Romeo, Julieta și alte Carmina Burana

Îl întrerup pe Denis preț de o relatare de la Malmö, aproape în direct. Zic ”aproape” pentru că, la ora la care scriu, are loc a doua reprezentație a concertului la care am asistat aseară. Băieții și fetele din formație au cîntat atît de bine, că-ți venea să le lipești hîrtii de 100 de euro pe frunte. De guriști nu mai vorbesc. Iar dacă orele nu ar fi fost atît de înaintate în noapte, i-ai fi închis pe maeștri în sala de concert pentru un bis mai consistent.

Iată despre ce vorbesc:

                                           
Atît de la Malmö.

A Moment in Life - 3

Seara tîrziu, dupa ora 21. Loc de joaca abandonat de copii carora le venise mos Ene pe la gene.

În direct dupa concert

Tocmai ce m-am întors. Impresiile sînt dureroase si proaspete. Am început suspect de moale si liniar cu o uvertura de Wagner - Lohengrin.

Dupa care am avut din nou onoarea sa asist la o premiera muzicala transmisa în direct la radioul suedez: "Godai", a contemporanului localnic Benjamin Staern, un compozitor care compune muzica, de ascultat pe propriul canal youtube. Contemporan pentru ca figura numai cu data nasterii pe fluturasul de prezentare a concertului. Ba l-am mai vazut, transportat de fericire, si la aplauzele de final, cînd i-a smuls buchetele din mîna fetei care urcase pe scena sa-l felicite, l-a strîns în brate pe dirijor care n-avea nici o vina, saracul, caci meseria e meserie. Recunosc ca nu-nteleg nimic din muzica contemporana, mai ales cea simfonica; mi se pare o însiruire de sunete putin muzicale. Simfonia asta m-a indispus complet, basca i-a împiedicat pe vecinii mei de suferinta, 99% pensionari si plus, sa adoarma. Cel mai frustrant moment a fost la final, când a trebuit sa aplaud cot la cot cu toata lumea, ca asa se face. Eu as fi vrut sa-i arunc niscai oua în semn de pretuire. Am fost atît de indispusa ca n-am apreciat deloc Simfonia a cincea de Ceaikovski, interpretata dupa pauza. Poate va place voua mai mult.
Macar am ascultat, în sfîrsit, muzica, iar vecinii mei au putut sa atipeasca linistit pîna la sfîrsitul concertului, cînd s-au trezit si-au început sa aplaude frenetic. Erau în cautarea bisului pierdut? Dirijorul s-a razbunat, însa, si nu le-a oferit nici o masura, na! Sa se mai învete minte si sa mai adoarma si alta data!

A Moment in Life - 2

Nu stiu ce mi-a venit - dar bine ca mi-a venit - s-o iau pe strada asta ca sa merg la statia de autobuz. E o straduta cu case lipite unele de altele. Printre ghivece cu flori, biciclete si ce mai tine omul în fata casei, am vazut si asta:

"Ia ce vrei" scrie pe bilet, asa ca am luat o carte de citit pe autobuz.

Timp de 78 de pagini ies din cercul larg al zombi-lor cu ochii lipiti de telefon. Tack ska du ha, om bun!

Foaie Verdi

Cum sa nu-ti placa?! La ora 10 seara, orchestra cînta parca numai pentru tine, la bis, Marsul gloriei din Aida. Apoi toata sala (în picioare) si solistii (pe scena) îl mai duc o data la groapa pe marele Verdi, cîntîndu-i nu vesnica pomenire, ci Corul sclavilor din Nabucco. Dupa trei ore de concert, un maraton suportat cu entuziasm de o sala a carei medie de vîrsta era pe la 65 de ani.

Viva Verdi!

De la mine special

Catre toti fratii mei de trafic suedezi care-mi ofera minunata sansa de a face scoala de soferi pentru a... nu stiu cîta oara, ca tot mai am restante, dupa "atîtia" ani de soferit. Cînd vine vorba de sofereala, timpul e o notiune atît de subiectiva, direct proportional cu praful care se asterne pe permisul de conducere. Cum ziceam, m-am apucat de condus, fortata de împrejurari. Cumperi masina, apare si nevoia de a te folosi de ea. Placerea, cîta a fost la început, se destrama inevitabil între al saptelea si al cinshpelea semafor pe rosu pe care-l prinzi cînd te grabesti mai tare. Dar am mare noroc si puteti sa ma invidiati vîrtos pentru ca soferul suedez e foarte disciplinat în trafic, singura extravaganta pe care si-o permite fiind sa treaca pe galben. În oras (Malmö, tot Suedia) viteaza legala a coborît la 40 de km/h. În general se face pîrtie în fata mea cînd circul, nu pentru ca as fi o catastrofa blonda la volan, ci pentru ca localnicul are adînc înfipt în cap reflexul asezatului la coada. Exemplificare: semafor, doua benzi înainte, una la stînga. Apoi soferii nostri se vor aseza frumos unul dupa altul pe o singura banda, aia pe care a ajuns primul dintre ei. Alta exemplificare: ai masinile parcate mai mult sau mai putin frumos pe dreapta, ai doua benzi pe directie, apoi toata lumea circula pe banda extrema stînga, sa nu se apropie prea tare de masinile alea parcate si, mai ales, sa-mi lase mie cale libera. Dragut, nu? Plus ca masinile se aseaza pe banda care le trebuie peste vreo 5 intersectii, ca nu e frumos sa schimbe banda între timp, sa nu deranjeze. Ai o bicicleta în fata? Te tîrîi în urma ei pîna binevoieste sa se dea la o parte. Extrem de putini îndraznesc sa traga oleaca de volan stînga si sa muste din banda a doua, cît sa depaseasca bicicleta. Nu se înjura, nu se claxoneaza, se da prioritate biciclistilor si în sens giratoriu, se asteapta pietonii sa traverseze cu carucioare pentru copii si handicapati si premergatoare (mai degraba postmergatoare) pentru batrîni. Cam asta e codul manierelor elegante la volan, respectat în general de participantii la trafic. Unii îndraznesc sa fie mai dezmortiti si sa faca slalom printre masini, dar ei sînt exceptii si, banuiesc eu, venetici.

De aia zic eu tack catre tovarasii de trafic si sa-i asigur ca, daca aud cîntecul de mai jos pe strazile din oras, înseamna ca sînt la volan. Pazea!

La bîlci

Ca în fiecare an, luna august înregistreaza 2 evenimente majore aici, la Malmö. Mai degraba 2 în 1: Malmöfestivalen si Kräftskiva. Adica: 1) bîlciul cu distractie, mâncare si muzici la liber - pentru mâncare si distractie tre'sa cam platesti, daca nu te multumesti numai cu degustarile promotionale si 2) petrecerea langustelor, prilej de beut diverse alcooluri ca sa alunece langustele pe gât. Am fost si eu sa casc gura într-o zi de festival, suficient, ca toate 7 sunt la fel. De concertele de seara nu am ce sa va povestesc, ca nu servesc. Bate ecoul în geamuri pâna hat, noaptea târziu, mi-e de-ajuns. 

De vazut am vazut:

Tiribomba care te-arunca-n slavi si te face sa-ti versi decibelii fara numar, prezenta în fiecare an.

Un soi de dans unduitor de sale, coapse si diverse articulatii.

Un loc de joaca pentru copii, de "inventat" ceva, pozat si pus pe Instagram, la concurs.

Cica cea mai buna haleala e langosul unguresc. Si asta e al lor??

Acadele avem, baieti!

Ciuperci sub toate formele si lume ca la balamuc.
Daca v-a placut, haidati la festival!

La iarba verde si... cai

Gata si vacanta în România! M-am întors la Malmö, unde e cald si senin, asa ca am pornit într-o plimbare de recunoastere în jurul orasului. Iata ce am gasit la Sallerupsdammarna, niste lacuri prevazute cu pontoane pentru pescuit, aflate la 10 minute de Malmö (cu masina).

Poza mea favorita: tomberon cu sac de plastic, în mijlocul naturii! Si nu era singurul.

Si, surpriza, cai la pascut! Cei mai multi aveau capetele acoperite cu niste masti de protectie (probabil împotriva mustelor):

Unul avea botnita, o fi fost la cura de slabire:

O modalitate ingenioasa de a determina soferii sa micsoreze viteza:

(Conduceti cu atentie! Copii la joaca!)
Si recolta de musetel cules pe marginea drumului:

În Slottsparken, Malmö

La plimbare, ca în prima zi de Pasti.

Zi de primavara, de dimineata pîna-n seara

Si pe jos, si cu banii luati

Cam asa stau lucrurile aici în Suedia, în urbea Malmö: trierea deseurilor alimentare a devenit obligatorie. Tot cetateanul tre'sa-si arunce foile de ceapa, coaja de banana si cotorul de mar în punga de hîrtie prevazuta în acest scop. Punga este aruncata în tomberonul prevazut în acest scop. Pungile de hîrtie sînt gratuite, însa haleala si transportul gunoiului se platesc din buzunarul cetateanului. Ce se-ntîmpla cu resturile noastre alimentare? Ei bine, ele sînt prelucrate si transformate în biogaz care e consumat de autobuzele serviciului de transport public. Pentru a folosi acest serviciu trebuie sa platesti bilet. Biletul nu se cumpara din fund de la taxatoare, am mai spus si în alte rînduri, ci se cumpara o cartela care se încarca cu diverse sume de bani. Cartela noua costa cel putin 200 coroane sudeze, cam 23 euro, în functie de curs, dupa care o poti încarca si cu sume mai mici sau mai mari, dupa nevoi. Exista si abonamente lunare, mai avantajoase, desigur. Insa pentru un turist nu e ok deloc. Mai poti cumpara bilet cu telefonul mobil, trimitînd un sms la un anumit numar - care numar nu e afisat în autobuze. Dar - ca exista si aici un dar - trebuie sa ai abonament la telefonul mobil si sa te înscrii la un anumit serviciu, altfel nu poti cumpara nenorocitul ala de bilet. Se întelege, sper, cît de complicat e sa calatoresti cu autobuzul aici, mai ales daca esti strain si în trecere. 

Acum, ce citesc eu în ziarul Metro de azi? Ca o adolescenta de 13 ani a fost lasata în statie de soferul unui autobuz, într-o seara, pe la ora 22, pentru ca nu mai avea fata credit pe telefon. Nota bene: nu se mai poate achita la sofer contravaloarea unei calatorii, începînd cu 1 iunie 2011. Mi s-a întîmplat si mie o data sa fiu data afara din autobuz, pentru ca nu am reusit sa trimit sms-ul ala nenorocit, iar cartela de transport era neîncarcata. Eram însotita de copil, în carucior, dar asta nu l-a sensibilizat pe vigilentul PDG de autobuz. Si eram cu o statie înainte de gara, unde se gaseste un punct în care se pot încarca acele cartele de transport, Jojo kort pe limba bastinasilor. I-am zis lu' nea soferu': domnu', cobor la urmatoarea, pot sa încarc cartela acolo. Zît, mi s-a sugerat, jos acum.

Si atunci, cum naiba sa nu ma enervez? Le furnizez biogaz GRATIS, ba mai si platesc pentru aceasta operatie, platesc si "bilet" în avans (ca asta reprezinta, la urma urmei, încarcarea cartelei, un soi de credit ascuns) si nu gasesc întelegere la sofer? Mi se sugereaza ca nu sînt un bun cetatean ca nu reciclez deseurile, adica nu le furnizez lor materie prima gratis, pentru ce...? Ca sa platesc bilete din ce în ce mai scumpe? Si sa fiu lasata în statie? Ia sa se mai duca naibii cu ecologia care e profitabila numai pentru companii!

De la Malmofestivalen 2012

Pozele de la mine, detalii despre festival de aici:
Cabana de carti, foarte ingenioasa:

In caz ca se pierde copilul, sa stie gasitorul unde trebuie sa sune pentru a cere recompensa:

Noua distractie: alergatul prin balonul plutitor:

De la statuia tricotata...

... la semaforul crosetat:

Si distractia continua pina vinerea viitoare!

Cronica de Suedia - 25

Din care se-ntelege, inca din titlu, ca m-am si intors la Malmo! Spre regretul meu, sejurul in Romania s-a-ncheiat taman cind au revenit caldurile galben-portocalii si cind s-a-ntetit lupta politica pe televizoare. E de-a dreptul tragica situatia din saraca tara bogata, in care oamenii au principii, opinii puternice si salarii de mizerie la purtator, iar pe la spate se descurca cum pot, la mica intelegere si solidar cu ai nostri, oricare ar fi ei. Din prostie, m-am trezit la un moment dat azvirlita in mijlocul unei batalii ideologice, pe locul "alora", anti-ai nostri-lor din tabara opusa, in acea bipolarizare de stadion, generalizata in Romania. Mare greseala, do'mle!

Domnu' sefu' sa ma ierte ca nu m-am prezentat la ciorba de burta, mi-a fost oarescum sa ma prezint la dinsul la birau doar cu numele de scena si cu copilu' subrat, chiraind de sete si oboseala.

Buuun. Acum sa scriu cite ceva si despre Suedia, ca asta e scopul acestui articol. Temperatura e la jumatatea celei din Romania, in schimb norii sint prezenti pe cer si, culmea, chiar ploua! Nici n-am ajuns bine la Malmo, ca am si dat o fuga pina la Stockholm, pentru oaresce treburi si nitel shopping. Dovezi:
Natura vie, la mine in curte, dupa ploaie:

Haidati la cirese, acum se coc pe aceste meleaguri! Te pomenesti ca in nord abia ies ghioceii...:

Pe drumul spre Stockholm, facut cu trenul (4 ore 36 de minute dus si tot atitea la intoarcere) am putut admira aceleasi peisaje si nelipsitele casute rosii cu dungi albe in jurul ferestrelor:

La Stockholm, intre doua vizite de lucru in magazine, am putut observa urmatoarele:
o statuie deranjata de zgomotul lucrarilor din jur, prin urmare si-a tras casti pe (linga) urechi:

un nene care-si plimba gemenii, tatuat cu una bucata bebe pe fiecare gamba:

o alee botezata dupa numele unei celebre blonde suedeze, maritata intr-un timp cu Stallone - noi de ce nu i-am dedica una Danielei Gyorfy?

diverse persoane neimbracate corespunzator cu cizme de plasa si tricouri fosforescente, de dinti strepezitoare:

iar, pe drumul de intoarcere, aceleasi peisaje nemuritoare:

Ce frumos e la noi, in Suedia!

Exceptional: vara suedeza continua si... ia o pauza!

In direct, in Calimara!

Azi-dimineata (pe la un 11 asa, cind s-a trezit si suedezul), vecinii mei isi intindeau mesele si cutiile de carton pline cu vechituri, pen'ca participau chiar la tirgul de vechituri din cartierul nost'! 

Noi, neavind nimic de vindut, da' nici de cumparat, am facut vizita de curtoazie si am sters-o la mare. De data asta pe plan local. La sosire, vremea se prezenta asa;

Scopul principal al acestei deplasari fiind gratarul, nu ne-am batut capul cu a gasi o plaja buna - misiune imposibila, ci un loc mai retras si cit mai nepopulat. Au mai avut si altii ideea asta:

Pina s-a facut friptura, am intors aparatul catre mare si am vazut:

Dupa ce am mincat, m-am intins la soare:

Si-am pozat ce-am vazut printre gene:

si printre degetele de la picioare (da, port 35,5!):

Cred ca am deochiat cerul, pentru ca n-a durat mult si iata ce s-a derulat pe micile ecrane:

La revedere, vara, pina data viitoare!