Darea în plată

Soții Ionel și Sandra McDonalds din comuna Uiești, județ Giurgiu, aveau un împrumut de 10.000 de lei de la vecinul lor, un țăran bogat cu multe gâște-n curte. Mai luaseră ceva bani și de la primărie, juma juma cu primarul și făcură primul cinematograf din Uiești. De fapt niște bănci de lemn, o masă, un cearceaf și un proiector care ăsta a costat cel mai scump. Ideea lor era să promoveze filmul românesc. Filmul nou românesc, nu ăla vechi făcut de niște "grei" inutili, uitați de lume. Au adus ultimul film, cel de la Cannes 2016, al lui Cristi Puiu, SieraNevada. Filmul ținea trei ore și era ceva cu Ana Pauker și cu Dej. Gheorghiu Dej. După zece minute oamenii de pe bănci se foiau, după două zeci părăsiră curtea sălii. Ionel se gândi atunci că oamenii vor filme mai lungi. Vorbi la telefon cu Cristi Puiu iar acesta îi promise că va face numai filme de opt ore. De acum încolo. Și că o să vorbească și cu ceilalți din generația lui să facă la fel. Așa că soții McDonalds erau în pragul falimentului.

Aflând că de azi se dă înapoi în plată orice împrumut, Ionel și Sandra bătură la ușa vecinului bogat, ăla cu gâștele. Care de fapt nu avea numai gâște, avea și măgari, și-un elefant că lucra la circ. Și-i spuseră: îți dăm cinematograful în plată că nu avem să-ți dăm banii înapoi și până vin filmele de opt nouă ore mai e. Păi, nu așa am vorbit. Da' cum? Nu-nțelegi că de azi e lege? Îți dăm sala înapoi, iar tu ne pui chirie pe ea. N-ai cum s-o-ntorci. O chirie mică, altfel nu ți-o dăm nici p-aia. Păi, de ce-ați lua banii? Uite-așa. N-ați făcut și voi o socoteală că adică dacă aveți să-i dați înapoi? Nu. Io nu vreau nicio sală. Dacă aș găsi filme românești de zece ore da, aș lua-o, filme în care să fie vorba de materiile de la bac și copii neascultători. Dar așa nu. Păi, de ce de zece ore? Păi, ca să doarmă lumea în sală că atunci le mai iei un ban de cazare. Nu ne-nțelegem? Nu. Vrei banii. Da.

Se despărțiră dușmani. Pe bună dreptate țăranul bogat vroia banii, pe bună dreptate Ionel vroia darea în plată. Sandra avu ideea genială: Bă, Ionele, dar dacă în sală facem un circ cu animalele omului? Bă, facem un circ în sală și recuperăm banii. Omul nu era acasă, le răspunse elefantul: Bine, hai că viu acum. Elefantul, Rodrigues Maria pe numele lui, se așeză pe o bancă de lemn și se puse pe așteptat. Ce-aștepți, bă? Nu sări frânghia, nu faci paralele ca să râdă lumea? Dacă stai doar așa, noi pe ce să punem bilet? Elefantul nu răspunse. Adormise de mult. Dormea și visa cum dădea el bacalaureatul opt ore fără să știe nimic.

Denis