05 noiembrie 2017

O zi din viața domnului Major

Ursul Major se măritase cu pădurea verde și virgină de la marginea luncii Neajlovului. Un animal puternic, dar veșnic îndrăgostit. Își lua chitara, se așeza în fața plasei de pescuit și îi cânta Matildei, iubita lui, o frumusețe de melodii trecătoare, în sensul că le compunea pe loc și le uita. De exemplu: Matildaaaaaa, Matildaaaaaa, ți-a crescut păăăăăărul, haaaaaaai la frizer. Închiea într-o tonalitate majoră, așa cum făcea toate lucrurile și pleca la potcovărie. Din urmă îl ajungea Matilda care era o veveriță verde ca pădurea. Dragul meu Major, nu uita capacele. Nu, le am la mine. De bere ai? Da. De țuică ai? Da. De de toate am. Și unde ne uităm la ele? În Poiană. În Poiană nu era nimeni. Major dădu jos de pe umeri sacul cu capace și înepură să se uite la ele. Nici unul nu avea vreun câștig inscripționat, nici măcar mai trage odată, nici măcar nimic. Campanile de capace câștigătoare erau mincinoase, spusese Major odată, dar Matilda nu l-a crezut.

Major a ajuns la Sala de Conferințe. Trebuia să vorbească despre tractoarele de pe Neajlov. Că cum e cu ele. Lume multă adunată, preoți, mucenici, spioni, curve, puști de clasa a 9 a, imbecili cu trăsuri de aur, turiști cu pălării bengale și tot așa. Major începu: Tractoarele, dragii mei, sunt expresia înaltă a tehnologiei. Nu știm câți dintre noi vom avea roboți în viitor, dar tractoare da. Tractoare care să ne spele pe picioare, care să trăiască cu nevestele noastre, care să cultive, să are, să bea apă sau vin în locul nostru. Aplauze.

Pe la amiază Major se duse să se scalde. Prinse un somn. Somnul i-a dau un pumn, de săracul Major și-a piedut dinții. Au început să-i caute și au găsit o pereche de dinți de-a lui Sinan Pașa care trecuse pe-acolo. Și-o puse.

Seara, în pat, Major citea ziarul. Venea Matilda și-i trăgea pantalonii. Restul se știe.

Denis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: