A mai trecut un an în care n-am aflat nimic din dosarele revoluției. În care n-am aflat autorii mineriadei, că, știm bine, Ion Iliescu n-a fost singurul vinovat.
A mai trecut un an în care abandonul școlar al copiilor noștri continuă masiv, iar exodul românilor spre alte zări s-a ridicat la cote universale.
A mai trecut un an în care ne-am uitat doar la autostrăzile chinezești sau la cele americane din filmele cu Ben Alflek sau Jude Law. Un an în care autostrăzile noastre se fărâmă pe zi ce trece și încep să nu ducă nicăieri.
A mai trecut un an de când infractorii își spală banii cu pedepse reduse. Ei nu trebuie să mai scrie cărți, ci trebuie să umble la cumințenie și la reducerea pedepsei, pentru a-și hali banii furați în liniște.
A mai trecut un an în care șomajul mascat din universități continuă, un an de când absolvenții noștri își caută de muncă aiurea prin Europa.
A mai trecut un an de când problema gravă a circulației din București nu s-a rezolvat, și nu credem că are leac deocamdată.
A mai trecut un de când CNSAS nu face public pe Internet niciun dosar, deși după 27 de ani este obligatoriu.
A mai trecut un an de când nu mai avem niciun fotbal, nicio sănătate, nicio educație, nicio pădure, niciun cinematograf, nicio politică externă, nici una internă, niciun vinovat la Colectiv, nicio gimnastică, nicio justiție, nicio media, niciun munte, nicio canalizare, nicio demnitate, nicio speranță și tot așa.
E-adevărat că, în mijlocul acestor ani degeaba, 60% dintre români își văd de treabă (ne referim la cei care n-au ieșit la vot): fac copii, pun murături, fug din țară, lasă școlile românești, cântă, iubesc, scriu, joacă fotbal, fac medicină, ajung la Hollywood, ajung pictori celebri, gătesc, ascultă Miles Davis și altele, dar o fac într-un climat de nesiguranță, de șiretenie politică, de viclenie asumată a impostorilor care stăpânesc țara.
Pac!! Pac!!
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: