Bibilica din Creusot

Că ce gătim de Crăciun a fost întrebarea care stăruia de o săptămână în micul nostru grup francez: Anca, Marius și io. Ne-am uitat în frigider. Ne-am uitat pe balcon. în mașină. În cabinetul Ancăi. În cabinetul lui Marius. Și taman atunci, pe Saone, râul de sub fereastra noastră, trecea o ambarcațiune cu bibilici. M-am uitat la Marius, ne-am scos cuțitele din cizme, obicei românesc din filmele cu talentatul Florin Piersic, ne-am aruncat în Saone, era foarte caldă apa ca de fiecare dată de Crăciun, și am atacat ambarcațiunea. Bibilicile au început să tragă cu pușca, pac, pac, pac, noroc că nu puteau ochi din cauza ciocului foarte ascuțit, apoi au aruncat cu grenade, dar noi înotam vitejește, am pus mână pe vâslele corăbiei cu bibilici, am înhățat una și ne-am întors la mal.

Când s-o băgăm în cuptor trei ore jumate, bibilica ne-a spus: Io sunt Regina Bibilicilor din Creusot, localitate aflată la 50 km de Chalon-sur-Saone, și în această calitate vă rog să-mi răspundeți la trei întrebări, apoi vă îndeplinesc trei dorințe și după aia gătim împreună, adică ori cu toții în cuptor, ori niciunul. Am fost de acord. Prima întrebare a păsării a fost: De ce niciun solist român nu cântă peste graniță, de ce niciun grup autohton la fel. La fel ce? Păi, de ce nu țin și ei concerte la Paris sau Las Vegas. N-am știut să răspundem și atunci Regina cu ciocul și aripile ei de aur a zis: Vă îndeplinesc prima dorință. Care e? Păi, n-avem ce pune pe masă de Crăciun. Și atunci Regina Bibilicilor s-a transformat în câteva mere după care a zburat pe geam. Io cu Marius după ea.

Și-am ajuns la cârciuma asiatică, atenție asiatică, Shao, din orașul Creusot, unde contra 12 euroi de persoană mănânci cât vrei. Ața că am luat frigărui de chiftele, frigărui de porc, tocană iute de vită, salată de varză crudă cu morcovi și ceva creveți, pachete de porc, cartofi prăjiți, ouă umplute care nu se puteau mânca, tiramisu, din nou chiftele și din nou tocană, că tare bune erau. Asta numai io, că Marius și Anca au ras de două ori pe atâta. Așa că bibilica, pardon Regina Bibilicilor din Creusot, ne-a întrebat: Ei, vă mai trebuie cuptor. Noi am zis că nu și am zburat înapoi la Chalon.

Prevăzători, ne-am oprit la Grand Frais și ne-am luat stridii, varză roșie, ridichi, sângerete, niște borcane cu ceva ce știa Anca, cârnați de rață, mere, mere din cele câteva soiuri de mere, și niște fructe de care nu știam, dar care sunt aduse din coloniile franceze.

Acum când citiți aceste rânduri e seară, dar se va face dimineață, vom merge la Dijon și o vom suna, din mașină, pe Regina Bibilicilor, să vedem ce face. Da, să vedem ce face. Da chiar, ce-o fi făcând?

Denis