Ziarul, cronică sau poveste cu final neașteptat?

Zilele acestea pline de evenimente generatoare de sentimente care mai de care mai otrăvite și turbate, i-au adus iarăși în prim plan pe ei, făcătorii și desfăcătorii de opinie publică. I-am numit aici pe ziariști și alţi analiști din mass media.

Aţi citit și dumneavoastră ziare și v-aţi uitat la știri și la talk-show-uri. Aţi văzut cum poate fi un eveniment ignorat de către unii jurnaliști și cum poate fi el exploatat de către alţii. Unii trag cortina, în timp ce alţii folosesc lupa. Depinde de patron, interese economice, politică editorială. S-a mai văzut și puterea presei, care a ridicat un eveniment de fapt divers la rang de tragedie naţională sancţionată printr-o lege. A fost, desigur, doar o minge ridicată la fileu, în speranţa că populaţia va uita de cianură, aurul și rușii de la Roșia Montană. Nu că problema câinilor vagabonzi nu ar fi și ea la ordinea zilei. Agenda naţională e plină de probleme, mai mult sau mai puţin ocultate. Drept rezultat, se profită încă de temperaturile exterioare agreabile și se fac manifestări, care pentru, care contra eutanasierii, pe lângă longevivul de acum protest împotriva proiectului Roșia Montană. Da, s-a văzut încă o dată cum pot reţelele sociale și presa să-i scoată pe (unii) oameni în stradă, cum îi transformă din spectatori în actori și invers.

În loc să ne pierdem în obișnuitele dezbateri despre manipulare versus adevăr, presă cumpărată versus presa independentă, importanţa știrilor de interes local și naţional, vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Mi s-a întâmplat de multe ori să citesc comentarii contradictorii la materialele mele sau ale altora. Același subiect era considerat interesant de unii și lipsit de interes de către alţii. Iar dacă subiectul era interesant pentru toată lumea, atunci autorul articolului era considerat îndreptăţit sau, dimpotrivă, neîndreptăţit să-l scrie. Exerciţiul pe care vi-l propun este următorul: imaginaţi-vă ziarul ideal, cu subiectele pe care le-aţi dori abordate, în ce frecvenţă, scrise de autorii pe care îi doriţi dumneavoastră. Dacă aţi avea puterea financiară să deţineţi un ziar, cum ar arăta și în slujba cui (persoană, cauză etc.) ar fi? Aţi avea pretenţia ca lumea să ia de bun tot ce scrieţi? Aţi difuza o opinie unică sau aţi lăsa loc și pentru opiniile diferite (care nu trebuie să meargă neapărat în sens contrar)? Aţi avea o viziune rigidă sau v-aţi adapta la evenimente, plătitorii de publicitate și cititori? Cum ar veni, ziarul dumneavoastră ar fi o cronică sau o poveste cu final neașteptat? Sau poate că deţineţi o formulă revoluţionară de agregare a informaţiei si doriţi să o puneţi în pratică. Vă așteptăm!

Un ziar este scris de jurnaliști, de specialiști care știu să culeagă informaţii și să le facă publice. Dar dacă v-aţi așeza alături de ei și aţi pune mâna pe condei? Dacă le-aţi furniza dumneavoastră subiectele care vă interesează cu adevărat si i-aţi solicita sa prezinte în ziar evenimentele pe care le organizaţi? Zilele acestea, o mână de oameni au reușit să-i scoată în stradă pe ziariștii care îi treceau cu vederea în mod voit. Se poate, deci, să facem istorie și presă în același timp. Tineţi ochii presei deschiși, dragi cititori!

De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea!