Poveste cu chei

Comedie moderna dupa model antic, în 5 acte. Timp de desfasurare: sub 24 de ore.  Personaje putine, ce se-nvârt în jurul unor chei. 

Mai întâi a fost vecina de la parter care a postat pe feisbuc: mi-am pierdut cheile de la casa. Erau agatate pe un breloc cu o placuta pe care scria Barcelona. Mai târziu apare barbate-miu cu un sirag de chei pe care l-a gasit în curte. Tine cheile astea, îmi zice, îti povestesc mai încolo despre ce e vorba. Stai asa, strig dupa el, astea-s cheile lu' vecina. De unde stii? Pai uite Barcelona, a scris ea pe feisbuc. Du-te sa i le dai femeii. Femeia nu era acasa, asa ca cheile se întorc la noi. 

Actul doi. Apar invitatii, care îsi lasa lucrurile din buzunare, inclusiv cheile de la casa, fix pe locul unde erau asezate cele ale vecinei. Din exces de zel, le strâng pe toate si le atârn de rafturile bibliotecii, unde am instalat agatatori cu acest scop.

Actul trei. Vine vecina sa-si recupereze cheile. Lacrimi de recunostinta, buchet de flori, strâns cheile la piept cu duiosie. Ahh, Barcelona! Nu sta la un pahar cu vin, ca o asteapta copilul, o facem lata altadata.

Actul patru. Pleaca si invitatii, pupat, promis revazut repede, coborât sa-i însotesc pâna la poarta, cu cheia respectiva. 

Actul cinci. Sunat telefon: am uitat cheile la voi, ma întorc sa le iau, zice barbatul, fost invitat. Între timp s-a pornit ploaia. Tuna si fulgera într-o veselie. Ajunge uitucul, iarasi telefon: arunca-mi cheile pe geam. Dintr-un acces de generozitate si usor sentiment de vinovatie ma reped la panoplie, iau cheile de la masina si, cred eu, cheile de la casa si poarta, cheile omului (credeati ca le-am uitat, nu?) si fug pe scari. Omul, fericit ca-l duc acasa, îmi da indicatiile necesare (drept, drept, drept, iarasi drept si-acum la dreapta), îl las în  strada la un moment dat, ca a tinut mortis sa ma scoata la drumul cel mare si ajung si eu acasa.

Deznodamânt: Happy-end si plimbare nocturna neprevazuta. Parchez masina pe locul nostru preferat, în sfârsit liber! Când sa plec spre casa îmi dau seama ca am luat cu mine cheile de la bicicleta în loc de cele de la poarta si casa. Pe care le-am uitat în masina. Noroc ca aveam mobilul cu mine, asa ca mi-am sunat barbatul sa-mi dea drumul în casa. Doar a fost zi de ratacit chei, nu telefoane.

Bagam marfa!

M-a inundat nostalgia, de la toamna cu ale ei frunze siroinde mi se trage, asa ca am bagat nasul in arhivele Calimarii. Mai ales in cele ale Calimarii disparute, adica de pe vremea cind a fost site. Ce zic eu "arhive"?? e vorba de cutia Pandorei, numai briliante unul si unul, pe care am de gind sa le republic, spre deliciul si satisfactia gugalitorilor de compuneri. Ca ele, compunerile, imi sint piinea si traficul. 

Atentie, deci, compunerile se intoarce!

LE: M-am grabit, toate compunerile (inclusiv descompunerile si anti-compunerile) au revenit de mult, si sint publicate undeva prin noiembrie 2010. Imi mai ramine sa scriu altele noi...

De la scoala

Iata proiectul la care am lucrat niste ore timp de mai multe zile. Eu cu miinile, cu ochii si cu gura din dotare. Sa fie (bine) primit!

Inapoi in Suedia se intoarce

Gata si cu vacanta asta!
Poveste.
Am plecat din Suedia pe soare si soarele a ramas acolo. La aeroport, biletautomatul ne-a separat, copilul fiind plasat cu tata in primul rind. Halt, nu se poate, a zis tanti stiuardesa scandinava. Si eu care ma bucuram prost de 2 ore juma' de libertate de miscare si lectura. Se produc imediat citeva permutari ale pasagerilor si se reintregeste familia. Ahhh, dolce Franciaaaaaa, enfin!
Am coborit din avion cu saliva pin' la coate la gindul tonelor si hectolitrilor de fromage, respectiv vin, pe care aveam de gind sa le dam pe git. Care gind a fost transpus in realitate de cum ne-am asezat la masa la mama soacra. Vremea a tinut cu noi, in sensul ca din 21 de zile, 15 au fost ploioase, asa ca am facut gratare sub umbrela si ne-am indopat mai dihai ca gistele datatoare de foie gras. Pe care l-am mincat si l-am stropit respectuos. La un moment dat am pornit centrala, ca prea era spritu' rece. Pentru ca n-am vrut sa ne petrecem timpul intr-o camera de hotel, am renuntat la calatoriile prin tara si am facut turism local. Ocazie cu care am revizitat Loudun, fortareata de la Chinon si castelul de la Ussé. Poze proprii nu am, ca nu am avut aparatul la mine (ca de obicei in momente de maxima importanta). In alea 3 zile cu soare bubuitor am fost si la piscina de la Richelieu. Am dat o fuga la Vendöme si la Châtellerault pentru pupat neamuri si facut cumparaturi.
Tot gratie vremii si lipsei internetului am citit pe rupte, ceea ce va doresc si voua. Face tare bine o cura de dezintoxicare de internet. Chiar daca ratata, ca, uite, nu pot sa ma las! Am putut sa-mi dau seama (din nou) cit (de mult) timp liber am si cita viata exista in afara monitorului. Carti serioase, benzi desenate, ziare, revista primariei, eticheta de pe cutia de lapte, toate mi-au readus placerea cititului pe hirtie. Ahh, ce fiori ma mai treceau cind intorceam pagina la carte!
Vecinul roman de pe strada paralela si-a tras Dacia 4x4 cu RO pe coada. Intr-o seara asculta Proconsul in boxa mare si mi s-a strecurat o lacrima printre gene. Passons...
Chiar si cu vreme proasta, vacanta trece repede si ne-am trezit deodata in avionul catre Copenhaga. Am zburat fain frumos, ne asteptam la ploaie si vint si asteptarile ne-au fost implinite! Am luat repede trenul catre Malmö si, minune, acesta nu a avut decit 7 minute de intirziere! Am gasit si-un taxi ieftin, copilul a adormit intre timp, totul era (ma repet) minunat. Acasa am descoperit ca nu aveam curent electric, problema pe care am remediat-o abia dimineata. Asa ca ne-am mincat salamul cu piine la lumina luminarilor (obiect indispensabil din casa oricarui bun suedez).
A doua zi am dat cu ochii de soare. Mai pe seara am aflat de atentatul de la Oslo si de-atunci ploua incontinuu. Atit de mult si atit de des incit ni s-a inundat boxa. Heirup cu vecinii la scos apa.
Ce bine e acasa!

Midsommar

Primiti cu midsommaru'? 

In sfirsit, se termina si luna asta grea. Plina de petreceri, muzici date la maxim, snaspsuri, cirnati la gratar si alte motive de nesomn si indigestie. De-acu' intra si suedezu' in vacanta de vara. Care vara abia incepe calendaristic pentru noi. Pentru ei vara e in toi, desi mie inca nu-mi vine sa lepad chiar toate cojoacele. Aici se poarta maieuri, budigai si slapi chiar daca-s cinspe grade, ce conteaza?! Daca sintem in luna iunie trebuie musai sa ne dezbracam.

Asa ca, intr-o preafrumoasa zi de toamna vara, de midsommarafton (adicatelea ajun de midsommar, adicatelea de mijlocul verii), ne instalaram grataru'in spinare (asortat cu traditionalii cirnati si capsuni) si porniram catre insula Ven. 

La descalecarea de pe vapor vremea se prezenta cam asa:

Dupa ce ne-am ridicat bicicletele inchiriate din timp, am facut turul insulei si am putut admira peisajul dupa cum se vede:

Venind ea ora mesei, am instalat gratarul, am perpelit ce-am avut in traista, ca si suedezii get-beget din imagine: 

Si am lungit gitul la crucea impodobita cu crengi si flori si la dansurile din juru-i: 

Suedezii nu-s nationalisti deloc, asa ca prezenta steagurilor e pur decorativa si fara intentii patriotice (albastrul se asorteaza cu cerul si marea, iar galbenul cu grinele): 

 Contrar oricarei logici, nu a plouat, asa ca ne-am intors acasa mai usori (in rucsaci) si tot uscati.  A doua zi, de Midsommaru' propriu-zis, am zacut ca tot suedezu' care de ajun se imbuiba si bea pina cade lat. Le-am avut si noi pe toate, mai putin bautura, ca sintem parinti responsabili.

Ce frumos am petrecut noi de Midsommar!

Wonderful world

Vine primavara. Delfinii zburda prin oceane, de unde si tsunami. Cirtitele si hirciogii ies din vizuini, coralii scutura presul de la usa, de unde si cutremure fara numar. Arabii ies in numar mare in piete si parcuri, de unde si revolutiile. Soldatii ies sa se joace in strada, de unde si blindatele care se plimba peste cetateni. Televiziunile se zbat si se bat sa ne tina in casa, de unde si catastrofele in breaking news si burtiere galbene si rosii. Noi sintem mai interesanti, striga niste insetati de libertate. Ba noi sintem, uitati-va aici, striga niste insetati de apa neinfestata. Dictatorii cu suman si cei cu Armani si le masoara in vazul lumii. Ba flota mea e mai grozava, ba interesul meu e mai mare. Marile povesti de iubire se destrama fix acolo unde s-au tesut: la televizor. Pe linga gratar si mititei, nu uitam sa luam si umbrela, in caz ca pica niste ploaie acida. N-ar fi rau, asa se topesc peturile pe care le lasam in urma. Vine primavara. Nu calcati iarba, fumati-o!

Des-compunere de toamna. Suedeza!

In topul anotimpurilor mele preferate, toamna se afla pe locul 57. Iar in cel al lunilor, noiembrie e pe locul 165. So, toamna in noiembrie in Suedia e ca si cum te-ai trezi dintr-un cosmar pe patul de spital. Dar sa nu anticipam.

Bate vintul frunzeleee... Asa de tare ca arborii s-au dezgolit urgent, iar cetatenii cu simt civic nu mai fac fata mormanelor de frunze, spre bucuria copiilor, care se-arunca-ntr-insele si inoata fara colac.

Se-nvirtesc moristile... Si-odata cu ele te simti si tu mai usor, mai zburdalnic, mai purtat de vint. Nu stii cine ti-a tras o scatoalca peste ceafa? Intreaba-l pe sfintu' Ilie, consilier meteo pe linga Dumnezeu.

Cerul devine o chestie foarte interesanta: un morman de vata noroioasa din care se scurge, din cind in cind, ba o ploaie deasa, ba una fina, ambele patrunzatoare. Zilele sint gri de la A la Z (ora 16 deocamdata), cind devin negre de-a binelea. Si luuungi. Si plicticoaaase. Fiecare se retrage in coliba lui, isi aprinde festila-n geam si-asteapta ora de culcare. Aici se ard luminari mai ceva ca la biserica sub icoana facatoare de minuni. E buna si noaptea la ceva, nu mai vezi norii aia cenusii si supersonici care zboara razant. Turning Torso in pin'la buric, misto priveliste platita pe bani grei mai au locatarii de acolo.

Cind catadicsesc norii sa se care in tarile calde, apare un soare nepasator, cu o lumina sticloasa si rece. Asta daca soarele nu a iesit din schimb. Noaptea, luna e mai intangibila decit Zburatorul, intunericul vine cu frigul la pachet, nici nu-ti vine sa te uiti pe geam, daramite sa iesi la plimbare. Ce, ziceai sa ies sa cumpar o pizza?? Mai bine desfacem o cutie de fasole cu ciolan.

Descompunere de vara

A-nceput de ieri sa cada cite-un... Te-ai speriat, nu? Nu-i asa ca te-ai aruncat repede pe Google ca sa vezi despre ce-i vorba? In compunerea asta nu mai sint fulgi, desi n-as baga mina in foc pentru tot sezonul. E drept ca ploua in disperare, ne napadesc mocirlele, ne bate grindina-n cap si vintul in coaste. Avem la coduri galbene de ploi sa saturam Sahara. Pina la caldurile alea care-o sa ne transforme pielea in cruste pe carne arsa, ne bucuram de fluctuatii de 10 si chiar 20 de grade intre temperaturile de la o zi la alta. Asa da, incalzire globala: numaram 5-6 grade dimineata, pe racoaaareeee, in luna mai. Dar si cind o sa vina valurile de transpiratie, de la prima ora a zilei de ciresar. Mijloacele in comun vor transporta sute si mii de subtiori nadusite, de cefe à point si de tricouri lipite de sira spinarii. Acvarii uriase pe roti, din care ies miini ce storc batiste leoarca si care lasa urme lipicioase ca de melc. Asfaltul care se scufunda pina aproape de nucleul incins al Pamintului. Piscine care se evapora la 5 minute dupa ce sint umplute. Paduri care iau foc instantaneu – sursa de inspiratie pentru piromanii care fura oglinzile din posetele de dama ca sa faca una mica. Vegetalele se topesc in craterele de tarina. Arsita si sete generala, coada la cismele, tuturoiul din fundul curtii si centrala termica. Cimitire de ventilatoare si aparate de aer conditionat. Penurie de inghetata, pungi de ice cube si freon. Umbra a ajuns la 1000 de euro metru' patrat. Paparudele invocate sint plecate in concediu toata luna august si, daca da Domnu' sa erupa vreun vulcan, cine stie cind se vor prezenta la datorie. Sfintul Ilie s-a reprofilat in luptator de Rai Kombat. Vacanta si somajul ne-au molesit intr-un asemenea hal incit zacem cu limba scoasa sub umbrelele ale caror spite se scurg resemnate. Sezlongul se face tot una cu slipul. Scoicile se lichefiaza oftind.

Din copac se desprinde o frunza.

Shit.

Vine toamna.

Anti-compunere despre iarna

Adica de nedus la scoala, de necopiat in caietele de teme sau oracole. De necautat pe net pentru copilul antitalent, da' al meu, deci cel mai genial. Am zis c-o fac, pentru ca asta e piinea pe care o maninc in blogosfera. Degeaba scriu despre locuri misto de vizitat, datul in barci pe mari si oceane, viata in Franta si altele mult mai interesante (scuzati lipsa de modestie). Succesul, notorietatea si traficul de la compuneri mi se trag. Deci, special pentru (pre)adolescentii care-si cauta inspiratia si-si alina spleen-ul pe net: Iarna nu e peste tot la fel, adica decorul ala feeric cu troiene curate, ghetusuri bine semnalizate, copii cu saniute pe derdelusuri, brazi impodobiti, camioane cu Coca-Cola si Mos Craciun care traieste idilic prin Laponia. Nu, domnule. In emisfera sudica, adica sub briul Ecuatorului, pentru cei neinitiati in ale geografiei, iarna e fix ca vara. Adica soare, plaja, fete in bikini si salvamari musculosi. Ce sa mai vorbesc de tropice, unde nu ninge niciodata! Se mimeaza cu entuziasm o iarna simbolica, se impodobeste bradul, se pune vata pe crengi sau se da cu spray argintiu- ma rog, fiecare cu simtul lui mai mult sau mai putin ecologic. Mosi Craciuni comerciali mor de cald sub barbile false si in costumele ingrasate cu burete supraelastic. In sacii aia nu-s cadouri, ci brosuri si flyere publicitare. Umbla liberi pe strazi - cind toata lumea stie ca ar trebui sa fie in sanie si sa cerceteze cosurile caselor - ca sa te faca sa cumperi tu cadouri pentru cei dragi. Acuma depinde din ce unghi privesti problema: pe unii s-ar putea sa-i gidile privelistea Craciunitelor minijupate; altele s-ar putea bucura ca nu le racesc copiii dupa ore de dat cu celofanul. Dupa posibilitati, se pot organiza sejururi in locuri mai aproape de cer sau de Poli, pentru a incinge traditionalul frecat cu zapada si pentru ca vinul fiert baut fara moderatie sa fie justificat. Da, da, pentru unii iarma noastra e ocazia de a pune al doilea strat anual de bronz natural (ca alea de la solar sint oricum fara numar), de a aparea cu poze in revistele paparazzate si de a baga prietenii in boala. E misto mersul la schi in Austria, dar si mai tare e beach-ul din Maldive, fata.

Anti-compunere despre primavara

Nu stiu cum e prin metropolele voastre, dar la mine in sat a venit primavara. N-a asteptat nici echinoctiul, nici defilarea de babe in costum de baie (pe sub cojoc, se intelege). Si, de bine ce-a venit, oamenii au priponit-o care de-un gard, care de-un tufis. Unii au pus-o la treaba, declansind actiunea "Panseluta-narcisa-tufanica". Cearsaf linga cearsaf, rufele altora se lafaiau la soare, intre tricouri, chiloti si sutiene nerusinate. Promenada s-a umplut de batrinei simpatici care si-au scos bastoanele la plimbare. Una cite una, hainele coboara de pe umeri si atirna, grele, pe antebrate. E rost de vinzare buna de naftalina si pingele. Tractoarele au inceput sa incurce circulatia pe drumuri de tara, iar ogoarele trimit damfuri de pesticide si ierbicide iesite din iernat sau proaspat asternute peste saminta. In aer plutesc hormonii treziti odata cu ghioceii sau doar scapati din vitrinele magazinelor care nu si-au schimbat decoratia dupa Valentine's Day. Se lasa cu indragosteala, cosuri pe nas, fluturi in stomac si facturi mari la telefon - atit la fix cit si la mobil. Se intorc si pasarile calatoare de prin tarile oleaca mai calde ca ale noastre. Alea care au ramas au ochit locurile cele mai bune de cuibarit, logic. Cele mai ortomane sint ele ochite de vinatori insetati sau calcate de masini de bezmetice ce sint. Incepe schitarea planurilor, proiectelor si machetelor pentru vacanta de vara. Hainele se subtiaza, fustele se scurteaza, bluzele sint mai mulate si, in general, se vede tot mai multa piele. Dar pina la "Jos textila!" mai e... Ce frumoasa e primavara la tara!

Compunere despre parinti

Cind mi-am numit blogul "Calimara cu cerneala" nici prin cap nu-mi trecea ce destin avea sa-i implementeze gloria. Nu stiam eu ca am sa devin sursa de inspiratie si fruntas pe google search cu ale mele compuneri despre anotimpuri. In nici un caz nu mi-am propus sa scriu compuneri de dus la scoala, titlurile au fost puse la cel mai pur misto. N-am cautat nici cresterea traficului... la inceput. Cind am vazut cit de cautate sint compunerile, am continuat sa le scriu tot in spirit anti-tema. Si cite nu mi-au vazut ochii la comentarii! Nu vorbesc de injuriile celor frustrati ca nu au gasit ceea ce cautau. Prea s-au invatat unii sa apase pe buton si sa le pice para malaiata! Nici prin cap nu-mi trecea ca in ziua de azi elevii, de la clasa a 2-a pina la bac, isi cauta compunerile pe internet! Ca parinti, unchi, frati cauta la gramada tema pentru Goe. Clasa a doua?? Eu ma intreb sincer, constant si pe termen lung, ce o fi in capul lor?! Chiar asa: la ce va ginditi voi, parinti minunati care dati cu search-ul pe net pentru copilul vostru? Ca le faceti un bine? Haida de! Pai asa ii educati?! Sa triseze din frageda pruncie? Stiu ca vreti ca loaza din ograda sa fie cea mai buna din clasa, cea mai desteapta, sa aiba notele cele mai mari ca sa va puteti lauda cu ea la prieteni si rude. Dar cu ce pret? Copilul acela o sa creasca handicapat, incapabil sa se descurce singur, sa-si puna mintea la contributie. Nu veti avea niciodata o evaluare corecta a capacitatilor lui si nici el nu va sti ce poate face de unul singur. Si, poate cea mai importanta intrebare dintre toate: chiar nu sinteti in stare sa scrieti o compunere pentru clasa a doua?!

Descompunere de primavara

A venit. Cu parul vilvoi, hainele rupte, balele curgind inundatii si tsunam-uri peste lumea intreaga, scuturind cojoacele si cutremurind insule si oceane. Rinjeste ca proasta si nu stie ce sa faca mai intii, caci sarcina ei numarul unu (trezirea ghioceilor gingasi de sub stratul de zapada) i-a fost luata de mult. Cam de cind apar ghioceii in decembrie, in cosurile tigancilor florarese. Ia ghiocelu' mititelu' in loc de viscul sub care sa te pupi de Anul Nou. Hai cu babele, cu temperaturile ca lincezesc la baza termometrului, cu gropile dezinhibate de pe soselele patriei, cu plugurile care ies pe cimp. Hai cu fustite, cu sosetute, cu role, cu berea-n parc. Fata, ia spala-te de noroiul asta cu care ai umplut toata tara. Tine o cura de slabire ca nu te mai incadrezi in imaginea de nimfa diafana care pluteste in imaginarul popular si prin livezi inflorite. Du-te la un coafor, o cosmetica, o manichiura. Investeste niste bani in fizicul tau daca vrei sa fii credibila si sa te curteze baietii cu mertzan sau beemveu. C-acusi vine vara si ramii plinsa pe prispa, in loc sa mergi la Ibiza. Primavara e anotimpul ala mixt, in care fetele isi dau suncuta jos, dupa marimea costumului de baie, iar baietii isi intaresc muschiuletul, dupa marimea maieului mulat. Mamele fac curatenia de primavara, iar tatii curata gratarul. Pensionarii curata masele de sah din parc, iar hingherii aduna ciinii care se acupleaza pe strazi. Ca da primavara si-n nervi, da' loveste rau si la hormoni. Dar despre asta in eseul pentru ora de anatomie, de cautat pe alte bloguri. Deci primavara e anotimpul ala in devenire, cind toate se preschimba, capata forme, culori si viata. De mina cu ea se trece de la mortaciunea hivernala la moleseala caniculara. E tare de tot!

Anti-compunere despre vara

1 iunie a venit, anti-compunerea de vara a sosit! Nu e pentru muciosii tupeisti care cauta compuneri de-a gata pe internet, semi-analfabeti (ca stiu totusi ce-i aia Start si Clear History) care habar n-au macar sa scrie corect critica despre lucrurile pe care nu-s in stare sa le faca. Complicat, nu? Deci vara asta e atipica. Fitoasa. Zgribulita. Flescaita. Zapacita. Verde-galben pai. Aburinda. Infofolita. Torentiala. Minijupata si rujata excesiv. Cu picioarele in cizme gulerate si nasul chinuit de alergii. Brr, nici n-a trecut bine iarna si noiembrie se si iteste. Pina atunci alearga. Din terasa la solar, de la five o'clock tea la clubul house. Din sezlong sare in piscina, iar scoicile din calciie le pierde pe carari de munte. Motaie in parc cu un porumbel pe umar asteptindu-si rindul la masa de table. Se inghesuie printre camasile ude si rochiile transpirate din autobuze. Se intinde lenesa in iarba sau, si mai bine, se catara pe capitele de fin. E atita liniste ca se aud doar greierii si furnicile care le trintesc usile in nas. Niste trintori, zdranga zdranga cu hitul de sezon si fani de ocazie care se duc la casele lor dupa concert. Ca sa se odihneasca pemtru o noua zi de munca, nu ca dumnealor, staruri efemere. Ei sint copiii verii, ca si umbrelele de soare, slapii si tintarii din corturi. Unii lenevesc zi si noapte, altii muncesc pina si in concediu. Vacanta. Fuga de viata obisnuita, negare a ceea ce sint oamenii zi de zi tot restul anului. Alte haine, alta hrana, alta perna pe care se pune capul. Un cap cu alte ginduri, alte dorinte sau lipsa lor. In vacanta se implinesc vise, nu e timp pentru creat altele. Concediul goleste conturi, buzunare, desarta saci, congelatoare si rezervoare de benzina. Pune in loc straturi de bronz, basici, cutii de conserve goale si peturi. Peturi storcite, chistoace si capace de la sticle de bere (numai daca nu e promotie!). Sticlele sint facute tandari, peste cojile de castravete si resturile de brinza se inalta musuroaie de furnici. Vara zace in hamac, cu un picior in zapada si cu o mina scuturind de frunze galbene copacii cocosati de roade. Incalzirea globala ne lasa fara anotimpurile intermediare, de incalzire si suflat in pumni. Nu-i nimic, ne ramin compunerile.

Descompunere de iarna

Veste buna pentru cititorii cautatori de compuneri! Am zis veste buna? Am zis. Pentru ca un an inseamna patru anotimpuri, inseamna patru compuneri de copiat si dus la scoala. Pe care ma angajez sa le produc, de dragul vestii bune pentru mine, pentru calimara si pentru romanofoni. Incepe cea despre iarna. E iarna. Ploua mocaneste. Dac-ai avea ideea proasta sa iesi fara umbrela, te-ar uda pina la piele ploaia mocaneasca. Daca nu ploua cum am tot zis, atunci cad picaturi inghetate, ca niste turturi in miniatura, ca o grindina filiforma, cu un zgomot metalic neplacut urechii. Uneori ninge, ca de-aia se numeste iarna, e un “n” acolo, din aceeasi familie cu “n” din “ninsoare”. Ninge unde se obisnuieste sa cada ninsoarea, ninge si in alte parti – unde oamenii vad zapada la televizor, intre doua pungi de chipsuri si-o pizza. La ninsoare i se mai zice si nea, fara legatura cu vecinul de la patru care-l bate sistematic pe taica-tu la table. Neaua e atit de alba incit detergentii se lupta in burta masinii de spalat pentru ca rufele sa poata avea o culoare comparabila cu ea. Si, bineinteles, pentru ca in reclame sa fie angajata Alba-ca- zapada, care someaza de cind copiii se joaca pe calculator in loc sa citeasca povesti. Ninge, nu ninge, Mos Craciun tot vine, chiar daca parintii te oftica batindu-te la cap ca tre' sa fii cuminte ca sa meriti cadouri. Asta merge la fraierii mici. Doar sint atitia Mosi pe strada, in magazine, la televizor, unul sigur o sa treaca si prin hornul tau. Chiar daca nu ai asa ceva. Ca daca ti-au mai ramas ceva bani din alocatie iti iei tu singur ce-ti place, mai ales daca bunica, bunicul, matusa din Canada si nasul de botez cotizeaza. Garantat iti iese de-un iPhone sau de-o upgradare meseriasa la calc. Cu atit mai mult cu cit esti destept si le tragi un Domn domn sa-naltam de pling in hohote. Ia uite la nepotul nostru, cine ar fi crezut ca din gurita lui cu piercing poate iesi asa ceva!? Suporti cu stoicism reuniunile de familie, salata de boeuf si pupicii plini de saliva pe obraji, pentru ca te gindesti la beneficii. E ocazia unica, in afara de ziua de nastere, de a face frumos pentru a-ti umple buzunarele. Unde e zapada aici? Pai in vata de pe brad, ca mamaie asa a apucat. Pe vremea ei se mai practica si datul cu celofanul, cu ligheanul, cu schiuri de lemn. In ziua de azi, daca n-ai bocanci ultimul racnet, n-ai voie sa iesi pe pirtie, fata! Vrei sa se rida lumea de tine? Dar stai ca iar ploua. Parc-am fi in plictiseala aia de luna noiembrie, de sters din calendar la urmatoarea reuniune de trigoane si merdenele astrale. Pina si ploaia s-a plictisit si-si mai trage un pui de vint pe spate, ca sa nu adoarma la locul de munca. Ploua printre crengile goale si negre ale copacilor resemnati. Si pina la Babele din martie mai e. … Gata compunerea? Hai c-am adormit de cind citesc la ea.

Anticompunere despre toamna

A inceput scoala. Profa/profu' de romana iar n-are bani de mers la restaurant si ne da compuneri de facut, ca sa aiba ce face simbata seara acasa. Sa-i dau io idei?? Ca io stiu ce fac cind n-am bani: o frec gratis pe net. Pe mess. Pe Skype. Pe Facebook. Pe Twitter. Ca doar n-o sa stau de unu' singur sa ma uit la televizor, ce viata mortala! Ok, da' ce naiba scriu in compunerea asta? Ca n-am chef sa ma gindesc. Nici idei. A venit toamna. Shit. Iar merg la scoala, iar ma trimite mama la culcare, iar imi confisca tata cablul de la calc. Astia ma tin ca-n puscarie. Adica mai rau, ca acolo se mai distreaza oamenii, mai un furt, mai un poker, mai un pachet de acasa cu droguri ascunse in eugenii. Cool. Ia sa dau un search pe Google. Asa: “compunere despre toamna”. Ia uite, frate, 48 200 de pagini!!! Pai cine-s fraierii aia de-au scris compuneri? :D Patrujopt da mii da plictisiti care nu s-au priceput sa ia compunerea de-a gata. Hai c-o iau p'asta, de pe pozitia a patra. … What a fuck?? Baaaa, asta-si bate joc de noi! Cine **** *** se crede asta, baaa? N-are habar sa scrie, la ce naiba mai ocupa locul ala pe net? Asta-i compunere?? Faaa, si sor-mea face una mai buna daca-i dau 100 000! I-as da, da' n-am pe moment, de-aia caut pe net si ce gasesc?? Catastrofe ca tine care scriu la misto si fara talent? Te crezi buna, ai? Esti smechera, nu? Las' ca vorbesc eu cu baietii mei si-ti arunc site-u' in aer, sa mor io! Parasuta dracu'! Frate, ce m-a enervat proasta asta! Si nici compunere n-am gasit, ****-**-**! Faaa, **** ****! Da' sa vezi ce-o *** si eu la ora de romana, cind o sa ma intrebe ******** aia/ala ce-am scris. Ce dreaq' sa scriu? Comentariu pe blogul uneia care habar n-are sa scrie. Pai s-o invat io sa scrie pe timpita aia! Multumesc amabililor cititori care, odata cu inceperea anului scolar, cresc traficul acestui blog modest. De unde trag eu concluzia ca, uneori, e suficient sa tragi un tun ca apoi sa stai linistit un an de zile. Multa inspiratie in scrierea compunerilor!

Compunere despre vara

Ma aflu in tara de unde vine vacanta cu trenul. Cum ar veni, aici e atit de multa vacanta incit uneori se exporta si pe restul globului cind se satura lumea pe’aici de-atita bine. Ma aflu inaintea unei alte felii de vacanta, asa ca ma grabesc sa arunc pe net indelung asteptata compunere despre vara, inainte de 1 iunie, inainte de solstitiu si, in special, inainte de vacanta de vara. Cu alte cuvinte, fix in perioada cind la scoala se cere o compunere despre vara…
Uite cum sta treaba: cum vine vacanta, cum se isca un dor de duca naprasnic, si atunci ce te faci ?! Tre’ sa pleci, e musai, intr-o drumetie, excursie mai mult sau mai putin organizata, circuit, la tara la bunici, la rude instarite cu casa de vacanta. Oriunde si cit mai departe de casa ta de toate zilele. Daca n-ai unde pleca (sa cumperi piine? sa duci gunoiul? sa-i cumperi tampoane surorii uituce ?), repeta-ti ca pe formula eterului etilic : important e drumul, nu conteaza unde te duce. Si-atunci se ia una bucata mijloc de locomotie. Eu personal stapinesc destul de bine bicicleta, desi nu bag mina in foc ca n-am omorit mii de furnici pina acu’. Se coboara binisor cu dinsa din balcon / de pe terasa / din garaj / de pe geam, de unde si-o priponeste fiecare dupa posibilitati. Se verifica lantul, rotile, semnalizarea, rucsacu’ si se pleaca, domnule, odata, ca ne-am saturat de cit am mucegait in casa! A nu se uita sapca si ochelarii de soare. Pentru cei mai grijulii, crema de protectie solara e un must. Pe dupa blocurile marginase ale oricarui oras si sat (s-a mai vazut) exista un cimp. Surprizele placute pot rasari de unde nu te astepti! Poti sa strabati astfel toate formele de relief, de la mare la Babele. Important e sa crezi, sa ai picioare bune si sa te tina butelcuta cu apa. In rest, vara e cum o stii: cu lene multa, timpul scurt care mai ramine fiind dedicat petrecerilor fara numar, iesirilor cu gasca sau iubitul/iubita. Parintii sa te lase, ca esti destul de obosit/-a. Se maninca cirese si restul fructelor pina la pepeni si struguri. Se tin cure de slabire pentru ca e fetele sa arate bine la mare, la soare… Se invata pe de rost hitul verii, fiind el ascultat la maxim oriunde se gaseste un motoras cu boxe. Taranii secera recoltele din ce in ce mai putin bogate, care cu secera, care cu tractorul. Cind incepe sa se intunece pe la ora 9 e semn ca vacanta e pe sfirsite si ca trebuie facute temele alea naspa de vacanta. Pe una dintre ele tocmai ti-am servit-o eu pe tava.

Compunere despre toamna

La mine in compunere ploua torential / cu galeata / in diverse coduri colorate tipator. Cum nu mai e loc de curcubeu, ca nu mai e soarele d`antan, in loc sa ma uit pe cer, ma uit pe unde calc. Adica pe frunzele care incep sa acopere ruginiu iarba galbejita. Galbejita de la canicula din Compunere despre vara, sa ne intelegem, ca la ora asta, adica inaintea de inceperea scolii, toamna e cam varateca. In principiu, lucrurile se intimpla cam asa: Toamna incepe odata cu sfirsitul vacantelor / concediilor. Orasele se umplu de masini, iar autobuzele de calatori care dau, brusc, piept & plamini cu realitatea ramasitelor verii celei coapte: inghesuiala, miros de transpiratie, mizerie. In acelasi timp se da asaltul marilor magazine, intru refacerea proviziilor si cumpararea rechizitelor pentru scoala. Cind nu mai gasesti caiete dictando de 48 de file e semn ca scoala incepe chiar miine. Dupa care temperaturile incep sa scada mai mult sau mai putin vertiginos, hainele se indeasa pe cuierele umanoide, iar mirosurile incep sa fie camuflate. Nouri negurosi se afiseaza pe post de cer permanent, in timp ce pasarile calatoare care au venit in Compunere despre primavara isi iau talpasita spre tari mai primitoare. Se culeg ultimele fructe si legume si se asteapta tulburelul mai rau ca pe piinea calda. Odata ajuns pe mesele crestinilor, chefurile se tin lant si nuntile se inmultesc. Ca miine poimiine incepe postul (nu ca l-ar mai tine cineva), si nu se mai gasesc mirese de furat. Cam pe la ora asta incep si ploile nesfirsite asezonate cu un frig ce patrunde pina-n maduva oaselor. Orele de educatie fizica se tin pe culoarele scolii sau sint inlocuite de utile ore de mate si romana. Zilele sint din ce in ce mai mici, trezitul de dimineata (care dimineata?! ca zici ca-i seara!) devine o corvoada, iar expresia “a munci zi-lumina” este implementata de la vladica la opinca. De depresii si astenii de toamna am zis? Mda, totul e gri, nimeni n-are chef de nimic si profii, respectiv sefii, ne bat la cap cu teme, rapoarte si productii record. Sa vina odata vacanta de iarna!

Compunere despre iarna

A venit iarna !

Cind vine iarna ninge si zapada se asterne in troiene. Copiii ies din casa ca sa se dea cu saniile, sa se bata cu bulgari si sa faca oameni de zapada.

Cam asa scriam eu in compunerile de acum 20 de ani, cind erau ierni adevarate, cu zapada de un metru in mod obisnuit, cu aminarea inceperii trimestrului doi, cu derdelusuri in strada – ca oricum nu se gasea benzina pentru masinile si asa putine.

Acum trei ore am iesit sa fac pirtie prin curte. De cind am reintrat in casa ma tot uit pe geam (munca mea e din ce in ce mai inutila) si la televizor. Afara ninge potolit, dar hotarit, mai viscoleste putin.

La televizor situatia e catastrofala. Se pun in miscare toata familia lexicala a cuvintului « ninge » si toate sinonimele din aceeasi sfera semantica. Nu se poate circula de nici un fel, in special pe arterele secundare, a fost inchisa Autostrada Soarelui, trenurile sint oprite in jurul Bucurestiului (ca au inghetat macazurile), aeroporturile din Bucuresti sint inchise, plus cel de la Craiova, porturile au fost inchise de mai demult. Nasol, nu ? Basca 1300 de romani sint blocati in Bulgaria, unii cu autocarul rasturnat in sant. In prim plan e zona de sud a tarii, aflata complet sub zapada maturata de viscol.

Dupa ce-au facut rosu in git de cit au tipat la autoritati, ca de ce nu ies toate utilajele ca sa fie sosele ca-n palma ? Pai am iesit cit am putut, da’ ninge in continuu, muncim in zadar. Da’ nu-i bai, am munci si-n zadar, numai ca pe autostrada e viscol si n-avem ce zapada sa dam la o parte ! Nu conteaza, faceti ce stiti sa dati drumul la circulatie ! Domnu’ consul al Romaniei in Bulgaria, ce facem, dom’le cu romanii nostri ? Ca alde consiliul Giurgiului s-a suparat de cind li s-a interzis taxa de ecologizare pe drumul catre vama (pe care-l bagasera la intravilan) si n-au mai organizat licitatie pentru deszapezire ! Da’ stati un pic, sa bagam publicitate, sa nu care cumva sa va miscati de aici !

Asta-i presa noastra, care sare la beregata autoritatilor in locul nostru, in timp ce noi le facem audienta, asezati comod in fotoliile din dotare (dupa cum ne-au invatat). Simtul civic sforaie la caldurica.

Si, dupa pauza, televiziunile insista : da’ spuneti-ne de ce pe straduta X nu se poate intra etc ? Pai nu se poate, pentru ca sintem ocupati cu dezapezirea arterelor principale, pe care oricum nu le putem curata ca lumea din cauza masinilor parcate alandala atit pe banda intii, cit si pe unde le-a prins iarna. Soferii se incapatineaza sa porneasca la drum lung cu masini neechipate pentru iarna.

Oamenii, in general, asteapta ca totul sa se rezolve cit ai bate din palme… asta… cit ai schimba canalul pe telecomanda. Si-n timpul asta zapada se-asaza potolit, dar hotarit, si mai viscoleste din cind in cind.

Pe Antena 3, duduia care citea stirile de la ora 13 ne expediaza un la revedere grabit, cu nasu’n calculator, de parca am fi deranjat-o de la messenger. Si eu care credeam ca ninsoarea asta e mana cereasca pentru televiziuni ! Ca si-asa nu mai aveau ce sa povesteasca, cum sa mai umple cele 24 de ore de emisie, in afara de retrospectiva retrospectivei si reluarea reluarii. Eu cred sincer ca la miezul noptii dintre ani, cind toata lumea isi ureaza fericire, iubire maxima, bani si mai ales sanatate, ca-i mai buna decit toate (de parca am fi o natie de bolnavi cronici sau cel putin ipohondri), sefii de la departamentele de Stiri isi doresc catastrofe, tsunami-uri, cutremure, atacuri teroriste si, pentru inceput, o ninsoare zdravana, urmata imediat de un inghet care sa ne tina incuiati in casa.

Si (mai incet, sa nu ne auda cineva !!!) cum sa le zica oamenilor sa iasa cu lopetile sa dea zapada la o parte din fata usii ? Pai sa-si alunge ei telespectatorii !? Cine o sa se mai uite la reporterii lor care ingheata in cei mai inalti nameti, da’ cu simtul datoriei implinite ! [Pauza de publicitate.] Ca asa sint ei, niste super-eroi care infrunta orice pentru un reportaj de senzatie. Numai ei au voie sa iasa pe strazi, ei si cetatenii nemultumiti care tuna si fulgera impotriva autoritatilor nepasatoare, si care-i legitimeaza astfel sa se ia cu acestea de git. Super-eroii se revolta impotriva tuturor, tipa si la Dumnezeu : ce-i, bah, cu vremea asta ? Nici nu se vede pe sosea ! Bate vintul asta atit de tare ca nu ma aud in microfon ! A picat si reteaua, nu mai pot sa fac transmisia in direct ! Ce naiba, te pui cu a patra putere in stat !?

Domnul ministru al Transporturilor, care profita de ocazie sa se spele de pacate si trage tare sa-si recistige bulinuta rosie, nu cere nici el cetatenilor sa iasa in strada si sa dea la lopata. A trebuit sa vina Corina Dragotescu la Realitatea TV si sa ne zica de la obraz : mai cetatenilor, iesiti la curatat in fata casei, nu vedeti ca Primariile nu fac fata, o sa inghete troienele astea si ne mai vedem la primavara !?!

Poate ca intr-o zi cineva de la televizor o sa aiba ideea geniala sa trimita prezentatorii de Meteo pe rug, ca din cauza lor…

Inca o situatie extraordinara rezolvata catastrofal de autoritati : nu reusesc sa opreasca zapada, vintul, sa dezghete macazurile si sa faca soselele ca-n palma, da’ instantaneu.

Si ninge potolit, dar hotarit.

Ce frumoasa e iarna !

Compunere despre primavara

Mi-am dorit atit de mult sa fiu data de exemplu si uite ca mi-a reusit.

Sa fiu citata, copiata, pastisata, pusa pe piedestal si apoi in Istoria Literaturii Romane a lui Calinescu, reviziuita si adaogita.

Cu celebra « Compunere despre iarna », de departe number one-u’ in cautarile pe internet si aterizarile la mine pe site.

Cum iarna a venit intr-o zi de marti, primavara a picat intr-o zi de joi, cam nehotarita si cu ploaie multa. Ghioceii rasarisera deja in februarie, intr-o simbata seara.

Cum vine primavara, se intorc pasarile migratoare – unele sint obosite moarte si atunci ramin cu ciocurile infipte in ce-apuca - , iar testoasele isi croiesc drum prin iarba proaspata pina la iaz.

Daca nu ninge, ploua cu tot feluri de coduri colorate, iar unii sateni isi vad casele si terenurile agricole inundate. Anul acesta fiind electoral, vor rasari miraculos case noi, ca ciupercile dupa ploaie, semanate de miliardari generosi si, daca-l mai tin buzunarele, de partidul de guvernamint.

Tot pe vremea asta iese taranul cu plugul si boii antemergatori sa semene ce mai e de semanat, ca sa aiba ce plivi, rari si culege in vara si toamna ce se prefigureaza – daca nu vine sfirsitul lumii intre timp.

Pina atunci copacii isi vad de treaba : se umfla mugurii pe ei, infloresc, da frunza, creste fructu’, se pun bazele recoltei bogate si pline de pesticide din sezonul vara-toamna (cum am precizat mai sus).

Pai ploi am zis, pasari calatoare, rasaduri, muguri la fel… Ce-a mai ramas ?

Martisoarele de la inceputul lunii martie, cele 99 de mucenici, deci pahare, postul Pastelui (haida de) si Pastele cu vacanta lui cu tot.

Primavara e un anotimp tare optimist !