Inca una scrisa la nervi, ca nu mai vine (prima)vara asta odata, ca prietenii is facuti si sa te dezamageasca, ca perfecta Suedie e din ce in ce mai cirpita, ca vacanta pare inca atot de departe... Cronica de dinaintea ultimului hop scolar: testul national la matematica, in care iar tre' sa explic cu cuvintele mele suedeze de ce unu si cu unu fac doi. Explicatie pentru care o sa primesc un punct in plus daca demontrez si ca unu plus doi fac doua. Filosofie pura.
Ziceam ca-s satula de vremea asta care ma tine prizoniera in geaca de toamna-iarna-primavara cam 9 luni pe an. De sistemul lor bancar pe internet care pica - desi eroarea numai umana este -, de baiatul de la client service-ul bancii care e dezolat de problema mea ("ar trebui sa functioneze sistemul, nu-mi explic, esti sigura ca nu esti timpita??") si ma plaseaza la serviciul tehnic (pen'ca el e depasit de situatie) care NU raspunde la telefon (vinerea, la ora 15, in zi de punte pe caz de sarbatoare?? sigur ca-s timpita!). De profa care nu ne pregateste deloc pentru testul national de suedeza (subiecte multe, timp scurt - la proba scrisa; text lung si greu de inteles si examinare la comun la proba orala). De site-uri prost facute, prin care esti obligat sa treci. De bunavointa celor care ma trimit de la unul la altul, fara rezultat si fara ajutor. De programul de lauza (10-16) nerespectat tacit in zilele de punte. De toate sarbatorile care pica joia si vinerea cit tine primavara in calendar incit ma intreb: oamenii astia cind mai muncesc?!
Ieri am avut parte de o zi frumoasa - pot sa le numar pe degetele de la miini pe cele de anul asta - in care m-am plimbat pe malul marii si-am descoperit o chestie interesanta. Zic asta ca sa aduc si elementul pozitiv in cronica asta plingacioasa. Am descoperit un colt de natura muzical! Chiar asa: un soi de con verde, o mica depresiune, cu muzica tisnind din boxele plasate in "dealuri". La mijloc, in "vale", de', se afla un loc de gratar imens - mai trebuie sa explic de ce?!
Dar acum iarasi bate vintul si ploua.
;)) ;)) Sa zic..... sa nu zic? Hai sa iti spun si tie.... vorba care imi rasuna mereu in urechi... si care din pacate ti-o spun si eu tie: Olen pahoillani! (de obicei aud "olemme pahoillamme" terminatia de "mme" este ptr "Noi" sau... "Ne pare rau" ) =))
RăspundețiȘtergerePs: Capul sus.... ai sa te obisnuiesti! Primul an... faceam spume... acum? Acum zic simplu: Se on normaalia! :))
Nimeni: mda... am tecut si eu de primul an de exil scandinav. ar trebui sa ma resemnez:p
RăspundețiȘtergereNu e o resemnare.... e pur si simplu: acceptarea tacita a.... realitatii ;)
Ștergerehei, vrei muzică să te binedispui ? io-te, soro: www.VibeFM.ro
RăspundețiȘtergerecrede-mă, e muzică bună, legalise joy !