Copenhaga 3

Generalul Manole Ben Manole, apărătorul Constituţiei din com Obedeni, jud Giurgiu prepară pe veranda casei sale o reţetă de haleală nemaiauzită, nemaimâncată, fabuloasă. În faţa unei audienţe selecte, explică: Luăm doi ardei graşi, graşi, graşi. Da', cu dreptul la informaţie cum e, întrebă un guşter, Ion Bliţ, ce scrie în Constituţie. Avem dreptul să fim informaţi. Păi, zise generalul, ce-ai vrea să ştii? Păi, cum au făcut Videanu şi Năstase banii, ca să fac şi eu. Foarte simplu, din salarii. Şi nu mă mai întrerupe, uite acum, după ardei punem doi cartofi albaştri din ăia peruani, astfel că haleala noastră se va numi Albastru de Voroneţ şi va avea carne de urs şi de capră. Tăiem carnea mărunt, punem sare. Dar, interveni din nou guşterul, ceilalţi tot aşa i-au făcut? Care ceilalţi? Păi, Udrea, Blaga, Ţiriac, Columbeanu, alţii? Da, tot din salarii. Păi, şi cât să fie salariile, ca să strângă atâtea miliarde? Nu ştiu, trebuie întrebaţi personal. Aşa. După ce mestecăm carnea, fierbem la foc mărunt două ore mestecând continuu ca să nu se prindă. Punem miere, şofran, sare, apă, ulei. Dar, domnu' general, cum să facă câteva mii de lei din salarii miliardele cu care ei se afişează? Nu ştiu, trebuie sunat un prieten. Unde? La Copenhaga.
La Copenhaga era întunecat.Noi, eu şi Tina Cumva, orbecăiam după nişte pantofi. Pentru mine. Ceva negru, cu talpă mai groasă. Când brusc a sunat telefonul. Am recunoscut vocea generalului, prietenul meu. Zice: Măi, nu-i aşa că miliardarii ăştia de la noi au făcut banii din salarii? Din economii? Adică au pus câte zece lei de-o parte la fiecare chenzină?
Mi-a fost simplu să răspund, pentru că cunoşteam situaţia foarte bine: Da, aşa au făcut. Am închis şi ne-am îndreptat înspre un Bob Dylan de aur, în fapt o statuie vivantă, căruia i-am dat vreo trei lei. Era un român, pe care poate îl vom afla miliardar peste câţiva ani, atunci când lucrul bine făcut va schimba România.

Denis