Foto, arhiva E.M.
Doamna Ionescu este vecina de sus, de la patru. Mică, drăguță, veselă, 85. Este la mine acum și citim repartitoaarele. Apă atât, căldură nu aveți, nici cozonac, că ar fi mers o felie. Mai spune: azi faceți liniște, liniște!! Nici măcar la telefon să nu vorbiți că se aude. Cine aude, întreb nelinișit că poate a început vreo răscoală și nu știu, dar nici nu vreau să-i deranjez pe răsculați cu zgomotele mele. Zice: trece virusul pe lângă blocul nostru și dacă aude vreun sunet rămâne pe loc o vreme, destul cât să nu mai mergem la piață, la horă, la Lidl sau la Mega. De unde știți? Păi, s-a hotărât în CSAȚ. Altfel nu s-ar aduna atâția oameni deștepți, zi de zi să-și bară capul la masă cu pandemia asta. Și-i hotărăsc treaseul. Mâncare am voie să fac? Depinde. Văd că faci pilaf. Boabele nu trebuie să facă niciun zgomot când le pui în oală. Trebuie să fie gata fierte, să cadă lin. Ceapa n-o tăia cu cuțitul, că și asta se aude. Defsă-o foaie cu foaie, pune sare după gust, spargi un ou, dar să nu se audă, faci amestecul și abia după aia poți să servești la masă. Muzica? Muzică se poate? Nu. Doar fără boxe și doar muzică ușoară românească, că e o singură melodie și n-ai nevoie de sonor la ea. Să citesc ceva? Da, dar numai cărți liniștite, Sadoveanu ceva, ca să nu se audă. Deci nu cu glas tare. Păi, doamnă Ionescu, literatura română e mută, nu face zgomot. Păi, da, dar vreau să zic, altfel ăștia din CSAȚ ar rupe paginile din Neamul Șiomăreștilor și am rămâne fără literatură modernă, cumva. Că erau mulți Șoimărești. Sunt și acum. Îi vezi la teve, în media, în sport.
Am coborât până la buticul din colțul scării. Îmi trebuia pâine, că nu face zgomot, parizer, din aceeași cauză, și brusc trece o mașină în viteză pe lângă mine. Cu o fată care stă să iasă pe geam. Vezi foto. Are un balon în gură și vrea să-l explodeze. Îi fac semn să nu, că zgomotul ar periclita vieți, ar desface căsătorii, ar degenera în bătaie pe colțunașii făcuți din orezul meu, că i-ar trezi pe Șiomăreștii care apar la teveu și zic că suntem pregătiți de escaladarea pandemiei, i-ar dezmorți pe ăia care anunță descoperirea vaccinului în România din minut în minut. Mașina s-a dus.
Am tăiat o felie de pâine încet, ca să nu se audă, am pus deasupra o felie de parizer din ăla bun, de Tulcea, cum mi-a spus patronul prăvăliei cu gesturi din care am înțeles cu Tulcea asta e treabă serioasă și că turcii numai când aud de ea fac pe ei, și m-am așezat cu o carte în față. Bukovsky. Brusc în blocul vechi de 30 de ani au început să roadă pereții burghiele. Un infern.
D.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: