Mircea, 25, era lucrător la Căile Ferate. Căra de colo, colo câte o șină, adică de fapt unde era nevoie. Lipsea o bucată de cinci metri, să zicem, pe distanța Satu Mare Satu Mic el lua șina în spate și-o punea în locul ăla și tot așa prin toată țara. Unde ajungea noaptea, la Ploiești, să zicem, căuta să doarmă acolo. Așa că într-o noapte, bufetiera, Gina, 20, din gara Ploiești l-a întrebat: Tu unde dormi? Și l-a luat la ea.
El s-a spălat de pilitura de fier ce-l acoperea ca solzii crocodilului, ea de mirosul de eugenii și suc prost și s-au băgat într-un pat de o persoană. Patul ei. Zvârcoleala i-a dus prin toată casa, pe șifonier, în bucătărie, pe un bec, într-o debara că nu se mai săturau unul de celălalt. Gina și-a dat seama în scurt timp că-l iubește pe Mircea. Mircea la fel pe Gina. Ce era de făcut? S-au gândit ei ce s-au gândit și s-au gândit să dea o spargere la bufetul Ginei și cu banii să fugă în lume, la Constanța, de exemplu, unde pot pune de o mică afacere. Sau, a zis Mircea, mai orientat, ne băgăm într-un partid și behăim acolo despre democrație și alte alea, despre nu-ș ce fisc și ne scoatem. Oameni ne facem. Părăsiră garsoniera și-o aruncară în aer.
Ea se înscrise în partidul M8, că era cu limită de vârstă, iar el în partidul M9, că era la fel, vârsta conta. Și-n prima zi fură puși amândoi cu câte o bidinea să facă mustăți politicienilor de pe afișele stradale. Mircea c-o găleată, Gina cu alta. Se întâlniră de vreo trei ori, odată pe la Unirii, a doua pe la Brezoianu, a treia în față la PSD. Se sărutară. Le plăcea viața politică în care tocmai intraseră. Era în joc viitorul României, de mustățile puse de ei depindeau infrastructura, investițiile și educația. Așa li se spusese. Ba chiar, un tip din M9, căruia i se vedeau gradele și-n frunte, le-a spus: Dacă tineret nu e, nimic nu e, că doar n-o să pun io mustăți. Erau, deci mândri, că puneau umărul la mărețul efort de revenirea țării pe calea bunăstării și a mustăților.
Ziua trecu. Era cam pe la 5, aproape se-nserase. Gina și Mircea, cu gălețile goale, cu bidinelele uscate se îndreptau spre sediile partidelor lor, care erau foarte aproape, adică în aceeași cameră. Acestea dispăruseră însă. Acum, în aceeași cameră era partidul M11, care se adresa în special tineretului. Un preot cu gradele pe cruce, șeful partidului, îi înscrise și le dădu două găleți. Două bidinele. Ca să ce?, întrebară cei doi îndrăgostiți. Păi, ca să puneți mustăți opoziției și-n felul acesta să arătăm copiilor noștri că viitorul României și-al lor este pe mâini sigure. Hai, cărați-vă, am să trec în control, dacă lipsește vreo mustață vă exclud din M11.
Era, cum v-am spus, puțin după 5 la amiază. Trecu tramvaiul 7 cu zgomot de artilerie. Cei doi se urcară în el cu gălețile, bidinelele, cu proaspetele carnete de partid, mândri că sunt de folos țării.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: