26 mai 2017

HOROSCOP 29 mai - 4 iunie


Doamna Ben Sistermorphine va prezenta de astăzi, la Călimară, Horoscopul săptămânal.

Foto Tina Cumva

VĂRSĂTOR. Numai cine sapă groapa altuia știe cât de grea este viața. În această perioadă, Vărsătorii, beau mult. De obidă, de teamă, de bucurie, mai ales joi 1 iunie, când copiii vin bătuți de la școală. Nu sunt soluții, nu căutați. Marți o scrisoare. Vineri o sticlă. Invitație la masă. Nativii mici de înălțime sunt primiți prin față la market. Cumpărați multă făină, că merită.

TAUR. Trebuie să sunați la Vărsător să vă dea cardul de benzină. Mergeți la mare. Aici, o sirenă. Mișto. E blondă, solzi bleu, cu un șah în mână. Jucați seară de seară până vineri când vă ia calul. Neavând cu ce să vă întoarceți la București o luați de nevastă. Duminică, 4 iunie, nuntă la Mogoșoaia cu crenvurști de la Silvia Petcu. Îi spunem noi Silviei să vă strige. Mâncați în liniște, rar, e tot ce veți mânca în următorii 60 de ani, întrucât sirenele nu gătesc.

Agenția CĂLIMARA CU CERNEALĂ.

25 mai 2017

Aventuri în Țara Piftiei


Temerarul grup plecat în Țara Piftiei: Mihnea, Laura, Io, Tina Cumva.

Foto, Mihnea Tăutu.

Discutam despre filme, în principiu despre Întoarcerea Magilor, care a ieșit foarte prost deși scenariul inițial, de concurs, al lui Denis, era bun, atractiv, făcubil la nivel de Cannes, și, brusc, Mihnea a zis: Hai să mâncăm ceva. Ne-am întrebat unii pe alții: tu ce vrei, tu ce-ai vrea, io vreau piftie, și io vreau piftie și dacă a ieșit de două ori piftie, a reieșit a doua întrebare: de unde o luăm. Păi, zice tot Mihnea, din Țara Piftiei.

Și ne-am încolonat toți patru pe covorul fermecat și-am luat-o spre Țara Piftiei, binențeles după ce ne-am înscris cu toții în România 100, USR, Acțiunea Strada și Pro România, că dacă ne întorceam și ar fi avut loc alegerile să ne fi trezit măcar senatori. Și am zburat mai întâi spre miază noapte, după o lege a fizicii care spune că spre miază noapte, în serile târzii, miroase a piftie de porc după unele miresme emanate de grajdurile de acolo. La miază noapte nu am găsit nimic. Doar un drum plin de căpșunari întorși din Spania încolonați spre Guvern ca să li se dea subvenții, adică bani mulți, ca să facă cale întoarsă. Dar noi am continuat drumul cu covorul, care era ros pe la margini și în centru că ne-am temut să nu cădem de pe el. Și atunci, cu teamă în suflet, io am spus o problemă de fizică, că d-aia luam meditații: Cine din punctul A are un palton galben și de ce ne ascultă? Apoi a trebuit să-ntoarcem spre miază zi, că la miază noapte nici urmă de piftie.

La miază zi ne-au ieșit înainte niște oameni care culegeau SIPA de pe ogoare neirigate și era greu că n-aveau lopeți, abia acum le aducea cineva și noi am întrebat dar unde este piftia cu care vă lăudați că Laura făcuse glicemie din cauza asta și ei ne-au răspuns că să mergem la Haga să tranșăm problema, spinoasa problemă a piftiei și uite-așa ne-am aliniat spre Haga.

La Haga nu era nimeni, doar un cort în care dormeau niște animale. Unul era porc. Ne-a spus un proverb din care n-am înțeles nimic: Voi, românii, la piftie înainte, la piftie înapoi!! Și ne-au dat lacrimile de câtă dreptate avea. Așa a fost.

Denis

24 mai 2017

ȘiPa ȘiPusi, emisiune tv

Noul partid ProRo nu va mai primi bani de la buget. El se va întreține singur din emisiuni teve. Postul care le va găzdui va fi, normal, ProTV. Astfel vom vedea emisiuni noi: Te cunosc de undeva, cu Victor Ponta, Mireasă pentru mama mea, cu Monica Macovei, Șipa Șipusi, cu Dan Andronic, care, facem o paranteză, zice că sunt mulți acoperiți în presă, mamă mamă, SuperNany, cu Monica Tatoiu, Noi, femeile, cu Mugur Ciuvică, Procurorii au talente, cu Iulia Albu și Mădălin Voicu, Te dansez de undeva, cu Dragoș Pătraru, Miroase a blat, emisiune sportivă cu Gică Hagi și Cartea, dragostea mea, cu George Copos, Gigi Becali și Rovana Plumb.

Noile partide înființate: ProRo, Ro100, USR și Alianța Strada vor avea sediile în același bloc. Pe scări diferite însă. La etaje diferite. Se vor deplasa în clădire cu lifturi diferite, nu de alta, dar ca nu cumva atractivele lor doctrine să fie furate și exportate în Bulgaria, Albania și Ucraina pentru a se copia exemplul românesc de prosperitate.

Noua autostradă Tg Mureș Iași nu va putea fi aprobată la parametri normali pe motiv că este prea lungă. Ea va fi construită în centrul Sibiului, pentru ca pe ea să se poată derula Festivalul Internațional de Teatru și pentru ca la etajul 9 al autostrăzii să se poată înființa o clasă de meditații la fizică. De sus, fizica se învață mai bine, mai vârtos, iar vidul care trece de colo colo prin paginile cărții de fizică să poată trece și prin capul elevilor cu aceeași viteză.

Benzile pentru transportul în comun vor împânzi Bucureștiul. Orașul va fi blocat, spun specialiștii, cam zece ani, pentru că în afară de zona de Nord a capitalei în oraș nu se mai poate face nicio bandă. Dar, ni se spune, se vor găsi soluții. Astfel, Calea Victoriei va fi blocată pentru mașini și aici se vor face zece sau unșpe culoare pentru RATB. Pe Calea Victoriei vor circula astfel, mult mai rapid, tramvaiele 21, 5, 47, 11, 1 și 21 și mașinile 368, 311, 137, 133, 135, 381, 323 și chiar 411 dus întors, adică de la piața Victoriei, până la fosta Piată a Operetei și înapoi.

Dna Mioara Roman trăiește de pe o zi pe alta. Nu ni se spune de pe care pe care. Că dacă e de joi pe duminică, e bine că duminică te relaxezi uitându-te le pozele cu fostul soț, iar dacă e de luni pe duminică, iar e bine, pentru că duminică te relaxezi uitându-te la pozele cu fostul soț și tot așa. Biata femeie are o pensie de 2.000 de lei, două mii, bani cu care și-a permis să-și ia un apartament pe Zambaccian cu chirie 650 de euro. Din banii rămași, vedem că se plânge pe la reviste, deci nu-i grav. Nu.

Agenția CĂLIMARA

23 mai 2017

De-a diversitatea


Marșul diversității, Stockholm, iulie, 2016

Foto Tina Cumva

Diversitate este atunci când dacă ei, în vestul Europei și lumii, au autostrăzi și noi nu, la București iese în stradă un grup de protestatari cu cruci, băști și pancarte pe care scrie Cum să ne creștem copiii și zic că la noi așa este tradiția și n-ai cum să te pui cu ea.

Dar diversitatea mai este și când noi avem wc-ul în fundul curții, în care din când în când mai moare câte un plod, iar ei, acolo, în lumea civilizată au câte două wc în apartament. Așa că și în acest caz, la București apare un grup de protestatari susținuți de preafericitul Daniel, grup care behăie că la noi așa e tradiția și n-ai ce să-i faci în ruptul capului.

Diversitatea este atunci când la noi se fură ca-n codru și țara a început să se depopuleze. La ei e la fel, dar se fură mai mult, mai deștept și țările lor se umplu de emigranți inteligenți din România. Și în acest caz, la București apare un grup de 100 de oameni care protestează în numele tradiției româneși, legendară ea dacă ne referim doar la furt.

Dar diversitatea mai este și atunci când arunci din două-n două zile câte o fumigenă gen SIPA, fără nicio valoare. La ei aceste fumigene s-au consumat acum 100 de ani sau chiar două și erau folosite la metroul londonez care a uimit lumea pe la 1850 când a fost construit. La noi, din cauza acestei diferențe, apare un grup care protestează de zor împotriva corupției, împotriva a ce-a zis bona lui Mutu, pentru că fumigena din Londra nu e tradițională ca a noastră, nu e nici de mâncat, nici de șutit, că ce să furi de la SIPA? Un dosar? Ca să faci ce cu el?

Vor trece anii, nu mulți, și România va fi nevoită să aprobe, să dea okei legii diversității. Că așa e trendul european: că familia poate fi formată și din doi bărbați sau două femei. Na!! Și-atunci, grupul de protestatari își va băga crucile în cur, și va fi împotriva a altceva, după cum li se va spune de la garnizoană.

Fotografiile din material sunt făucte la elegantul marș al diversității din Stockholm 2016, la care au participat aproape un milion de oameni. Poftim? Ne-am uitat după grupul de cruci din România, dar era prea multă poliție și nu s-a arătat. Economic, din acest marș Stockholmul a câștigat câteva miliarde de euro. Na, poftim!!

Denis.





20 mai 2017

"Pizza cu ciuperci", blues în do major



Foto Tina Cumva

Australienii care au cântat La Fabrica, de pe str 11 iunie, au fost un pretext să ieșim la terasă, să lăsăm telefoanele, meditațiile la fizică, politica și muzica ușoară românească. Australienii erau niscaiva rockeri adunați de prin Europa, solist australian, chitară ritmică un olandez de șase metri înălțime, că toate fetele de pe terasă plângeau de teamă ca nu cumva să le invite la dans, un băsar australian pe care nu-l vedeai din cauza unei boxe înalte și un tobar român. Divertisment, pur și simplu, muzică de terasă ca să se poată bea o bere în liniște și să mai discutăm de-ale noastre. Dar despre ce? Că despre muzică discutăm toată ziua pe site-ul nostru Arta Sunetelor.

Economu a aruncat subiectul genial pe masă, subiect care ne-a prins pe toți și a fost marele câștig al serii. Zice: Pizza asta a lor este făcută cu ciuperci nu tocmai bune, știu io. Ciupercile nu-s bune sau pizza?, este o nuanță, a zis Big umflându-și pieptul. Zice și Radu B: Ciupercile nu pot fi oarecare, pentru că sunt plătitoare de taxe, merg la meditații la fizică, deci sunt bune, altfel ăștia de la bar nu ni le-ar da. Zice Radu L: Plus că și ele au dreptul să-și întemeieze o familie, un partid. Ce mănâncă ăștia căcat cu referendumul lor? Nu, religia nu ne trebuie băgată în suflet, credem în ce vrem, dar chestia asta cu familia stabilită de BOR e un căcat. Mircea, nervos: Ciupercile au și ele drepturile lor. Trebuie sesizat Parlamentul. Au dreptul să aibă mașini, înțelegi? Au dreptul să-și facă grupuri rock. Zi că nu-i așa, Denis. Și zic și io: Trebuie mers la Bruxelles, la Haga sau la Strasbourg, pentru că ciupercile, normal, cele mai deștepte dintre ele, își pot forma o unitate statală de sine stătătoare și să aibă schimburi economice cu România. Țara Ciupercilor ne dă ciuperci, noi le dăm creșteri salariale, și melodii pentru Eurovision.

Discuția se încinsese bine. Erau deja 11 ore din noapte. Australienii strângeau. Urma să cântăm noi, așa ca să facem fițe la terasă. Și-atunci am compus bluesul Pizza cu Ciuperci. Un regal.

Denis

19 mai 2017

Mâncare de mărar cu rachete nord coreene


Foto: Tina Cumva

P-ormă dacă am fost la dna Leu să mâncăm mâncare de mărar, așa am făcut: am mâncat mâncare de mărar. Zice, dna Leu: Iei, Denis, zece legături de mărar, le tai, le tai, le tai, le speli, le speli, le speli și te-apuci de o bucată de carne de porc. O tai, o tai, o tai pătrățele și pui la fiert. Fierbi, fierbi, fierbi, dar nu pui sos de roșii că-i nasol. Cum e? Era bună. Foarte bună. Io și Tina Cumva am halit împreună 20 de kg de mâncare de mărar cu carne, că n-a mai rămas nimic de dat la ciobani, la țărani, la asistați sociali, la peneliști, la USR, ALDE sau PSD. P-ormă a plouat, dar asta n-avea nicio importanță, pentru că vajnicii noștri concetățeni ziceau pe ecran că ceva cu SIPA, dar nu spuneau cine a inventat SIPA, dosarele alea. Păi, alea le-a inventat Ionescu Qiuntus, mânca-l-ar mama, ăla de l-a decorat Iohannis pentru bună, exemplară purtare în slujba țării, în slujba noastră.

Și p-ormă că să discutăm despre condiția artistului cu Vlad, dar au început să treacă rachetele balistice nord coreene pe deasupra noastră, că s-a speriat și câinele. Rachetele erau pline de coreeni micuți care ne făceau în sâc că ei la bord mănâncă halva cu mărar iar nu ca noi cu carne de porc. Și că ei folosesc porcii pe post de amfibii ca să-i spioneze pe americani, sud coreeni, japonezi, unguri, bulgari sau pe fite cine. P-ormă, e-adevărat, că dacă porcii cer de mâncare, le dau portocale acre, acre de tot, pe care le importă din România, că noi importăm din toată lumea toată acreala fructelor, că alea dulci merg în State, Germania sau Franța, dar porcii lor nu știu asta și, dacă tot nu știu, vor să vină la masa tratativelor ca să discute cu SIPA asta de ne freacă nouă mințile și nu numai cu SIPA magistraților, ci și cu blocul ăla de lângă Catedrala Sft Iosif, și că acolo e o mincună, că adică de ce să plătim noi, bucureștenii, demolarea, și nu cine l-a construit.

Dom'ne, ce zi!!! Dom'ne, ce zi!!! Așa că am plecat din bd Dacia, unde ne-am ospătat cu mărar și ne-am dus la Obor. Am luat zece kile de mărar, am mai luat zece kile de mărar, și am mai luat zece kile de mărar. Uite-așa, ca să moară coreenii de ciudă.

Denis

17 mai 2017

Chili, chili

Mary îşi ştia dezavantajul de a fi o femeie din pânză militară umflată cu pompa şi de a oferi servicii fals erotice chiar dacă numai în zona judeţului Giurgiu, cu precădere în comuna Obedeni. Ştia că nu poate concura cu o femeie în carne şi oase, şi că profitau de ea doar beţivii, boşorogii şi copiii de până în cinci ani. Şi ştia că trebuie să facă ceva ca să-şi depăşească condiţia. Da, ştia bine asta.

Acum studia oportunităţile oferite de Horoscop. Răsfoi până la Scorpion. Că Scorpion era, că-l întrebase odată pe generalul Manole Ben Manole. Iar el i-a întors-o: La ce-ţi trebuie? Ea n-a răspuns, de mult nu-l mai lua în seamă pe omul care o inventase. Adică nu-l lua în seamă pentru că nu-i plăcea că o făcuse din pânza militară de cort pe care o găsise când păzea Constituţia într-un hangar. Nu-i plăcea şi gata. Măcar că dacă ar fi apelat la ea sexual l-ar fi bătut şi l-ar fi spus generălesei. Încurcată treabă, încurcată rău.

Citi la Scorpion: Nativii sunt obligaţi să deschidă o afacere, altfel spectrul foamei şi-al delăsării fizice se apropie. Adică spectrul ăsta vine pe la Anul Nou. Lui Mary i se făcu greaţă, chit că ea nu mânca niciodată nimic, iar afaceri nu înţelegea cum poate să facă, fiind din pânză, ceva cartoane şi-o umflătură pe la fund. Dar dacă ar face? Şi se înroşi la gândul ăsta. Dar îi dădură lacrimile când se gândi mai serios: Ce afacere? Cum să facă? Şi-atunci, în noianul sentimentelor contradictorii, al mulţumirii că putea gândi la rece şi serios sau că mâine, poimâine ar putea învârti Obedeniul pe degete îi veni brusc ideeea genială: Să profite de desfăşurarea Campionatului Mondial de Popice ca să-şi lanseze şi consolideze afacerea. Oricare va fi fiind ea, că, era sigură, ceva va găsi. Vor veni atât de mulţi jucătopri şi spectatori în Obedeni, poate câteva mii, că era imposibil ca măcar jumate din ei să nu apeleze la serviciile oferite de afacerea ei. Da, să profite, să se-mbulzească, să dea banii, bani mulţi cu care ea să-şi poată deschide o afacere mai mare în Bucureşti, Ploieşti sau Constanţa. Transpiră de emoţie. O trecură sudorile numai la gândul că v-a-nvârti banii cu lopata şi se va răzbuna pe toate umilinţele îndurate.

Dar care să fie afacerea? Un birou de copiat acte? Rahat. Ar veni americanii cu milioane de acte să şi le copieze aici? Nu. Un cabinet de masaj? Adică, după concurs, unii jucători ar fi apelat la un masaj cu tradiţii locale: Frecatul cu boabe de porumb, spălatul cu urzici, lovirea cu spini de trandafiri? Poate unul, doi, deci nu merită. Adică poate doar ruşii, că ăştia, băuţi fiind, n-ar fi simţit urzicile. Da, şi? Se alegea cu patru ruble şi-atât? Nu merge. Un atelier de reparat maşini? Că poate ungurii şi bulgarii ar veni cu maşinile şi sigur li s-ar fi stricat tobele şi bujiile. Dar cum să ajungă ei până în Obedeni când Bucşaniul e plin de gropi, Uieştiul la fel, Olteniţa e-un canal din care n-ar mai fi ieşit? Aaaaa, ce idee, cel mai bine ar fi să construiască un pod. Nu peste Neajlov, ci peste nimic, de-a latul satului. Da’ să fie un pod înalt de pe care să se poată admira coniferele sau puietul din râu. Şi taxa de privit ar fi 10 euro şi jucătorii s-ar îmbulzi. Cine ştie. P-asta o trec la realizabile şi mai găsim una şi gata, cu două afaceri e okei, scot banii. Pac, se pocni peste frunte: Da’ ce-ar fi să angajez două, trei femei care să presteze sex, că toţi jucătorii or să vrea. Epuizarea şi alte chestii s-ar estompa sau chiar ar dispărea între sânii unei fete frumoase. Mamă!!, ce idee. Închise caietul şi o luă prin sat ca să vorbească cu câteva fete pe care le ştia.

Agrafa o refuză. Îi zise: Păi, nu vezi tu, Mary, că-s numai piele şi os şi acum bărbaţii preferă d-alea grase ca să aibă de ce trage, ce lua-n gură, pe ce pune mâna. Mai zise: Şi la tariful pe care vrei să-l practic, două sute pe oră tacâm complet, ar fugi ăştia de mine. Iar mai zise: de ce nu vrei să le vindem doar brânză şi ceva lapte?

Coana Paula, de vreo 88 de ani, o refuză şi ea. Îi zise: Io nici experienţă nu mai am. Nici nu mai ştiu, nu mai ţiu minte unde-s toate alea bărbăteşti, înţelegi ce vreau să spun, d-apoi să fac tot ce zici pentru două sute. Şi încă de cinci ori pe zi, că de, or fi unii mai dotaţi sau nevăzători, că vin şi d-ăştia.

Lenuţa, mamă a doişpe copii blonzi, o refuză categoric. Îi zise: Crezi că n-aş face-o? Că le-aş găsi taţi la copii. Ce, le-ar sta rău prin Grecia, Tunisia sau Liban? Dar vreau s-o fac numai la preţul meu şi să nu-mpart cu tine nimic. Mai zise: Io vreau o mie de lei de partidă, să-mi asiguri zece pe zi, apă caldă, apartament cu patru camere la Giurgiu, hă? Păi, poţi aşa ceva? Şi mai zise, prietenoasă, că Lenuţa şi Mary erau prietene vechi: De ce nu te duci la Bucureşti să angajezi bone de-alea chiliene care sunt în şomaj? Toată lumea angajează numai filipineze, da’ să ştii că astea chiliene sunt cele mai bune. Le minţi că sunt mulţi copii în Obedeni, aici le iei la bătaie, le închizi într-o cameră şi gata, la treabă. Oho, şi încă ce treabă. În trei, îţi dai seama. N-au păţit jucătorii aşa ceva de când merg ei la femei. Io aşa zic.

Peste trei săptămâni, Mary se întoarse în sat cu trei chilience. Mici, negre, cu pălării. Femeile întrebară: Chili, chili. Adică, noi unde-o să stăm? Mary, care le învăţase limba, le zise: Chili, chili, chili, adică în casa aia cu o singură cameră şi cerdac sau nuc în curte ce-o fi. Şi cele trei femei intrară goale în cameră. Mary atât a aşteptat.

Se duse la Evelin, îşi luă două kile de vodcă, că ea putea bea oricât, şi începu să-şi vândă fetele, ca să vază cum merge treaba, dacă e bună de afacere. Veni Vasile. Mary zise: Vasile, vrei chili, chili o oră două cu trei femei odată? Chili, chili n-ai făcut niciodată, nu-i aşa? Vasile nu făcuse, plăti cinci sute şi intră în cameră. Începură urletele: Chili, chili, chili, apoi linişte. Da, o linişte mormântală.

Veni Tudor. Mary zise: Măi, Tudore, că te văz isteţi, vrei chili, chili total cu trei femei? Sau numai cu una? Lui Tudor i se aprinseră ochii. Întrebă: Chili, chili cu trei femei. Mamă, mamă, cum ar fi? Dădu şase sute şi intră în cameră. Iar se auziră urlete de chili, chili şi apoi linişte.

Până târziu spre noapte, Mary strânse cam zece mii de lei. Toţi bărbaţii din sat şi chiar din alte comune doriseră chili, chili cu cele trei femei. Unii chili, chili total, alţii doar o juma’ de oră, fiecare după finanţe sau imaginaţie.
Era spre dimineaţă şi Mary era mulţumită. O aşa afacere nu numai c-ar umple-o de bani, dar ar face-o cunoscută în toată lumea. Pentru că localuri de chili, chili erau o noutate absolută în materie de sex, de plăceri, de ce vreţi. Chicotea frecându-şi mâinile.

Îşi aduse aminte că fetele nu mâncaseră. Făcuseră chili, chili de câteva sute de ori cu sute de bărbaţi şi nu puseseră gura nici măcar pe o fărâmă de parizer. Da, de parizer. Aşa că Mary se sculă de la vodcă, luă de la Evelin jumate de salam italian, trei pâini şi se duse spre camera chiliencelor.

Bătu la uşă. Nu răspunse nimeni. Apăsă clanţa. Uşa era încuiată. Strigă uşor în limba lor: Chili!!! Chiliiiii!! Niciun răspuns. Mai tare: Chiiiliiii!! Chiliiiii! Am adus de mâncare! Hai, că v-o fi foame! Chiliiii!!

Patru zile bătu Mary la uşă. Din cameră nu răspunse nimeni niciodată. Cei care o vedeau pe Mary bătând cu înverşunare în uşa odăii părăsite credeau că a înnebunit. Cum era şi normal. Şi o lăsară în pace.

Din vol Pista de Popice, de Denis Dinulescu, în pregătire la editura Trakus Arte, pentru Târgul de toamnă Gaudeamus 2017.

16 mai 2017

Guvernul din umbră și Cannes 70

În Cișmigiu, sub copacul ăla uriaș de la capătul podului, ceva castan, banan sau cireș ce-o fi, sub umbra lui deasă stau niște oameni. Greu vizibili, pentru că frunzele castanului sau cireșului le astupă fețele, buzunarele, gradele, coafurile nasoale, pantofii cu găurele de milițieni, pantofii cu tocuri din anii 50 ai societății civile, creioanele cu care scriu în media, aparatele cu care fac foto numai și numai cum se învață la școala de la Băneasa, caietele de meditații la fizică și multe, multe altele. Te apropii ușor și, așa din umbră, vezi că se arată un nou guvern. Pe petlițele multora scrie USR. Este guvernul din umbră al lui Nicușor Dan. Care acum, sub copac, vorbește de viitorul României, stabilind un baban program economic. Spicuim din ce-am înțeles, pentru că umbra nu ne dădea voie să auzim ca lumea: Să facem mai multe maratoane în București ca să batem recordul grecului ăluia de la Maraton, să facem o barcă mare pe Dâmbovița ca să înlocuim traficul ăsta blestemat, să ducem pensionarii la Russe cum făcea Onțanu și nu era rău și să îmbunătățim dezinformarea din media, pentru că o bună manipulare și o bună dezinformare îți aduc voturi. Atât am reținut, dar poate că sub coroana fagului sau portocalului ăluia din Cișmigiu va intra odată și odată soarele și-o să putem vedea guvernul ăsta nou la față. C-o să fie mișto.

Ediție aniversară la Festivalul de Film de la Cannes 2017, ediția cu numărul 70. Și niciun film românesc, că nici nu zici că festivalul începe pe 17 mai, adică mâine. Eram obișnuiți en avant pe media noastră cu materiale despre filmele românești care vor da lovitura la Cannes. Apărea Irina Margareta Nistor, cea care traducea înainte de 89 toate filmele fără să știe nimeni, deci apărea și băga tare despre un scurt, lung, sau docu românești. Că ce deștept e regizorul, că cum halește el film pe pâine, că ce sâmburi cultivă, că ce gagică. Apoi media făcea reportaje din platourile în care se învârteau toți marii actori români de jucau în producțiile cu pricina. Apoi covorul roșu. Nu știm ce țoală. Nu știm ce vorbe, nu știm ce și cum și alte alea. Acum nimic. În media nici nu s-a spus că începe Cannes 70 mâine. Că n-avem niciun film selecționat nici în gala mare, nici în certainul mic, nici la scurte, nici la polo pe apă, nici la balet, nici, nici. Oare de ce? Nu s-au făcut filme? Ba s-au făcut, dar juriile conduse de Pedro Almodovar, secția mare, și Uma Thurman, Certain Regard, n-au socotit cu cale să aleagă ceva din ținutul Carpaților. Oare ai noștri au trimis ceva? N-o să aflăm niciodată. S-a terminat talentul noului val? Iar n-o să aflăm niciodată, ci vom vedea în următoarele producții. Atât a avut de spus noul val? Poate că da, de asta suntem siguri. A fost vorba, până acum, de câteva experiențe personale pe care le-au pus pe ecran și atâta tot. Mai departe nu te mai ajută școala, ci viața.

Hagi, marele, celebrul Gică Hagi a luat Campionatul de Fotbal al României cu Viitorul Cța. Noi credem că l-a luat cu aranjamente, cu dedesubturi, cu stele pe umeri așa cum se fac toate în țara noastră dragă. Și că supărările lui Becali sunt de hohă. Ziceam și noi.

Denis

14 mai 2017

Alianța Strada, "Bă, Brad Pitt" și Lidîl Lidîl

Era nevoie de un nou partid. Unul care să izvorască din stradă precum o groapă, un gheizer, o șină de tramvai sau o lamă de curățat zăpada. Un partid care să spuie păsul oamnenilor care stau în stradă: polițiști, homeleși, barmani, femei cu treabă, șuți de buzunare, fraieri în stații de tramvai și așa mai departe. Pentru ei a luat ființă partidul "Alianța Strada". Ne-am înscris și noi și vrem să răspundem în această formațiune politică de strada noastră aflată în Ferentari. Vrem să fim senatori de Ferentari și pentru asta suntem dispuși să facem alianțe cu PSD, ALDE, România 100 și PMP. Apoi, după ce ne vom instala în senat, vom lupta pentru binele străzii: vom mări taxele, vom inunda carosabilul, vom mări taxa pe gospodărie în funcție de câte televizoare sau găini au fiecare, vom ridica mașinile staționate regulamentar și câte și mai câte ne permit obrăznicia, tupeul, meditațiile la fizică pe care le-am luat și indiferența la nevoile oamenilor. Așa!!

Oana Lisa vrea să fie mamă, dar Viorel Lis nu mai poate. Nu mai vrea de fapt. Nu mai are răbdare cu pempărși, biberoane, cu căruțul și-l credem. Așa că i-a spus Oanei: fă copilul cu altcineva, io-l recunosc și cu asta basta, îți îndeplinești menirea de mamă. Oana Lis s-a dus la Hollywood și a vorbit cu Brad Pitt: "Bă, Brad Pitt, fă-mi un copil." Brad a spus că nu poate, că-l vede lumea. Poate dacă joacă amândoi într-un film și acolo se suie în pat și așa mai departe. Oana s-a întors la Viorel și i-a cetu bani de film, de Cleopatra, că foștii primari au încă salariul din care să trăiască, cam o mie de lei pe lună. Lis i-a dat și așa au început filmările la Cleopatra cu Oana și Brad în rolurile principale. Prima secvență e chiar aia cu patul. Ei se suie în pat, și recuziterii n-au găsit decât un copil negru. Așa că Oana s-a întors cu un copil de culoare la București, copil care va candida la următoarele prezidențiale din 2019. Succes.

Melodia care a adus pentru România locul 7 la Eurovision 2017 va deveni din Yodîl Yodîl Lidîl Lidîl. Ea va deveni imnul noului partid Alianța Strada și va fi cântată de toți oamenii care s-au înscris în acest partid. După intrarea în Parlament, Lidîl Lidîl va deveni imnul oficial al Camerei Deputaților unde oamenii străzii, cum li se va spune acestor noi membri de partid, vor avea majoritate.

Mai pe toate știrile teve aflăm că blocul construit în coasta Catedralei Sft Iosif trebuie demolat. Și țin-te vorbăraie că cineva a zis și-a făcut că te doare capul. Însă niciodată la astfel de știri nu afli cine a construit blocul, cine a dat aprobările, de ce trebuie dat jos, unde nu s-au dat șpăgile și tot tacâmul. Ori, de știri d-astea n-are nimeni nevoie. Cred că se-nțelege ce-am vrut să spunem, dacă nu, asta e, n-au decât să demoleze și catedrala c-abia atunci vom afla cine tot face blocuri și cu ce bani.

Agenția CĂLIMARA

13 mai 2017

România 100

Noua platformă politică a dlui Cioloș se numește România 100 și nu 101 sau 102, pentru că treaba cu zerourile este verificată în timp ca fiind eficientă, virulentă, atractivă, de efect, cu impact și cu schimbări majore în politică, sport, literatură sau societate. Amintiți-vă, de exemplu, de făina 000, zisă și trei nule, cu care făceai numai lucruri de calitate: unt, cafea, ciorbă de perișoare, iar unt, iar ciorbă de perișoare, musaca, cocă de cozonac, cocă de cozonac cu rahat, șepci, roșii la cuptor sau îți dădeai pe haină cu zerourile și păreai îndrăgostit. În cazul actualei platforme politice s-a început cu două zerouri și se va ajunge la trei, patru sau chiar cinci nu mai mult, pentru a împiedica o nouă denominare.

Ce ne-a făcut pe noi să ne înscriem la nr 99 în această platformă? Nu stăteam noi bine în leagănul vârstei? Nu număram noi stelele de pe cer în liniștea serii din curtea pe care o avem la țară și în care latră Bilbao? Ba da. Dar ne-a atras unul din punctele enunțate timid în platformă: România pe calea bunăstării. Iar noi suntem partizanul bunăstării cu orice preț. Nu a noastră, să fim bine înțeleși. Ci a celorlalți: Oprescu, Oprea, Năstase, Văcăroiu, Mitrea, Ponta, Dragomir, Țiriac, Orban, Antonescu, Dragnea, Olguța, Țuțuianu, Coldea, Macovei, Geoană, Copos, și lista ar putea continua cinci zile și e puțin. Pentru că mult mai mulți oameni din țara asta merită bunăstare cu carul și cu asta basta.

Ne-a mai atras în acest partid faptul că nu e făcut de securitate. Se vede după cifra 100 că, dacă aparținea SRI atunci cifra era încifrată, să nu se prindă nimeni, ar fi fost România 2015 sau 0011, un număr de telefon 040 722 cutare cutare sau naiba știe mai cum.

Ca membru al România 100, ne permitem o sugestie pentru programul economic al formațiunii: noile piste de biciclete din București, în valoare de 2.000, două mii, de km, să treacă pe sub toate balcoanele și, înarmați cu bidinele, cicliștii, ba chiar și pietonii, să vopsească în culori tinerești fațadele, porticurile, porțile, statuile, ușile și ferestrele care le ies în cale pe traseu. Apoi, să vină juriul de la primărie și să-i dea premiul cel mare, de 100.000 euro, o sută de mii, lui Mihai Buculei, cel care face aripi în toată țara știm noi de ce.

Ne-a mai atras în România 100 și faptul că ne permite să sărim de la una la alta. Așa că sărim la Ion Țiriac, care, zic ziarele măi, măi, că a fost racolat turnător de securitate, dar lui nu i-a plăcut și s-a retras sau a fost retras pentru că turnătoriile lui erau de doi lei. Bun. Nouă ne-a plăcut doar faptul cu retrasul. Adică intri și te retragi când vrei tu, nu? Se pare că da, măi, măi, măi!!!

Denis

12 mai 2017

Junker pupăciosul

Nu credem că Junker s-a pregătit cine știe ce pentru vizita din România. Nu și-a călcat cămășile, nu ciorapii, nu și-a luat cafea cu el, nici șorici, nici nimic. Dar ceva tot a făcut. A citit din scoarță în scoarță Tăblițele de la Tărtăria. Din ele a aflat că dacii au adus cartoful din America, că daca veche stă la baza latinei, germanei, francezei, belgienei, suedezei și așa mai departe, că sportul cu balonul rotund, se și vede asta cu ochiul liber, a fost inventat de daci, că merele acre din Carpați sunt mai dulci decât cele din vestul Europei, că balcoanele noastre-s mai frumoase ca ale lor și așa mai departe. Așa că a venit în România încărcat de sensuri, înțelepciuni, adevăruri și realități exprimate atât de limpede de tăblițele astea și de emisiunile de la Nașul TV, în care câțiva amărâți explică de ce Columna lui Traian n-a fost făcută pe orizontală.

P-ormă, toată lumea cu care s-a pupat în Parlament știa bine că Junker nu e omul să spuie la microfon ce gândește, așa că au aflat dinainte ce gândește în niște camere fără microfoane, apoi l-au scăpat în Parlament la sesiunea de pupat. Ce s-a văzut pe ecran au fost doar Băsescu și Ciorbea, dar, pe surse, am aflat că Junker s-a mai pupat și cu Monica Tatoiu, Rovana Plumb, Ecaterina Andronescu, Mișu Negrițoiu, de la revedere, cu Ștefan cel Mare că i-a bătut pe turci și-ar trebui să-l mai bată și pe Erdogan, și cu mulți alții după care, bine dispus, a zis că România este gata de Schengen, că România merge mai bine în viteza a doua, că n-avem decât să cultivăm portocali că merg foarte bine pe post de pate de ficat de gâscă sau cam așa ceva. Adică vizita a fost un succes. După aia țin'-te masă. Am aflat meniul, dar nu este interesant, a fost de-o banalitate exemplară: salam, vin, boeuf, vin, salam și gata.

În 2019, când România va prelua pentru prima oară președinția Consiliului UE, a mai zis Junker, să veniți la Bruxelles cu tobă, cârnați și varză. Aici s-a râs, pentru că toată lumea știa că dacii, tăblițele zic asta, strigau tot timpul "Varză, varză, vrem ostași" și-i băteau pe turci de mama focului.

Trupa Iris cântă la Băicoi. Taxi la Cluj. Carla's Dream la Londra. Holograf, acum câțiva ani cânta la Carei. Și cu asta ne dăm sama de valoarea trupelor românești.

Turneele trupelor românești n-au nicio legătură cu vizita dlui Junker. Poate că dacă erau la București ar fi fost pupate și ele, dar asta n-avem de unde să știm.

Agenția CĂLIMARA

11 mai 2017

De-a bușilea pân' România 100 și pân' oraș



Ioana Crăciunescu și Mircea Tiberian fără Vișniec, că-i mai bine, la MNLR

De fapt n-am pornit de-a bușilea, ci interesat de grămada de evenimente citadine care ne fac viața mai veselă, mai europeană, mai ceva cumva. Ne-am pus doar cămașa aia verde și-am dat buzna în noul Muzeu al Literaturii Române din spatele Bisericii Albe de pe Calea Victoriei. Care, ce să vezi?, credem că a devenit unul din cele mai frumoase muzee din capitală, dacă nu din țară. Eleganța, profesionismul conducerii și seriozitatea lui au fost umbrite de un recital al Ioanei Crăciunescu, muzică Mircea Tiberian, care au avut proasta idee de a da în vileag proză de Matei Vișniec. Cauză din care n-a venit nimeni. Proza lui Vișniec e rece, impersonală, o uiți instant, ba chiar în timp ce se citește te gândești dacă acasă îți umblă pisica pân' oalele de pe aragaz.

Așa că ne-am dus să ne înscriem în România 100, platforma dlui Cioloș, din cauză că au program economic atractiv: în primele 5 zile de guvernare vor da zahăr țăranilor, în primele zece vor astupa toate canalele care ne strică mașinile, în primele cinșpe zile vor modifica legea învățământului în sensul că vor da o lege în care un elev de șase ani are voie să-și facă familie cu învățătoarea de 40 și, nu în ultimul rând, în primele patruzeci de zile vor face parastase la toată lumea. Asta ne-a atras, parastasul. Că dacă îl facem în timpul vieții scăpăm urmașii de cheltuieli. N-am găsit România 100, e doar un site pe net, dar insistăm și ne înscriem.

Apoi ne-am dus la grupul Deep Sound of Maramureș, Control Club, la invitația bunei noastre prietene Evantia Barca. Calitate, nene. Muzică modernă, rock prog, drâmbă electronică, prelucrări folclorice, sax. O asemenea trupă merită să cânte numai prin Paris, Berlin sau Londra, iar nu în toate văgăunile din București. Control Club nu este o văgăună, dar ne referim la faptul că de câte ori apare un lucru bun în muzica de la noi, aceasta dispare ca și cum n-ar fi fost. Oare de ce? Mă rog, ar fi deci cazul ca de acești băieți, Deep Sound Of Maramureș, să auzim mai des. Na!!!

La Expirat cu Voicu Rădescu, Roz Ana, Marta Bănescu și Kirk. Trupa Blow, două sax-uri și-o tobă. Revelație, deși îi știam de pe Youtube. Cu măști pe față, cei doi saxofoniști te încântă cu compoziții jazzistice, de impact, că te face să crezi că sunt o mașinărie care poate cânta orice.

Și în final la Galeria lui Daniel Sur. S-a citit poezie, o fată, și proză fantasy, altă fată, nu le-am reținut numele și nici operele citite. E păcat că în cenacluri de genul ăsta nu se face nicio critică. Toată lumea e genială. Fetele fac parte din Clubul Scriitoarelor. Gazda, Daniel Sur, la înălțime. Trebuie mers mai des la acestă Galerie din strada Leonida, în spatele Teatrului Metropolis, vizavi de benzinăria Tunari.

Denis

09 mai 2017

Macron en marche, Iohannis pas cu pas, că-i tot aia

Apa fierbinte din cadă a aburit serios baia. O lene adâncă l-a cuprins pe Manole Ben Manole care este instalat până la gât în clipocitul apei. La radio, ceva știri. Generalul dă mai tare, zice: .....Emmanuel Macron care a condus mișcarea En Marche.... Apoi: Fierul vechi din România se fură .... Stinge. Întinde alene mâna după burete. Gândește: Ce se cacă ăștia cu timpul lor? Timpul nu este un critic bun. De ce să-mi zică ăștia de Constituția mea că o va judeca timpul? Mai gândea: România nu mai are nici vară, nici iarnă, nici morală și este condusă de niște impostori... Pe ultimile gânduri intră Florica Ben Florica, nevastă-sa, care îl auzi. Ce spune la radio? Nimic. Zice că Macron a câștigat cu En Marche...Dar io zic că-i la fel, e tot aia cu Pas la Pas al lui Iohannis...Nu vezi? Ce, Franța asta e mai dihai ca noi? Noi avem telemea mai bună. Covoare. Că dacă vrem facem covoare zburătoare mai performante decât elicopterele lor, înțelegi? Depinde de planuri. Franța are unele, noi altele. Ale noastre sunt mai pas cu pas, asta a vrut să spună crainicul, zice femeia și se băgă în cadă cu Manole. Planurile ca planurile, nu toate ies și atunci schimbi planul? nu, ci calea de acțiune. Uite, nu ne-a ieșit cu Europa și acum am schimbat vitezele, suntem într-a doua. P-ormă se strică accelerația, că nu poți merge tot timpul cu a doua și rămânem pe loc. Nu te mai prosti. Hai să ieșim din cadă și să ne facem treaba. Ai pregătit uneltele? Da.

Amândoi în curte cu schițe în față. Sapă, ridică pământul toarnă beton, apă, ciment. Și din nou: sapă, ridică pământul, toarnă beton, apă, ciment. Și tot așa de vreo trei sute de ori până e gata un monument. Se depărtează și privesc ce-a ieșit. Monumentul, înalt de patru metri, lat de zece reprezintă un morman de bani. Pachete, pachețoaie, saci, lăzi, gropi, geamantane pline cu bani. Generalul ia atunci un topor și scrie pe monument: Banii neconfiscați ai infractorilor români.

Din nou în cadă ca să lepede de pe ei sudoarea muncii. Apa e călâie, dar se înfierbântă repede. Florica îl dă cu săpun pe general. Manole o dă cu săpun pe Florica. Ai făcut burtă. Și tu. Ce vrei, la 60 de ani? Și-ntre picioare nu mai ai nimic. Numai la asta te gândești. Dar la ce? La En Marche, la Pas cu Pas, la bani. Unde ai ascuns banii? În monument. Nu-i va găsi nimeni niciodată. Niciun Fisc de pe fața pământului. Cât avem? Suntem miliardari. Și pentru copii? Oho!! Lor nu le dăm bani, le facem câte o firmă de fezabilitate și de consultanță și nu vor avea treabă toată viața. Îți cade părul de pe piept. Ție sânii. Mai dă drumul la radio, poate mai zice ceva. Dau.

Denis

07 mai 2017

Filmul românesc în ținută de gală

Alain Delon vine La TIFF Cluj. Însă nu vrea să ia premiul pe degeaba, așa, ci vrea să-și încununeze cariera și cu câteva proiecte românești. Dânsul a cerut să joace în Mărgelatu Reloaded, și în Ilustrate cu flori de câmp, și să aibă, ca toți marii actori români dosar la CNSAS nu contează de care parte. Suntem în posesia scriptului rolului scris pentru dânsul la Ilustrate cu flori de câmp. Alain Delon, în film i se spune Vasile, este poștaș. El ia o ilustrată cu floare de câmp chiar de pe câmpul plin de ilustrate cu floarea respectivă și, după ce-i numără petalele, decide că-s prea multe și rupe vreo cinci zeci. Le bagă în buzunar și merge la oficiu. Aici caută destinatarul Nu-l găsește, ba mai bine zis este la cimitir, pentru că bietul destinatar și-a dat duhul tot așteptând-l pe Delon să joace în film. La Mărgelatu se scrie acum.

La Festivalul de la Cannes, 2017, România va participa cu producția MI Gândacul. Povestea e simplă și cuceritoare, ne-am mira foarte să nu ia premiul cel mare: Un gândac dintr-o secție de poliție românească vrea să dea un telefon. Umblă la tasta unu, dacă doriți în engleză, umblă la tasta doi, dacă plata facturii, renunță și-o ia de nebun prin birou, pe mese, calorifer dezvăluind munca asiduă a polițistului român în luptă cu balaurii, infractorii și tot așa. Gândacul se întoarce și mai încearcă telefonul. Degeaba, e închis. Filmul va fi însoțit la Cannes de dna Carmen Dan, ministra MI și de Gândac. Foto pe covorul roșu.

La Festivalul Internațional de Film de dragoste de la Mons, Belgia, 2017, va fi prezentă și România cu filmul artistic Ordonanța de Urgență 13. Cu autobuzele vor veni și fanii români ai ordonanței agitând steaguri tricolore românești. Belgienii confundând steagurile, că ale noastre și ale lor sunt identice, vor ieși și ei în stradă cerând pe lângă eliminarea OUG 13 și alipirea Belgiei la Crimeea.

Noul film românesc Un logo pentru București va merge la Oscar 2017. În film, toți bucureștenii aleargă la maratonul libertății cu câte un logo în mână. Pe marginea maratonului stă o comisie formată din băieți formați la școala A.I.Cuza, comisie care numără bani. În film nu se explică de ce-i numără taman ei, este o surpriză pentru americani, a declarat purtătorul de cuvând al băieților, pe numele lui cum vreți dvs.

Filmul cu adevărat important al anului 2017, românesc binențeles, se numește Bușoi, și are la bază un partid care își recapătă identitatea. Partidul stă la coadă la Evidența Populației și-și cere buletinele de identitate, dar constată cu multe au adresa ascunsă la CNSAS, la A.I.Cuza, la STS, SRI și așa mai departe. Personajul principal, un Bușoi scund și vesel, se aruncă în luptă cu ardoare, cu o basma și-un lighean. Filmul face referință la realități românești, poate nu v-ați dat seama.

Agenția CĂLIMARA

06 mai 2017

Bilbao Blues



Acu' dacă s-a pus de cod roșu am zis că să mergem la țară. La Obedeni. O sacoșă, două sacoșe. Și-un pachet de unt, adică conform Legii Sfântului Găleată cel Frumos "nu da nimic pe degeaba" l-am luat să-l dăm pe ciuperci că dacă plouă cresc ciupercile. După Clejani podul era rupt, așa că am ocolit. Totul era verde, că Tina Cumva chiar a zis: uite, ce verde e!! Verdele ăsta-i mai mișto ca ăla de toamnă. Da.

Am descărcat mașina și în mijlocul terasei, adică avem cumva o terasă, s-a ridicat un munte de carne, pâine, vin, varză, ce-am luat și noi, un radio pus pe RRA, apă minerală, cuțite, multe cuțite, linguri, furculițe, cafea solubilă și am zis că mâncăm mai târziu, că acum trebuie să dăm cu mașina de tuns iarbă, că iarba era pân' la brâu. Da. Și a început ploaia. Că parcă scria ceva cu neon pe cer. Ne-am băgat pe terasă și am auzit la RRA ceva de fotbal, Timișoara cu Timișoara, așa că l-am închis. În tăcerea terasei s-a auzit un cântec. Ne-am luat după el până în camera câinilor.

În pat trona Bilbao, un câine alb, tovarășul nostru din Obedeni. Compusese pentru noi un blues. Ne-am așezat și l-am ascultat: "Dacă ciorapii mi-s uzi, nu-i vine voastră, nu-i vina voastră, yeh!!/Stăteau acolo pe sârmă și s-au udat, numai tu nu vii acasă ca la pomul lăudat, oh, yeh!!!/Sârma s-a rupt și-am pus-o-n pian/Două degete le-am lipit de tavan, baby/Oh, baby blue!!"

Eram emoționați, ploua cu răgete de măgar, taman atunci au trecut vacile și noi ne-am dat seama că nu trăim degeaba pe lume. Am întors ceasul să ne sune la răsărit, am spart câteva alune și gata.

Denis

03 mai 2017

Impozitul pe gospodărie

A venit primăvara. Polenizarea e-n toi, furtul de lemne așișderea, margaretele se înmulțesc pe pereții unor pensiuni inutile, TAROM dă faliment pe zi ce trece, ca și Grecia, cârciumile din sate prosperă, e ziua mondială a libertății presei, ocazie cu care presa de la noi minte mai mult ca niciodată și, în sfârșit, românii se pregătesc de plata impozitului pe gospodărie. Își ascund femeile în păduri, gondolele în hambare, animalele în fântâni, copiii prin wc-urile din curtea școlii, iepurii prin miriște, sania în pod, mașina în talcioc și se duc cu mâinile în buzunare la fisc și zic că n-au nicio gospodărie. Neexistând, în România, nicio evidență corectă a milioanelor de gospodării, Fiscul nu știe ce să facă și atunci gospodarii se întorc la treburile lor: iau meditații la fizică, se uită la baba Mihaela Rădulescu, fură măgarul vecinilor, se dau cu căruța pe patinoar și așa mai departe. E totuși primăvară și totul este posibil.

S-a inventat aparatul de citit gândurile. Ți se aplică niște conductori pe cap, se dă drumul la curent și pe un ecran fie că ești amantul Angelei Merkel, fie politician în ALDE, fie vameș cinstit pe granița de vest a țării, fie slujbaș la primăria capitalei, fie preot care te chiamă la spovedanie ca să aibă ce turna, fie fotbalist plătit de echipa adversă apar gândurile tale corecte: nevasta vecinului, fuga de ANAF, furtul roții mașinii vecinului și așa mai departe. România va cumpăra pentru tot parlamentul asemenea năzdrăvănii.

Turcii nu încap în UE. Deocamdată. O vor cuceri. Din surse aflăm că se pregătesc asediul Vienei, pașalâcul Albaniei și al Serbiei, înăsprirea birului pentru Moldova și Țara Românească, chemarea lui Iohannis la Stanbul, mărirea haremului sultanului Erdogan cu 5.000 de românce, cucerirea Budapestei, construirea unei uriașe tocilării la Zimnicea pentru săbiile ienicerilor și izgonirea internetului de pe meleagurile Antaliei, Anatoliei, Asiei Mici și litoralului Mării Negre.

Gala de modă Met, 2017, la NY. Fabulos.

Astăzi, de ziua mondială a libertății presei, în media românească ni se spune: Olguța Vasilescu a zis ceva, Tăriceanu nu vrea aia, aia și aia, a fost prădat Castelul Huniazilor, Putin și Merkel, Trump în vizită la Phenian, și multe, multe alte gogomănii.

Oile românești care au scufundat vasul de spionaj rusesc în Bosfor au declarat: Cu noi, cu românii, totul este posibil, pentru că mâncăm prea multă varză.

Agenția CĂLIMARA

02 mai 2017



Acu'-i acu', fiți atenți: Lansarea volumului Istoria Literaturii Române în BD, de Luca Dinulescu, va avea loc la Bookfest, 24 - 28 mai, 2017, adică la Romexpo. Păi, da, dar Istoria se lansează numa'-ntr-o zi, și aia e vineri 26 mai ora 16 la standul editurii Univers. Cine nu vine, îl luăm cu găleata, pentru că va vorbi și Sfântul Găleată cel Frumos, care a declarat: Realitatea comică a literaturii române trebuie să învingă eventualitatea tragică în care ea n-ar exista, așa că veniți cu toții la târg.

După care, așa cum v-am promis, volumul se va vinde aici, pe Călimară. Vă vom da telefon, adresă, cont. Da.

Denis

01 mai 2017

Casa Regală în Las Fierbinți

Casa Regală vrea să se lipească la bugetul nostru amărât. La banul public. Câteva milioane acolo pe an le-ar ajunge Margaretei și lui Duda. Ca să facă ce? Păi, ca să se fâțâie de colo, colo prin lume, să halească pește afumat cu prințul Charles, să ne facă cu mâna din trenul regal și să mai apară la televizor când or vorbi prin Parlamanet despre naiba știe ce. E corect? Noi zicem că nu. Și că cei doi ar trebui să-și câștige pâinea din ce știu să facă. Exemplu le-ar fi Dominic de Habsburg, moștenitorul castelului Bran, care este arhitect și arhitecște pe salariu în New York. Așa că, noi credem că Margareta și Duda ar fi buni în Las Fierbinți. Serialul merge, e bun și ar câștiga fără să-i doară capul ceva bani. Cu care n-au decât să se plimbe prin Londra sau Iași. Noi avem un draft de roluri pentru cei doi, și vom face toate diligențele pe lângă producătorii Las Fierbinți ca Casa Regală să joace în serial. Ia să vedem:

Casa Regală sosește în Las Fierbinți și cu bani împrumutați de la Bobiță deschide o fierărie, pentru că în toată zona nu e. Duda ia o nicovală și o potcoavă chinezească gata făcută și-o face din nou. P-ormă alta, și tot așa, până la norma de patru pe zi. În timpul ăsta, Margareta și Celentano se duc la pescuit, adică să procure de-ale gurii. Apare un pește, care fuge pe ulița satului taman în curtea primarului. Începe scandalul, că al cui e de fapt și de drept peștele. Dă-i bătaie. Apare Duda cu un ciocan. Treburile se liniștesc când apare Gianina și-i face ochi dulci lui Duda. Și e și final de serial că mai vedem noi. Adică mai scriem, dar să vrea și producătorii.

La Premiile Radio se vorbește despre rock. Cine vorbește? Ovidiu Anton, băiatul ăla grăsuț, care lălăie melodii de muzică ușoară cu gesturi largi, avântate, cumva. Zice: E greu cu rockul. Ne-am dus la festivalul Lalelelor, de exemplu, și ne-au întrebat ăia ce cântăm. Când au auzit de rock s-au luat cu mâinile de cap. Apoi, ne-am dus la festivalul Muștarului din Borșa și iar am zis de rock și ăia au început să vomite muștar cu semințe de floarea soarelui. Așa că ne descurcăm și noi cum putem cu rockul ăsta, mamă, mamă. Trupa de rock a lui Ovidiu Anton a primit premiul de rock pop și toată lumea a fost mulțumită. Noi nu.

Ludovic Orban, penelistul, zice că PNL pierde zilnic mii de membri. Vrea să ne facă să credem că în afară de PSD mai sunt partide în România care, conform legii de înființare a partidelor, au mii de membri. Noi nu credem de loc chestia asta, credem chiar că șmecheria cu partidele este bătaie de joc și că partidele astea se prefac că există doar pentru banii care vin, legal!!!, de la buget.

Denis