09 mai 2016

By Pass

Generalul Manole Ben Manole stătea la birou și răsfoia National Geographic. Un număr mai vechi în care erau niște munți vechi verzi, un deșert tot vechi galben care aveau ca explicație ceva cu dacă ne batem joc de natură așa pățim. Să înțelegem că azi n-avea chef să păzească Constituția României sau mai bine zis că n-avea chef de nimic. O chemă pe nevastă-sa: Florico!! Mă duc la By Pass. Florica rămase interzisă, nu-l știa pe Manole bolnav de inimă. Cum vine asta, Manole? Pe mine cui mă lași? De ce-mi faci asta acum? Acum când suntem așezați, cu salarii de generali amândoi, cu Costache pe mâna căruia am dat onoarea noastră de familiști. Și știi cât costă un by pass? Ești nebun? Generalul o întrerupse: Nu fă, mă duc la film. Așa se chiamă, By Pass. Unul nou, românesc. Trebuie să fie cu medici, cu operații nasoale, știi că-mi plac. N-am mai fost de mult într-un spital și vreau să văd ce se poate băga în Constituție.

Începe filmul. Un tip cu motoreta fură țoalele a doi răniți, poate mortal, tot cu motoreta. Nasol cu românii ăștia care fură tot ce găsesc. Lasă că-i prinde la final. Vin doctorii. Unul din ei o cere la mișto de nevastă pe doctorița noastră principală, dar nu se explică tot filmul de ce, or fi fost iubiți?, era la mișto?, o iubea?, îi făcea în necaz? Apare un globbetrotters. Nu se înțelege de ce apare, pentru că până la final nu-l mai vedem, nu face parte din povestea noastră. Așa cum nici cu hoțul de pe motoretă nu ne mai întâlnim. Nici el nu face parte din povestea noastră. Atunci de ce apare? Generalul se mișcă nemulțumit în scaun. Ar vrea să plece, dar îl cunoaște lumea din sală. Apoi, la un bolnav, Mătăsăreanu, cei trei ambulanțieri, șoferul, medica noastră principală și asistentul găsesc o saltea cu bani. Plină ochi cu bani. De care nu știe nimeni, presupunem noi și chiar și ei. E de fapt miza filmului. De aici trebuia început, își zise generalul, și-și citi un sms în care Florica îl întreba cât durează By Pass-ul ăsta ca să aibă grijă cu Costache să pregătească masa. Pe ecran o secvență de la benzinărie. Asistentul fuge neplătit. Șoferul își ascunde fața și plătește în fise de 50 de bani. De ce? Care-o fi cioaca, se întreabă generalul. Cam multe întrebări acum când cei trei se hotărăsc să se întoarcă la Mătăsăreanu și să-i ia banii, despre care Mătăsăreanu nu mai aflăm nimic, adică dacă a murit, dacă a ieșit din spital, dacă cineva din State știa de banii lui și altele. Ambulanțierii au procese de conștiință. Să ia banii? Să nu-i ia? Decât să-i ia procuratura, mai bine ei. În cadrul acestui proces de conștiință șoferul se schimbă de uniformă zece minuite, îi vedem claia de păr de pe piept, chiloții, tricoul vechi, ea, medica noastră principală, zace în pat și-și amintește de zbenguiala erotică cu asistentul, asta așa era că trăiau împreună, da, dar asistentul mai trăia și cu o soră mai tânără, că așa-s asistenții ăștia școliți din spitale, și deci în cadrul acestui proces colectiv de conștiință xolac peste pupăză șoferul își taie talpa piciorului? și anunță la stație: M-am tăiat în talpă, nu mai pot călca ambreiajul, fără ca tipa de la celălalt capăt să-l întrebe, cum, prin bocanci?

Generalul își dădu seama că vede un film prost. Cu situații lăsate la voia întâmplării, cu o miză, banii, destul de americănească, rezolvată însă mediocru, ba chiar rău. Își dădu seama că vede un film de începător. Își făcu datoria și notă protagoniștii: Regia Nap Toader, scenariul Alin Ludu Dumbravă și Dan Stăiculescu, scenografia Velica Panduru, producător Corina Stavilă și actorii Medeea Marinescu, Gabriel Spahiu și Alexandru Potocean. Sonor mizerabil. Muzica excelentă a lui Mircea Florian nu reușeșete din păcate să dreagă nimic din calitatea slabă a filmului.
Florica Ben Florica, nevasta generalului, auzi portierele mașinii. Îi spuse lui Costache Ben Costache: Hai, puneți țoalele că a venit. E trist. Înseamnă că nu i-a reușit By Pass-ul și trebuie să-l înveselim. Cum? Cum, cum? Să-l luăm în mașină și să mergem noi la Mătăsăreanu ăla să-l luăm banii, că așa scrie în Constituție: Bunăstarea la români este inaliniabilă, ignifigiabilă, introvertinabilă sau cam așa ceva și e garantată de stat.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: