29 decembrie 2016

Principiul precauției

Generalul Manole Ben Manole se uita precaut/suspicios la ușa camerei în care nevasta lui, Florica Ben Florica, citea Sadoveanu cu adjunctul său, Costache Ben Costache. Suspicios mai mult. Aplica, cum bine scria în Constituția României, pricipiul suspiciunii. Pentrui că-i rugase, își aducea aminte bine, să citească tare, să audă și el isprăvile Hanului Ancuței, haiducul ăla înalt cam ca Florin Piersic, dacă nu era chiar el. Dar din cameră nu se auzea nimic. O liniște mormântală de parcă cei doi ar fi dormit pe paginile Neamului Șoimăreștilor. Se ridică precaut de pe scaun și se duse la gaura cheii. Dar Moș Crăciun îl opri. Nu plecase încă, și vroia să mai stea de vorbă. Îi zise în șoaptă: Nu aplica principiul precauției oricum. Ce, mai spuse, dacă o roșie e albastră n-o mănânci? Hai, să-ți spun mai departe.

Cum îți spuneam, treceam prin pădure cu miliardele de cadouri pentru copiii lumii. Dintr-un copac mi-a răsărit în față o veveriță. Care, ciudat, mi-a spus: lași cadourile aici și vii cu mine. În mod inexplicabil am urmat-o. M-a dus într-un lăstăriș, unde mă așteptau un preot, două domnișoare de onoare, mii de veverițe și-un ofițer de armată din alte timpuri într-o uniformă necunoscută. Preotul m-a-ntrebat: o iei pe veveriță de nevastă. Io, ca vrăjit, am zis da. Și ne-am dus în vizuina ei, nu departe de locul ăla. A început să mă giugiulească, să mă descoasă. Dar punea niște întrebări tare nasoale, de parcă era la curent cu tot ce se întâmpla la București. N-am fost suspicios, ce să zic? Zicea că cum nea Grindăverde ăsta nu-i acoperit când a făcut cursuri SRI și a fost ministrul comunicațiilor? Că ce-i cu Institutul Noua Europa a lui Pleșu? Că de ce nu-l condamnă odată pe Iliescu ăsta? Înțelegi? Era tobă de evenimente d-astea noi, și spunea totul fără nicio precauție, cu nume, cu grade, cu date, că mi-era frică, că odată ce era nevasta mea avea să fie scalpată de acoperiții din pădure. Vai, vai!! Și nu mi-ar fi fost nicio nimic, dacă nu începusem s-o iubesc. Da, o iubeam cu patimă, cu suspiciune, cu precauție.

Moșu a plecat. Lăsase în urma lui câteva sticle de coniac franțuzesc. Conform principiului precauției, Manole se ridică ușor din fotoliu și-și lipi ochii de gaura cheii. În camera de alături, nevastă-sa și adjunctul, în pielea goală se sărutau fără nicio suspiciune. Da, fără nicio precauție.

Și-atunci, generalul își dădu seama că acest princpiu e greșit și că trebuie scos din Constituție. Îl scoase degrabă și ascultă mai departe cum adjunctul îi apăra onoarea de familist.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: