23 septembrie 2015

La cor 1

Cor e atunci când un grup de cântăreți execută împreună o compoziție muzicală. Toți deodată, în același timp. Dar cor poate fi și o reuniune de persoane, care în loc să cânte, se bat pe muzică, chiar fredonând unele pasaje. Exemplu: Și lavs iu, ie, ie, ie, poc, poc, poc, morții mătii, ie, iu, iu!! Cor poate fi și atunci când soția sau soțul nu sunt de acord unul cu celălalt: Duc copilul la mama!! Nu-l duce, e prea urâtă și se ia!! În cazul acesta se folosește expresia "perechea cutare nu gândește niciodată în cor". Și așa mai departe, exemplele ar putea continua.

Corul a fost unul din primele "socializări" din istorie. Și un sistem educativ în același timp. În țările sărace ale Evului Mediu, când școlile erau numărate pe degete în Europa, locuitorii oricărei comune, oricărui oraș se adunau la biserică și cântau împreună tot felul de trăznăi ba canonice, ba populare, ba cum le venea. Așa a apărut corul ca manifestare culturală. În satele de la marginea Siberiei, în Vietnam sau Cambodgia, dar și în India copiii erau strânși de câțiva întreprinzători și puși să cânte împreună. Așa se învățau unii pe alții la prostii, în comunitate, sau la lucruri bune, așa aflau ce se mai întâmplă prin lume, dat fiind că această activitate corală era prima acțiune de cunoaștere și de cultură.

În timpul războaielor, corurile erau mai toate bărbătești. În cuvinte simple, cu melodii la fel, cântecele se executau în marș, la bărbierit sau la acțiuni agricole, adică atunci când le era foame soldaților, săpau după cartofi și dădeau de mine. Așa au apărut coruri mari de armată. Ale armatei americane, ale armatei roșii sau armatei germane. Din surse am aflat că există și un cor al armatei române, care execută în marș melodia "Da, mamă, sunt beată!!"

Se pune întrebarea: De ce o tot ardem noi cu corul aici, în loc să scriem despre pensia tatălui lui Oprescu, pensie strânsă în saci ca să fie mai ușor de numărat. Păi, pentru că noi am fost ieri, 22 sept, la Corul Armatei Roșii, la Sala Palatului.

De fapt, cronologic, lucrurile au stat cam așa: Tina Cumva a zis prin iulie 2015 că vine în sept Corul Armatei Roșii și că să mergem și noi, așa că ne-am dus cu cadouri la Radu Lupașcu, doi porci, o navetă goală, adică, bă, Radule, a venit Armata Roșie, și Radu a înțeles și și-a luat și el Florentina și ne-am îmbrăcat cu cămășile alea pe care scrie Io rock, tu rock, el rock, referindu-ne la ceilalți băieți din gașcă.

Io ca să fiu mai șmecher, m-am dus mai devreme la Sala Paltului, ca să halesc un falafel de la turcul ăla de acolo, falafel tare bun, cu cuș cuș, pilaf sau ardei umpluți, dar n-a fost să fie că a apărut Tina Cumva care a zis, zice: Io am mâncat plăcintă cu mere.

Și asta fost tot. Se făcuse de opt și începea concertul, așa că salut Tati, salut Lia și am intrat. Pam, pam!!

A suivre, Denis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: