04 mai 2016

Sandu 1

A căzut să mergem de Paște la Sandu, ceva Bumbești Jiu, cam pe unde începe mărețul defileu comunist Bumbești Livezeni, spre Târgu Jiu. Aveam și alte invitații: Împăratul Albaniei făcuse halva și ne-a oprit o bucată bună pentru că în Albania sunt interzise ouăle roșii, la Opera Română ne-au chemat să dansăm în seara de Înviere în Plutașul de pe Bistrița la care era invitat și Dacian Cioloș, la Otopeni era cât pe ce să ne intersectăm cu Rona Hartner care bântuie prin România sub formă de Fecioara Maria, la Bacău am fost invitați să purtăm crucea prin în mare printre tarabele de ridichi așa cum făcuse și Isus acum 2.000 și ceva de ani, la Snagov Vlad făcuse budincă de cocostârc și n-ajungea așa că am luat-o spre Sadu, pe Valea Jiului, nume conspirat de noi în Sandu ca să nu se prindă omenirea că acolo mai e o fabrică de armament care face gloanțe pentru americani.

Deja în mașină încărcați cu vin. Restul era fudulie am considerat și ne-am așternut pe Militari ca să ieșim din București. Se vede că sunt alegeri locale, peste tot sunt pancarte cu candidați. Unul Niță are sloganul Pentru noi din noi sau cam așa ceva. Unul Mutu e tot dintre noi dar n-are treabă cu nu știm cine că e independent. Pe toți, zice Relu, îi chiamă din trei nume. Adică Nițu Nițu Nițu sau Răzvan Mateescu Ștefan sau cam așa ceva. Un alt panou zice că Mutu se pune pe treabă, unul ALDE zice că Florin și mai știu io cum are nevoie de noi la nu știm ce proiecte. Fețele candidaților aduc a milițieni, avem această impresie foarte clară, pentru că sloganurile îndeamnă la din noi pentru noi sau alături de noi și asta e valabil numai la miliție. Că în rest, ca simplu cetățean, ți se mai strică chiuveta, țeava, nevasta, copilul, nu poți fi tot timpul din noi pentru noi că ți-ai ratat viața.

Facem la stânga spre Târgiu Jiu Horezu. Popas la benzinărie. Scoatem pătura și facem un brunch: ouă, vin, benzină, iar ouă, Lorena ceva, Tina Cumva ceva și vorbim după ce la radio a anunțat că Vlad Alexandrescu a fost împiedicat să-și facă proiectele. Unul din ele fiind Roșia Montană. Am plâns în benzinărie, pentru că și nouă un proiect ca Roșia Montană rezolvat ne prindea bine. Apoi, am vorbit de cultura română, de Corina Șuteu adică. Bă, dar are față cam de bețivancă. Dacă ea nu știe de Roșia Montană și se ocupă din nou de ea? Cel mai notabil eveniment, pe care însă nu l-am adus în discuția de la OMV a fost apariția revistei de proză scurtă IOCAN a lui Florin Iaru, Marius Chivu și Cristian Teodorescu. Cumpărăm la București, de-om mai găsi.

Din nou în mașină, ceva timp urât. Mai plouă, mai nu. Încep europenele de fotbal, zice Relu. E direct implicat, adică și-a luat bilet și merge la Paris. A învățat câteva melodii Edith Piaf, ca să nu zică ăia că e incult, needucat. Intră pe stadion, de exemplu, și cântă Je ne regrete rien, și francezii uită de atacantul nostru care se îndreaptă spre poartă și dă gol. Că așa va și fi: Franța România 0-1. Va înscrie Pârcălab, că e stabilit acolo.

După un cot de șosea apare Sandu. Blocuri de 30 de etaje, suspendate, grădini aeriene, mamă, mamă. Zic: Ce-au făcut gloanțele din orășelul ăsta!!

A suivre, Denis.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: