13 septembrie 2015

Cadavrul plutea pe Dunăre

Declarația amantei cu chiloții roșii:

Polițistul Stacojiu primise ordin de la șeful său, Polițistul Maroniu: Stacojiule, du-te, ia o barcă, și caută pe Dunăre și Neajlov cadavrul unui bărbat dat dispărut acum zece ani, că a sosit sorocul să-l aducem la viață. Pardon, să rezolvăm cazul.

Apele line ale Dunării îndemnau la visare. Polițistul Stacojiu visa la chiloții roșii pe care urma să-i cumpere amantei, o polițistă grasă din secția lor. Că lui îi plăceau numai femeile grase. Chiar îi spusese nevesti-sii: Până nu te faci de 120 de kile, nici nu mă mai urc în pat cu tine. Ori polițista avea 140. Visa în continuare liniștit. Se gândea că chiloții pe care avea să-i cumpere pentru așa matahală de amantă puteau fi folosiți și ca față de masă, și ca perne, sau ca palton. Era mulțumit.

Vâslea liniștit. La un moment dat, în jurul lui apărură sticle cu mesaje în ele. Era mesaje din anii 1700, 1520 sau mai recente, din 1907 care descriau răscoala moldoveană. Stacojiul luă o sticlă, scoase dopul și citi un mesaj din anul 1623: "Stacojiule, te iubesc". Polițistul se făcu alb la față și arse biletul, că dacă i-l citeau nevasta și amanta era vai de el. Luă altă sticlă. Un mesaj de acum zece ani: "Stacojiule, cadavrul e sub bancheta ta". Polițistul se stafidi.

Un miros de cadavru venea de sub banchetă. Se aplecă, se uită sub scândurile cu pricina. Într-adevăr, un cadavru era chiar acolo. Îl legitimă. Era chiar cadavrul pe care-l căutau de zece ani. Îl luă în spate, se duse la secție cu el. Îl întinse pe o masă și-l sună pe șeful său, Polițistul Maroniu.

Ăsta e, zise Maroniul de cum intră. Ăsta! Îl treziră. Cadavrul se șterse la ochi și spuse: A fost din gelozie. Io o iubeam pe amanta lu' Stacojiu' da' ea trăia cu tine, Maroniule. V-ați înțeles să scăpați de mine, și m-ați împușcat, apoi m-ați băgat într-un sac și m-ați aruncat în Dunăre. Pluteam io ce pluteam așa, până o altă femeie m-a găsit și m-a pus în barcă, zicând: Mergi și tu cu sticlele astea pe Dunăre, poate te-o găsi cineva.

Cei trei băură până în zori. De bucurie. O chemară și pe amantă. Aceasta își scoase chiloții cei noi, roșii, acoperi cu ei geamurile, ca să nu se vadă în secție și-ncepură un futai în trei de mama focului.

Denis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: