Veste galbene, gînduri negre

Nu e bine ce-au făcut mizeriile alea. Cum îşi permit ei să distrugă proprietatea privată? Numai împărații au voie. Nu aşa se face o revoluție, trebuie larg consens național, oameni zîmbitori care să ceară de la primărie aprobare pentru adunare în spațiul public - că doar nu-s la mă-sa şi tac-su ín curte -, să defileze în liniște și ordine, apoi să strîngă gunoaiele după ei. Nu e revoluție, de acord, o răscoală de inculți prostiți de ruşi cu fake news şi conturi false pe tuităr şi feisbuc. Să nu cumva să spargă geamurile la alde Vuitton, cînd le trebuie 3 luni de muncă ca să-şi cumpere un fermoar de-acolo. O adunătură de fascişti, antisemiţi, putori ordinare care dau foc, în loc să traverseze strada şi să găsească de muncă, după cum le-a glăsuit conducătorul ales democratic. Dacă nu le-ajung banii să-şi mai ia un serviciu, nu să distrugă bunul altuia. Să-şi mai ia un credit, nu să dea foc la bancă. 'Ai dreaq de proşti, care nu ne înțeleg pe noi ăştia de comunicăm prea inteligent şi nu tolerăm violența. Cu armata pe ei! Săracii jandarmi, au venit să le ofere flori și să-și facă selfiuri cu ei, nicidecum să-i provoace, iar huliganii ăștia cum îi tratează? Huăăă! Blindate în Paris?! Doar la defilarea din 14 iulie  și, în treacăt, la eliberarea Parisului. Să pună mîna să scrie petiții și să meargă la vot, nu la ridicat barierele de pe autostradă. Vă dați seama cîți bani pierd săracele companii în fiecare sîmbătă? Bă săracule, Champs Elysée-ul nu e pentru fiteșcine cu maxim patru cifre pe fluturașul de salariu, și alea începînd cu 1. Pe acolo te plimbi numai daca îți permite buzunarul. Marș în mahalaua ta! Ești contra sensului de mers al guvernului? Stai acasă, că doar nu ți-a cerut nimeni părerea, iar cînd se face că o cere,  ai grijă să bifezi una din optțiunile de pe lista întocmită cu mînuțele grijulii ale bunului președinte.

Hai, somn ușor!

Je suis Charlie

Duminică îmi anunțam prietenii pe Facebook că mi s-a întâmplat un miracol: am asistat la sfințirea unei case de români ortodocși din Poitiers (Franța), cu ocazia Bobotezei, de către un preot greco-catolic. Patrafir, cruce și Tatăl Nostru ca la ortodocși. După slujbă, părintele și-a pus straiele deoparte și-a stat cu noi la un pahar și-o vorbă. Nu mai era părinte, ci Gabi, prieten de familie, tătic a două fetițe și soț al unei dentiste care profesează în Franța. Și-am aflat că e preot bihorean, dar acum că slujește la zile mari într-o biserică catolică care-i cedează spațiul cu generozitate. În restul timpului e zugrav. Un miracol, v-am spus.

S-a întâmplat că, în aceeași zi, să aflu că niște oameni (polițiști, caricaturiști, ziariști) au fost omorâți în numele unui profet. Mohamed ar fi fost răzbunat prin moartea acelor oameni. Răzbunat pentru ce? Pentru niște desene? Inteligența și umorul sunt arme mai redutabile decât o sabie, numai că nu au trăinicia vestelor anti-glonț. De câtă umanitate dă dovadă cel care îi ”pedepsește” cu moartea pe ”blasfemiatori” și cât de creștini sînt cei care, de pe margine, strigă că și-au facut-o cu mâna lor? Cine a comis păcatul cel mai mare?

Atentatul de la Paris ne învață cel puțin două lecții. Una e că libertatea de gândire și de exprimare naște, încă, martiri. A doua e că ne putem alege tabăra. Fie ne dăm cu un pas în spate și tăcem de frică, sperând că vom supraviețui (”Ciocu' mic, că acum noi suntem la putere!”), fie facem un pas înainte și ne apărăm drepturile cu viața. O mare națiune nu face niciodată un pas înapoi. De aceea vedeți francezii ieșind în stradă și strigând că nu le e frică și că ei sunt Charlie. Pentru ei, atentatul de la redacția hebdomadarului Charlie Hebdo este un atentat la unul dintre simbolurile republicane – am numit aici laicitatea. O dată cu Revoluția din 1789 ei au scos de-adevăratelea Biserica dintre instituțiile Statului și l-au desacralizat pe Dumnezeu. Da, își permit să râdă de cele sfinte, de excese, de politicieni, de vedete, de prostie în general. Multora le e greu să înțeleagă și să accepte această stare de fapt, mai ales celor care fac, sistematic, un pas înapoi. Ei sunt cei care propovăduiesc frica. Ar trebui să ne fie frică de cei mai puternici decât noi. Forța brută e delicată și nu are simțul umorului. Să nu o provocăm. Să nu reacționăm. Să stăm liniștiți la locurile noastre.

Mă întreb câți români ar mai fi făcut Revoluția în fața televizoarelor dacă Ceaușescu i-ar fi ucis pe cei care spuneau bancuri despre el.

De citit si în Ziarul de Vrancea, unde au aparut si comentariile de înalta tinuta ale cititorului meu preferat.

Vedere de la Mediterana - 7

Trimisa din Suedia, ca e mai ieftin, unde am intrat direct în anotimpul toamna. Cum era cîntecul ala? “Si-am ramas numai cu amintirea.” Una, doua, trei, mai multe. Blugii taiati sub fund, cu buzunarele atîrnînde. Masinile care spalau strazile chiar daca plouase mai devreme. Gunoierii care rasturnau tomberoanele cu sticla la ora 5 dimineata. Plajistii sclipitori de la orele 12-16. Porumbeii care se apropiau tiptil de fiecare biscuit rontait pe plaja. Autobuzele care circulau din jumate în jumate de ora, toate liniile în acelasi timp, unele cu pauza la prînz. Marseieza uneori de neînteles. Înghetata de seara si panaché-ul de la aperitiv. Taxele misterioase pentru autostrada. Cuscus, merghez, pepene galben. Multe brate si picioare imobilizate, pentru ca în oras se afla un Centru de reabilitare fizica. Concursul de vîslit în cada. Borcanul de busuioc din fereastra si aroma lui. Usa dubla de la intrarea în bloc, care trebuia închisa cu grija, altfel intrau tinerii sa fumeze jointuri si aruncau resturile în cutia postala. Localnicii care îi trimiteau sistematic pe turisti la ei acasa. Vecinii de peste drum, la o aruncatura de slapi. Cîrligele de rufe pe care le adunam de pe strada. Prosoapele cazute de pe sîrma peste noapte si atîrnate de binevoitori pe pervazul ferestrei de la parter. Pantofarul care era dezolat ca ma pierde de clienta. Bagheta buna cea de toate zilele si cea proasta cînd brutarul cel bun stingea cuptorul. Vinul varsat cumparat de la magazinul de lînga Carrefour. Patrunjelul oferit gratis de precupeata daca îi cumparai niscai legume. Ioan T. Morar sau sosia lui pe o strada în La Ciotat. Macelarul meserias Khaled si carnea lui halal. Lumina orbitoare. Soare. Mare. Mistral. Vara.

Vedere de la Mediterana - 6

Ei bine, da, sînt tot aici, coafura rezista în ciuda mistralului care bate, bate. Gata cu invidia, încep sa pregatesc întoarcerea în tinuturi mai reci, mai înnorate, mai scandinave. Mai am de stat timp de-un concediu « normal », dar n-o sa fac plaja în disperare din doua motive : abia ma vad în oglinda de neagra ce-s si nu-mi permit conditiile atmosferice. Apa e rece, asa ca nici macar nu-mi mai înmoi în mare unghia de la degetul mic. A cam trecut vara…

În rest, situatia e la fel de agitata ca si pîna acum. În imobilul de vizavi s-a deschis o sala de rugaciune pentru musulmani. Vecinii nu sînt încîntati si fac petitie pentru închiderea ei. Dreptu-i ca, oricît de umblata prin lume as fi, informata si toleranta, tot am o strîngere de inima cînd îi vad intrînd sau iesind, barbosi si îmbracati în rochii pîna la glezne. Francezii, care sînt cei mai nepracticanti dintre catolici, nu-i vad deloc cu ochi buni.

Aseara am asistat la o actiune de arestare a unui individ agresiv. Lume adunata ca la circ. Eu si copilul ne-am îndepartat de locul actiunii, însa cetateanul încatusat a încercat sa fuga, dar a fost pus la pamînt si lovit de politisti, chiar sub ochii copilului. Care nu s-a speriat – am încercat sa-l împiedic sa vada scena – si a întrebat: o sa-l puna în cusca?

Au navalit cersetorii cu accent estic; îi banuiesc ca ar fi români.

Senzatia ca as fi pe o alta planeta persista înca. Între doua plimbari, ascult stirile la radio si aflu ca s-a mai prabusit un avion, ca se pregateste înca un razboi, ca virusul Ebola omoara mii de oameni, ca nu mai iesim odata din criza asta nenorocita. În acelasi timp, se pregateste lansarea automobilului zburator, iar daca schimb postul dau peste o vara incredibila si unica.

Vedere la de la Mediterana - 5

Între timp m-am prins si cum se organizeaza schimburile de turisti pe aici. Exista doua mari grupuri: iulistii si augustistii. De aceea în ultimul week-end din luna iulie traficul este un cosmar nesfîrsit. Traficul e un cosmar mai limitat în celelalte sîmbete de peste vara, cînd se preda stafeta la vacante. Sîmbata e ziua în care unii pleaca, altii vin, deci autostrazile sînt blocate pe ambele sensuri, iupiiii !

Anii petrecuti în Suedia mi-au pus o alta pereche de ochelari de cal, asa ca, uitîndu-ma jur împrejur, am sesizat lucruri grave, care în Suedia nu se pot întîmpla nici în ruptul capului. Sa-i dai o palma la poponeata odraslei care te scoate din pepeni (ala rosu e la 1,50 euro kilu’) ?! Protectia copilului, proces si închisoare scrie pe tine. Sa-ti asezi cumparaturile gramada pe banda, fara sa întorci codul de bare spre tine ? Îti auzi vorbe de la casier.

In general, francezii marseiezii sunt mult mai indisciplinati decît suedezii. Atît de indisciplinati încît am auzit o casiera mirîndu-se ca cetatenii nu se se aseaza la casa ei, în ciuda cartonului « casa închisa » cocotat la capatul bandei. Ah, turistii astia care le strica buna reputatie !

Sa nu te opresti tu, sofer, cînd vezi parinti si copii care vor sa traverseze pe trecerea de pietoni ? Sa nu strîngi tu rahatul din urma patrupedului – e drept, mai frumos pedigree-ul frantuzesc decît corcitura suedeza ? Sa nu faci tu gratare pe orice centimetru de spatiu verde ? Aici nu e voie la gratar, din cauza riscului mare de incendiu. Nu e voie sa fumezi în anumite parcuri si plaje.  Sa îmbraci fetite de doi ani cu slip si sutien, cînd se pot balaci bine mersi dezbracate ? Sa ai o conexiune internet de doua centime pe care o platesti de 1500 de ori mai scump ? Sa nu sortezi deseurile în nspe tomberoane ? Sa te plimbi nesimtitor pe banda rezervata bicicletelor ? Sa-nchizi magazinele duminica si-n zile de sarbatoare ?

Si-or mai fi.

Vedere de la Mediterana - 4

La ora 6 trec masinile – mie mi se par c-ar fi vreo 5, pentru ca le aud trecînd si pe strazile vecine – care spala strada si strîng gunoiul. Cetatenii îsi depun sacii de gunoi în fata portii, seara, însa arunca pe strada chistoacele si alte ambalaje nefolositoare în orice moment al zilei. La ora 8 strazile sînt deja murdare. Ieri, în mod exceptional, dupa baia de dimineata a urmat un potop de nivel 5 pe scara Noe. Timp de o ora si mai bine au siroit apele pe strazi pîna la mare. Tunete, fulgere, nori negri amenintatori si ploaie deasa si rece, brrrr. Dupa care n-a fost nevoie nici macar de-o ora întreaga pentru ca totul sa fie uscat si senin. De parca nu se întîmplase nimic. Hmm. Si noi care plecasem la cumparaturi cu cizme de cauciuc si impermeabile. Localnicii ne priveau amuzati. Doar o cîte-o balta ridicola mai amintea de ploaia de dimineata. Ploaie ? Care ploaie ?! Plajele închise si mistralul care a început deja sa-si faca de sa dea din cap erau ultimele consecintele logice, desi nedorite de nimeni ale potopului. Le mistral se lève, se spune pe aici. Aveam nevoie de un pic de racoare, dupa temperaturile comparabile cu cele din România. Avem noroc, de’.