07 martie 2016

Visele și banii

Cârciuma din comuna Vadul Lat, județ Giurgiu, este plină. Sunt vreo opt bărbați, cinci femei și-un vultur. Vorbesc despre bani, ipotecă, politică văzută pe cine știe ce canale teve care nu semăna cu nimic din ce știau din sat, vorbeau de furtul bicicletelor, de sapă, de femei, nu de alea de față ci de unele de prin alte comune care nu existau decât în închipuirea lor: frumoase, deștepte, muncind în locul lor și alte alea, aducând bani acasă. Stăpâna cârciumii, Tanța, le ține isonul doar doar de-or bea mai mult.

La un moment dat, într-o pauză de idei și discuție, între trei fumuri de țigară și-un salam mâncat pe colțul tejghelei, vulturul zise: Bă, oameni buni, dacă n-ai vise degeaba ai bani. Adică, întrebă Tanța, în mijlocul tăcerii generale, adică dacă ai vise ai și bani. Da, răspunse vulturul și-și luă zborul. Cei de față rămaseră interziși. Dacă această propoziție venea de la unul de-al lor, râdeau de el, poate l-ar fi luat la bătaie, cine știe? Dar să zică așa ceva taman vulturul pe care-l știau de când erau cu toții de-o șchioapă și nu crâcneau în fața lui era altceva.

Vârâtă în așternut până la gât, Tanța se forța să viseze. Se făcea că era la mare cu fetele și-și vindea recolta de mere și vată de zahăr. O lună nu cumpără nimeni, ba chiar unii le dădeau cu merele-n cap că erau acre, iar de vata de zahăr ziceau că-i sărată, adică s-o dea la porci. Nu făcu niciun ban și se-ntoarse cu fetele acasă. Își pregăti mitraliera și-o ținea sub tejghea pentru cazul că ar mai fi apărut vulturul.

Fetele Tanței se băgară și ele sub plapumă. Se făcea că erau la casa de modă Versace, la femeia aia blondă, Domino sau Gonatela sau Mortadela sau cam așa ceva, care le angajase să prezinte niște țoale din Bărăgan. Avea ea, Mortadela asta, un model românesc, o iie ceva și vroia să-l promoveze. Când să pună modelul pe ele, fetele-i cerură bani, pentru că așa era legământul cu mama lor: visezi, ceri banii sau așa se înțelesese și de la vultur. Doamna Mortadela Versace le alungă instant, astfel că fetele Tanței se treziră din nou pe câmpul din fața casei cu câte o lopată în brațe. Luară lopețile și se instalară și ele la cârciumă că adică poate se-ntoarce vulturul și vede el bătaie.

Vulturul era în drum spre Londra. Fusese invitat de puzderia aia de prinți la un cașcaval pe cinste. Deși era obosit, da' obosit nu așa, că venea de la Hollande care-l rugase să le arate altă direcție refugiaților din Europa, deci deși era obosit, vulturul o luase spre Londra. Moment în care-i sună telefonul. Era un apel din Vadu Lat. Își dădu seama că oamenii de acolo, de pe cu totul altă lume, nu-nțeleseseră ce le-a spus. Așa că aruncă telefonul exact în clipa în care văzu Turnul Londrei.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: