Două la un leu - 71

 Cu poze proaspete din Suedia.

1. De la supermatket, unde pachetele de carne mai prețioasă au alarmă antifurt. În imagine, cîrnați de lux.

2. Ca în fiecare an, haos la prima ninsoare serioasă în jumătatea sudică a Suediei. În cea nordică nu se pot întîmpla năzdrăvănii din aceastea, deoarece acolo rar se pot aduna atîtea maşini la un loc.

 

Hăis și cea într-un consiliu local suedez

 Într-o țară, să zicem Suedia, într-un oraș, să zicem al treilea ca mărime din țară, au ieșit partidele cu propuneri de buget pentru anul douăzeci-douăjdoi. Am puricat propunerile partidelor considerate de extremă (ăia și ăilalți), ca să văd și eu la ca visează aleșii pe banii (și ai) mei.

Unii vor ca asistența socială să fie micșorată, iar asistații să fie obligați să accepte locurile de muncă propuse. ba chiar să se mute unde se agață harta în cui sau peste graniță, la Copenhaga. Nou aterizații să fie expediați în alte comune și să locuiască în caravane sau pe vapoare. S-a putut acum 30 de ani, acum de ce să nu se poată? Să se înființeze un centru de retrimitere în țara de origine a persoanelor care nu au o situație stabilă în Suedia. Centrul de informare pentru Rromi să se închidă și să vină baaaaniii, să vină baaaaaniii la buget. Să se mai taie din posturile de PR-iști: prea sunt 140 într-un oraș de 350 000 de locuitori. Să se aloce 300 de milioane de coroane (împărțiți la 2 și vă iese suma-n lei) pentru măsuri de securitate, adicătelea vreo 50-60 de agenți de ordine care să patruleze pe străzi.

Ceilalți vor taxe de mediu pentru mașinile care circulă în oraș și interzicerea autovehiculelor în jurul școlilor. Să se înființeze cel puțin un parc comestibil, adică înzestrat cu arbuști și copaci fructiferi. Să se producă pe plan local mai multă mâncare, mai ales pe bază de plante. Funcționarii publici să aibă ziua de lucru de 6 ore, cu același salariu, mai ales cei din mediul medical. Să se angajeze câteva mii în plus în grădinițe, școli, spitale și instituțiile de asistență socială. Să se introducă pregătire de autoapărare feministă în școli, pentru toate fetele și persoanele nonbinare și trans, iar băieților să li se propună pedagogie de gen. Consilierii locali să aibă salariile mult mai mici. La ei în partid sunt două persoane care împart un post de consilier local, deci și salariul, și se descurcă bine mersi. Și cireașa de pe tort: să crească impozitul cu o coroană (=50 de bani) la fiecare 100 de coroane câștigate (=50 de lei). Ar fi un plus de vreo 751 de milioane de coroane la buget (împărțiți la 2 și vă iese suma-n lei). 

Care or fi partidele alea? Din păcate sau din fericire, după preferințe, ele prestează în opoziție. Numai că partidul care trage spre dreapta are mai multe guri, deci voturi în consiliu, deci posibilități sporite de negociere. Stați cu ochii lipiți de Călimară ca să vedeți ce s-a ales de și dintre propunerile astea.

2.12.0.0

Două la un leu - 72

 Mă scuzați că întrerup șuvoiul creativ al lui Denis, dar m-am trezit inspirată de dimineață și mi-am zis că ce mișto ar fi să scriu Două la un leu. Proaspete, din Suedia.

1. Incendiu la unitatea de pompieri, S-a întâmplat azi-noapte, la Höör. Sper cå pompierii s-au deplasat la fața locului în timp record. 

2. Autoritatea pentru nu știu ce din Suedia despre sex pe vreme coronavirusată: mai mult sex online, mai puțini parteneri, fără săruturi. Ca-n căsnicie.

2.12.0.0

2.12.0.0

2.12.0.0

Două la un leu - 71

Suedisme, așa cum v-ați obișnuit:

 

1. Situația meteo-politică e în grafic. Canicula se permanentizează, iar dreapta câștigă teren, ca-n toată Europa. Motive pentru a merge în vacanță în România sînt din ce în ce mai puține, că amandine și salam de Sibiu se găsesc și la Malmo.

2. Din poziția ei de influencer-ă, deschizătoare de pîrtii în high tech și pentru Moș Crăciun, și, mai ales, din cea vulnerabilă de apendice în coasta Rusiei, Suedia trimite sfaturi cetățenilor de urmat în caz de criză sau război. O să fie înfiorător, așa că nu uitați de încărcătorul de mașină a telefonului mobil.

Pentru că sunt româncă

Am auzit, de când trăiesc în afara României, multe. Că aș fi țigancă, că ar fi trebuit să fiu mai brunetă, că n-ar trebui să zic că sunt româncă, pentru că românii sunt așa și pe dincolo (adică nasoi de tot). M-a durut, dar nu atât de mult cât m-a durut astăzi, când a trebuit să-i explic elevei mele că, în ochii celorlalti, ea este doar o emigrantă româncă.

Eram la școală și elevii participau la o oră de geografie aplicata, în care aflau de unde vin refugiații de război, ce traseu au urmat. Li s-a explicat că aceștia sunt în mare parte sirieni, că fug de războiul din țara lor și că vor să ajungă în Germania și Suedia, în principal. Li s-a spus că Suedia e una dintre țările cu cel mai bun sistem social din lume și de aceea o preferă refugiații. Am văzut și un documentar lacrimogen despre pelerinajul refugiatilor dinspre infern către paradis, cu sugestii ca ar putea fi si impostori printre refugiati. Copiii învață la școală că oamenii vin la ei în țară fie pentru că sunt foarte săraci, fie că fug de război, iar în Suedia se pot bucura de o grămadă de avantaje.

Apoi copiii din clasă au făcut legătura dintre refugiații de război și rromii din Malmo, a căror tabără abia ce-a fost demolată. Care rromi au fost trimiși acasă, în... România. A, păi și noi (eu și eleva mea) venim tot din România. Brusc, reflectoarele s-au așezat pe noi odată cu privirile copiilor din clasă. Eleva mea nu înțelegea de ce se tot pronunța cuvântul România. A trebuit să-i explic ce-nseamnă să fii străin în țara altuia care se uită la tine cu milă. Nu zic că-s toți aborigenii exigenți, însă cei din partea locului unde muncesc sigur sunt. 

Înfrunt de mult timp privirile pline de compasiune și dau de mult timp probe de bună conduită, de parcă aș avea obligația morală de a spăla păcatele românilor celor ”răi”. În Suedia sunt numărată printre excepții; sunt, din câte mi se spune, aia „bună”. Cică ăsta e compliment. Nu, e umilință. Oamenii ăștia se așteaptă ca noi toți, rasa românească, să fim cerșetori și hoți. 

Aș fi vrut să nu fiu eu nevoită să-i vorbesc fetiței despre confuzia rromi-români, ajutoare sociale, națiunea suedeză care se crede superioară altora. Mă simt de parcă aș fi intrat cu lămpașul și bâta în Țara minunilor. Și am petrecut toată ziua cu nodul în gât, nefiindu-mi clar cât de mari sunt daunele pe care le-am provocat. Și mi-e greu să mă iert pentru că i-am arătat lumea în forma ei hidoasă, în care oamenii sunt etichetați după origine și conform unor șabloane rasiste. Știu, nu e întotdeauna așa. Sper că numai azi.

Slujbaș în școala suedeză - 4

Ieri am avut o zi grea la școală, una dintre acelea pentru care nicio facultate nu te pregătește. A trebuit să-i explic elevei mele că pe lumea asta sunt oameni răi care omoară copii în școli, dar, cu toate acestea, viața merge mai departe.

Joi s-a creat un precedent în Suedia: un individ a intrat mascat într-o școală și s-a apucat să dea cu sabia în stânga și-n dreapta, lăsând în urmă ceva morți și răniți. A doua zi, toți copiii suedezi au ajuns la școală cu aceleași spaime și întrebari: mi-e frică! oare suntem în siguranță aici? Eleva mea, care nu aflase de tragicul eveniment, a avut surpriza să afle detalii de la mine. A trebuit să-i explic ce înseamnă sabie ninja, nazism, islamism, xenofobie, extremă dreaptă. Niște noțiuni cam greu de digerat pentru un copil de 10 ani. La prima oră de curs s-a discutat subiectul cu scopul de a liniști copiii. Aceștia au pus întrebări și și-au dat cu părerea. Iată ce am auzit:

De ce nu are armă paznicul școlii?

Omul a ieșit la înaintare cu sabia pentru că avea ceva de spus și altfel nu era ascultat.

S-a dus să omoare islamiști, pentru că sunt răi și fac război.

Era german, nu? Că avea o mască germană.  Răspuns: era un suedez de 21 de ani.

La noi în școală sunt și copii străini? Răspuns: cea mai mare majoritate sunt suedezi, chiar dacă arată altfel (???).

După care copiii au continuat cu povești care mai de care mai sângeroase, în ton cu evenimentul și cu petrecerea de Haloween pentru care veniseră deghizați, machiați și mascați. Magia morților vii a șters urmele de sânge ale realității. Moartea Viața merge mai departe.

Slujbaș în școala suedeză - 3

Azi o să vă povestesc care-i starea fashion-ului în școala în care muncesc. Ceva, ceva am mai sesizat eu prin alte insituții de învățământ suedez prin care m-am preumblat în ultimii 5 ani. Profesorii, inclusivi cei universitari, vin în clasă cu blugi, tatuaje, piercinguri și lungimi de păr neregulamentare pe vremea mea. Rar am văzut rochii de cocktail, taioare, pantofi cu toc de 10 cm și costume cu cravată ca în școlile românești. Profesoarele nu merg la coafor în fiecare săptămână și, chiar dacă au unghiile lăcuite, poartă adidași și geacă sport. Nu vezi cocuri, coafuri tapate sau machiaj de seară. Există și o explicație: cadrele didactice sunt și supraveghetorii copiilor pe timpul pauzei, în curtea școlii. Îmi imaginez cât de plăcut e să te afunzi cu tocurile în groapa de nisip. Apoi suedezii nu sunt chiar fruncea eleganței, oricât s-ar vrea ei de avangardiști. În plus, se îmbracă mult în negru și monoton.

Elevii par a se îmbrăca toți de la casa de modă H&M. Se mai și bucură dacă, din întâmplare, se nimeresc sa poarte același tricou. Ăstora le arde de uniformă. 

In sala de clasă elevii nu au voie cu pantofi, așa că stau în șosete, cu excepția atelierelor și a sălii de sport. 

Mai povestesc și altădată.

Slujbaș în școala suedeză - 2

După succesul fulminant al primului episod din prezenta epopee, continuu cu detalii și amănunte picante din cancelaria, culisele și sala de mese a școlii suedeze. 

Pentru că ieri comuna Vellinge, în care cu onoare si contra-cost prestez, a fost realeasă comuna cu cele mai bune școli din Suedia, astăzi au sărbătorit și elevii fericitul eveniment. Că deh, se pare că e și meritul lor. Așa că au fost cadorisiți cu câte o înghețată pe care au mâncat-o în timpul primei ore de după pauza de masă. De remarcat că, în Suedia, se mănâncă înghețată la orice oră din zi și din noapte, indiferent de anotimp. Copiii s-au bătut cu pumnul în piept că-s cei mai buni din Suedia, conform Asociației profesorilor suedezi. Eu i-am reproșat unui coleg că din cauza lui au primit premiul ăsta, că lucrează în pauză în loc să stea la bârfe și cafele cu restul cancelariei. Serios vorbind, oamenii aceștia vorbesc mult despre munca lor în timpul pauzelor. 

Și elevilor le cam place la școală. Eleva mea nu s-ar mai întoarce la școala românească, pentru că cea suedeză i se pare ușoară și distractivă. Cum să nu fie, când înveți geografia țării uitându-te la filme de aventuri și lucrând pe aplicații pe Ipad? Când gramatică înveți ieșind în natură și descriind copaci? Când la ora de sport faci jogging în parc, deși în jurul școlii sunt vreo 5 (cinci) terenuri de sport cu gazon sau strat artificial?! Când ai pauze generoase, ai clasa ta și spațiul tău și nu vine nimeni după tine în schimbul doi și să-ți mâzgălească banca? Când asculți textul lecției de engleză pe CD? Când înveți să fabrici obiecte cu mâna ta, obiecte pe care le poți lua acasă? Când biblioteca e un spațiu permanent deschis și primitor?

Copiii sunt implicați în luarea deciziilor prin reprezentanții clasei care discută în Consiliul elevilor. Lunea dimineața au oră cu dirigintele (Dirigenția?) în care primesc informații despre ce vor face în cursul săptamânii, discută lucruri care li se par importante și decid, de exemplu, ce vor să facă în săptămâna elevilor. Vinerea ei scriu un document de prezentare a activităților făcute în timpul săptămânii pentru fiecare obiect, document care urmează să fie citit de părinți. Săptămâna specială din anul școlar suedez nu este a ”educației altfel” pentru că educația rămâne, oricare ar fi metodele folosite, tot educație, iar metode informale se folosesc zilnic în învățământul suedez. Săptămâna lor este cea în care elevii aleg activitățile pe care vor să le facă. Așa se și numește: alegerea elevilor. Elevii sunt antrenați de mici să-și exprime părerile și dorințele, să genereze idei și soluții. 

Mai povestesc și altădată.

Slujbaș în școala suedeză

Și nu oriunde, vă rog frumos, ci într-o școală din comuna cu cele mai bune școli din Suedia! A se înțelege că nici măcar la Stockholm nu sînt școli atît de bune, hm, hm, hm. De-acum vă dau know-how cu lopata, fără număr și gratis, așa cum (deștept) v-am obișnuit. 

M-am trezit, de pe o oră pe alta, angajată a comunei Vellinge. Serviciul meu e cel mai mișto din lume: sînt traducătoarea, mama de la școală, a doua profesoară de suedeză pentru o fetiță româncă ajunsă de puțin timp în Suedia. La nici două luni de muncă, pot să zic: DA, dom'ne, așa DA!

Nu eram eu de acord cu Ipad-ul pus în brațe la copii, dar am văzut cît de bine le prinde la școală. Omuleții și-au încărcat, pe contul școlii, o căruțe de aplicații pe care le folosesc pentru a-și face diversele teme și chiar a da lucrări scrise, mă rog, click-ate. Toate informațiile, materialele didactice, mesajele de la profesori, catalogul, prezența, totul se înregistrează pe un portal la care au acces părinții, profesorii și elevii. Manualele și caietele rămîn la școală, unde fiecare elev are un sertar în care-și păstrează materialele. Nimeni nu stă cuminte în banca lui. Elevii au voie, ba chiar datoria să se ajute între ei. Greșelile nu sînt vînate. Există barem de corectură pentru fiecare flecușteț de lucrare de control. Note se dau de la clasa a 6-a. Subiectele de la testări se dau din timp, ba se rezolvă și la ore, pentru că interesul testării e ca elevul să învețe ceva, nu să fie sancționat pentru că nu a învățat. Copiii iau prînzul la cantină, împreună cu profesorii, iar mîncarea este chiar bună și sănătoasă, pe alocuri organică/bio. Pe lîngă Ipad, elevilor li se dau caiete, creioane și tot ce le trebuie pentru a lucra la ore. Fetele și băieții învață împreună să prelucreze lemnul și să coasă la mașină. Există un consiliu al elevilor, în care se discută doleanțele și propunerile fiecărei clase. De exemplu: băieții de a 6-a aruncă în cei mici cu mingea sau vrem un leagăn cu plasă pe terenul de joacă. După ora de sport, toată lumea face duș. Pauzele sînt lungi cu adevărat, copiii neterminînd orele înainte de ora 14. După programul de școală există after-school pentru copiii ai căror părinți lucrează. 

Mai povestesc, rămîneți pe-aproape.

Doua la un leu - 69

Vazute în Suedia, da' nu ce credeti voi.
1. Un Audi depasit de un camion oarecare, pe autostrada.
2. La scoala, o profesoara se mira ca eleva ei de 10 (zece) ani, clasa a IV-a, nu are telefon mobil.

2.12.0.0

Cronica de Suedia în poze

La concret si cu proba oculara.
Pastrati Suedia curata! (Restul lumii? Planeta?)

Joc educativ pentru copii: ghiceste cine a produs rahatul!

 Pizza din bomboane.

 Cea mai trista pisica pe care am vazut-o vreodata. Clona cheala a lui Hitler pazînd o narghilea.

Doua la un leu 68

Continue mirari suedeze:

1.  Traiesc printre oameni cu mari tendinte suicidare. N-am vazut nicaieri pe planeta asta, doar aici, cetateni care sa vorbeasca la telefon în timp ce merg cu bicicleta, adica avînd o mîna pe mobil si cealalta pe pedalo-mobila, trecînd în viteza prin spatele masinilor care ies din parcare sau oprindu-se, pur si simplu, pe strada, ca sa vorbeasca la telefon. În timp ce claxonam ca proasta în oras un cetatean care-si oprise boii pe o strada îngusta (sens unic, din care jumatate ocupat de masini parcate), acesta îmi zice, senin si extrem de turmentat pentru ora 15.00: "Pai a sunat telefonul, nu trebuia sa raspund??"

2. Sun la policlinica pentru o înnoire de reteta. Raspunde robotul: "Pentru cutare si cutare apasati 123456 si *. Toate liniile sînt ocupate si nu e nici o sansa sa vorbiti cu cineva azi. Pentru urgente uitati-va pe site-ul cutare. Daca sînteti pe moarte sunati la 112. Pa!"

Printre sute de desene

Caci m-am apucat de desenat. Dar nu despre desene e vorba, ci despre ce-am mai facut eu în ultimul timp. Da, am desenat. Mdea, am scris prea putin si nerelevant pentru blog. A, si am facut turism pe-aici prin jur. De unde si minunatiile astea de poze. Despre cum am ramas eu fara telefon fix si cu numarul în aer, alta data. Tare-mi place sa fiu clienta în Suedia: ei gresesc, eu tre' sa repar. 

Revenind la poze, e vorba de o plimbare la Copenhaga, unde m-am dat si eu cu barca, în sfîrsit, si am acostat la Cristiania.

Printre turisti asiatici se zareste si hidrobicicleta reginei Danemarcei. 

Am descalecat deci la Cristiania, dar se pare nu sînt prima românca în trecere prin zona libera.

Nu se vede bine? Detaliu aici:

Mdea. Jamaicanii, mai cu dare de mîna, si-au facut casa:

Danezii agata si ei lacate de poduri:

Si-napoi la turnul malmö-ean cel rasucit:

Denis, predau legatura!

Doua la un leu - 67

Colorata, de ieri era gata:

1. Aici se deschid portile unui complex rezidential mai verde.

2. Pîna una alta, tiganii nostri înca nealungati de la Malmö traiesc aici.

Doua la un leu - 65

De reclama! La locurile cele mai dragi mie în Malmö. De notat ca, oricare ar fi ordinea, unul fara celalalt nu se poate. Fara dulce, viata e pustiu. Fara miscare, viata atîrna greu (la cîntar).
1. Hot Yoga Malmö. Sala de yoga în care m-as muta.
2. Play Bake Malmö. Cofetaria de care nu pot sa stau departe. Cu multi români dragi si amandine, savarine si eclere!

Doua la un leu - 64

Din presa suedeza:

1. Ministrul de afaceri externe afgani roaga Suedia sa nu mai expulzeze cetatenii afgani, ca la ei în tara e... razboi.

2. O tînara a fost vizitata de politie pentru ca si-a atîrnat în fata geamului doua baloane cu heliu care a arata lumii ca împlineste 21 de ani. De-afara, un vecin îngrijorat a vazut un semn de propaganda pentru Statul Islamic. Culmea e ca tînara a si înlaturat baloanele incriminate.

Doua la un leu - 59

Vazute la Malmö:

1. Reclama stradala la o agentie de voiaj care promite hoteluri fara copii.
2. Mama alaptînd în timp ce-si consulta telefonul mobil. Sau invers?

Cum am votat în Suedia

Cu ocazia alegerilor prezidentiale din România va povestesc cum am votat eu acum doua saptamîni în Suedia. Nici o legatura, asa-i? Precizez (pentru cealalta parte a cititorilor mei si în special pentru doamna Nutzi Udrea) ca Suedia e monarhie constitutionala, prin urmare circ si alegeri prezidentiale NU se organizeaza. La mitinguri sînt prezenti mai multi politai decît manifestanti.

S-a votat pentru alegerile locale, regionale si parlamentare. S-a dat drumul la urne cu 2 (saptamîni) înainte de ziua X, dupa cum se vede:

Pur si simplu se poate vota în avans. Campania electorala a fost destul de linistita, din cîte stiu eu, cu exceptia unei manifestatii care s-a lasat cu om sub copitele calului politist. Care cal are dreptul sa depuna balega inclusiv pe masinile cetatenilor parcate regulamentar, asa cum masina de politie se parcheaza unde vrea caii ei putere.

Iata cum membrii de partid împart promisiuni electorale la toti trecatorii:

În ziua alegerilor m-am echipat cu pasaport si vecina capabila sa jure pe toate culorile curcubeului ca eu mi-s. Treaba merge asa: daca n-ai act de identitate valid, poa'sa te însoteasca cineva cu act de identate valid, normal, si sa confirme ca tu esti tu. Cum ar veni, te ia pe semnatura. Mergem noi la scoala unde sîntem arondate si începem procesul de votare dinainte de a intra pe usa institutiei. Acolo unde membrii diferitelor partide te întîmpina cu fluturasi pe care poti sa-i iei sau nu. Aceeasi fluturasi si înca multi altii îi gasesti si înainte de a intra în sala de votare. Sistemul e asa: fiecare partid are cîte trei rînduri de fluturasi cu listele de nume corespunzatoare celor trei tipuri de alegeri. Înainte de a intra în sala de votare te mai întîmpina cineva, dupa ce treci de partizani, si primesti trei plicuri goale. Te bagi în cabina si bagi cîte o hîrtie în fiecare plic care are prevazut un semicerc decupat prin care se vede culoarea hîrtiei (alba, galbena sau albastra). Poti sa bifezi si nume pe lista daca ai chef. Ba cred ca poti sa treci si alte nume. Exista si hîrtii colorate, cu numele partidului, dar fara nume de candidati. Daca le folosesti, înseamna ca votezi cu partidul respectiv indiferent de numele propuse. Poti sa votezi alb, introducînd hîrtii colorate fara nici un nume. 

Am votat eu ce-am votat, pentru locale si regionale, ca la parlamentare n-am avut voie, nefiind decît cetatean european, nu si suedez - doar rezident. M-am prezentat apoi la domnii si doamnele care strîngeau plicurile si verificau identitatea. Mi-au luat plicurile si mi-au aratat cum le-au plasat în urnele corespunzatoare. Am iesit pe alta usa, ca sa nu ne calcam în picioare cu cei care intrau sa voteze. Asta a fost tot.

A doua zi am auzit ca pe primul loc au iesit social-democratii (în opozitie pîna atunci). Stînga a cîstigat puterea, adica SD si ecologistii care nu vor sa faca alianta cu Partidul de Stînga. Prefera sa se înteleaga cu opozitia. Pe locul trei a iesit un partid zis de extrema dreapta - ei se considera doar nationalisti -,  cu care nimeni nu vrea sa colaboreze, desi au obtinut 13% dintre sufragii la alegerile parlamentare si mai multe scaune de consilieri decît au avut oameni pe lista. Nasoala mai e democratia asta, în care toata lumea face ce vrea.

Bacaloriat suedez

Va zic din capul locului: din bacalaureat, suedezii au pastrat numai betia de dupa! Am mai zis si cu alte ocazii: aici nu exista examen de bacalaureat! Liceenii dau examen national (ca teza noastra, cu subiect unic pe tara) cam la toate materiile, cam la fiecare sfîrsit de semestru. Dupa ultimul an de liceu, daca ai trecut toate testele, ai absolvit. Mai vrei sa aduni o materie la lista? Poti sa o studiezi în cadrul programului pentru adulti KOMVUX. Asa am facut si eu si m-am ales cu "bac-ul" la suedeza si engleza, adica am studiat toate nivelele posibile. 

Ziceam ceva de petrecere. Saptamîna asta e una fatidica sau fericita, în functie de locatie si de dispozitia de a participa la bucuria viitorilor studenti. Suedezii cam traiesc în viitor. De exemplu, ei nu zic "ora 2 jumatate", ci "jumatate pîna la 3". Asa si absolventii de liceu se cheama ca "tog studenten", adica au trecut examenul de studentie. Exista si un test national, cu trimitere la materiile de liceu, pe care oricine îl poate da cînd doreste, de mai multe ori, pîna obtine nota care îl satisface - însa acest test nu e obligatoriu si nu are legatura cu evenimentul în chestiune. Aceasta nota se ia în considerare la înscrierea la facultate, dar se poate intra si fara, dovada eu. Admiterea la facultate se face, de cele mai multe ori, printr-un concurs de dosare - concurs care tot opac mi se pare, în ciuda criteriilor afisate.

Petrecere, deci. Se întîmpla asa: dupa festivitatea de la liceu, absolventii, îmbracati în marinali, marineri sau marineli, se îmbarca într-un camion si pornesc cu claxoane, surle si trîmbite, prin oras, spre bucuria sau nefericirea trecatorilor si rezidentilor. Se opresc într-o piata, se împrastie prin masini si se plimba pe la casele fiecaruia, unde parintii organizeaza o petrecere alcoolizata ca, deh, e prima data (oficiala) cînd odrasla se deda la spirtoase.

În seara asta e a doua petrecere de "student" la mine în curte. Sa traiasca absolventul si sa bea cu masura! N-am fost invitata, asa ca nu pot transmite de la fata locului, dar tot am ce va arata: poze proaspete, de acum 2 ore, la 15 grade Celsius în luna iunie.

Duios, camionul trecea. Acum, si cu sonor:

De remarcat steguletele suedeze si, în general, culorile galben-albastru care apar peste tot. Masinile sînt decorate ca la nuntile noastre, cu baloane si panglici galben-albastre. De unde se vede ca numai noua ne e rusine sa ne purtam culorile si ne acuzam de nationalism, de parca ar fi o boala rusinoasa.

Camioanele au ajuns la locul de întîlnire:

Daca ne uitam mai cu atentie, ce observam? Pe unul dintre cearsafurile atîrnate pe camion scrie:

Noi o sa va aparam de rusi

O mama agita cu mîndrie portretul de bebe al copilei absolventa de liceu. Altii îsi vad de jocul lor de bile:

Se aduna masinile - da, si ei au boala la masini scumpe, de fitze sau de epoca:

Hai c-am trecut si de bacaloriatul pe anul asta!

Afise electorale din Suedia

La ora asta (21) nu am cunosc nici o estimare cu privire la alegerile din Suedia. Secretosi mai sînt suedezii si scrupulosi la numaratul voturilor. La noi au iesit, dupa cum era de de asteptat, PSD-istii pe primul loc si - o, ce veste minunata! - incompatibilul Mircea Diaconu. La francezi a iesit bine merci pe primul loc, cu 25%, conform estimarilor, Marine le Pen si al si (si al taticului) Front National. Pîna cînd iese exit poll-ul suedez, v-arat niste afise electorale. Sa vedeti si sa-ntelegeti cam ce vor sa faca partidele pentru votantii lor.

Ce zic moderatii:

Controale mai dure acolo. Mîncare mai buna în farfurie aici.

Mai mult comert liber acolo. Mai multe noi locuri de munca aici.

Ce zic centristii:

Vrei sa ai mai multe coroane în portofel? Spune NU euro(iului).

Ce zic cei de stînga:

EU salveaza banci. Noi salvam bunastarea.

Voi pe care i-ati fi ales?