Coborâm la Norreport ca să atacăm Rosenborg. Castelul Rosenborg. Care, de fapt, nici nu-i făcut de Rosenborg, ci de Christian al IV lea prin 1630, deci ei pe lângă Branul nostru sunt mici copii. Am stat o vreme la casă, la bilete, ca să ne întrebăm dacă banii au miros, că dacă aveau nu ni-i primeau, aşa-s danezii ăştia. Pe urmă, Tina Cumva a zis: Banii n-are miros, şi ne-am luat bilete.
Dăm de un castel micuţ, cochet, înghesuit cumva, elegant. Fără mult mobilier şi cu scenografia obişnuită a acestor muzee. Tablouri de regi şi regine, de fel de fel de boieri mai graşi sau mai slabi, pe care de altfel îi cam vezi în toate castelele europene ale secolului XVII, toţi cu colerete, cu mâneci bufante, cu bărbi şi mustăţi, femeile cu nişte rochii lungi agăţate pe sârme. Mai sunt prin castel şi ceva bijuterii regale, pe care n-ai voie să le iei cu tine, nu ştim de ce. Drăguţ, dar nu să cazi pe spate. Viaţa din afara castelului, cea din capitala daneză este mult mai vie, mai colorată, mai atrăgătoare chiar dacă nu are praful nu ştiu cărui secol trecut.
Ieşim şi mergem spre Turnul Palatului Christiansberg, ceva vechi de vreo opt secole. Aici e şi sediul parlamentului, şi biroul premierului, şi un restaurant, dar şi patru ferestre mari de la care poţi vdea toată Copenhaga, fiind cel mai înalt turn din oraş. Merită.
Apoi, ne-am amestecat în lumea străzii. Toată îmbrăcată în negru, cu tinere blonde de doi metri, cu băieţi play boy, cu statui vivante care fac spectacolul stradal foarte pitoresc.
Lumea umblă la cumpărături, dar nu cumpără nimeni nimic, pentru că toate mărfurile sunt urâte, ţoalele de de nepurtat, cam ca la Cocorul de la noi. Dăm de magazinul de vinuri româneşti. N-au Recaş, ci ceva Silva neagră, cârnaţi, tobă făcute pe undeva pe acolo, că de la Bucureşti ne e greu să credem că aduce cineva. Luăm Frâncuşă de Cotnari, un riesling băubil, omul ne face o reducere, noi behăim de veselie şi ne-am cărat. Deşi nu ştiam limba ne grăbeam să prindem ştirile în limba suedeză, că din alea româneşti nu înţelegeam nimic. Erau doar nişte minciuni nevinovate, aşa cum e şi România.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: