16 ianuarie 2016

Legea lui Arhimede

Ea era o fată caldă și frumoasă și în fiecare dimineață se uita pe geam la gutuiul înflorit din curtea ei. Era ne-mai-pomenit. Stătea ore în șir cu cafeaua și cu câte o carte de versuri și privea liniștită. Erau cele mai frumoase clipe din viața ei de până acum, adică de 22 de ani. Dar acum când vă spunem povestea era iarnă, gutuiul nu era înflorit, iar ea, Ana, studentă la medicină plângea. Mama o întrebă, de ce plângi, dar ea nu și nu, nu răspunde.

Miron, student la matematică, 24, se sculă de dimineață, își luă paltonul, ieși în frigul cumplit de afară și vrând nevrând trecu prin fața geamului Anei. Îi știa obiceiul, văzând-o însă plângând își dădu seama că ceva e în neregulă. Îi spuse: Hai dragă să fugim în Țara Gutuilor Înfloriți. De ce să suferi?

Își făcură bagajele, ea luă toate cărțile de poezie, el teoremele lui Pitagora și Legea lui Arhimede și se suiră în avion fără să spună nimic părinților, care-i credeau la școală, la ora de religie obligatorie. Prinseseră bilete unul lângă altul, așa că se țineau de mână. Ea citea o carte, el rezolva teorema lui Pitagora. La un moment dat când trecu stevarda, Miron îi spuse Anei: Te iubesc până la capătul zilelor. Io la fel, răspunse Ana, pentru că nu găsi niciun vers. Dar avionul prinse a se hurducăni. Era un vârtej de vânt, cum sunt alea pe mare când vin pirații. Ei bine, pirații erau și acum.

Opriră avionul și atacară la babord cu frânghii, cumva clasic, se mai văzuse în filme. Căpitanul lor, unul Val Vârtej, un român din comunismul sălbatic, cu o aia neagră la ochi, se opri în dreptul Anei: Dă, fă tot aurul de pe tine, altfel unde-ți stă sexul va fi ceva groaznic. Ana nu avea decât cărțile de versuri. Îi dădu una. Erau versuri de Gigi Becali, d-alea scrise în pușcărie, și Val Vârtej fu mulțumit. Dar se ivi o problemă. Piraților le trebuia avionul, și n-aveau ce face cu pasagerii. Îi aruncară.

Ana și Miron se țineau de Legea lui Arhimede și pluteau spre pământ. Lege eara solidă, îi ținea pe amândoi. Odată ajunși pe pământ, fugiră la școală ca să nu-i pună absenți. Aici se studia religia după o nouă carte scrisă de M.M.Stoica în pușcărie, în care Maria Magdalena, vecina lui MM, îi furase acestuia o cămașă de pe sfoară.

Așa că Ana și Miron trăiră fericiți până la adânci bătrâneți ascultând Holograf și făcând 16 copii.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: