Precizez (pentru cealalta parte a cititorilor mei si în special pentru doamna Nutzi Udrea) ca Suedia e monarhie constitutionala, prin urmare circ si alegeri prezidentiale NU se organizeaza. La mitinguri sînt prezenti mai multi politai decît manifestanti.
S-a votat pentru alegerile locale, regionale si parlamentare. S-a dat drumul la urne cu 2 (saptamîni) înainte de ziua X, dupa cum se vede:
Pur si simplu se poate vota în avans. Campania electorala a fost destul de linistita, din cîte stiu eu, cu exceptia unei manifestatii care s-a lasat cu om sub copitele calului politist. Care cal are dreptul sa depuna balega inclusiv pe masinile cetatenilor parcate regulamentar, asa cum masina de politie se parcheaza unde vrea caii ei putere.
Iata cum membrii de partid împart promisiuni electorale la toti trecatorii:
În ziua alegerilor m-am echipat cu pasaport si vecina capabila sa jure pe toate culorile curcubeului ca eu mi-s. Treaba merge asa: daca n-ai act de identitate valid, poa'sa te însoteasca cineva cu act de identate valid, normal, si sa confirme ca tu esti tu. Cum ar veni, te ia pe semnatura. Mergem noi la scoala unde sîntem arondate si începem procesul de votare dinainte de a intra pe usa institutiei. Acolo unde membrii diferitelor partide te întîmpina cu fluturasi pe care poti sa-i iei sau nu. Aceeasi fluturasi si înca multi altii îi gasesti si înainte de a intra în sala de votare. Sistemul e asa: fiecare partid are cîte trei rînduri de fluturasi cu listele de nume corespunzatoare celor trei tipuri de alegeri. Înainte de a intra în sala de votare te mai întîmpina cineva, dupa ce treci de partizani, si primesti trei plicuri goale. Te bagi în cabina si bagi cîte o hîrtie în fiecare plic care are prevazut un semicerc decupat prin care se vede culoarea hîrtiei (alba, galbena sau albastra). Poti sa bifezi si nume pe lista daca ai chef. Ba cred ca poti sa treci si alte nume. Exista si hîrtii colorate, cu numele partidului, dar fara nume de candidati. Daca le folosesti, înseamna ca votezi cu partidul respectiv indiferent de numele propuse. Poti sa votezi alb, introducînd hîrtii colorate fara nici un nume. 
Am votat eu ce-am votat, pentru locale si regionale, ca la parlamentare n-am avut voie, nefiind decît cetatean european, nu si suedez - doar rezident. M-am prezentat apoi la domnii si doamnele care strîngeau plicurile si verificau identitatea. Mi-au luat plicurile si mi-au aratat cum le-au plasat în urnele corespunzatoare. Am iesit pe alta usa, ca sa nu ne calcam în picioare cu cei care intrau sa voteze. Asta a fost tot.
A doua zi am auzit ca pe primul loc au iesit social-democratii (în opozitie pîna atunci). Stînga a cîstigat puterea, adica SD si ecologistii care nu vor sa faca alianta cu Partidul de Stînga. Prefera sa se înteleaga cu opozitia. Pe locul trei a iesit un partid zis de extrema dreapta - ei se considera doar nationalisti -,  cu care nimeni nu vrea sa colaboreze, desi au obtinut 13% dintre sufragii la alegerile parlamentare si mai multe scaune de consilieri decît au avut oameni pe lista. Nasoala mai e democratia asta, în care toata lumea face ce vrea.