Foto, arhiva E.M.
Târziu mi-am dat seama că-mi lipsește din casă un ou. Oul, acel micuț aliment pe care-l găsim la comaliment. Aveam două, îmi trebuiau trei pentru o maioneză. Pentru o maioneză limpede, așa cum obișnuiesc io să fac la mazăre. De necaz că n-am oul am rupt un creion în două. Am stors o lămâie în patru. Mi-am făcut un ceai din arșița nopții. Și lucrurile ar fi continuat, soarta mi-ar fi alungat mazărea, ouăle le-ar fi luat un bărbat pe care nu-l iubesc când, brusc, mi-au căzut ochii pe oglinjoara din baie. O gagică s-a întrupat din cadă și a urcat pe rama ferestrei. Vezi foto. Aud:
‘’Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai proastă din țară? Nu-mi da nume, că știu. Dar cel mai prost? Și aici știu. Îl văd mereu la televizor. Dar scenariștii ăia de la guvern de ce fac scenarii atât de proaste? Nu poa’ să copieze și ei d-alea de Geo Saizescu că-s mai vesele și mai tâmpite, dar măcar nu te carantinează, nu te una alta, că știm. Oglindă, oglinjoară, da’ nu-i așa că pe media-s și-o grăma’ de minciuni? Tu cum faci cozonacul? Că unii îl fac cu ananas și cu struguri. Ori, cu struguri n-am auzit. Mă uit la istoria noastră de două mii de ani și nu găsesc o boabă. Măcar că-i băteam pe otomani pe unde-i prindeam și le mâncam strugurii. P-asta nu știu unde am auzit-o. Nu-i bună, uit-o. ce să-ți mai spun, ce să te mai întreb? Cine-i cea mai frumoasă din țară? Normal că io. Aici și Denis a zis la fel și s-a apucat să-mi numere rochiile. A zis că pe-alea albe să le port în zilele albe, p-alea negre în zile nasoale, negre, negre, înțelegi? Sunt și pantofi acolo, ia, zi, oglinjoară, care sunt cei mai frumoși?’’
I-am smuls femeii oglinda și am luat-o spre terenul de fotbal. Ne-am împărțit în două echipe. Io alb și ea negru. Și dă-i și pasează și am traversat terenul cu mingia la picior, am trecut de un copac și ea îmi pune o piedică. Bat fault și nimeresc bara transversală. Jocul se-ncinge. Mă trage de păr. Io la fel. N-aveam numere pe tricouri, așa cu arbitrul, care sunt io, nu știe pe cine să fluiere. Tipa scapă în offside, moment important al jocului, pentru că convenisem că offisdeul e interzis, nu se aplică la ce facem noi aici. Urale. Publicul era în picioare. Pălăriile se ridicau în aer. Copiii de două luni la fel. Îi aruncau mamele de bucurie. Pun mingia la două’j de metri și trag. Gooooooooll!!!
Ce meci. Unde-a putut să ducă un căcat de oglindă, oglinjoară. Ce viață. Ce destin.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: