Domnul din imagine ne-a fost ghid o zi. Ne-a dus la Târgul de Sft Dumitru din Bolintin Deal, ne-a dus la premiera filmului românesc Capace și, la final, la Potcoava, cârciuma de care auzisem și care acum se află la piciorul blocului nostru. Să le luăm pe rănd.
În Bolintin forfotă. Căruțe, Loganuri, oameni, pături, ziare pe jos. Omul nostru zice: gogonele, gogoșari, pastramă, ardei capia, mici, țoale strâmbe, telemea, carne de miel, struguri, usturoi, iar gogoșari, varză roșie, o varză albă, țelină și tot ce vreți. Ce vreți?
Apoi, călare pe calul pe care ni l-a pus la dispoziție am ajuns în București la premiera filmului românesc Capace, în regia lui Sorin Marin, scenariul Sorin Marin, produs Saga Film, cu actorii Vlad Ivanov, Adrian Titieni. Și filmul începe într-adevăr cu capace. Puștii de pe strada cutare joacă capace. Dau la perete și cine se apropie cel mai mult de adversar îi ia capacul. Cine rămâne fără capace a pierdut și se face de râs tot restul vieții. Regulamentul ăsta nu reiese din scenariu dar vă asigurăm ca așa e. Apoi, unul din puștii cu capace, cel mai viteaz, strângător, hotărât și alte alea ajunge mare om de afaceri. Personajul matur este Vlad Ivanov. Care cu ce afaceri se ocupă? Nu se înțelege, e un dialog în care Ivanov cu niște băieți de teapa lui zic: Cumpără, vinde, 60 de milioane, 2 la sută, ne-a prins cu chiloții-n vine, dă-i telefon!!! Cam asta era afacerea și cei patru se apucă să joace poker. De ce? Nu se știe, pentru că la masa de joc nu se-ntâmplă nimic. Și vine momentul nasol, când pe această lâncezeală, personajul Ivanov se duce la doctor. Doctorul e rău, ca orice doctor și-i spune că trebuie să-i facă transplant de inimă. Unde? La Viena, că am bani mulți, zice bolnavul. Dar până atunci mă duc să iau puțin aer. Unde? Păi, în Sft Gheorghe, în Deltă, unde Sorin Marin deține teren pentru Festivalul Anonimul și nu costă nimic să filmezi. Acolo, la Sft Gheorghe, Ivanov joacă la nunți, bea cu Titieni, intră în mare, tot tacâmul, că sigur filmul a fost făcut ca pe vremea lui Marin Miliardarul, adică: Bă, scenaristule, bagă și ceva cu marea ca să facem baie vreo trei săptămâni. Filmul se termină fără să-nțelegem nimic, ci doar să rămânem cu întrebarea: Cum trec asemenea scenarii la CNC?
Toți trei pe cal și ajungem la Potcoava, vizavi de Sala de Sport Rapid. Miros de usturoi și de taftale strâmbe. Vin aveți? Desigur. Vrem unul sec, alb, o juma de litru, la trei pahare. Calul nu bea? Nu. N-avem vin la carafă. Dar? Avem îmbuteliat. Cât e o sticlă? 80 de lei. Am strănutat și s-a clătinat un geam care nu știm dacă era al cârciumii sau al blocului de vizavi.
Într-un final, nenea cu calul, amabilul nostru ghid a plecat. Da, a plecat. A luat-o-n sus spre 16 Februarie, dacă vreți să știți.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: