25 septembrie 2013

Cu comisia parlamentară la Roşia Montană

Am fost invitat în camionul de 12 locuri al Parlamentului să însoţesc comisia parlamentară care va da raportul asupra Roşiei Montane. * Suntem pe drum acum şi ascult bârfele celor 12 senatori şi deputaţi. * N-am să le dau numele, din raţiuni raţionale. * Un senator bătrân, fost participant la răscoala din 1907, zice: "Păi, noi cu un  topor şi-o nicovală lămuream de mult agitaţia asta din jurul Roşiei, apoi dădeam foc la tot şi fugeam la Cluj. Nu ne mai prindea nimeni. * Un senator tânăr, fost coafeză în regimul Năstase: " Mi-am luat briciul şi pot executa la Roşia câteva frizuri a la C Dior de-ţi stă mucii unde-ţi stă capul sau invers." * Un alt senator, fost securist: "Mai bine făceau Roşia asta în piaţa Romană, nu ne mai deplasam atâta, că rudele mele stau în Bucureşti, ce dracu' să caut io acolo." * Un deputat, fost ziarist la revistele de hrană pentru femei: "În filmul Poziţia Copilului trebuia să surprindă grija femeii ăleia faţă de orientarea sexuală a victimei, nu să dea bani părinţilor, că şi aşa nu au ce face cu ei, dacă mă-nţelegi!" * O deputată, ajunsă deputată datorită skandenbergului internaţional: "E o manipulare crasă, mai bine ne întoarcem, bă, şoferule, hai, înapoi." * Şi aşa mai departe. * Ajunşi la Roşia, minerii primiseră cateringul: salată de varză cu ananas şi portocale dulci, fripturi de porc şi vită mestecabile, după preferinţe, ciorbe de ghimbir cu roşii păstăi. * S-au schimbat de costumele şi fracurile Hugo Boss, şi-au dat jos căştile Armani şi s-au apucat să halească. * Între timp, unul cu gura plină a zis: "Vrem salarii mai mari, că n-am mai fost pe aici din 2006 de când minele astea au fost închise, aşa, salarii mai mari, alocaţii pentru copii chiar celor care n-au, un teren de fotbal ca să jucăm cu CF Barcelona în nocturnă şi aşa mai departe. * A murit Geo Saizescu. * Filmul lui, Păcală, a fost vizionat în 1974 de aproape 15 milioane de spectatori în România. * Da, pentru că altul nu rula, şi te ducea cu şcoala, cu grădiniţa, cu sindicatul la film. * Pe scurt, a murit un regizor care n-a făcut niciun film. * Un regizor care nu s-a adaptat la libertatea de expresie de după 1990. * De altfel, nici nu ştia cum s-o facă, n-avea habar. * Şi aşa mai departe.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: