JURNALUL statului în casă, ziua 35

Foto wkp

Cartonul a împânzit România. L-a asfaltat. Cât vezi cu ochii sunt fotbaliști de carton, politicieni, miniștri, lideri de opinie, spitale, securitate, polițiști, mineri, vacanțe, femei, președinți, jurnaliști, doctori, maneliști, știri, munți, știri externe pe deasupra și false, balerine, coruri din balcoane, Loganuri decapotabile de acum 5 ani, un tren cu viteză de carton ondulat, apropierea vacanțelor din carton parfumat, Ianis Hagi din carton prespălat și așa mai departe. Până și mie mi-a bătut la ușă Sfânta Gheorghe. Era din carton. Vezi foto. Avea desenate pe sâni două ferestre. Priveai afară prin ele și nu vedeai decât un carton de ambalaj ieftin. Zice: Am fost la control la spitalul de carton din orașul de carton condus de politicieni de carton. Mi-au luat tensiunea. Tensiunea mea din carton este mereu aceeași: 3 cu 3. Așa am fost construită. Robotul care mi-o ia, programat doar să strângă de pe jos cartoanele rămase în urma vizitelor de carton ale miniștrilor de carton, deci robotul scrie pe o foiță de carton că tensiunea e în parametri normali și atunci un doctor de carton mă trimite înapoi în biserică, unde mi-e locul. De obicei stau pe un perete de carton, pictată cu aramă din aia de sobe. Sub mine sunt întoteauna niște cutii ale milei care se umplu cu euro. Vin niște preoți din carton, le iau, numără milioanele de euro și-apoi se duc la Firea din carton și cer bani de Catedrala Neamului, care e făcută din carton presat. Aici, Sfânta Gheorghe face o pauză. Am niște carton pe masă, rămas de la o haleală chinezească, îl roade și mai zice:

Uite, vezi merele alea? Foto. Așa pictate pe carton cum sunt, ele vor fi raportate ca exportate. Mere bune, frumoase, pictate pe carton de import. Mii de tone merg în Anglia, America, Armenia, adică în toate țările care încep cu A. Alitalia, zic. Exact. De acolo noi nu importăm nimic. Luăm bani imprimați pe cartoane speciale care au anumite valori. Aceste valori nu se întorc în țara noastră de carton din cauza principiului că carton cu carton se respinge. Valorile merg în niște buzunare de carton ale unor indivizi de carton pe care-i vedem toată ziua pe televizor zicând că Trump bea Ariel. Că Kim stă să moară. Că Dinamo se vinde. Că spitalele din carton nu stau goale. Ai înțeles? Nimic palpabil, real. Demn de crezare. Ce este mai grav, este că cartonul în care sunt ambalate aceste minciuni vor deveni adevăruri, astfel că după această pandemie, mii de ani de acum încolo românii își vor boteza copii Adevăr Georgescu, Adevăr Maria, cărțile de bucate Să gătim adevăr cu ceapă, Budincă de adevăr cu alune și așa mai departe.

S-a auzit soneria. Era Balaurul. Foto. Și nu din carton. Urlă la mine: unde-i Sfânta Gheorghe? Vreau să mă lupt cu ea. Întreb: fără bătaie nu merge? Nu. A rechiziționat tot cartonul din țară și face cu el o Românie nereală. Dar ce carton trebuie? N-am voie să spun, dar ție îți zic că e din ăla prespălat, mai dur, din care se fac spitalele de carton. Politicienii. Ziariștii. Vedetele, interviurile, Leșe, afacerile online, rețetele de gutui cu sare, economia repornită, CSAȚ-ul și multe, multe altele care vor arde la primul băț de chibrit. Cumva mucava îi zice, ceea ce e altceva. Hai, lasă-mă să intru. Poate-o omor!!

D.