21 martie 2016

Comoara și Lumea e a mea la Gopo 2016

În niciun film românesc nu se întâmplă nimic în primele 30, 40 de minute. Nici după aia, dar asta e altă poveste. Ceva ce ar trebui să te țintuiască pe scaun, să te lase fără respirație, să te facă maxim de curios ca să mai stai încă o oră să vezi ceva. De exemplu un cal citind o carte, un asasin dezgropându-și amanta și ducând-o la mall și așa mai departe. Nu. Filmul românesc, nepropunându-ți nimic, ție ca spectator în primele 50 de minute, te face să pleci din sală sau dacă nu, te face să te gândești la asasinul care își dezgroapă amanta, la calul care citește, la revoluția din 1989 și Ion Iliescu.

Comoara, regia și scenariul Cornel Porumboiu, e o peltea de la început până la sfârșit. Ceva cu Robin Hood citit copilului de Toma Cuzin. Apoi un vecin care are nevoie de bani. Și dacă banii nu apar, atunci apare o comoară în curtea unei vecine, bunici sau veterane de război ceva. Cei doi, Toma Cuzin și Adrian Purcărescu merg s-o dezgroape. Găsesc o cutie cu acțiuni la Mercedes, valabile și azi în 2015. Acțiunile sunt făcute bani și cu banii Toma Cuzin cumpără mărgele scumpe pentru copilul lui, că așa erau comorile pe timpul lui Monte Cristo. Se înțelege ceva? Nu. Ei bine, așa este și filmul. Cu un final care se vrea emoționant, dar e slăbuț rău de tot, ce mai. Această poveste era bună de scurt metraj, în zece minute se găsea și comoara, înbunai și copilul și o schimbai din rol și pe Cristina Toma, care dă aici nuca-n perete. Filmul a luat ceva la Cannes 2015, dar nu credem.

Luma e a mea este altă poveste. Regia Nicolae Ctin Tănase, scenariul Raluca Mănescu, cu actori neprofesioniști, exceptând Mircea Rusu și Crina Mureșan, dar cu Ana Maria Guran, circa 15 ani, în rol principal. În principiu, așa ca să fim drăguți, este vorba de problemele generației 2.000: emanciparea, telefoanele mobile, ceaiurile, băieții, fetele, părinții, școala, răzvrătirea și așa mai departe, care în acest film sunt făcute prost. Larisa, eroina principală este îndrăgostită de Florin, cam 20 de ani. Dar Florin o iubește și pe Ana, că așa-i la 20 de ani, nu știi cu care, ce, cum. Pentru că scenariul e prost și are găuri mari, Florin și Larisa se pupă cam câte cinci minute. Sărut libidinos, lung, inestetic. Și vorbesc în timpul ăsta. El: mmnnaaadud, telefonul, apjnfgfh astă seară. Ea-i răspunde, tot în dinți, că nu și-a dezlipit buzele de ale lui: lopfgtdvr poate mâine, dașlgfhts Ana, te iubesc. Neavând dicție, meteahnă generală a actorilor români, din dialoguil tinerilor din Lumea e a mea nu se înțelege nimic. Doar intuiești direcție filmului, plotul, ceva care mișcă subiectul înainte, cum ar fi marea care folosește doar într-o secvență: în valuri este aruncat un mesaj într-o sticlă. Gest urmat de dialog. Ea: juhdvdlo ha, ha, ha!! Alta: ipodgcvsb mâncami-ai curul și ultima: bhjgtrulsi, pula. Filmul se termină cu o inundație ceva, nu știm de ce în care ea plutește mamă, mamă.

Două filme, o singură întrebare pe care am mai pus-o și la ultimul nostru comentariu de Premii Gopo 2016: Cum intră aceste scenarii la fianțările CNC? Cine dă note? Hm!!!

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: