Încercările de reformă avansate în ultimii ani pentru a veni în întâmpinarea așteptărilor spectatorilor și pentru a dezvolta industria filmului în România au fost minimalizate în media și desconsiderate de factorii politici pe motiv că nu sunt susținute de nume reprezentative ale cinematografului românesc actual, adică de cineaști care au obținut recent premii în mari festivaluri internaționale.
Numai că, marile festivaluri selecționează programatic filme ce nu au șanse de succes la public, deobicei filme ale unor regizori aflați la început de carieră, mai ales drame și îndeosebi cele cu implicații sociale. Comedii, filme inspirate de momente sau personalități istorice, ecranizări, filme pentru copii și adolescenți, fantezii, filme de acțiune, de aventuri sau de anticipație, musicaluri sau drame romanticeși alte genuri de film așteptate de public, mai ales atunci când sunt produse în țări ce nu sunt mari puteri cinematografice sunt ignorate de selecționeri, deci nu au cum să primească premii, autorii lor nu pot deveni „nume reprezentative”în accepțiunea de mai sus, iar vocea lor este ignorată. Cu toate acestea, asemenea filme, unele realizate chiar și cu zeci de ani în urmă înregistrează recorduri naționale de vizionare, în timp ce multe din filmele contemporane premiate sunt trecute cu vederea de publicul românesc.
În ultimii zece ani, autoritățile au susținut cu precădere așa numite „filme de festival”, adică filme gândite, plănuite și realizate pentru a fi pe gustul și conform interesului selecționerilor festivalurilor internaționale, fără a ține seamă de așteptările publicului românesc, al contribuabililor la fondul public ce le finanțează. În contrapartidă cu premiile obținute, rezultatul este pierderea publicului, scăderea tragică a numărului de proiecte pentru altfel de filme decât cele „de festival” și orientarea în masă a tinerilor cineaști spre filmul așa numit „minimalist”, singurul cu șanse reale de a fi finanțat. În același timp, numeroasele premii din ultimii ani nu au îmbunătățit în vreo măsură imaginea României în lume, nu au contribuit la creșterea investițiilor private în filmul românesc (dimpotrivă, în mod paradoxal, cineaștii premiați solicită ajutoare de stat din ce în ce mai mari), nu au oprit procesul constant de îndepărtare a spectatorilor de filmul românesc, nu au contribuit la crearea unei piețe interne pentru filmul naționalși nu au stimulat în vreun fel dezvoltarea industriei de film. Fără să se poată lăuda cu un număr comparativ de premii, oricare altă țară dintre cele ce au fost comuniste stă mai bine decât Romania la toate celelalte capitole.
În această situație, cineaștii semnatari ai acestui apel, producători, creatori, interpreți și tehnicieni din cinematografie, critici de filmși cadre didactice din învățământul superior de specialitate fac apel la Parlamentul și Guvernul României, la Ministerul Culturii și la Centrul Național al Cinematografiei pentru adoptarea de urgență a unor reglementări legale care să satisfacă următoarele deziderate:
• susținerea financiară a filmelor de lung metraj de ficțiune din Fondul cinematografic să se realizeze pentru două categorii: una a filmelor cușanse de succes în festivaluri internaționale și alta a fimelor cu șanse de succes la publicul românesc, iar această a doua categorie să includă minim două treimi din totalul sumelor alocate pentru filme de ficțiune și din numărul total de filme de lung metraj de ficțiune finanțate anual.
• susținerea din Fondul cinematografic, în fiecare an, a cel puțin câte unui film din următoarele categorii:
- filme inspirate de evenimente sau momente din istoria națională,
- filme inspirate de biografia unor recunoscute personalități culturale, științifice, politice, militare, sportive sau de alt profil,
- filme educative sau formative dedicate copiilor sau adolescenților,
- ecranizări ale unor opere literare românești
• interzicerea concentrării resurselor financiare ce provin din fonduri publice sau de stat în mâinile a câtorva cineaști, care pot astfel să impună producției naționale propriile gusturi și interese
• instituirea unui acces la finanțare cu șanse egale pentru un număr cât mai mare de autori și producători, de toate vârstele și orientările artistice
• transformarea actualei RADEF RomâniaFilm într-o instituție de interes național cu scopul creării unei rețele de cinematografe moderne, dedicate difuzării filmelor românești și europene
• instituirea unor cote minime obligatorii alocate filmului românesc pentru:
- filmele difuzate sau programate în prime-time de posturi de televiziune și săli de cinematograf
- sumele cheltuite anual pentru achiziția de drepturi de exploatare de filme pe teritoriul României
• adoptarea și aplicarea unor măsuri de stimulare fiscală, asemenea celorlalte țări europene, pentru creșterea nivelului investiției private în producția și industria de film și pentru încurajarea realizării în România a cât mai multor producții de film străine.
Adoptarea fără întârziere a măsurilor legale care să permită împlinirea acestor deziderate este singura cale prin care industria de film poate deveni o semnificativă sursă de venit național și un important vector de imagine, așa cum este în restul Europei, singurul mod prin care filmul românesc îi poate recâștiga pe spectatorii români, redobândindu-și astfel funcția culturalăși socială.
Cristian Comeagă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: